Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea sesizării de neconstituţionalitate a Hotărârii Parlamentului României nr. 71/2017 pentru modificarea anexei la Hotărârea Parlamentului României nr. 30/2017 privind constituirea grupurilor parlamentare de prietenie, sesizare formulată de Grupul parlamentar al Uniunii Salvaţi România, în temeiul prevederilor art. 146 lit. l) din Constituţie şi art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. 2. Cu Adresa nr. 2/10.097 din 30 octombrie 2017, secretarul general al Camerei Deputaţilor a transmis Curţii Constituţionale sesizarea formulată, care a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 11.090 din 31 octombrie 2017 şi constituie obiectul Dosarului nr. 2.681L/2/2017. 3. În motivarea sesizării de neconstituţionalitate, Grupul parlamentar al Uniunii Salvaţi România susţine că Hotărârea Parlamentului României nr. 71/2017 a fost adoptată cu încălcarea cvorumului legal prevăzut de art. 67 din Constituţie. În fapt, proiectul hotărârii care face obiectul prezentei sesizări a fost dezbătut şi adoptat în cadrul şedinţei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului din 27 septembrie 2017. Hotărârea a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 29 septembrie 2017. Potrivit stenogramei şedinţei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului din 27 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 135 din 6 octombrie 2017, preşedintele de şedinţă a constatat în debutul acesteia întrunirea cvorumului legal, din totalul deputaţilor şi senatorilor înregistrându-se prezenţa unui număr de 276. 4. Ulterior, după anunţarea punctului de pe ordinea de zi referitor la dezbaterea proiectului de hotărâre pentru modificarea anexei la Hotărârea Parlamentului României nr. 10/2017 privind aprobarea componenţei nominale şi a conducerii Delegaţiei Permanente a Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a Cooperării Economice a Mării Negre, domnul deputat Lucian Daniel Stanciu-Viziteu, vicelider al grupului parlamentar al Uniunii Salvaţi România din Camera Deputaţilor, a luat cuvântul, solicitând, în temeiul art. 52 alin. (2) din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, reverificarea cvorumului. Având în vedere că, potrivit art. 102 din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, dispoziţiile acestuia se completează cu prevederile aplicabile din Regulamentul Camerei Deputaţilor şi din Regulamentul Senatului, iar, potrivit art. 15 alin. (4) teza întâi din Regulamentul Camerei Deputaţilor, „unul dintre viceliderii grupului parlamentar îl înlocuieşte de drept pe lider în lipsa acestuia sau ori de câte ori este nevoie“, s-a apreciat ca fiind îndeplinite condiţiile stipulate la art. 52 alin. (2) din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, referitoarea la solicitarea de verificare a cvorumului. 5. Solicitarea de verificare a cvorumului a fost determinată şi de împrejurarea că, anterior dezbaterii acestui punct de pe ordinea de zi, au fost adoptate de către Plenul Parlamentului alte trei hotărâri, cu privire la care, inclusiv din constatările preşedintelui de şedinţă consemnate şi în stenogramă, rezultă neîndeplinirea numărului de jumătate plus unu dintre parlamentari. De la momentul solicitării de verificare prin apel nominal a întrunirii cvorumului legal de către domnul deputat Lucian Daniel Stanciu-Viziteu, în condiţiile art. 52 alin. (2) din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, şi până la momentul realizării efective a procedurii, au fost adoptate în şedinţa comună patru hotărâri, printre care şi Hotărârea nr. 71/2017, care face obiectul prezentei sesizări. 6. Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, existenţa cvorumului legal se apreciază în funcţie de momentul votului final, în acest sens fiind cele reţinute de Curte în Decizia nr. 383 din 23 martie 2011: „dispoziţiile art. 67 din Constituţie reglementează condiţiile de cvorum legal, respectiv numărul de parlamentari care trebuie să fie prezenţi la momentul votului final. Faptul că textul constituţional amintit nu se referă şi la cvorumul de şedinţă, adică acela care trebuie să fie întrunit pe tot parcursul dezbaterilor, este explicat de Curte, prin Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2010, astfel: „această concluzie este întărită şi prin dispoziţiile art. 75 alin. (1) din Constituţie, care vizează «dezbaterea şi adoptarea legii»; întrucât art. 67 şi 76 din Constituţie prevăd că numai la adoptarea legii este nevoie de un anumit cvorum şi majoritate de adoptare, rezultă, fără dubiu, că textul Constituţiei nu impune aceleaşi cerinţe şi cu privire la dezbaterea legii. Astfel, Curtea constată că adoptarea legii, ca parte a procesului legislativ, vizează votul final exercitat de către Parlament asupra ansamblului legii. În acest sens, se pronunţă atât doctrina juridică din România, cât şi cea străină“. Din identitate de raţiune, Grupul parlamentar al Uniunii Salvaţi România consideră că aprecierile instanţei constituţionale cu privire la momentul în raport cu care se apreciază cvorumul necesar pentru adoptarea unei legi, respectiv momentul votului final, se aplică mutatis mutandis şi pentru adoptarea hotărârilor Parlamentului. Cu privire la stabilirea cvorumului legal, Curtea a precizat, de asemenea, în mod repetat, că în lipsa unei solicitări pentru reverificarea cvorumului prin apel nominal, cvorumul stabilit la deschiderea şedinţei îşi păstrează valabilitatea pe tot parcursul acesteia (de exemplu, Decizia nr. 96/1998, Decizia nr. 188/1998). În acelaşi sens, în Decizia Curţii nr. 383/2011, sau reţinut următoarele: „Pe parcursul şedinţei, în lipsa oricărei solicitări din partea liderilor de grup parlamentar, preşedintele de şedinţă nu a mai verificat cvorumul, astfel încât, având în vedere jurisprudenţa menţionată a Curţii Constituţionale, cvorumul stabilit la deschiderea şedinţei şi-a păstrat valabilitatea pe tot parcursul acesteia.“ Or, ţinând cont că deputatul Uniunii Salvaţi România, care exercita la acel moment atribuţiile de lider de grup, a solicitat verificarea cvorumului în condiţiile art. 52 alin. (2) din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, autorul sesizării apreciază că preşedintele de şedinţă nu şi-a îndeplinit la termen obligaţia de verificare a cvorumului. Prin urmare, cvorumul de 276 de deputaţi şi senatori stabilit la deschiderea şedinţei şi-a încetat valabilitatea începând cu momentul solicitării şi până la momentul îndeplinirii procedurii de verificare, prin apel nominal, timp în care a fost adoptată şi hotărârea care face obiectul prezentei sesizări. O interpretare contrară ar permite eludarea exigenţelor constituţionale care impun respectarea cvorumului legal la momentul votului final, prin simplul fapt al refuzului preşedintelui de şedinţă de a verifica existenţa acestuia, în condiţiile prescrise de art. 52 alin. (2) din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului. 7. Pe cale de consecinţă, Grupul parlamentar al Uniunii Salvaţi România apreciază că Hotărârea Parlamentului României nr. 71/2017 a fost adoptată cu încălcarea cvorumului legal prevăzut la art. 67 din Constituţie. 8. În temeiul art. 27 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională a solicitat punctele de vedere ale Birourilor permanente ale Senatului şi Camerei Deputaţilor asupra sesizării de neconstituţionalitate. 9. Biroul permanent al Camerei Deputaţilor a transmis punctul său de vedere prin Adresa nr. 2/10.749 din 14 noiembrie 2017, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 11.495 din 14 noiembrie 2017, în care susţine că sesizarea de neconstituţionalitate este neîntemeiată, avându-se în vedere, pe de o parte, atât competenţa materială a forului constituţional în privinţa hotărârilor Parlamentului, din perspectiva reglementărilor legale în domeniu şi a jurisprudenţei Curţii Constituţionale în această materie, cât şi, pe de altă parte, incidenţa şi temeinicia argumentelor invocate din perspectivă constituţională, sub aspectul conţinutului sesizării. 