Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌──────────────┬───────────────────────┐
│Valer Dorneanu│- preşedinte │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Marieta Safta │- │
│ │prim-magistrat-asistent│
└──────────────┴───────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 275 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Francisc Ursei în Dosarul nr. 6.228/325/2017 al Tribunalului Timiş - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.343D/2017. 2. La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 3 august 2017, pronunţată în Dosarul nr. 6.228/325/2017, Tribunalul Timiş - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 275 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de contestatorul condamnat Francisc Ursei într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii declarate potrivit art. 425^1 din Codul de procedură penală împotriva unei sentinţe penale pronunţate de către Judecătoria Timişoara. Potrivit încheierii de sesizare, în cadrul contestaţiei ce formează obiectul cauzei contestatorul solicită exonerarea de la plata cheltuielilor judiciare la care a fost obligat prin mai multe hotărâri judecătoreşti penale, având în vedere starea privativă de libertate în care se află şi care determină imposibilitatea obţinerii unor venituri pentru a le achita. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate, îngrădind liberul acces la justiţie, prin aceea că persoanele condamnate la pedepse privative de libertate nu sunt scutite de plata cheltuielilor judiciare, aşa cum se întâmplă în cazul plăţii onorariului avocatului din oficiu, care este plătit din fondurile Ministerului Justiţiei, conform art. 272 din Codul de procedură penală. 6. Tribunalul Timiş - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, cu trimitere la soluţia şi considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 87 din 23 februarie 2016. Instanţa apreciază că raţionamentele avute în vedere de instanţa de contencios constituţional în jurisprudenţa menţionată, dar şi în alte decizii care au vizat neconstituţionalitatea aceloraşi dispoziţii legale, precum Decizia nr. 171 din 23 mai 2001, Decizia nr. 752 din 18 septembrie 2007 şi Decizia nr. 206 din 17 februarie 2009, se aplică, în mod corespunzător, şi în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate invocată în prezenta cauză. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, dispoziţiile legale criticate sunt norme de procedură a căror reglementare este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie. Se invocă şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv Decizia nr. 87 din 23 februarie 2016. 9. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, nicio normă constituţională nu impune gratuitatea actului de justiţie şi, prin urmare, cheltuielile judiciare ocazionate în procesul penal, avansate de stat, trebuie suportate atât de inculpat, cât şi de partea vătămată în cazul în care procesul a încetat ca urmare a împăcării acestora. Totodată, dispoziţiile legale criticate nu împiedică părţile să se prevaleze fără nicio îngrădire de toate garanţiile care caracterizează dreptul la un proces echitabil şi reprezintă norme de procedură a căror reglementare este în competenţa exclusivă a legiuitorului. Invocă punctul său de vedere reţinut prin Decizia nr. 87 din 23 februarie 2016. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 275 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Plata cheltuielilor avansate de stat în celelalte cazuri, care au următorul conţinut: "(1) Cheltuielile judiciare avansate de stat sunt suportate după cum urmează: 1. în caz de achitare, de către: a) persoana vătămată, în măsura în care i se reţine o culpă procesuală; b) partea civilă căreia i s-au respins în totul pretenţiile civile, în măsura în care i se reţine o culpă procesuală; c) inculpatul care a fost obligat la repararea prejudiciului; 2. în caz de încetare a procesului penal, de către: a) inculpat, dacă există o cauză de nepedepsire; b) persoana vătămată, în caz de retragere a plângerii prealabile sau în cazul în care plângerea prealabilă a fost tardiv introdusă; c) partea prevăzută în acordul de mediere, în cazul în care a intervenit medierea penală; d) inculpatul şi persoana vătămată, în caz de împăcare; 3. dacă inculpatul cere continuarea procesului penal, cheltuielile judiciare sunt suportate de către: a) persoana vătămată, atunci când aceasta şi-a retras plângerea prealabilă ori s-a dispus clasarea în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. a)-c) sau achitarea inculpatului, în măsura în care i se reţine o culpă procesuală; b) inculpat, atunci când se dispune clasarea pentru alte situaţii decât cele prevăzute în dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. a)-c) ori încetarea procesului penal; 4. în caz de restituire a cauzei la parchet în procedura camerei preliminare, cheltuielile judiciare sunt suportate de către stat.(2) În cazul declarării apelului, recursului în casaţie ori al introducerii unei contestaţii sau oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care şi-a retras apelul, recursul în casaţie, contestaţia sau cererea.(3) În toate celelalte cazuri, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.(4) În cazul când mai multe părţi sau persoane vătămate sunt obligate la suportarea cheltuielilor judiciare, instanţa hotărăşte partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare.