Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 735 din 8 octombrie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1^1) coroborate cu cele ale art. 1 alin. (1) lit. b) şi ale art. 7 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, precum şi cu cele ale art. 25 alin. (4) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 735 din 8 octombrie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1^1) coroborate cu cele ale art. 1 alin. (1) lit. b) şi ale art. 7 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, precum şi cu cele ale art. 25 alin. (4) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 545 din 26 mai 2021

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu     │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria         │- judecător       │
│Pivniceru          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Cătălina  │-                 │
│Turcu              │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Societatea Trans Modern Control - S.R.L. din Constanţa în Dosarul nr. 5.814/212/2017/a1 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 406D/2018.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 959D/2019, nr. 960D/2019, nr. 961D/2019, nr. 1.046D/2019, nr. 1.256D/2019, nr. 1.334D/2019, nr. 1.442D/2019, nr. 1.461D/2019, nr. 1.462D/2019, nr. 1.463D/2019, nr. 1.520D/2019, nr. 1.612D/2019, nr. 1.614D/2019, nr. 1.615D/2019, nr. 1.799D/2019, nr. 1.800D/2019, nr. 1.951D/2019, nr. 1.952D/2019, nr. 2.076D/2019, nr. 2.077D/2019, nr. 2.078D/2019, nr. 2.079D/2019, nr. 2.080D/2019, nr. 2.311D/2019, nr. 2.312D/2019, nr. 2.313D/2019, nr. 2.314D/2019, nr. 2.315D/2019, nr. 2.317D/2019, nr. 2.568D/2019, nr. 2.633D/2019, nr. 2.841D/2019, nr. 2.842D/2019, nr. 3.145D/2019, nr. 3.146D/2019, nr. 20D/2020, nr. 21D/2020, nr. 119D/2020, nr. 170D/2020, nr. 171D/2020, nr. 172D/2020, nr. 173D/2020, nr. 315D/2020, nr. 316D/2020, nr. 317D/2020, nr. 318D/2020, nr. 338D/2020, nr. 339D/2020, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) lit. b), art. 7 alin. (2) şi ale art. 8 alin. (1^1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Societatea Autonom Services - S.A. din Piatra-Neamţ, precum şi în dosarele nr. 2.241D/2019, nr. 2.242D/2019, nr. 2.243D/2019, nr. 2.244D/2019, nr. 2.245D/2019, nr. 2.273D/2019, nr. 2.274D/2019, nr. 2.275D/2019 şi nr. 2.276D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1^1) coroborate cu cele ale art. 1 alin. (1) lit. b) şi ale art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, precum şi cu cele ale art. 25 alin. (4) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, excepţie ridicată din oficiu de Judecătoria Piatra-Neamţ - Secţia civilă.
    4. La apelul nominal se prezintă, pentru Societatea Autonom Services - S.A. din Piatra-Neamţ, doamna avocat Alexandra Florescu din Baroul Bucureşti, cu împuterniciri depuse în dosare, iar pentru partea Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A. domnul consilier juridic Gheorghe Secăreanu, cu împuterniciri depuse în dosarele nr. 959D/2019, nr. 960D/2019, nr. 961D/2019, nr. 1.046D/2019, nr. 1.256D/2019, nr. 1.334D/2019, nr. 1.442D/2019, nr. 1.461D/2019, nr. 1.462D/2019, nr. 1.463D/2019, nr. 1.520D/2019, nr. 1.612D/2019, nr. 1.614D/2019, nr. 1.615D/2019, nr. 1.799D/2019, nr. 1.800D/2019, nr. 1.951D/2019, nr. 1.952D/2019, nr. 2.076D/2019, nr. 2.077D/2019, nr. 2.078D/2019, nr. 2.079D/2019, nr. 2.080D/2019, nr. 2.241D/2019, nr. 2.242D/2019, nr. 2.243D/2019, nr. 2.244D/2019, nr. 2.245D/2019, nr. 2.273D/2019, nr. 2.274D/2019, nr. 2.275D/2019, nr. 2.276D/2019, nr. 2.311D/2019, nr. 2.312D/2019, nr. 2.313D/2019, nr. 2.314D/2019, nr. 2.315D/2019, nr. 2.317D/2019, nr. 2.568D/2019, nr. 2.633D/2019, nr. 2.841D/2019, nr. 2.842D/2019, nr. 3.145D/2019, nr. 3.146D/2019, nr. 315D/2020, nr. 316D/2020, nr. 317D/2020, nr. 318D/2020, nr. 338D/2020 şi nr. 339D/2020.
    5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele anterior menţionate, pune în discuţie, din oficiu, conexarea cauzelor.
    6. Reprezentanta Societăţii Autonom Services - S.A. din Piatra-Neamţ este de acord cu conexarea cauzelor, cu precizarea că mai sunt şi alte cauze cu acelaşi obiect pe rolul Curţii Constituţionale. Consilierul juridic al Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere este de acord cu conexarea cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura procesuală propusă, cu precizarea că nu pot fi conexate celelalte cauze aflate pe rolul Curţii, care nu au termen fixat în această şedinţă de judecată.
