Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 74 din 1 februarie 2024 asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 lit. dd) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 74 din 1 februarie 2024 asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 lit. dd) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 888 din 3 septembrie 2024

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Titirişcă │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Andreea Corina Băjenaru.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 lit. dd) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, excepţie ridicată de Unitatea Administrativ-Teritorială Mogoşoaia, prin primar, de Consiliul Local al Comunei Mogoşoaia, precum şi de primarul comunei Mogoşoaia în Dosarul nr. 717/93/2022 al Tribunalului Ilfov - Secţia civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.153D/2022.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 2.194D/2022, nr. 2.233D/2022, nr. 2.304D/2022, nr. 2.417D/2022, nr. 2.487D/2022, nr. 2.598D/2022, nr. 2.605D/2022, nr. 13D/2023, nr. 152D/2023, nr. 161D/2023, nr. 1.530D/2023 şi nr. 2.253D/2023, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii legale, excepţie ridicată de Unitatea Administrativ-Teritorială Mogoşoaia, prin primar, de Consiliul Local al Comunei Mogoşoaia, precum şi de primarul comunei Mogoşoaia în dosarele nr. 696/93/2022, nr. 1.295/93/2022, nr. 2.084/93/2018* şi nr. 569/93/2022 ale Tribunalului Ilfov - Secţia civilă, în Dosarul nr. 5.341/3/2022/a1 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarele nr. 34.283/3/2021, nr. 6.310/3/2022, nr. 3.419/3/2022, nr. 27.155/3/2021, nr. 25.977/3/2022 şi nr. 10.004/3/2022 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, precum şi în Dosarul nr. 2.363/93/2021*/a1 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
    4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentanta Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.194D/2022, nr. 2.233D/2022, nr. 2.304D/2022, nr. 2.417D/2022, nr. 2.487D/2022, nr. 2.598D/2022, nr. 2.605D/2022, nr. 13D/2023, nr. 152D/2023, nr. 161D/2023, nr. 1.530D/2023 şi nr. 2.253D/2023 la Dosarul nr. 2.153D/2022, care a fost primul înregistrat.
    6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 166 din 4 aprilie 2023.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    7. Prin Încheierea din 12 august 2022, pronunţată în Dosarul nr. 717/93/2022, Încheierea din 3 noiembrie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 696/93/2022, Încheierea din 6 octombrie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 1.295/93/2022, Încheierea din 17 iunie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 2.084/93/2018*, precum şi prin Încheierea din 28 decembrie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 569/93/2022, Tribunalul Ilfov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 lit. dd) din Codul administrativ.
    8. Prin Decizia civilă nr. 1.995 din 9 septembrie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 5.341/3/2022/a1, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 lit. dd) din Codul administrativ.
    9. Prin Încheierea din 26 septembrie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 34.283/3/2021, Încheierea din 10 octombrie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 6.310/3/2022, Încheierea din 11 octombrie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 3.419/3/2022, Încheierea din 5 octombrie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 27.155/3/2021, Încheierea din 18 mai 2023, pronunţată în Dosarul nr. 25.977/3/2022, precum şi prin Sentinţa nr. 3.977 din 5 iulie 2023, pronunţată în Dosarul nr. 10.004/3/2022, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 lit. dd) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ.
    10. Prin Decizia nr. 1.002 din 6 octombrie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 2.363/93/2021*/a1, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 lit. dd) din Codul administrativ.
    11. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Unitatea Administrativ-Teritorială Mogoşoaia, prin primar, de Consiliul Local al Comunei Mogoşoaia, precum şi de primarul comunei Mogoşoaia în cauze având ca obiect suspendarea executării/anularea unor acte administrative, respectiv a unor hotărâri ale consiliului local. În dosarele nr. 2.194D/2022 şi nr. 2.487D/2022, excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în cauze având ca obiect soluţionarea unei cereri de recurs formulate în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.
