Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
├───────────────────┴──────────────────┤
│ │
└──────────────────────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Sorin Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 53 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Cornelia Lupu în Dosarul nr. 13.301/31/2014*/A6 al Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.057D/2016. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Apreciază că nu este încălcat accesul liber la justiţie, întrucât calea de atac ce poate fi formulată împotriva încheierii de respingere a recuzării este expres prevăzută de lege, fiind o normă de procedură a cărei reglementare revine legiuitorului, în virtutea competenţei sale conferite de art. 126 din Legea fundamentală. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 26 mai 2016, pronunţată în Dosarul nr. 13.301/318/2014*/a6, Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 53 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Cornelia Lupu într-o cauză privind soluţionarea recursului formulat împotriva unei încheieri a Tribunalului Gorj, prin care a fost respinsă o cerere de recuzare. Cererea de recuzare a fost formulată în cadrul soluţionării unui apel de către Tribunalul Gorj. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate nu respectă criteriile de claritate, precizie şi previzibilitate pe care un act normativ trebuie să le îndeplinească, întrucât nu rezultă în concret dacă recursul se formulează de la comunicarea hotărârii pronunţate asupra fondului sau a hotărârii pronunţate asupra cererii de recuzare. Se susţine că termenul de formulare a căii de atac împotriva hotărârii prin care a fost respinsă cererea de recuzare ar trebui să curgă de la comunicarea acesteia, şi nu de la comunicarea hotărârii pronunţate asupra fondului. În acest sens se arată că legiuitorul a avut în vedere faptul că hotărârea pronunţată asupra cererii de recuzare şi hotărârea pronunţată asupra fondului sunt diferite, fiind date de complete diferite. Prin urmare, apreciază că termenul de 5 zile curge de la comunicarea hotărârii pronunţate asupra cererii de recuzare, şi nu a celei pronunţate asupra fondului. 6. Se mai apreciază că această cale de atac a fost prevăzută ca o garanţie a respectării dreptului la un proces echitabil, care cuprinde, printre altele, dreptul părţilor de a-şi expune pretenţiile în faţa unei instanţe imparţiale, asupra căreia să nu planeze niciun fel de dubii. Legiuitorul a considerat că soluţia în cazul recuzării trebuie să fie supusă controlului judiciar sub aspectul temeiniciei şi legalităţii de către magistraţi care să nu fie colegi de serviciu cu magistraţii recuzaţi. 7. Curtea de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Art. 53 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă trebuie coroborate cu dispoziţiile alin. (3) al aceluiaşi articol, potrivit căruia, „în cazul prevăzut la alin. (1), dacă instanţa de apel constată că recuzarea a fost în mod greşit respinsă, reface toate actele de procedură şi, dacă apreciază că este necesar, dovezile administrate la prima instanţă. Când instanţa de recurs constată că recuzarea a fost greşit respinsă, ea va casa hotărârea, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel sau, atunci când calea de atac a apelului este suprimată, la prima instanţă.“. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. 10. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 53 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri.“. 14. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie. Din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine ca text de referinţă şi art. 1 alin. (5) din Constituţie, în componenta sa referitoare la calitatea legii. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, spre deosebire de reglementarea cuprinsă în art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865, potrivit căreia „Încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai odată cu fondul“, actuala reglementare prevede posibilitatea atacării cu recurs a încheierii de respingere a recuzării şi în ipoteza în care hotărârea este definitivă. 