    7. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 959D/2019, nr. 960D/2019, nr. 961D/2019, nr. 1.046D/2019, nr. 1.256D/2019, nr. 1.334D/ 2019, nr. 1.442D/2019, nr. 1.461D/2019, nr. 1.462D/2019, nr. 1.463D/2019, nr. 1.520D/2019, nr. 1.612D/2019, nr. 1.614D/2019, nr. 1.615D/2019, nr. 1.799D/2019, nr. 1.800D/2019, nr. 1.951D/2019, nr. 1.952D/2019, nr. 2.076D/2019, nr. 2.077D/2019, nr. 2.078D/2019, nr. 2.079D/2019, nr. 2.080D/2019, nr. 2.241D/2019, nr. 2.242D/2019, nr. 2.243D/2019, nr. 2.244D/2019, nr. 2.245D/2019, nr. 2.273D/2019, nr. 2.274D/2019, nr. 2.275D/2019, nr. 2.276D/2019, nr. 2.311D/2019, nr. 2.312D/2019, nr. 2.313D/2019, nr. 2.314D/2019, nr. 2.315D/2019, nr. 2.317D/2019, nr. 2.568D/2019, nr. 2.633D/2019, nr. 2.841D/2019, nr. 2.842D/2019, nr. 3.145D/2019, nr. 3.146D/2019, nr. 20D/2020, nr. 21D/2020, nr. 119D/2020, nr. 170D/2020, nr. 171D/2020, nr. 172D/2020, nr. 173D/2020, nr. 315D/2020, nr. 316D/2020, nr. 317D/2020, nr. 318D/2020, nr. 338D/2020, nr. 339D/2020 la Dosarul nr. 406D/2018, care a fost primul înregistrat, cu precizarea că nu pot fi conexate cele care nu sunt în fază de judecată la acest termen.
    8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Societăţii Autonom Services - S.A. din Piatra-Neamţ, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, susţinând, în esenţă, că o societate de leasing şi închirieri autoturisme nu mai este posesoarea acestora în momentul în care le închiriază, fiind însă sancţionată, în temeiul textelor de lege criticate, pentru fapte contravenţionale pe care nu le săvârşeşte - în speţă fiind vorba despre neplata tarifului de trecere (peaj). Obligaţia de diligenţă nu poate fi respectată în condiţiile în care proprietarul autoturismului nu poate prevedea traseul unui autoturism închiriat. Societatea care închiriază autoturismele achită doar tariful de utilizare - rovinieta, iar celelalte taxe ar trebui să fie plătite de cei care închiriază. Textele de lege criticate discriminează societăţile de leasing sau închiriere, deoarece nu prevăd o procedură de identificare a contravenientului similară celei prevăzute de Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006. Referitor la această procedură, se arată că în cazul constatării contravenţiei cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau al unui mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic, organul constatator al contravenţiei va înainta o adresă către proprietarul sau deţinătorul legal al vehiculului, în vederea stabilirii identităţii contravenientului. Doar în cazul în care proprietarul sau deţinătorul legal nu răspunde la această adresă, agentul constatator este îndreptăţit să emită procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei pe numele proprietarului sau al deţinătorului legal, după caz. Este astfel prevăzut un cadru legal în care dreptul la un proces echitabil să fie respectat prin sancţionarea persoanei vinovate. Se arată că, potrivit art. 25 alin. (4) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere şi art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, taxele se achită de către clienţi, respectiv locatar/utilizator. Procedura de înregistrare în certificatul de înmatriculare a beneficiarului unui contract de închiriere pe termen scurt poate dura mai mult decât termenul de închiriere.
    9. Reprezentantul Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că textele de lege criticate au mai fost supuse controlului Curţii, iar aceasta a respins excepţiile ridicate. Chestiunile puse în discuţie sunt mai degrabă de competenţa instanţelor de drept comun. Textele de lege criticate sunt clare în sensul în care obligaţia de achitare a tarifului de trecere revine proprietarului, iar o eventuală admitere a excepţiei în sensul dorit de autori ar avea drept consecinţă faptul că statul nu mai poate identifica direct contravenientul, rămânând la latitudinea proprietarului comunicarea identităţii acestuia.
    10. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că asupra acesteia Curtea s-a mai pronunţat în sensul respingerii, neintervenind elemente noi, care să ducă la schimbarea jurisprudenţei.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:
    11. Prin Încheierea nr. 19.939 din 15 decembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 5.814/212/2017/a1, Judecătoria Constanţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România. Excepţia a fost ridicată de Societatea Trans Modern Control - S.R.L. din Constanţa într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, prin care autorul excepţiei, în calitate de utilizator, a fost sancţionat contravenţional pentru neplata tarifului de trecere în condiţiile în care încheiase un contract de comodat cu o altă persoană, având ca obiect autovehiculul.