    12. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că textul criticat este neconstituţional în măsura în care se interpretează că are în vedere determinarea/stabilirea majorităţii calificate ca fiind primul număr natural mai mare decât valoarea numerică rezultată în urma aplicării fracţiei/procentului stabilite/stabilit prin lege la totalul membrilor organului colegial şi în cazul în care rezultatul obţinut prin aplicarea fracţiei/ procentului este un număr natural (întreg), şi nu un număr zecimal. O interpretare contrară care, de altfel, este folosită de înseşi autorităţile statului cu rol de elaborare, reglementare şi de implementare a prevederilor legale, cum ar fi, de exemplu, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, determină lipsa de legitimitate a normei, întrucât se poate ajunge la situaţia în care din calcul rezultă o altă majoritate calificată, respectiv un alt prag valoric sau chiar o unanimitate, adică mai mult decât a prevăzut legiuitorul că este necesar pentru luarea anumitor hotărâri în cadrul procesului deliberativ al autorităţilor publice. Interpretarea corectă şi constituţională este susţinută şi de Consiliul Legislativ şi de Ministerul Educaţiei, sens în care sunt invocate avize şi adrese emise de cele două instituţii publice.
    13. Totodată, se mai arată că sunt încălcate şi prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative referitoare la claritatea şi calitatea actelor normative. Se invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012, Decizia nr. 30 din 27 ianuarie 2016 şi Decizia nr. 384 din 29 mai 2019.
    14. Tribunalul Ilfov - Secţia civilă, în dosarele nr. 2.153D/2022, nr. 13D/2023, nr. 152D/2023 şi nr. 161D/2023, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992. În Dosarul nr. 2.605D/2022, Tribunalul Ilfov - Secţia civilă apreciază că textul de lege criticat este constituţional, iar norma juridică incidentă nu este de natură să ridice probleme din perspectiva clarităţii şi previzibilităţii legii, majoritatea calificată fiind primul număr natural care este mai mare decât valoarea numerică rezultată în urma aplicării fracţiei/procentului stabilite/stabilit prin lege la totalul membrilor organului colegial stabilit în condiţiile legii, procentul stabilit de lege fiind de 2/3 din numărul consilierilor locali în funcţie, astfel că majoritatea calificată reprezintă un alt număr decât cel rezultat în urma aplicării fracţiei, neavând relevanţă dacă rezultatul fracţiei este sau nu este un număr întreg, întrucât legea nu face o astfel de distincţie.
    15. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, întrucât textul de lege criticat dobândeşte o aplicare discutabilă în situaţiile în care, în urma aplicării fracţiei/procentului stabilite/stabilit prin lege la totalul membrilor organului colegial stabilit în condiţiile legii, valoarea numerică rezultată este un număr natural, respectiv o valoare absolută, şi nu zecimală. Într-o astfel de ipoteză, aplicarea sintagmei „primul număr natural care este mai mare decât valoarea numerică“ poate fi interpretată în sensul în care valoarea numărului natural rezultată trebuie majorată cu o unitate, dar o astfel de soluţie nu rezultă cu suficientă claritate şi previzibilitate din formularea textului de lege. O redactare clară a textului de lege contestat este cu atât mai necesară cu cât acesta se referă la domenii însemnate de interes local în care consiliul local trebuie să decidă, cum ar fi dobândirea sau înstrăinarea dreptului de proprietate a bunurilor imobile. Principiul securităţii raporturilor juridice necesită ca astfel de operaţiuni să nu poată fi contestate, sub aspectul legalităţii lor, din cauza unei eventuale înţelegeri defectuoase de către părţile implicate a noţiunii de „majoritate calificată“.
    16. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarele nr. 2.233D/2022 şi nr. 1.530D/2023, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992. Totodată, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarele nr. 2.304D/2022, nr. 2.417D/2022, nr. 2.598D/2022 şi 2.253D/2023, opinează, în esenţă, în sensul netemeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât, în realitate, se pune în discuţie modul de aplicare şi interpretare a acestei norme de către instanţa de judecată. Se invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la claritatea şi calitatea actelor normative, respectiv Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012 şi Decizia nr. 31 din 27 ianuarie 2016.
    17. Curtea de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu este afectat de vicii care să vizeze claritatea şi previzibilitatea normei.
