Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Sorin Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 938 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ioana Todoruţi în Dosarul nr. 8.273/211/2015 al Tribunalului Cluj - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 769D/2016. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care arată, în esenţă, că activităţile procurorului desfăşurate în temeiul dispoziţiei legale criticate sunt măsuri premergătoare pentru o mai bună administrare a justiţiei, iar cererea de punere sub interdicţie se judecă de instanţă, potrivit art. 940 din Codul de procedură civilă. Mai mult, dispoziţia legală criticată reprezintă o normă de procedură a cărei reglementare intră în competenţa legiuitorului, potrivit art. 126 din Constituţie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 21 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 8.273/211/2015, Tribunalul Cluj - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 938 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ioana Todoruţi într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului formulat împotriva unei sentinţe a Judecătoriei Cluj, prin care a fost respinsă cererea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate prin care a solicitat instanţei să procedeze la punerea sub interdicţie a părţii pârâte pentru considerentul că aceasta este lipsită de discernământul necesar pentru administrarea propriilor interese. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate îngrădesc dreptul real de a beneficia de acces la justiţie, întrucât partea nu se poate folosi în mod legal de beneficiul de a propune probe şi nu beneficiază de o procedură contradictorie, inclusiv sub aspectul probatoriului. Totodată, se arată că Ministerul Public are atributul de a încuviinţa şi administra probe, fără o procedură clară, contradictorie. Prin urmare, se ajunge la situaţia în care un judecător să se pronunţe, să ia o decizie pe baza unor probe pe care nu le-a administrat el, iar părţile nu au posibilitatea de a avea o poziţie procesuală, de a se manifesta cu privire la aceste probe. 6. De asemenea, se invocă şi lipsa de previzibilitate a normei legale criticate, sub aspectul ambiguităţii modalităţii de redactare. În acest sens se arată că dispoziţia legală criticată face trimitere la posibilitatea ca această competenţă specială a reprezentantului Ministerului Public de a administra şi încuviinţa probe să fie delegată organelor de poliţie. Rezultă că un procuror poate să delege încuviinţarea şi administrarea probelor oricărui membru al Ministerului Afacerilor Interne, ceea ce încalcă orice normă de competenţă la nivelul statutului poliţistului. Totodată, se apreciază că sintagma „cercetările necesare“ din cuprinsul normei legale criticate este impredictibilă. 7. În continuare se arată că, lăsând la libera apreciere a reprezentantului Ministerului Public încuviinţarea şi administrarea probelor, se încalcă şi dreptul la un proces echitabil, având în vedere că, în temeiul art. 92 alin. (3) din Codul de procedură civilă, procurorul este parte în proces, deci se află pe picior de egalitate cu reclamantul, respectiv pârâtul. 8. Aşadar, se susţine că, deşi la nivel teoretic se face trimitere la ideea realizării actului de justiţie prin intermediul unei instanţe de judecată, atât timp cât reprezentantul Ministerului Public este cel care analizează şi efectuează cercetarea judecătorească, actul de justiţie se realizează de către acesta. 9. Tribunalul Cluj - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Prin procedura necontencioasă administrată de procuror nu se încalcă accesul liber la justiţie şi nici garanţiile procesuale invocate în susţinerea excepţiei, câtă vreme reglementarea legală a procedurii punerii sub interdicţie nu duce la concluzia că faza contencioasă ce se desfăşoară în faţa instanţei, după finalizarea cercetărilor întreprinse de procuror nu s-ar desfăşura după toate principiile fundamentale ale procesului civil. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 11. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. Astfel, în temeiul mandatului constituţional conferit de art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Legea fundamentală, legiuitorul a instituit, prin dispoziţiile art. 936-943 din Codul de procedură civilă, o procedură judiciară complexă, care asigură respectarea, pe deplin, a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei. Mai arată că o dispoziţie similară celei criticate în prezenta cauză era cuprinsă şi în vechea legislaţie în materie. Cu privire la procedura punerii sub interdicţie în vechea reglementare în materie, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 226 din 3 iunie 2003, constatând constituţionalitatea dispoziţiilor legale care o reglementau. 12. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, stabilirea competenţelor ce revin procurorului în etapa prealabilă judecării cererii de punere sub interdicţie judecătorească a unei persoane nu contravine prevederilor constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie, punerea sub interdicţie fiind o măsură de ocrotire a cărei soluţionare este atribuită instanţei de judecată, în conformitate cu prevederile art. 940 din Codul de procedură civilă. Faptul că, anterior judecăţii, procurorul trebuie să efectueze cercetările necesare, să ia avizul unei comisii de medici specialişti, iar dacă cel a cărui punere sub interdicţie judecătorească este cerută se găseşte internat într-o unitate sanitară, trebuie să ia şi avizul acesteia, nu contravine dispoziţiilor constituţionale, soluţia legislativă criticată fiind firească în contextul în care în această etapă procesuală nu se tranşează fondul litigiului, ci doar se iau măsurile necesare bunei administrări a actului de justiţie. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 938 alin. (2) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „Procurorul, direct sau prin organele poliţiei, va efectua cercetările necesare, va lua avizul unei comisii de medici specialişti, iar dacă cel a cărui punere sub interdicţie judecătorească este cerută se găseşte internat într-o unitate sanitară, va lua şi avizul acesteia.“. 16. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 126 privind instanţele judecătoreşti. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 938 din Codul de procedură civilă cu denumirea marginală Măsuri prealabile statuează cu privire la obligaţia comunicării cererii celui a cărui punere sub interdicţie se cere, precum şi procurorului [alin. (1)]; efectuarea cercetărilor prealabile de către procuror direct sau prin intermediul organelor de poliţie [alin. (2)]; numirea unui curator special [alin. (3)]; şi fac parte din procedura specială a punerii sub interdicţie judecătorească reglementată de art. 936-943 din Codul de procedură civilă. 18. Punerea sub interdicţie a fost reglementată, înainte de intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, de art. 142-151 din Codul familiei - în ceea ce priveşte condiţiile de fond şi efectele interdicţiei, iar procedura a fost reglementată prin art. 30-35 din Decretul nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice, publicat în Buletinul Oficial al României, nr. 9 din 31 ianuarie 1954. 19. Astfel, Curtea observă că dispoziţiile art. 938 alin. (2) din Codul de procedură civilă reglementează o soluţie legislativă similară celei cuprinse în art. 30 alin. 1 teza a doua din Decretul nr. 32/1954, potrivit căruia „Acesta [procurorul-s.n.] va dispune efectuarea cercetărilor ce le va socoti necesare, va lua şi părerea unei comisii de medici specialişti, iar dacă cel a cărui punere sub interdicţie este cerută, se găseşte internat într-o instituţie sanitară, va lua şi părerea medicului sub supravegherea căruia se află.“ 20. Cu privire la procedura punerii sub interdicţie în vechea reglementare în materie, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 226 din 3 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 458 din 27 iunie 2003, prilej cu care a statuat că măsura punerii sub interdicţie a unei persoane fizice este dispusă în situaţia în care, ca urmare a unei cercetări judecătoreşti ample şi complexe, instanţa de judecată sesizată îşi formează convingerea că persoana respectivă este lipsită de discernământul necesar pentru a se îngriji de propriile interese. Prin efectul hotărârii de punere sub interdicţie, aceasta este lipsită, în totalitate, de capacitate de exerciţiu, fiind asimilată minorului până la vârsta de 14 ani, având posibilitatea să îşi valorifice capacitatea de folosinţă exclusiv prin reprezentarea sa, la încheierea actelor juridice, de către ocrotitorul legal. Punerea sub interdicţie nu constituie o sancţiune, ci are o evidentă finalitate de protecţie atât a persoanei fizice, care este, astfel, pusă la adăpost de consecinţele prejudiciabile ale propriilor sale acte, consecinţe pe care, din cauza lipsei discernământului, nu le-a putut prevedea, cât şi a societăţii, în ansamblu, ale cărei rânduieli ar putea fi grav perturbate prin menţinerea deplinului exerciţiu al drepturilor unei asemenea persoane. Ţinând seama de consecinţele deosebit de drastice ale punerii sub interdicţie - lipsirea de capacitate de exerciţiu şi instituirea tutelei interzisului -, legiuitorul a instituit o procedură care oferă suficiente garanţii de natură să prevină şi să anihileze eventualele abuzuri în această materie, astfel încât numai instanţa are competenţa de a hotărî punerea alienatului sau debilului mintal sub interdicţie. Astfel, procedura punerii sub interdicţie poate fi iniţiată de orice persoană care are interes şi cuprinde două faze, faza necontradictorie, în care sunt efectuate cercetările necesare stabilirii situaţiei de fapt, şi faza contradictorie, care îmbracă forma unui proces civil obişnuit, în baza probelor administrate instanţa hotărând admiterea sau respingerea cererii. 21. Curtea a mai reţinut că, faţă de finalitatea punerii sub interdicţie, respectiv asigurarea protecţiei persoanei lipsite de discernământ, reglementarea prevăzută în textele de lege criticate reprezintă o măsură judecătorească de ocrotire. 