    12. Prin sentinţele civile nr. 1.405 din 5 aprilie 2019, nr. 1.635 din 19 aprilie 2019, nr. 1.311 din 2 aprilie 2019, nr. 1.651 din 19 aprilie 2019, nr. 1.952 din 17 mai 2019, nr. 1.652 din 19 aprilie 2019, nr. 1.950 din 17 mai 2019, nr. 1.653 din 19 aprilie 2019, nr. 1.953 din 17 mai 2019, nr. 2.820 din 25 iulie 2018, nr. 2.986 din 19 august 2019, nr. 1.901 din 13 mai 2019, nr. 1.607 din 19 aprilie 2019, nr. 1.608 din 19 aprilie 2019, nr. 1.609 din 19 aprilie 2019 şi nr. 1.610 din 19 aprilie 2019 şi încheierile din 21 martie 2019 şi 10 aprilie 2019, pronunţate în dosarele nr. 2.134/279/2018, nr. 7.874/279/2018, nr. 7.879/279/2018, nr. 6.405/279/2018, nr. 4.795/279/2018, nr. 6.414/279/2018, nr. 3.397/279/2018, nr. 6.430/279/2018, nr. 7.868/279/2018, nr. 20.096/299/2018, nr. 16.962/299/2018, nr. 7.880/279/2018, nr. 3.408/279/2018, nr. 6.419/279/2018, nr. 6.423/279/2018, nr. 6.429/279/2018 şi dosarele nr. 7.869/279/2018 şi nr. 7.875/279/2018, Judecătoria PiatraNeamţ - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) lit. b), art. 7 alin. (2) şi ale art. 8 alin. (1^1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002. Excepţia a fost ridicată de Societatea Autonom Services - S.A. din PiatraNeamţ în cauze având ca obiect contestaţiile împotriva unor procese-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor prevăzute de art. 8 alin. (1^1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 prin care autorul a fost sancţionat în calitate de „utilizator“.
    13. Prin încheierile din 28 martie 2019, 23 aprilie 2019, 7 mai 2019, 13 mai 2019, 16 mai 2019, 23 mai 2019, 6 iunie 2019, 5 iunie 2019, 21 mai 2019, 4 iunie 2019, 17 septembrie 2019, 1 octombrie 2019, 15 octombrie 2019, 12 noiembrie 2019, 26 noiembrie 2019, 10 decembrie 2019, pronunţate în dosarele nr. 2.136/279/2018, nr. 2.223/279/2018, nr. 2.112/279/2018, nr. 2.106/279/2018, nr. 2.153/279/2018, nr. 2.173/279/2018, nr. 2.138/279/2018, nr. 2.156/279/2018, nr. 2.253/279/2018, nr. 2.247/279/2018, nr. 3.407/279/2018, nr. 2.152/279/2018, nr. 2.256/279/2018, nr. 4.781/279/2018, nr. 2.166/279/2018, nr. 3.401/279/2018, nr. 2.151/279/2018, nr. 3.404/279/2018, nr. 6.432/279/2018, nr. 7.871/279/2018, nr. 2.171/279/2018, nr. 4.796/279/2018, nr. 6.434/279/2018, nr. 6.415/279/2018, nr. 2.135/279/2018, nr. 2.168/279/2018, nr. 6.428/279/2018, nr. 3.396/279/2018, nr. 2.161/279/2018, nr. 2.124/279/2018, Tribunalul Neamţ - Secţia I civilă şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) lit. b), ale art. 7 alin. (2) şi ale art. 8 alin. (1^1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002. Excepţia a fost ridicată de Societatea Autonom Services - S.A. din Piatra-Neamţ în cauze având ca obiect soluţionarea plângerilor formulate împotriva contestaţiilor formulate împotriva unor procese-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor prevăzute de art. 8 alin. (1^1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 prin care autorul a fost sancţionat în calitate de „utilizator“, aflate în stadiul procesual al apelurilor.
    14. Prin încheierile din 23 octombrie 2018, pronunţate în dosarele nr. 2.075/279/2018, nr. 2.121/279/2018, nr. 2.175/279/2018, nr. 2.143/279/2018, nr. 2.169/279/2018, nr. 2.147/279/2018, nr. 2.176/279/2018, nr. 2.248/279/2018 şi nr. 2.249/279/2018, Judecătoria Piatra-Neamţ - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1^1) coroborate cu cele ale art. 1 alin. (1) lit. b) şi ale art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, precum şi cu cele ale art. 25 alin. (4) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere. Excepţia a fost ridicată din oficiu de către instanţa de judecată în cauze având ca obiect soluţionarea plângerilor formulate împotriva unor procese-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor prevăzute de art. 8 alin. (1^1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 prin care autorul a fost sancţionat în calitate de „utilizator“.
    15. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii arată, în esenţă, că legiuitorul a avut în vedere aplicarea unei sancţiuni generale tuturor utilizatorilor definiţi prin art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 care nu achită tariful de trecere, fără a ţine cont de specificitatea acestui tarif şi de posibilitatea ca utilizatorul în fapt al autovehiculului să nu fie acelaşi cu utilizatorul definit de legiuitor prin art. 1 alin. (1) lit. b) din acest act normativ.
    16. Se susţine că textele de lege criticate aduc atingere art. 1 alin. (5) din Constituţie din perspectiva exigenţelor referitoare la calitatea legii, respectiv claritate, precizie, previzibilitate şi accesibilitate, potrivit jurisprudenţei instanţei de contencios constituţional şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, deoarece în temeiul acestora o societate care închiriază legal autoturisme către terţi este sancţionată pentru neachitarea de către clienţii săi a tarifului de trecere (peaj) datorat la traversarea podurilor peste Dunăre. Societatea nu poate să prevadă obligaţia de plată a acestei taxe pentru a o include în costul închirierii, ceea ce aduce atingere şi art. 23 alin. (12) din Constituţie. Mai mult, este posibil ca pe perioada în care autoturismul este închiriat cel care îl utilizează să treacă de mai multe ori podurile peste Dunăre, dând naştere de fiecare dată unei alte obligaţii de a achita tariful de trecere, astfel încât, chiar dacă s-ar achita această taxă în avans, oricum nu ar fi suficient pentru a se evita amendarea proprietarului care a înstrăinat folosinţa bunului anterior săvârşirii contravenţiei.