    18. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    19. Guvernul, în Dosarul nr. 13D/2023, consideră, în esenţă, că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât motivele de neconstituţionalitate invocate ţin de interpretarea şi aplicarea legii, ceea ce nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională. Interpretarea conţinutului unor norme juridice, ca fază indispensabilă procesului de aplicare a legii, aparţine instanţelor judecătoreşti. Instanţa de contencios constituţional se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea interpreta, modifica sau completa prevederile supuse controlului, având în vedere motivarea din sesizare, în raport cu dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei. Se invocă jurisprudenţa relevantă a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 587 din 27 septembrie 2018 şi Decizia nr. 429 din 23 iunie 2020.
    20. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    21. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    22. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 5 lit. dd) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019. Textul legal criticat are următorul cuprins:
    - Art. 5 lit. dd): „În înţelesul prezentului cod, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: [...] dd) majoritatea calificată - primul număr natural care este mai mare decât valoarea numerică rezultată în urma aplicării fracţiei/procentului stabilite/stabilit prin lege la totalul membrilor organului colegial stabilit în condiţiile legii;“.

    23. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) care consacră statul de drept, caracterul democratic al statului şi garantarea pluralismului politic, alin. (4) privind principiul separaţiei puterilor în stat şi alin. (5) referitor la principiile calităţii legii şi securităţii juridice, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 120 alin. (1) privind principiile administraţiei publice, precum şi în art. 124 - Înfăptuirea justiţiei.
    24. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 5 lit. dd) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate exercitat prin prisma unor critici similare, iar prin Decizia nr. 166 din 4 aprilie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 697 din 28 iulie 2023, instanţa de contencios constituţional a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate.
    25. Cu acel prilej, Curtea a observat că art. 5 din Codul administrativ stabileşte definiţiile generale aplicabile administraţiei publice, iar textul criticat se referă la modalitatea de calcul al numărului de voturi necesar a fi exprimate de membrii unui organ colegial pentru adoptarea unui act administrativ, respectiv la majoritatea calificată. Curtea a constatat că, anterior adoptării Codului administrativ, legislaţia referitoare la aleşii locali, respectiv Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi Legea nr. 393/2004 privind Statului aleşilor locali, în prezent abrogată, nu conţinea o definiţie unitară a diferitelor tipuri de majorităţi necesare pentru adoptarea hotărârilor consiliilor locale şi judeţene. În prezent, în accepţiunea Codului administrativ, în afara majorităţii calificate, mai sunt definite şi majoritatea simplă [art. 5 lit. ee) - „primul număr natural mai mare decât jumătate din totalul membrilor prezenţi la o şedinţă a organului colegial, cu condiţia îndeplinirii cvorumului“] şi majoritatea absolută [art. 5 lit. cc) - „primul număr natural strict mai mare decât jumătate din totalul membrilor în funcţie ai organului colegial“].
    26. Cu privire la actuala reglementare a funcţionării organelor colegiale ale administraţiei publice locale, Curtea a reţinut că şedinţele consiliului local şi cele ale consiliului judeţean se desfăşoară legal în prezenţa majorităţii consilierilor locali/judeţeni în funcţie [art. 137 alin. (1) teza întâi şi art. 180 alin. (1) teza întâi din Codul administrativ].
    27. Totodată, Curtea a constatat că, potrivit art. 112 alin. (1) din Codul administrativ, numărul membrilor fiecărui consiliu local se stabileşte prin ordin al prefectului, în funcţie de numărul locuitorilor comunei, ai oraşului sau ai municipiului, astfel că, potrivit legii, fiecare consiliu local are un număr impar de consilieri, cuprins între 9 şi 31, în timp ce Consiliul General al Municipiului Bucureşti cuprinde 55 de consilieri generali [art. 112 alin. (2) din Codul administrativ]. De asemenea, numărul membrilor fiecărui consiliu judeţean se stabileşte prin ordin al prefectului, în funcţie de numărul locuitorilor judeţului, astfel că, potrivit legii, fiecare consiliu judeţean are un număr par de consilieri, cuprins între 30 şi 36 [art. 171 alin. (1) din Codul administrativ], la care se adaugă preşedintele consiliului judeţean, care are drept de vot [art. 171 alin. (2) din Codul administrativ].