(5) Dispoziţiile alin. (1) pct. 1 şi 2 şi ale alin. (2)-(4) se aplică în mod corespunzător în cazul dispunerii în cursul urmăririi penale a unei soluţii de clasare şi în situaţia respingerii unei plângeri formulate împotriva actelor şi măsurilor dispuse de organele de urmărire penală.(6) Cheltuielile privind avocaţii din oficiu şi interpreţii desemnaţi de organele judiciare, potrivit legii, rămân în sarcina statului.(7) În situaţia contestaţiilor formulate de către administraţia penitenciarului în cazurile prevăzute de Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările şi completările ulterioare, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului." 13. Dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (5) referitoare la România ca stat de drept şi la calitatea legilor, art. 4 alin. (1) referitor la unitatea poporului român şi la solidaritatea cetăţenilor săi, art. 15 alin. (1) referitor la universalitate, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, art. 20 alin. (1) referitor la interpretarea dispoziţiilor constituţionale în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi cu celelalte tratate la care România este parte, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 22 - Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, art. 23 alin. (1) referitor la inviolabilitatea libertăţii individuale, art. 24 - Dreptul la apărare, art. 26 alin. (2) referitor la dreptul persoanei fizice de a dispune de ea însăşi, art. 44 - Dreptul de proprietate privată şi art. 136 - Proprietatea. Se invocă, de asemenea, dispoziţiile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil şi art. 13 - Dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi Directiva 2013/48/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 octombrie 2013 privind dreptul de a avea acces la un avocat în cadrul procedurilor penale şi al procedurilor privind mandatul european de arestare, precum şi dreptul ca o persoană terţă să fie informată în urma privării de libertate şi dreptul de a comunica cu persoane terţe şi cu autorităţi consulare în timpul privării de libertate. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului Curţii Constituţionale din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 87 din 23 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 22 aprilie 2016, paragrafele 15-20, Curtea Constituţională, făcând trimitere la jurisprudenţa în materie referitoare la dispoziţiile din Codul de procedură penală din 1968, a statuat că nicio normă constituţională nu impune gratuitatea actului de justiţie. Prin urmare, cheltuielile judiciare ocazionate în procesul penal, avansate de stat, trebuie suportate de partea vinovată pentru provocarea acelor cheltuieli. În cazurile referitoare la declararea apelului ori recursului sau al introducerii oricărei altei cereri, în procesul penal, cheltuielile judiciare avansate de stat sunt suportate de persoana căreia i s-a respins ori care şi-a retras apelul, recursul sau cererea şi nu împiedică părţile interesate să se adreseze justiţiei şi să se prevaleze, fără nicio îngrădire, de toate garanţiile care caracterizează dreptul la un proces echitabil, reglementat de dispoziţiile constituţionale ale art. 21. Mai mult, dispoziţiile legale criticate reprezintă norme de procedură a căror reglementare este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, conform art. 126 alin. (2) din Constituţie. Totodată, prevederile criticate nu aduc atingere liberului acces la justiţie şi nici dreptului la un proces echitabil. Aceste argumente, referitoare la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală din 1968 sunt aplicabile, potrivit Deciziei nr. 87 din 23 februarie 2016, precitate, şi în privinţa dispoziţiilor art. 275 alin. (2) din Codul de procedură penală. Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia şi considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 15. Referitor la critica art. 275 din Codul de procedură penală formulată în prezenta cauză, cu referire la o serie de texte constituţionale şi convenţionale, în sensul că persoanele condamnate la pedepse privative de libertate nu sunt scutite de plata cheltuielilor judiciare, Curtea constată că nu poate fi reţinută. O persoană privată de libertate şi aflată în executarea unei pedepse poate să achite sumele de bani cu titlu de cheltuieli judiciare la care a fost obligată prin hotărârea judecătorească, întrucât, în acord cu art. 86 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, o astfel de persoană poate obţine venituri pentru munca prestată care nu pot fi mai mici decât salariul de bază minim brut pe ţară, garantat în plată, în raport cu programul de muncă. Aceasta cu atât mai mult cu cât este firesc ca fiecare să răspundă pentru prejudiciile cauzate, sens în care sunt şi cheltuielile judiciare. 16. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Francisc Ursei în Dosarul nr. 6.228/325/2017 al Tribunalului Timiş - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 275 din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Timiş - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 21 noiembrie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Prim-magistrat-asistent, Marieta Safta -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