    17. Se consideră că art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, prin care este definit „utilizatorul“, aduce atingere art. 16 şi 52 din Constituţie, precum şi art. 1.349 şi art. 1.357-1.371 din Codul civil. Aceasta deoarece, din modul în care este redactat art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, rezultă că utilizatorii sunt numai persoanele înscrise în certificatul de înmatriculare şi urmează a fi sancţionate pentru faptele altora în situaţia în care autovehiculul este folosit de alte persoane care nu îşi îndeplinesc obligaţia legală de a plăti peajul. Conform principiului răspunderii juridice delictuale, fapta persoanei căreia i-a fost împrumutat contra cost autovehiculul şi care nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a peajului nu poate fi imputată societăţii ce are un drept de proprietate asupra acestuia.
    18. Se susţine că textele de lege criticate aduc atingere şi dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituţie, drept complex ce are mai multe componente. Una dintre componente, potrivit celor reţinute prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 903 din 6 iulie 2010, este dreptul destinatarului normei de a fi informat într-o manieră lipsită de ambiguităţi asupra comportamentelor interzise pe care este obligat să le evite. Or, potrivit textelor de lege criticate, contravenientul nu poate să înţeleagă cu uşurinţă dacă are sau nu obligaţia legală de a achita tariful de trecere, neexistând o prevedere legală specială pentru situaţia sa de societate care închiriază contra cost autoturisme, în temeiul căreia să aibă posibilitatea de a achita tariful anterior sancţionării sale. Totodată, neclaritatea textului legal criticat se datorează şi lipsei de corelare cu prevederile art. 25 alin. (4) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, potrivit căruia clienţii suportă, în afara contractului, costurile taxelor de drum.
    19. Se arată că o altă componentă a dreptului la un proces echitabil în materie contravenţională este respectarea prezumţiei de nevinovăţie a contravenientului. Având în vedere definiţia dată de legiuitor noţiunii de „utilizator“ în art. 1 alin. 1 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 şi modalitatea în care este stabilită responsabilitatea achitării tarifului de trecere prin art. 7 alin. (2) din acelaşi act normativ, este evident că legea a instituit o răspundere contravenţională care nu ţine cont - în situaţia utilizatorilor care au ca obiect de activitate închirierea de autovehicule - de existenţa efectivă a vinovăţiei persoanei sancţionate, ceea ce nesocoteşte principiul răspunderii personale a contravenienţilor şi, implicit, dreptul la un proces echitabil recunoscut prin Constituţie. Constatarea contravenţiilor se face cu ajutorul mijloacelor tehnice, iar procesul-verbal de constatare a contravenţiei se încheie doar în baza datelor privind utilizatorul autoturismului, furnizate de Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, fără a se verifica utilizatorul „în fapt“ al autoturismului pentru care nu s-a achitat tariful de trecere. Este excesiv ca societăţii sancţionate să nu i se ofere posibilitatea de a achita acest peaj, spre exemplu, printr-o notificare premergătoare referitoare la utilizarea podurilor peste Dunăre de către clienţii care conduc autoturismele închiriate de la societate. Numai în situaţia în care societatea nu s-ar conforma acestei obligaţii s-ar putea reţine în sarcina sa o vinovăţie de natură să justifice răspunderea sa contravenţională. Aceasta deoarece este imposibil ca societatea să cunoască dinainte traseul pe care îl va urma clientul pentru a achita în prealabil peajul. De asemenea, se apreciază că ar fi excesiv nu numai pentru societăţile de închiriere autoturisme, dar şi pentru instituţiile publice competente să procedeze la înscrierea în certificatul de înmatriculare a tuturor clienţilor şi a perioadei pentru care are loc închirierea autoturismului, având în vedere că aceste perioade pot fi şi sunt, în practică, destul de mici, chiar şi de o zi. În situaţii similare, legiuitorul a adoptat texte de lege care permit însă identificarea în concret a persoanelor responsabile de săvârşirea contravenţiei, cum ar fi, spre exemplu, art. 181 din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006.
    20. Prin urmare, dispoziţiile legale criticate nu permit aplicarea unei soluţii coerente şi justificate în astfel de situaţii, fiind afectată activitatea curentă a unor astfel de societăţi de închiriere de autoturisme, fapt ce contravine şi principiilor constituţionale privind egalitatea în drepturi - art. 16 din Constituţie şi libertatea economică - art. 45 din Constituţie. Se apreciază că situaţia fără ieşire în care se află societatea sancţionată, aceea de a suporta nu numai contravaloarea tarifului de trecere, dar şi statutul de contravenient permanent, fără a avea posibilitatea de a evita antrenarea răspunderii contravenţionale, este determinată de textele de lege criticate.
    21. Totodată, se solicită Curţii însuşirea raţionamentului juridic materializat în considerentele Deciziei nr. 4 din 5 martie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, astfel încât singurele persoane care ar putea să fie sancţionate pentru neachitarea tarifului de trecere să fie posesorii în fapt ai autoturismelor - respectiv locatarii. Prin urmare, se solicită Curţii Constituţionale să constate că dispoziţiile art. 8 alin. (1^1) coroborate cu cele ale art. 1 alin. (1) lit. b) şi ale art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România sunt constituţionale numai în măsura în care nu se aplică societăţilor care au ca obiect principal de activitate închirierea de autoturisme.
