Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Irina Loredana │- │
│Gulie │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. unic pct. 3 din Legea nr. 17/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi a unor acte normative conexe, excepţie ridicată de Florentin Gabor şi Sebastian Gabor în Dosarul nr. 86/245/2019 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.312D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că nu sunt încălcate dispoziţiile art. 126 din Constituţie câtă vreme hotărârile arbitrare sunt supuse verificărilor instanţelor judecătoreşti, pe calea acţiunii în anulare sau prin intermediul încuviinţării executării silite. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 2 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. 86/245/2019, Judecătoria Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. unic pct. 3 din Legea nr. 17/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi a unor acte normative conexe. Excepţia a fost invocată de Florentin Gabor şi Sebastian Gabor într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că executarea silită este o fază a procesului civil şi o modalitate de punere în executare a unor titluri executorii, prin agenţi învestiţi cu autoritate publică, iar orice formă de executare silită începe prin încuviinţarea acesteia de către instanţa judecătorească. Se susţine că prevederile art. 126 din Constituţie consacră principiul legalităţii, impunând legalitatea atât ca principiu de realizare a justiţiei, de organizare şi funcţionare a instanţelor, cât şi în ceea ce priveşte procedura de judecată. 6. Se arată că redactarea anterioară a prevederilor art. 615 din Codul de procedură civilă corespundea exigenţelor constituţionale cu privire la principiul legalităţii, conferind hotărârii arbitrale putere similară cu cea a hotărârilor judecătoreşti, doar ca urmare a unei analize efectuate de către instanţele judecătoreşti. Or, astfel cum susţin autorii excepţiei, conferind justiţiei private şi hotărârilor pronunţate de aceasta o putere similară cu cea a unei hotărâri judecătoreşti, fără vreo verificare minimă prealabilă, se aduce această formă de justiţie la acelaşi nivel cu justiţia statală, consacrată prin Constituţie, fapt ce contrazice principiul legalităţii, precum şi interdicţia de a înfiinţa instanţe extraordinare. 7. Judecătoria Iaşi - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor art. 126 din Constituţie. Invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la instanţele arbitrale. Se mai apreciază că hotărârea arbitrală nu este sustrasă controlului instanţei de judecată, în primul rând prin posibilitatea verificării acesteia pe calea acţiunii în anulare, recunoscută de art. 608 din Codul de procedură civilă, iar în al doilea rând, prin intermediul încuviinţării executării silite, ca etapă distinctă în faza executării silite. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. unic pct. 3 din Legea nr. 17/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi a unor acte normative conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 21 martie 2017. Întrucât prevederile de lege criticate modifică dispoziţiile art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi a unor acte normative conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 4 februarie 2016, care la rândul lor au modificat art. 615 din Codul de procedură civilă, şi ţinând cont de dispoziţiile art. 62 teza întâi („Efectele dispoziţiilor de modificare şi de completare“) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit cărora „Dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta“, şi având în vedere motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că obiect al excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 615 teza întâi din Codul de procedură civilă, cu următorul cuprins: „Hotărârea arbitrală constituie titlu executoriu şi se execută silit întocmai ca o hotărâre judecătorească. (...).“ 12. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse art. 126 - Instanţele judecătoreşti. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în redactarea iniţială, la intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, prevederile art. 615 nu făceau nicio distincţie, sub aspectul executării silite, între executarea hotărârii arbitrale sau a hotărârii judecătoreşti. Prin modificarea introdusă prin art. I pct. 14 din Legea nr. 138/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 16 octombrie 2014, s-a prevăzut că, pentru a putea fi pusă în executare silită, hotărârea arbitrală trebuie învestită cu formulă executorie. Ulterior, prin modificarea adusă prin art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi a unor acte normative conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 4 februarie 2016, s-a revenit la forma iniţială a textului de lege criticat, hotărârea arbitrală constituind titlu executoriu şi putând fi executată întocmai ca o hotărâre judecătorească, fără învestirea cu formulă executorie. În prezent, art. I pct. 3 din Legea nr. 17/2017 a mai adus o completare art. 615 din cod, dispunând că prevederile art. 603 alin. (3) - referitoare la cazul în care hotărârea arbitrală se referă la un litigiu legat de transferul dreptului de proprietate şi/sau de constituirea altui drept real asupra unui bun imobil, când aceasta se va prezenta instanţei judecătoreşti ori notarului public pentru a obţine o hotărâre judecătorească sau, după caz, un act autentic notarial - rămân aplicabile. 