Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Cătălina │- │
│Turcu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 86 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Hasan Alferdawi şi Hamzah Alfardawi în Dosarul nr. 5.318/2/2017 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.498D/2017. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 5 noiembrie 2019, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu, şi în prezenţa domnului avocat Vlad Iancu, având împuternicire avocaţială depusă la dosar, pentru autorii excepţiei de neconstituţionalitate, cu participarea domnului traducător autorizat Dalati Bassam, şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, având în vedere cererea avocatului autorului excepţiei, prin care a solicitat amânarea pronunţării pentru a putea depune concluzii scrise, a amânat pronunţarea pentru data de 12 noiembrie 2019, când a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 3. Prin Încheierea din 18 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 5.318/2/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 86 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Hasan Alferdawi şi Hamzah Alfardawi într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva sentinţei Curţii de Apel Bucureşti prin care au fost declaraţi indezirabili pentru o perioadă de 8 ani şi s-a permis autorităţilor returnarea acestora sub escortă către orice altă destinaţie decât Siria. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii arată că străinii pot fi declaraţi indezirabili cu consecinţa returnării acestora dacă există suspiciunea rezonabilă că intenţionează să desfăşoare activităţi de natură să pună în pericol siguranţa naţională. În aceste condiţii, autorii apreciază că sintagma „există indicii temeinice că intenţionează să desfăşoare“ activităţi de natură să pună în pericol securitatea naţională sau ordinea publică este neconstituţională, aducând atingere prezumţiei acestora de nevinovăţie, precum şi prevederilor ce reglementează extrădarea şi expulzarea, care pot interveni numai pentru motive de legalitate, şi nu de oportunitate. 5. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale, autorii urmărind în realitate interpretarea sintagmei „indicii temeinice“ în sensul dorit de aceştia. Nu poate fi pusă în discuţie încălcarea art. 23 alin. (11) din Constituţie cât timp raporturile procesuale deduse judecăţii se desfăşoară în materia „dreptului civil“, iar nu penal. 6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 7. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor legale criticate este neîntemeiată, arătând că principiul prezumţiei de nevinovăţie este incident într-o cauză penală până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare. Or, în cauză nu se pune problema unei măsuri privative de libertate, cauza fiind „civilă“. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 19 din Constituţie se arată că exigenţele constituţionale referitoare la expulzarea străinilor se referă doar la faptul că această măsură trebuie hotărâtă de justiţie fără a fi condiţionată de motive de oportunitate. Existenţa unor indicii temeinice că străinul a cărui expulzare se propune intenţionează să desfăşoare activităţi de natură să pună în pericol securitatea naţională sau ordinea publică se apreciază de la caz la caz, în funcţie de sfera relaţiilor sociale incluse de fiecare stat în noţiunile de securitate naţională şi ordine publică. Dreptul statelor de a-şi proteja securitatea naţională prin măsuri specifice asupra cărora au o largă marjă de apreciere este consacrat şi recunoscut la nivelul Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Prin Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Chahal împotriva Regatului Unit (paragraful 73), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că în lumina art. 1 din Protocolul 7 la Convenţie statele au „pe temeiul unui principiu de drept internaţional public bine stabilit şi fără prejudicierea angajamentelor asumate prin tratate internaţionale, inclusiv Convenţia, dreptul de a controla intrarea, şederea şi îndepărtarea nenaţionalilor de pe teritoriile lor“. De asemenea, prin hotărârile din 5 octombrie 2000 şi 12 octombrie 2006, pronunţate în cauzele Maaouia împotriva Franţei (paragrafele 38 şi 39) şi Kaya împotriva României (paragraful 24), s-a statuat că deciziile privind intrarea, şederea şi expulzarea străinilor nu privesc drepturile şi obligaţiile civile ale reclamantului şi nici acuzaţii de natură penală în sensul art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 8. Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituţional, măsura declarării ca indezirabil este o măsură cu caracter preventiv, care are la bază motive de securitate naţională, iar nu o sancţiune penală, astfel încât dispoziţiile art. 23 alin. (11) din Constituţie nu au incidenţă în cauză. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse la dosar de către avocatul autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, susţinerile avocatului autorilor din şedinţa publică, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat de autorii acesteia, îl constituie excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „există indicii temeinice că intenţionează să desfăşoare“ cuprinse în dispoziţiile art. 86 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, cu modificările aduse prin Ordonanţa Guvernului nr. 25/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 640 din 30 august 2014, având următorul conţinut: „(1) Declararea ca indezirabil este măsura ce se dispune împotriva unui străin care a desfăşurat, desfăşoară ori există indicii temeinice că intenţionează să desfăşoare activităţi de natură să pună în pericol securitatea naţională sau ordinea publică.“ 12. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 19 - „Extrădarea şi expulzarea“ şi art. 23 alin. (11) referitor la prezumţia de nevinovăţie. Sunt încălcate, de asemenea, şi prevederile art. 20 privind dreptul la libertatea de întrunire şi asociere din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art. 2 - „Dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală“ din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că declararea ca indezirabil este o măsură care se dispune împotriva unui străin - persoană care nu are cetăţenia română, cetăţenia unui alt stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European ori cetăţenia Confederaţiei Elveţiene - care a desfăşurat, desfăşoară ori există indicii temeinice că intenţionează să desfăşoare activităţi de natură să pună în pericol securitatea naţională sau ordinea publică. Această măsură se dispune de Curtea de Apel Bucureşti, la sesizarea procurorului anume desemnat de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti. 14. În prezenta cauză, Curtea observă că autorii critică sintagma „există indicii temeinice că intenţionează să desfăşoare“ activităţi de natură să pună în pericol securitatea naţională sau ordinea publică, cuprinsă în dispoziţiile art. 86 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, apreciind că aceasta aduce atingere art. 23 alin. (11) din Constituţie potrivit cărora până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată. 15. Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale, dispoziţiile art. 23 alin. (11) din Legea fundamentală se aplică în domeniul penal şi în cel contravenţional, deoarece acestuia din urmă i s-a oferit o „conotaţie penală“ prin jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în care s-a conturat conceptul de „acuzaţie în materie penală“ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 699 din 15 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 111 din 13 februarie 2019, paragraful 15). Prevederile art. 23 alin. (11) din Legea fundamentală nu sunt aplicabile procedurii reglementate prin art. 86 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, deoarece măsura declarării ca indezirabil şi procedura jurisdicţională aferentă intră în sfera contenciosului administrativ, iar nu a dreptului penal sau contravenţional. 16. În ceea ce priveşte încălcarea art. 19 alin. (3) şi (4) din Constituţie, Curtea observă că nici acestea nu au incidenţă în cauză. Astfel, expulzarea reprezintă, potrivit art. 2 lit. v^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, punerea în executare a pedepselor accesorii, respectiv complementare de interzicere a exercitării dreptului străinului de a se afla pe teritoriul României, aplicate potrivit prevederilor art. 65 alin. (2) sau ale art. 66 alin. (1) lit. c) din Codul penal, iar extrădarea constituie o formă de cooperare judiciară internaţională în materie penală reglementată prin Legea nr. 302/2004. Or, prin declararea ca indezirabil, Curtea constată că străinul nu este extrădat sau expulzat, ci returnat potrivit art. 81 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 ca urmare a emiterii deciziei de returnare - act administrativ - de către Inspectoratul General pentru Imigrări. 17. Curtea observă că nu sunt incidente în cauză nici dispoziţiile art. 2 - „Dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală“ din Protocolul 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece nu este vorba despre o cauză penală (a se vedea, în acest sens, deciziile nr. 350 din 2 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 29 mai 2006, şi nr. 699 din 31 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 29 iulie 2011). 18. Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, luând în dezbatere problema declarării ca indezirabili a unor străini, a îndepărtat expres de la aplicare garanţiile procedurale ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Curtea a reţinut însă că în caz de „expulzare“, pe lângă protecţia ce li se oferă în special prin art. 3 şi art. 8 coroborate cu art. 13 din Convenţie, străinii beneficiază de garanţiile specifice prevăzute de art. 1 din Protocolul nr. 7 (a se vedea Hotărârea din 20 iunie 2002 pronunţată în Cauza Al-Nashif împotriva Bulgariei, paragraful 133), garanţii care nu se aplică decât străinilor ce locuiesc în mod legal pe teritoriul unui stat care a ratificat acest Protocol [a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 8 septembrie 2006, pronunţată în Cauza Lupşa împotriva României (paragrafele nr. 51, 52 şi 63, 64), Hotărârea din 12 octombrie 2006 pronunţată în Cauza Kaya împotriva României (paragrafele nr. 24, 51 şi 52) şi Hotărârea din 15 februarie 2011, pronunţată în Cauza Geleri împotriva României (paragrafele nr. 43 şi 60) ]. 19. Curtea reţine că în condiţiile în care prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, nu sunt aplicabile procedurii din prezenta cauză, totuşi, standardul de protecţie oferit de dispoziţiile Convenţiei şi de jurisprudenţa instanţei europene este unul minimal. Legea fundamentală, jurisprudenţa Curţii Constituţionale sau orice altă convenţie la care România este parte poate oferi un standard mai ridicat de protecţie a drepturilor (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 24 din 20 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 12 aprilie 2016, paragraful 27). 20. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. (1), coroborate cu art. 20 alin. (1) din Constituţie, garanţiile prevăzute de art. 1 din Protocolul nr. 7 intră sub incidenţa art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală aplicându-se străinilor care sunt supuşi procedurii de declarare ca indezirabili. În aceste condiţii, Curtea reţine că un străin care îşi are reşedinţa în mod legal pe teritoriul statului român nu poate fi returnat decât în temeiul executării unei hotărâri luate conform legii şi el trebuie să poată: a) să prezinte motivele care pledează împotriva declarării sale ca indezirabil; b) să ceară examinarea cazului său şi c) să ceară să fie reprezentat în acest scop în faţa autorităţii competente sau a uneia ori a mai multor persoane desemnate de către această autoritate. 21. Aplicând aceste principii la cauza de faţă, Curtea reţine că, potrivit procedurii reglementate de art. 86 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, străinul este declarat indezirabil ca urmare a pronunţării de către Curtea de Apel Bucureşti a unei hotărâri judecătoreşti pe baza datelor şi informaţiilor circumscrise unor raţiuni de securitate naţională care demonstrează existenţa unei ameninţări la adresa acesteia. Aceste date/ipoteze se pun la dispoziţia instanţei de judecată în condiţiile stabilite de actele normative privind regimul activităţilor referitoare la securitatea naţională şi protejarea informaţiilor clasificate. Sesizarea se judecă în camera de consiliu, cu citarea părţilor care pot să îşi angajeze apărători cu certificare pentru acces la informaţiile ce stau la baza propunerii de declarare ca indezirabili. Instanţa de judecată aduce la cunoştinţă străinului faptele care stau la baza sesizării, cu respectarea prevederilor actelor normative care reglementează regimul activităţilor referitoare la securitatea naţională şi protejarea informaţiilor clasificate. Curtea de Apel Bucureşti se pronunţă, prin hotărâre motivată, în termen de 10 zile de la sesizarea formulată, iar hotărârea instanţei este executorie, însă aceasta poate fi atacată cu recurs, în termen de 10 zile de la data comunicării, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În cazuri temeinic justificate şi pentru a se preveni producerea de pagube iminente, străinul poate cere instanţei să dispună suspendarea executării hotărârii prin care a fost declarat indezirabil până la soluţionarea căii de atac, cererea de suspendare judecându-se de urgenţă. 22. De asemenea, Curtea reţine că există şi un remediu împotriva măsurii, respectiv încetarea măsurii declarării ca indezirabil, care se dispune de Curtea de Apel Bucureşti, la sesizarea procurorului anume desemnat de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în situaţia în care prezenţa străinului pe teritoriul României este necesară în interesul statului român, iar pericolul determinat de motivele care au stat la baza declarării ca indezirabil nu mai subzistă. În acest caz, procurorul sesizează instanţa de judecată, la propunerea instituţiei cu atribuţii în domeniul ordinii publice şi securităţii naţionale. 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Hasan Alferdawi şi Hamzah Alfardawi în Dosarul nr. 5.318/2/2017 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că sintagma „există indicii temeinice că intenţionează să desfăşoare“ cuprinsă în dispoziţiile art. 86 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România este constituţională în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 12 noiembrie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