    22. Judecătoria Constanţa - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, reţinând, în esenţă, că: în raport cu definiţia termenului de „utilizator“ al drumurilor publice naţionale, cuprinsă în prevederile art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, nu se creează o discriminare între persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România sau în alte state şi persoanele care au săvârşit efectiv fapta de a circula pe reţeaua de drumuri naţionale din România fără a deţine rovinietă valabilă, respectiv peaj valabil. Situaţia la care se face referire în cauză implică interpretarea legii, aplicarea acesteia la un caz concret, care este de competenţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea cauzei. Prezumţia legală referitoare la sfera persoanelor care sunt considerate a fi utilizatori este o prezumţie relativă, care poate fi răsturnată prin probe şi prezumţii simple, în cauză revenindu-i petentei sarcina probei cu privire la împrejurarea că nu are calitatea de proprietar sau că dreptul în baza căruia a fost folosit autovehiculul a încetat la data săvârşirii presupusei fapte contravenţionale, în raport cu aceste elemente instanţa urmând să reţină dacă au fost sau nu au fost respectate prevederile art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 în ceea ce priveşte săvârşirea faptei de către petentă.
    23. Judecătoria Piatra-Neamţ - Secţia civilă, în dosarele nr. 1.046D/2019, nr. 1.256D/2019, nr. 1.442D/2019, nr. 1.461D/2019, nr. 1.462D/2019, nr. 2.568D/2019, nr. 2.633D/2019 şi nr. 119D/2020, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    24. Judecătoria Piatra-Neamţ - Secţia civilă, în dosarele nr. 2.311D/2019, nr. 2.312D/2019, nr. 2.313D/2019, nr. 2.314D/2019, nr. 2.315D/2019, nr. 2.317D/2019, nr. 315D/2020, nr. 316D/2020, nr. 317D/2020 şi nr. 318D/2020, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.
    25. Tribunalul Neamţ - Secţia I civilă şi de contencios administrativ, în dosarele nr. 959D/2019, nr. 960D/2019, nr. 961D/2019, nr. 1.334D/2019, nr. 1.463D/2019, nr. 1.520D/2019, nr. 1.612D/2019, nr. 1.614D/2019, nr. 1.615D/2019, nr. 1.799D/2019, nr. 1.800D/2019, nr. 2.076D/2019, nr. 2.077D/2019, nr. 2.078D/2019, nr. 2.079D/2019, nr. 2.080D/2019, nr. 2.841D/2019, nr. 2.842D/ 2019, nr. 3.145D/2019, nr. 3.146D/2019, nr. 20D/2020, nr. 21D/ 2020, nr. 170D/2020, nr. 171D/2020, nr. 172D/2020, nr. 173D/ 2020, nr. 338D/2020 şi nr. 339D/2020, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Cu privire la aceasta se arată că prevederile legale invocate au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, Curtea, prin deciziile nr. 459 din 16 iunie 2015 şi nr. 370 din 31 mai 2018, constatând că acestea sunt constituţionale. Tribunalul apreciază că aspectele invocate vizează de fapt o modificare legislativă care este considerată necesară de autorii excepţiei de neconstituţionalitate prin raportare la particularitatea tarifului de trecere, tarif care prezintă diferenţe faţă de tariful de utilizare a drumurilor naţionale ce se presupune că se achită de orice utilizator care se află în posesia unui autovehicul care este înmatriculat şi, prin urmare, este apt să circule pe drumurile publice. Nu se pune problema unei neconstituţionalităţi a prevederilor legale supuse controlului de constituţionalitate, ci a adoptării unei soluţii legislative care să fie potrivită cu particularităţile tarifului de trecere.
    26. Tribunalul Neamţ - Secţia I civilă şi de contencios administrativ, în dosarele nr. 1.951D/2019 şi nr. 1.952D/2019, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
    27. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    28. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    29. În temeiul art. 76 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea a solicitat Ministerului Afacerilor Interne şi Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A. informaţii necesare pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
    30. Autorităţile menţionate au transmis informaţiile solicitate necesare soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, înscrisurile depuse, concluziile reprezentanţilor părţilor şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    31. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    32. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl reprezintă prevederile art. 8 alin. (1^1) coroborate cu cele ale art. 1 alin. (1) lit. b) şi ale art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, precum şi cu cele ale art. 25 alin. (4) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 28 ianuarie 2003. În realitate, Curtea reţine că aplicabile în cauză sunt prevederile art. 7 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, astfel că urmează a se pronunţa cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (1^1) coroborate cu cele ale art. 1 alin. (1) lit. b) şi ale art. 7 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, precum şi cu cele ale art. 25 alin. (4) din Legea nr. 38/2003, care au următorul cuprins:
    - Art. 1 alin. (1) lit. b): „În înţelesul prezentei ordonanţe, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: [...] utilizatori - persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini.“;
    – Art. 7 alin. (2): „Responsabilitatea achitării corespunzătoare a tarifului de trecere revine în exclusivitate utilizatorilor.“;
    – Art. 8 alin. (1^1): „Fapta de a circula fără peaj valabil constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă.“;
    – Art. 25 alin. (4) din Legea nr. 38/2003: „În cazul executării serviciului de închiriere de autoturisme, clienţii suportă, în afara contractului, costurile carburanţilor consumaţi, taxele de drum, de parcare, de acces, inclusiv costul asigurării pentru daunele produse transportatorului autorizat din cauze imputabile clientului.“

    33. În opinia autorilor excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) sub aspectul criteriilor de calitate ale legii, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (12) - Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii, art. 45 - Libertatea economică şi în art. 52 - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.