16. Nemulţumirea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate rezultă din faptul că nu poate ataca cu recurs încheierea de respingere a cererii de recuzare înainte de hotărârea pronunţată asupra fondului, cu alte cuvinte că nu dispune de o cale de atac separată de cea îndreptată împotriva soluţiei pe fond. 17. În acest sens, Curtea reţine că textul art. 53 alin. (1) din Codul de procedură civilă prevede ca regulă generală faptul că încheierea prin care a fost respinsă cererea de recuzare va putea fi atacată numai odată cu fondul cauzei, iar ca excepţie, pentru situaţia în care hotărârea ce urmează a fi pronunţată asupra cauzei este definitivă, prevede posibilitatea atacării, pe cale separată, cu recurs a încheierii prin care a fost respinsă cererea de recuzare. Aşadar, cu recurs va fi atacată numai încheierea de respingere a cererii de recuzare, nu şi hotărârea pronunţată asupra fondului. Legiuitorul, prin această reglementare, a avut în vedere, pe de o parte, evitarea tergiversării, prin exercitarea abuzivă a unei căi de atac, şi soluţionarea cu celeritate a cauzelor, iar, pe de altă parte, asigurarea dreptului părţii la un recurs efectiv, în scopul soluţionării cauzei sale de o instanţă imparţială. 18. Curtea apreciază că o normă juridică nu poate fi privită în mod izolat de ansamblul reglementării din care face parte. Astfel, raţiunea dispoziţiilor art. 53 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă, respectiv aceea de înlăturare a posibilităţii de tergiversare a judecăţii în faza procesuală în care a fost respins incidentul procedural, subzistă şi în ipoteza tezei a doua a art. 53 alin. (1), drept care legiuitorul a stabilit că termenul de recurs împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare să curgă de la comunicarea hotărârii pronunţate asupra fondului şi nu de la data pronunţării încheierii respective. Această concluzie rezultă inclusiv din analiza sintactică a textului legal criticat, care face referire la hotărârea prin care s-a soluţionat cauza, precum şi la comunicarea acestei hotărâri. 19. Prin urmare, Curtea reţine, referitor la pretinsa încălcare a art. 1 alin. (5) din Constituţie, că, pentru a fi respectată de destinatarii săi, legea trebuie să îndeplinească anumite cerinţe de claritate, precizie şi previzibilitate, astfel încât aceşti destinatari să îşi poată adapta în mod corespunzător conduita. În acest sens, Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa (de exemplu, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012) că formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu trebuie să afecteze, însă, previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la care se reţin, spre exemplu, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 29, Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, paragraful 40, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55, Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunţată în Cauza Leempoel & S.A. ED. Cine Revue împotriva Belgiei, paragraful 59). Drept urmare, stabilirea termenului de recurs împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, sub aspectul curgerii şi a duratei, ţine de opţiunea legiuitorului, având în vedere situaţia specifică a procedurii recuzării. Dispoziţiile legale sunt precise şi previzibile, destinatarul normei juridice fiind capabil să îşi adapteze conduita în funcţie de conţinutul acesteia, astfel încât nu se poate reţine încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie. 20. În condiţiile în care reglementarea competenţei şi procedurii de judecată se află în sfera de competenţă a legiuitorului, instituirea unui regim juridic derogatoriu de la dreptul comun, stabilit tot de către acesta într-un domeniu care, prin specificul său, face necesară o asemenea reglementare, nu conţine niciun aspect de neconstituţionalitate. De altfel, partea interesată are dreptul de a ataca încheierea prin care sa respins cererea de recuzare, iar faptul că exerciţiul acestui drept este corelat cu fondul cauzei nu reprezintă un impediment real, sub raport constituţional, al exerciţiului unei căi de atac. 21. În fine, Curtea mai reţine că, potrivit art. 53 alin. (3) din Codul de procedură civilă, atunci când instanţa ierarhic superioară este instanţă de apel şi constată că recuzarea a fost în mod greşit respinsă, va reface toate actele de procedură şi, dacă apreciază necesar, dovezile administrate la prima instanţă, iar în cazul în care instanţa ierarhic superioară este instanţă de recurs, încheierea prin care a fost respinsă cererea de recuzare fiind supusă recursului, şi constată că cererea de recuzare a fost greşit respinsă va admite recursul, va casa hotărârea, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel sau, atunci când calea de atac a apelului este suprimată, la prima instanţă. 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cornelia Lupu în Dosarul nr. 13.301/318/2014*/a6 al Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 53 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Craiova - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 23 noiembrie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Andreea Costin ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