10. Referitor la competenţa Curţii Constituţionale cu privire la verificarea constituţionalităţii hotărârilor Parlamentului, se menţionează că, potrivit art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională are competenţa de a se pronunţa asupra constituţionalităţii hotărârilor plenului Camerei Deputaţilor, a hotărârilor plenului Senatului şi a hotărârilor plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului. În vederea desfăşurării legale a şedinţelor, prin Constituţie s-a reglementat prezenţa obligatorie la lucrările plenului celor două Camere a cel puţin jumătate plus unu din numărul deputaţilor şi senatorilor. În regulamentele parlamentare este instituită regula potrivit căreia cvorumul trebuie îndeplinit doar cu ocazia votului final. În ceea ce priveşte adoptarea hotărârilor Camerelor reunite ale Parlamentului, Legea fundamentală stabileşte, prin prevederile art. 76 alin. (1) şi (2), cvorumul decizional necesar adoptării acestor acte juridice, realizând o distincţie între hotărârile parlamentare care se adoptă cu majoritatea absolută de voturi, respectiv cele referitoare la adoptarea sau modificarea regulamentelor parlamentare, şi hotărârile care se adoptă cu majoritate simplă. 11. Cu privire la situaţia de fapt, Biroul permanent al Camerei Deputaţilor arată că, din stenograma şedinţei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului din data de 27 septembrie 2017 şi a anunţurilor preşedinţilor de şedinţă, astfel cum acestea sunt consemnate, rezultă că adoptarea hotărârii deduse controlului de constituţionalitate a fost realizată cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor. Cvorumul evidenţiat de către preşedinte, la începutul şedinţei, în temeiul art. 34 din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, republicat, a fost de 276 de deputaţi şi senatori, peste minimul necesar prevăzut de Constituţie, condiţie care a mai fost verificată pe parcursul desfăşurării activităţii plenului, cu prilejul exercitării votului referitor la desemnarea membrilor titulari şi membrilor supleanţi ai Consiliului de administraţie al Societăţii Române de Radiodifuziune, rezultând un număr de 321 de membri ai Parlamentului şi, respectiv, la exprimarea votului cu privire la numirea unui membru supleant al Consiliului Naţional al Audiovizualului, fiind reţinută prezenţa a 257 de deputaţi şi senatori. Solicitarea de verificare a cvorumului formulată de domnul deputat Lucian Daniel Stanciu-Viziteu a fost motivată, potrivit susţinerilor autorilor sesizării, de împrejurarea potrivit căreia, anterior dezbaterii proiectului de hotărâre care face obiectul sesizării, au fost adoptate de către Plenul Parlamentului alte trei hotărâri, cu privire la care, „inclusiv din constatările preşedintelui de şedinţă consemnate şi în stenogramă, rezultă neîndeplinirea numărului de jumătate plus unu dintre parlamentari“, fiind sugerată absenţa cvorumului încă de la momentele respective. Această afirmaţie nu poate fi reţinută întrucât preşedintele de şedinţă a comunicat, în fiecare dintre situaţiile prezentate, rezultatul votului, şi nu cvorumul, prin aplicarea prevederilor art. 44 alin. (2) din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, republicat, etapă a procedurii legislative pentru care Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 383 din 23 martie 2011, a statuat că „îndeplinirea condiţiilor de cvorum legal la momentul exprimării votului de către parlamentari nu poate fi apreciată în funcţie de numărul de voturi exprimate. Astfel, este posibil ca, deşi prezenţi, parlamentarii să se abţină de la vot. Instanţa de contencios constituţional nu este în măsură să cenzureze o astfel de conduită“. 