    34. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta a fost ridicată în cauze în care autorii - persoane juridice - au încheiat contracte de comodat, contracte de închiriere şi contracte de leasing în temeiul Codului civil, al Legii nr. 38/2003 şi al Ordonanţei Guvernului nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 12 ianuarie 2000. Întrucât persoanele juridice nu au solicitat înscrierea celor cărora le-au cedat în mod legal folosinţa bunurilor în certificatele de înmatriculare, iar posesorii temporari ai bunurilor au folosit podurile construite peste Dunăre fără a plăti tariful de trecere, aşa cum sunt obligaţi prin prevederile art. 25 alin. (4) din Legea nr. 38/2003 şi art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 51/1997, societăţile au fost sancţionate contravenţional în calitate de „utilizatori“.
    35. În ceea ce priveşte criticile formulate prin raportare la art. 1 alin. (5) din Constituţie, Curtea reţine că termenul „utilizatori“ este definit în art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, respectiv persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini. Aşadar, pentru a fi „utilizator“, persoana fizică sau juridică trebuie să îndeplinească două condiţii: (i) să aibă în proprietate vehiculul sau să îl poată folosi ca urmare a unui drept „legal“ şi (ii) să fie înscrisă în certificatul de înmatriculare. Din această perspectivă, noţiunea de „utilizator“ definită prin art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 îndeplineşte condiţiile de claritate, precizie şi previzibilitate, astfel încât nu se poate reţine încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie.
    36. Curtea reţine că tariful de trecere reprezintă o sumă care se plăteşte pentru un vehicul în funcţie de (i) distanţa parcursă pe un sector de drum, pod, tunel sau trecătoare de munte care face parte din reţeaua de drumuri naţionale din România şi de (ii) tipul vehiculului. În prezent, ea este datorată la trecerea podului peste Dunăre între Giurgiu şi Ruse - numai pentru sensul Giurgiu-Ruse, a podului peste Dunăre între Giurgeni şi Vadu Oii şi a podurilor peste Dunăre între Feteşti şi Cernavodă. Plata tarifului de trecere şi înregistrarea acestuia în baza de date a sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare şi control al rovinietei, având denumirea prescurtată SIEGMCR, reprezintă peajul valabil. Ca regulă, tariful de trecere se achită înainte de trecere şi, prin excepţie, poate fi achitat până cel târziu la ora 24,00 a următoarei zile în care a fost efectuată trecerea. Fapta de a circula fără peaj valabil constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă, iar contravenţia se consideră săvârşită după expirarea termenului anterior menţionat. Constatarea contravenţiilor se face cu ajutorul mijloacelor tehnice - camere video în cauzele deduse judecăţii -, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenţiei. În cazul utilizatorilor români, dacă prin intermediul sistemelor de camere video se constată lipsa peajului valabil, personalul care efectuează controlul (în cauzele deduse judecăţii, personalul Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A.) aplică sancţiunea şi încheie procesul-verbal de constatare a contravenţiei după identificarea contravenientului în baza datelor furnizate de Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor [a se vedea art. 1 alin. (1) lit. f), alin. (1^2), (7^2), (7^3), art. 8 alin. (1^1) şi art. 9 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002].
    37. Din cele anterior expuse, Curtea constată că identificarea contravenienţilor se face cu ajutorul unui sistem de camere video ce înregistrează numărul de înmatriculare al automobilului, identificându-se ulterior persoana (utilizator) care este înscrisă în certificatul de înmatriculare al automobilului în baza de date a Ministerului Afacerilor Interne - Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor.
    38. Referitor la imposibilitatea înscrierii în certificatul de înmatriculare a deţinătorului în fapt al autoturismului, comodatar, locatar/utilizator sau client, Curtea observă că, potrivit art. 15 alin. (1^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, „La cererea scrisă a proprietarului unui vehicul, în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare se poate înscrie şi o altă persoană decât proprietarul, specificându-se calitatea în care aceasta poate utiliza vehiculul, în virtutea unui drept legal. În cazul în care proprietarul vehiculului este o societate de leasing, este obligatorie menţionarea în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare şi a datelor de identificare ale deţinătorului mandatat.“ Curtea observă astfel că există temeiul în baza căruia se poate solicita înscrierea în certificatul de înmatriculare a altor persoane ce au un drept de folosinţă a automobilelor.
    39. Curtea reţine că, potrivit art. 9 alin. (11) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A. asigură accesul utilizatorilor la baza de date pentru verificarea existenţei şi valabilităţii rovinietei şi peajului, în concret, prin accesarea paginii de internet www.erovinieta.ro, pe care se pot verifica numărul de treceri efectuate şi plata tarifului de trecere şi se poate plăti acest tarif pentru a evita sancţionarea. Totodată, poziţionarea unui autovehicul şi traseul parcurs pot fi verificate prin folosirea unor dispozitive de poziţionare, Global Positioning System - GPS. Prin urmare, societăţile pot avea cunoştinţă despre tranzitarea de către clienţi a podurilor peste Dunăre. Aşa fiind, situaţia expusă vizează o problemă de organizare a activităţii societăţii, iar nu una de constituţionalitate.