22. Aşadar, Curtea apreciază că cele reţinute prin decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 23. Distinct de cele arătate, Curtea reţine că, în cadrul procedurii punerii sub interdicţie judecătorească, procurorul are un rol important, având în vedere că acesta poate porni orice acţiune civilă, ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie şi ale dispăruţilor, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege [art. 92 alin. (1) din Codul de procedură civilă], iar măsurile stabilite de art. 938 alin. (2) din Codul de procedură civilă sunt o garanţie necesară pentru respectarea drepturilor persoanei a cărei punere sub interdicţie este solicitată. Astfel, preşedintele instanţei este obligat să ia măsuri pentru ca cererea de punere sub interdicţie şi înscrisurile anexate să fie comunicate celui în cauză, precum şi procurorului, iar procurorul este obligat să efectueze cercetările ce se impun în vederea verificării situaţiilor invocate în cererea de punere sub interdicţie, obligaţii care se încadrează în faza necontradictorie a procedurii, în care sunt efectuate cercetările necesare stabilirii situaţiei de fapt. 24. Aşadar, anterior judecăţii, procurorul trebuie să efectueze cercetările necesare, obţinerea avizului unei comisii de medici specialişti şi, după caz, avizul unităţii sanitare, dacă persoana în cauză este internată, ceea ce nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate, soluţia legislativă criticată fiind firească în contextul în care în această etapă procesuală nu se tranşează fondul litigiului, ci doar se iau măsurile necesare bunei administrări a actului de justiţie. Actele întocmite şi obţinute de procuror urmează a fi comunicate de către acesta instanţei de judecată în vederea fixării primului termen de judecată, în condiţiile art. 940 din Codul de procedură civilă. Instituirea unei etape prealabile judecăţii nu este contrară principiului accesului liber la justiţie, cât timp actele şi măsurile dispuse de procuror urmează a fi supuse controlului instanţei de judecată. 25. Dispoziţiile legale criticate reprezintă norme de procedură, a căror reglementare este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie. Legiuitorul poate atribui anumite competenţe procurorului în procesul civil, chiar dacă atribuţiile Ministerului Public se exercită, în principal, în activitatea judiciară penală (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 71 din 5 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 10 mai 2002). 26. Referitor la sintagma „cercetările necesare“, din cuprinsul art. 938 alin. (2) din Codul de procedură civilă, criticată pentru lipsa de previzibilitate, Curtea reţine că textul nu realizează o determinare expresă a acestora, însă, în mod evident, se referă la verificările efectuate în legătură cu persoana a cărei punere sub interdicţie se solicită, cu privire la faptele prezentate în cererea de punere sub interdicţie şi la dovezile propuse, procurorul urmând să aprecieze în concret asupra activităţilor investigative ce se impun a fi realizate. Pentru a fi respectată de destinatarii săi, legea trebuie să îndeplinească anumite cerinţe de claritate şi previzibilitate, astfel încât aceşti destinatari să îşi poată adapta în mod corespunzător conduita. În acest sens, Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa (de exemplu, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012) că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu trebuie să afecteze, însă, previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la care se reţin, spre exemplu, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 29, Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, paragraful 40, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55, Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunţată în Cauza Leempoel & S.A. ED. Cine Revue împotriva Belgiei, paragraful 59). Prin urmare, dispoziţiile legale sunt precise şi previzibile, destinatarul normei juridice fiind capabil să îşi adapteze conduita în funcţie de conţinutul acesteia. 27. În continuare, referitor la critica potrivit căreia textul legal conferă posibilitatea reprezentantului Ministerului Public de a-şi delega competenţa organelor de poliţie, Curtea reţine că nu este vorba de o relaţie de subordonare a organelor de poliţie faţă de procuror, ci de o relaţie de colaborare, având în vedere faptul că, potrivit art. 2 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 25 aprilie 2014, activitatea Poliţiei Române constituie serviciu public specializat şi se realizează în interesul persoanei, al comunităţii, precum şi în sprijinul instituţiilor statului, exclusiv pe baza şi în executarea legii. 28. Totodată, Curtea constată că scopul acţiunii procurorului nu este acela de a obţine pentru una dintre părţi satisfacerea unei pretenţii, ci, în calitatea sa de reprezentant al intereselor generale ale societăţii, el apără ordinea de drept, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, îndeplinind un rol constituţional consacrat prin art. 131 din Legea fundamentală. 29. În fine, Curtea nu poate reţine nici pretinsa contrarietate a dispoziţiilor legale criticate cu art. 126 alin. (1) din Constituţie potrivit căruia „Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite prin lege“, deoarece punerea sub interdicţie se realizează de către instanţa de judecată care, în baza probelor administrate, va hotărî admiterea sau respingerea cererii. 30. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ioana Todoruţi în Dosarul nr. 8.273/211/2015 al Tribunalului Cluj - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 938 alin. (2) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Cluj - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 23 noiembrie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Andreea Costin ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