12. Se arată că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, obligaţia preşedintelui de şedinţă de verificare a existenţei cvorumului este de natură regulamentară, nevizând aspecte de nivel constituţional (Decizia nr. 188 din 29 decembrie 1998). Expresie a dispoziţiilor art. 64 alin. (1) din Constituţie, autonomia regulamentară de care beneficiază cele două Camere ale Parlamentului conferă acestora dreptul de a dispune cu privire la propria organizare şi instituire a procedurilor de desfăşurare a activităţilor parlamentare, operând în cadrul limitelor stabilite de Legea fundamentală în scopul îndeplinirii atribuţiilor constituţionale ale Parlamentului, autoritate reprezentativă prin care poporul român îşi exercită suveranitatea naţională. În sprijinul argumentului adus, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale potrivit căreia ori de câte ori aceasta a fost sesizată cu încălcarea unor prevederi referitoare la procedurile interne de organizare şi funcţionare a structurilor Camerei Deputaţilor, aceasta a statuat că soluţionarea unor astfel de „critici de neconstituţionalitate excedează competenţei Curţii Constituţionale“. Se invocă, în acest sens, deciziile Curţii Constituţionale nr. 710 din 6 mai 2009, nr. 1.466 din 10 noiembrie 2009, precum şi nr. 209 din 7 martie 2012, prin care s-a constatat că nu este de competenţa instanţei constituţionale să controleze modalitatea în care sunt puse în aplicare regulamentele celor două Camere ale Parlamentului în procesul legislativ. În virtutea principiilor statuate, Curtea a considerat că aplicarea regulamentului este o atribuţie a fiecărei Camere, astfel încât contestaţiile deputaţilor şi senatorilor privind actele concrete de aplicare a prevederilor regulamentului sunt de competenţa exclusivă a Parlamentului, considerând totodată că „şi-ar extinde competenţa şi asupra actelor de aplicare a regulamentelor, ea nu numai că ar pronunţa soluţii fără temei constituţional, dar ar încălca astfel şi principiul autonomiei regulamentare a Camerei“. 13. Biroul permanent al Senatului nu a comunicat punctul său de vedere. CURTEA, examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, stenograma şedinţei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului din data de 27 septembrie 2017, raportul întocmit de judecătorul-raportor, hotărârea criticată, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă să se pronunţe, în temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. l) din Constituţie şi ale art. 3 alin. (2), art. 10, 27 şi 28 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, asupra constituţionalităţii Hotărârii Parlamentului României nr. 71/2017. 15. Obiectul sesizării de neconstituţionalitate îl constituie Hotărârea Parlamentului României nr. 71/2017 pentru modificarea anexei la Hotărârea Parlamentului României nr. 30/2017 privind constituirea grupurilor parlamentare de prietenie, adoptată în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului din data de 27 septembrie 2017 şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 29 septembrie 2017, hotărâre care are următorul conţinut: "În temeiul prevederilor art. 5 din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, aprobat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 4/1992, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, Parlamentul României adoptă prezenta hotărâre. Articol unic - Anexa la Hotărârea Parlamentului României nr. 30/2017 privind constituirea grupurilor parlamentare de prietenie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 304 din 28 aprilie 2017, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează: – la punctul 11 - Grupul parlamentar de prietenie cu Republica Coreea – domnul deputat Gherman Dumitru, Grupul parlamentar PSD, este desemnat în calitatea de membru, pe locul rămas vacant, ca urmare a încetării mandatului de deputat al domnului