    40. Referitor la solicitarea ca instanţa de contencios constituţional să constate că în cauză sunt aplicabile mutatis mutandis cele reţinute prin Decizia nr. 4 din 5 martie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, Curtea reţine că această decizie are în vedere o situaţie diferită, şi anume transmiterea dreptului de proprietate, iar nu a folosinţei autovehiculelor ca în prezentele cauze. Aşa cum s-a arătat la paragraful 38, proprietarul are posibilitatea legală a înscrierii în certificatul de înmatriculare a persoanei care foloseşte autovehiculul, precum şi posibilitatea monitorizării plăţii tarifelor de trecere datorate de clienţi, fără a fi aplicabile mutatis mutandis cele reţinute în Decizia nr. 4 din 5 martie 2018.
    41. În ceea ce priveşte încălcarea prezumţiei de nevinovăţie a contravenientului, prezumţie ce trebuie respectată şi în materie contravenţională reprezentând una dintre garanţiile dreptului la un proces echitabil, aşa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa, receptată şi în jurisprudenţa Curţii Constituţionale (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 183 din 8 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003), Curtea reţine că răspunderea instituită prin prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 este un tip de răspundere ce nu corespunde în totalitate răspunderii contravenţionale reglementate, de principiu, prin dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001. Nu este singurul caz în care persoana sancţionată contravenţional poate să difere faţă de persoana care săvârşeşte efectiv contravenţia. Spre exemplu, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, pentru contravenţiile reglementate de aceasta sunt sancţionaţi contravenţional operatorii economici, iar nu angajaţii care săvârşesc contravenţiile.
    42. Curtea face referire la Decizia nr. 623 din 12 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 503 din 23 iulie 2012, prin care a reţinut că din reglementarea cuprinsă în art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 se naşte o prezumţie potrivit căreia autovehiculul se află în proprietatea sau, după caz, în folosinţa persoanei înscrise în certificatul de înmatriculare. Totodată, nicio normă legală nu interzice încredinţarea spre folosinţă a autovehiculului unei alte persoane, cu singura condiţie să posede permis de conducere valabil pentru categoria respectivă de autovehicul. În acest din urmă caz, persoana înscrisă în certificatul de înmatriculare îşi asumă întreaga responsabilitate, inclusiv riscul ca autovehiculul să fie folosit şi pe podurile unde deţinerea unei roviniete (peajului valabil în cauzele de faţă) este obligatorie, aşa încât vina de a nu deţine rovinietă (peaj valabil) îi aparţine. Curtea reţine că aceste considerente sunt aplicabile în cauzele de faţă, societăţile având obligaţia de a manifesta diligenţă în ceea ce priveşte achitarea tarifelor de trecere, deoarece au posibilitatea monitorizării plăţii acestora de către cei care folosesc în fapt autovehiculele, aşa cum s-a arătat la paragraful 39 din prezenta decizie. Cât priveşte art. 25 alin. (4) din Legea nr. 38/2003, Curtea reţine că acesta constituie temeiul în baza căruia societatea îşi poate recupera ulterior sumele plătite ca tarif de trecere în situaţia în care clienţii nu îşi îndeplinesc obligaţia legală de plată.
    43. Curtea observă considerentele Deciziei nr. 146 din 20 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 7 martie 2007, prin care a statuat, de principiu, că „fiind vorba de săvârşirea unor contravenţii, nu se poate aplica niciodată o sancţiune contravenţională în lipsa elementului vinovăţiei, care este de esenţa acesteia. Existenţa sau inexistenţa vinovăţiei este un element al stării de fapt, a cărei apreciere constituie atributul exclusiv al instanţei de judecată“. Prin urmare, instanţele de judecată sunt acelea care urmează să stabilească de la caz la caz dacă societăţile au avut posibilitatea de a înscrie în certificatele de înmatriculare persoanele cărora le-au cedat dreptul de folosinţă ori dacă şi-au îndeplinit obligaţia de a monitoriza trecerile peste poduri şi de a preveni săvârşirea faptelor contravenţionale constând în neplata tarifului de trecere.
    44. De asemenea, sunt aplicabile şi cele reţinute prin Decizia nr. 459 din 16 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 613 din 13 august 2015, paragraful 16, prin care Curtea a observat, de asemenea, că legiuitorul a oferit o definiţie termenului de „utilizator“ circumscrisă domeniului în care norma a fost edictată. Scopul introducerii unui asemenea tarif l-a reprezentat îmbunătăţirea calităţii reţelei de drumuri naţionale, obiectiv preconizat a fi îndeplinit inclusiv prin contribuţia fiecărui deţinător legal de autovehicule (proprietar sau titular al unui contract de leasing). Soluţia legislativă aleasă este optimă pentru realizarea finalităţii menţionate, constituind, în fapt, una dintre modalităţile prin care statul îşi duce la îndeplinire obligaţia stabilită în art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie, respectiv asigurarea exercitării libertăţii comerţului şi constituie totodată o facilitate ce se circumscrie obligaţiei statului de creare a unui cadru favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.
    45. Distinct de cele reţinute în decizia menţionată, Curtea mai observă că, potrivit art. 1^1 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, „stabilirea nivelului tarifelor de trecere şi al tarifelor de concesiune are la bază principiul recuperării costurilor de construcţie, de operare şi de întreţinere“. De asemenea, potrivit art. 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, „sumele încasate în urma aplicării de către Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A. a tarifului de utilizare şi a tarifelor de trecere se constituie venit la dispoziţia acesteia şi vor fi utilizate pentru proiectarea, repararea, administrarea, întreţinerea, exploatarea şi modernizarea drumurilor de interes naţional, precum şi pentru garantarea şi rambursarea creditelor externe şi interne contractate în acest scop, inclusiv pentru plăţi în numele autorităţii publice contractante, ca urmare a obligaţiilor asumate în cadrul contractelor de parteneriat public-privat în sectorul drumurilor naţionale şi autostrăzilor“.