    28. În acest context legislativ, Curtea a reţinut că autorii excepţiei de neconstituţionalitate ridică problema modalităţii de calcul al majorităţii calificate particulare de două treimi din totalul membrilor consiliului local în considerarea definiţiei date de textul de lege criticat în cauză. În concret, aplicarea matematică a fracţiei de două treimi la numărul impar de consilieri locali stabilit de Codul administrativ are un rezultat diferit, putând fi vorba fie despre un număr întreg, fie despre un număr zecimal, după cum baza de calcul, astfel cum a fost stabilită prin art. 112 alin. (1) şi (2) din Codul administrativ, este sau nu un multiplu de 3, iar art. 5 lit. dd) din acelaşi act normativ nu face nicio distincţie în acest sens, stabilind că majoritatea calificată reprezintă „primul număr natural care este mai mare decât valoarea numerică rezultată în urma aplicării fracţiei/procentului stabilite/stabilit prin lege la totalul membrilor organului colegial stabilit în condiţiile legii“.
    29. În prealabil, Curtea a observat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 are ca obiect de reglementare cadrul general pentru organizarea şi funcţionarea autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice, statutul personalului din cadrul acestora, răspunderea administrativă, serviciile publice, precum şi unele reguli specifice privind proprietatea publică şi privată a statului şi a unităţilor administrativ-teritoriale, iar, potrivit expunerii de motive a proiectului de lege depus la Parlament pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, aceasta „are menirea de a reprezenta cadrul general în materia administraţiei publice şi urmăreşte să reglementeze cadrul juridic necesar asigurării stabilităţii şi eficienţei autorităţilor atât la nivel central, cât şi la nivel local“.
    30. În continuare, Curtea a reţinut că, în cuprinsul Codului administrativ, majoritatea calificată de două treimi din numărul consilierilor locali sau consilierilor judeţeni în funcţie, după caz, este cerută pentru: adoptarea hotărârilor consiliului local privind dobândirea sau înstrăinarea dreptului de proprietate în cazul bunurilor imobile [art. 139 alin. (2)]; adoptarea hotărârii privind eliberarea din funcţie a viceprimarului [art. 152 alin. (5)]; adoptarea hotărârii privind sancţiunile aplicabile viceprimarilor şi vicepreşedinţilor consiliului judeţean pentru abateri grave şi/sau repetate, săvârşite în exercitarea mandatului [art. 239 alin. (3)]; adoptarea hotărârii privind acceptarea donaţiilor şi legatelor cu sarcini sau pentru care există restanţe de impozite sau taxe [art. 291 alin. (5) lit. b)]. De asemenea, Curtea observă că, pentru sublinierea unor conexiuni legislative în cuprinsul art. 139 alin. (2) şi al art. 291 alin. (5) lit. b) din Codul administrativ, legiuitorul delegat a folosit tehnica normei de trimitere la art. 5 lit. dd) din acelaşi act normativ.
    31. Curtea a constatat că autorii excepţiei de neconstituţionalitate invocă nerespectarea art. 1 alin. (3), (4) şi (5) din Legea fundamentală din perspectiva încălcării principiilor calităţii legii şi securităţii juridice. Referitor la standardele de calitate a legii, Curtea a reţinut că, pentru a fi respectată de către destinatarii săi, legea trebuie să îndeplinească anumite cerinţe de precizie, claritate şi previzibilitate, astfel încât aceştia să îşi poată adapta în mod corespunzător conduita. În acest sens, Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa (de exemplu, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, şi Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011) că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate fi dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu trebuie să afecteze însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, precitată, şi Decizia nr. 662 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 20 ianuarie 2015).