14. Autorii prezentei excepţii de neconstituţionalitate sunt nemulţumiţi de actuala redactare a dispoziţiilor art. 615 din Codul de procedură civilă, sub aspectul lipsei învestirii cu formulă executorie a hotărârii arbitrale. Se susţine, în esenţă, că în acest mod sunt încălcate dispoziţiile art. 126 din Constituţie, referitoare la instanţele judecătoreşti, deoarece, conferind justiţiei private şi hotărârilor pronunţate de aceasta o putere similară cu a unei hotărâri judecătoreşti, fără vreo verificare minimă prealabilă, se aduce această formă de justiţie la acelaşi nivel cu justiţia statală, consacrată prin Constituţie. 15. Analizând aceste susţineri, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale, arbitrajul constituie o excepţie de la principiul potrivit căruia înfăptuirea justiţiei se realizează prin instanţele judecătoreşti şi reprezintă acel mecanism juridic eficient, menit să asigure o judecată imparţială, mai rapidă şi mai puţin formală, confidenţială, finalizată prin hotărâri susceptibile de executare silită. Arbitrajul se organizează şi se desfăşoară potrivit convenţiei arbitrale încheiate între părţi, cu respectarea principiului libertăţii de voinţă a acestora, sub rezerva respectării ordinii publice, a bunelor moravuri, precum şi a dispoziţiilor imperative ale legii, aşa cum prevede art. 544 din Codul de procedură civilă. Prin urmare, părţile pot stabili, prin convenţia arbitrală sau printr-un act adiţional încheiat ulterior, normele privind constituirea tribunalului arbitral, numirea, revocarea şi înlocuirea arbitrilor, termenul şi locul arbitrajului, normele de procedură pe care tribunalul arbitral trebuie să le urmeze în judecarea litigiului şi, în general, orice alte norme privind buna desfăşurare a arbitrajului; în cazul în care părţile nu au convenit asupra unor asemenea norme, tribunalul arbitral va putea reglementa procedura ce urmează să fie aplicată (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 768 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630 din 5 septembrie 2011). 16. Şi în acest caz, potrivit art. 622 alin. (3) din cod, executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităţilor sau a altor sume acordate potrivit legii prin titlu, precum şi a cheltuielilor de executare. Hotărârea arbitrală poate fi pusă în executare silită chiar dacă a fost atacată cu acţiune în anulare (art. 635 din Codul de procedură civilă). Hotărârea arbitrală este definitivă şi obligatorie, putând fi desfiinţată prin acţiune în anulare numai pentru motivele prevăzute de lege (art. 608 din cod). În acest sens, art. 613 alin. (4) reglementează calea de atac deschisă împotriva hotărârilor curţii de apel pronunţate în soluţionarea acţiunilor în anularea hotărârilor arbitrale, statuând că acestea sunt supuse recursului. 17. Aşadar, Curtea reţine că arbitrajul reprezintă o excepţie de la regula conform căreia justiţia este monopol al statului, în sensul art. 126 alin. (1) din Constituţie, care prevede că aceasta se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege, implicând o activitate de natură jurisdicţională, la finalul căreia este pronunţată o hotărâre obligatorie pentru părţi şi care este supusă executării silite în aceleaşi condiţii ca hotărârea judecătorească. Astfel, este opţiunea legiuitorului să confere caracter de executorialitate unor acte de jurisdicţie privată, având deplina competenţă constituţională de a stabili, în funcţie de anumite exigenţe legate de buna administrare a justiţiei, caracter de titlu executoriu şi pentru alte înscrisuri decât hotărârea judecătorească. Prin urmare, nu poate fi reţinută încălcarea dispoziţiilor constituţionale invocate. 18. În ceea ce priveşte susţinerile referitoare la încălcarea dispoziţiilor constituţionale referitoare la interdicţia înfiinţării de instanţe extraordinare, Curtea reţine că instanţa arbitrală este reglementată în mod expres de legiuitor, în Codul de procedură civilă, drept un mijloc alternativ de soluţionare a disputelor, neîntrunind caracteristicile unei instanţe extraordinare. În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, prin care s-a reţinut că instanţele de arbitraj comercial nu sunt instanţe judecătoreşti, în sensul prevederilor art. 126 şi ale art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituţie, ci jurisdicţii menţionate expres de Legea fundamentală în art. 146 lit. d), iar înfiinţarea acestora nu este condiţionată de adoptarea unei legi organice. 19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Florentin Gabor şi Sebastian Gabor în Dosarul nr. 86/245/2019 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 615 teza întâi din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 4 noiembrie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Irina Loredana Gulie -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