    46. În concluzie, pentru considerentele expuse, Curtea nu poate reţine încălcarea art. 1 alin. (5) şi a art. 21 alin. (3) din Constituţie.
    47. Referitor la încălcarea art. 16 din Constituţie, Curtea observă că excepţia nu este motivată, iar prevederile art. 23 alin. (12) din Constituţie sunt aplicabile numai în cauze penale.
    48. Totodată, nu pot fi reţinute nici criticile de neconstituţionalitate formulate prin raportare la art. 45 din Constituţie, deoarece instituirea unor tarife de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România şi a sancţiunilor corespunzătoare în cazul neplăţii acestora nu aduce atingere libertăţii economice, care este garantată în condiţiile legii, respectiv cu respectarea exigenţelor legale specifice fiecărui domeniu de activitate (a se vedea Decizia nr. 217 din 9 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 18 iunie 2013).
    49. Cât priveşte încălcarea art. 52 alin. (1) din Constituţie, Curtea observă că niciunul dintre textele de lege criticate nu împiedică persoana sancţionată să se adreseze instanţelor de judecată pentru recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei.
    50. În ceea ce priveşte criticile formulate prin raportare la dispoziţiile art. 1.349 şi art. 1.357-1.371 din Codul civil, Curtea reţine că în cadrul controlului de constituţionalitate raportarea se face la texte din Constituţie, iar nu la texte de lege. De asemenea, Curtea observă că este posibilă încheierea contractelor de comodat potrivit dreptului comun, însă răspunderea neplăţii tarifului de trecere este o răspundere contravenţională, iar nu o răspundere civilă delictuală.
    51. În final, Curtea reţine că nu este legiuitor pozitiv şi nu poate completa Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 cu o prevedere similară celei cuprinse în art. 181 din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, potrivit căruia „în situaţia în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau al unui mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic, poliţistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenţiei după prelucrarea înregistrărilor şi stabilirea identităţii conducătorului de vehicul; datele de identificare a contravenientului care se consemnează în procesul-verbal de constatare a contravenţiei sunt cele comunicate, în scris, sub semnătura proprietarului sau deţinătorului legal al vehiculului“, aşa cum solicită autorul excepţiei.
    52. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Trans Modern Control - S.R.L. din Constanţa în Dosarul nr. 5.814/212/2017/a1 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, de Societatea Autonom Services - S.A. din Piatra-Neamţ în dosarele nr. 2.134/279/2018, nr. 7.874/279/2018, nr. 7.879/279/2018, nr. 7.869/279/2018, nr. 7.875/279/2018, nr. 6.405/279/2018, nr. 4.795/279/2018, nr. 6.414/279/2018, nr. 3.397/279/2018, nr. 6.430/279/2018, nr. 7.868/279/2018, nr. 20.096/299/2018, nr. 16.962/299/2018, nr. 7.880/279/2018, nr. 3.408/279/2018, nr. 6.419/279/2018, nr. 6.423/279/2018, nr. 6.429/279/2018 ale Judecătoriei Piatra-Neamţ - Secţia civilă şi în dosarele nr. 2.136/279/2018, nr. 2.223/279/2018, nr. 2.112/279/2018, nr. 2.106/279/2018, nr. 2.153/279/2018, nr. 2.173/279/2018, nr. 2.138/279/2018, nr. 2.156/279/2018, nr. 2.253/279/2018, nr. 2.247/279/2018, nr. 3.407/279/2018, nr. 2.152/279/2018, nr. 2.256/279/2018, nr. 4.781/279/2018, nr. 2.166/279/2018, nr. 3.401/279/2018, nr. 2.151/279/2018, nr. 3.404/279/2018, nr. 6.432/279/2018, nr. 7.871/279/2018, nr. 2.171/279/2018, nr. 4.796/279/2018, nr. 6.434/279/2018, nr. 6.415/279/2018, nr. 2.135/279/2018, nr. 2.168/279/2018, nr. 6.428/279/2018, nr. 3.396/279/2018, nr. 2.161/279/2018, nr. 2.124/279/2018 ale Tribunalului Neamţ - Secţia I civilă şi de contencios administrativ, precum şi de instanţa de judecată din oficiu în dosarele nr. 2.075/279/2018, nr. 2.121/279/2018, nr. 2.175/279/2018, nr. 2.143/279/2018, nr. 2.169/279/2018, nr. 2.147/279/2018, nr. 2.176/279/2018, nr. 2.248/279/2018 şi nr. 2.249/279/2018 ale Judecătoriei Piatra-Neamţ - Secţia civilă şi constată că prevederile art. 8 alin. (1^1) coroborate cu cele ale art. 1 alin. (1) lit. b) şi ale art. 7 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, precum şi cu cele ale art. 25 alin. (4) din Legea nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, Judecătoriei Piatra-Neamţ - Secţia civilă şi Tribunalului Neamţ - Secţia I civilă şi de contencios administrativ şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 8 octombrie 2020.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Cristina Cătălina Turcu

    ----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 735 din 8 octombrie 2020

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"