    32. De asemenea, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, previzibilitatea legii presupune ca cetăţeanul să dispună de informaţii suficiente şi prealabile asupra normelor juridice aplicabile unei situaţii concrete, iar, prin raportare la cerinţa previzibilităţii, redactarea legilor nu poate prezenta o precizie absolută, din cauza caracterului de generalitate al normelor juridice (Hotărârea din 26 aprilie 1979, pronunţată în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit, paragraful 49). Conform aceleiaşi jurisprudenţe, imprecizia termenilor legali poate fi acoperită de o interpretare constantă realizată de instanţele naţionale (Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragrafele 56-62), iar persoana trebuie să poată prevedea, într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele concrete ale cauzei, consecinţele unui act determinat de conduită (Hotărârea din 25 ianuarie 2017, pronunţată în Cauza Sissanis împotriva României, paragraful 66, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 29, Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, paragraful 40, Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunţată în Cauza Leempoel & S.A. ED. Ciné Revue împotriva Belgiei, paragraful 59).
    33. Totodată, lipsa de claritate, precizie şi previzibilitate a dispoziţiilor legale a fost asociată, atât în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, cât şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, cu nevoia de asigurare a securităţii raporturilor juridice. Astfel, prin Decizia nr. 404 din 10 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 6 mai 2008, Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012, Decizia nr. 570 din 29 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 404 din 18 iunie 2012, şi Decizia nr. 615 din 12 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 6 iulie 2012, Curtea Constituţională a statuat că, deşi nu este în mod expres consacrat în Constituţie, principiul securităţii raporturilor juridice se deduce din prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3), conform cărora România este stat de drept, democratic şi social, şi că existenţa unor soluţii legislative contradictorii şi anularea unor dispoziţii legale prin intermediul altor prevederi cuprinse în acelaşi act normativ conduc la încălcarea securităţii raporturilor juridice, ca urmare a lipsei de claritate şi previzibilitate a normei, principiu ce constituie o dimensiune fundamentală a statului de drept, astfel cum acesta este consacrat prin art. 1 alin. (3) din Constituţie. În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, conform căreia principiul securităţii raporturilor juridice decurge implicit din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi constituie unul dintre principiile fundamentale ale statului de drept (Hotărârea din 2 iulie 2009, pronunţată în Cauza Iordanov şi alţii împotriva Bulgariei, paragraful 47, Hotărârea din 20 octombrie 2011, pronunţată în Cauza Nejdet Şahin şi Perihan Şahin împotriva Turciei, paragraful 56, şi Hotărârea din 16 iulie 2013, pronunţată în Cauza Remuszko împotriva Poloniei, paragraful 92).
    34. Având în vedere considerentele mai sus enunţate şi examinând coroborat cadrul legislativ indicat mai sus, Curtea a reţinut că soluţia legislativă criticată, care se referă la „primul număr natural care este mai mare decât valoarea numerică rezultată în urma aplicării fracţiei/procentului stabilite/stabilit prin lege la totalul membrilor [...]“, stabileşte, la nivel de act normativ primar, realizarea majorităţii calificate pentru diverse situaţii date. Cu alte cuvinte, prin textul criticat se reglementează calculul majorităţii calificate, acest text explicând şi indicând operaţiunile materiale şi tehnice care trebuie efectuate pentru determinarea majorităţii stabilite de lege. Curtea a observat că, în considerarea importanţei obiectului hotărârilor supuse acestei condiţii de adoptare, astfel cum au fost enumerate în precedent (a se vedea paragraful 30), ţine de opţiunea legiuitorului fie să adopte o reglementare specială privind modul de calcul al majorităţii calificate, respectiv să dea termenilor şi expresiilor utilizate definiţii/înţelesuri proprii, fie să facă trimitere expresă la cele regăsite în alte acte normative. Or, în ceea ce priveşte textul criticat, se observă că legiuitorul a apelat la prima dintre cele două modalităţi de reglementare. Faptul că o astfel de opţiune corespunde sau nu unei percepţii generale cu privire la o anumită modalitate de calcul sau de aplicare a unei formule matematice nu reprezintă per se un element care să determine neclaritatea normei juridice, dacă din conţinutul definiţiei rezultă fără echivoc modul de determinare a rezultatului final avut în vedere de legiuitor. În definirea majorităţii calificate, legiuitorul primar nu este ţinut să aplice o anumită formulă matematică sau să realizeze o anumită operaţiune matematică, ci să îşi transpună opţiunea de reglementare într-un text care să fie clar enunţat şi predictibil în aplicarea ulterioară. Prin urmare, opţiunea legiuitorului de a legifera în acest sens este un act de voinţă al Parlamentului, care are competenţa de a institui, modifica şi abroga norme juridice de aplicare generală şi care corespunde competenţei sale constituţionale de legiferare. Aşadar, Curtea a constatat că textul este formulat cu o precizie suficientă ce permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat.
    35. Având în vedere cele anterior menţionate, Curtea a reţinut că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 1 alin. (3), (4) şi (5) din Constituţie, aşa încât excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    36. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a prevederilor art. 16 din Legea fundamentală, Curtea a observat că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. În consecinţă, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice raţional, în respectul principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice (a se vedea Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). De asemenea, în ceea ce priveşte încălcarea principiului egalităţii în drepturi, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reţinut că este admisibilă diferenţa de tratament juridic pentru situaţii diferite, când aceasta se justifică în mod raţional şi obiectiv (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 168 din 10 decembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 24 februarie 1999, şi Decizia nr. 231 din 25 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 24 iunie 2004).
    37. În acelaşi sens este şi jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, pe baza art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, a statuat că discriminarea înseamnă a trata diferit, fără o justificare obiectivă şi rezonabilă, persoane aflate în situaţii relevant similare. O diferenţă de tratament nu are nicio justificare obiectivă şi rezonabilă, dacă aceasta nu urmăreşte un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul vizat (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea din 2 noiembrie 2010, pronunţată în Cauza Şerife Yiğit împotriva Turciei, paragrafele 68 şi 69).
    38. Având în vedere considerentele mai sus enunţate, Curtea a constatat că textul de lege criticat este aplicabil în aceeaşi modalitate, precum şi în toate situaţiile reglementate de Codul administrativ în care se impune calculul majorităţii calificate, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată prin raportare la principiul egalităţii în faţa legii. Faptul că, drept urmare a calculului matematic, se ajunge la „primul număr natural care este mai mare decât valoarea numerică rezultată în urma aplicării fracţiei/procentului stabilite/stabilit prin lege la totalul membrilor [...]“, fie prin rotunjirea valorii numerice rezultate, fie prin adăugarea unei unităţi la aceasta, nu este de natură să creeze discriminări între destinatarii normei, întrucât, în fapt, regula aplicabilă este aceeaşi şi se instituie acelaşi tratament pentru situaţii juridice care nu sunt diferite în considerarea scopului urmărit (adoptarea unei hotărâri a consiliului local sau a consiliului judeţean, după caz).
    39. În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 120 alin. (1) şi ale art. 124 din Constituţie, Curtea a reţinut că acestea stabilesc principiile pe care se întemeiază administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale (descentralizarea, autonomia locală şi deconcentrarea serviciilor publice), respectiv principiile înfăptuirii justiţiei, astfel încât nu sunt incidente în cauză.
    40. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
    41. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Unitatea Administrativ-Teritorială Mogoşoaia, prin primar, de Consiliul Local al Comunei Mogoşoaia, precum şi de primarul comunei Mogoşoaia în dosarele nr. 717/93/2022, nr. 696/93/2022, nr. 1.295/93/2022, nr. 2.084/93/2018* şi nr. 569/93/2022 ale Tribunalului Ilfov - Secţia civilă, în Dosarul nr. 5.341/3/2022/a1 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarele nr. 34.283/3/2021, nr. 6.310/3/2022, nr. 3.419/3/2022, nr. 27.155/3/2021, nr. 25.977/3/2022 şi nr. 10.004/3/2022 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, precum şi în Dosarul nr. 2.363/93/2021*/a1 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 5 lit. dd) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Ilfov - Secţia civilă, Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, precum şi Curţii de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 1 februarie 2024.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Cristina Titirişcă

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 74 din 1 februarie 2024

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ DECIZIA nr. 74 din 1 februarie 2024 asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 lit. dd) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 74 din 1 februarie 2024 asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 lit. dd) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