Iacomi Iulian; – la punctul 16 - Grupul parlamentar de prietenie cu Republica Finlanda – doamna deputat Teiş Alina, Grupul parlamentar PSD, este desemnată în calitatea de membru, pe locul rămas vacant, ca urmare a încetării mandatului de deputat al domnului Badea Leonardo; – la punctul 20 - Grupul parlamentar de prietenie cu Republica Elenă – domnul deputat Balint Liviu-Ioan, Grupul parlamentar PSD, este desemnat în calitatea de membru în locul domnului deputat Văcaru Alin Vasile, neafiliat; – la punctul 27 - Grupul parlamentar de prietenie cu Republica Letonia – domnul deputat Gherman Dumitru, Grupul parlamentar PSD, este desemnat în calitatea de membru, pe locul rămas vacant, ca urmare a încetării mandatului de deputat al doamnei Coste Marina-Adelina; – la punctul 28 - Grupul parlamentar de prietenie cu Republica Lituania – domnul deputat Vrăjitoru Sorinel-Marian, Grupul parlamentar PSD, este desemnat în calitatea de membru, pe locul rămas vacant, ca urmare a încetării mandatului de deputat al domnului Iacomi Iulian; – la punctul 33 - Grupul parlamentar de prietenie cu Regatul Ţărilor de Jos (Olanda) – domnul deputat Todor Adrian, Grupul parlamentar PSD, o înlocuieşte, în calitatea de membru, pe doamna deputat Gavriliţă Bianca-Miruna, Grupul parlamentar PSD; – la punctul 38 - Grupul parlamentar de prietenie cu Regatul Spaniei – doamna deputat Gilia Claudia, Grupul parlamentar PSD, este desemnată în calitatea de membru, pe locul rămas vacant, ca urmare a încetării mandatului de deputat al domnului Badea Leonardo; – la punctul 40 - Grupul parlamentar de prietenie cu Republica Turcia – domnul deputat Petric Octavian, Grupul parlamentar PSD, este desemnat în funcţia de preşedinte în locul domnului deputat Ponta Victor-Viorel, neafiliat; – domnul deputat Balint Liviu-Ioan, Grupul parlamentar PSD, îl înlocuieşte, în calitatea de membru, pe domnul deputat Petric Octavian, Grupul parlamentar PSD; – la punctul 43 - Grupul parlamentar de prietenie cu Republica Algeriană Democratică şi Populară – doamna deputat Gilia Claudia, Grupul parlamentar PSD, este desemnată în calitatea de membru, pe locul rămas vacant, ca urmare a încetării mandatului de deputat al doamnei Coste Marina-Adelina; – la punctul 49 - Grupul parlamentar de prietenie cu Republica Macedonia – domnul deputat Şova Lucian, Grupul parlamentar PSD, o înlocuieşte, în calitatea de membru, pe doamna deputat Furtună Mirela, Grupul parlamentar PSD; – la punctul 52 - Grupul parlamentar de prietenie cu Republica Serbia – doamna deputat Teiş Alina, Grupul parlamentar PSD, este desemnată în calitatea de membru în locul domnului deputat Ponta Victor-Viorel, neafiliat; – la punctul 56 - Grupul parlamentar de prietenie cu Ucraina – domnul deputat Havrici Emanuel-Iuliu, Grupul parlamentar PSD, este desemnat în funcţia de secretar în locul domnului deputat Văcaru Alin Vasile, neafiliat; – domnul deputat Muşoiu Ştefan, Grupul parlamentar PSD, îl înlocuieşte, în calitatea de membru, pe domnul deputat Havrici Emanuel-Iuliu, Grupul parlamentar PSD; – la punctul 70 - Grupul parlamentar de prietenie cu Emiratele Arabe Unite – doamna deputat Presură Alexandra, Grupul parlamentar PSD, îl înlocuieşte, în funcţia de secretar, pe domnul deputat Todor Adrian, Grupul parlamentar PSD; – doamna deputat Gavriliţă Bianca-Miruna, Grupul parlamentar PSD, o înlocuieşte, în calitatea de membru, pe doamna deputat Presură Alexandra, Grupul parlamentar PSD; – la punctul 73 - Grupul parlamentar de prietenie cu Republica Guineea – domnul deputat Vrăjitoru Sorinel-Marian, Grupul parlamentar PSD, este desemnat în funcţia de secretar, pe locul rămas vacant, ca urmare a încetării mandatului de deputat al domnului Badea Leonardo; – la punctul 79 - Grupul parlamentar de prietenie cu Malaezia – domnul deputat Vrăjitoru Sorinel-Marian, Grupul parlamentar PSD, este desemnat în calitatea de membru, pe locul rămas vacant, ca urmare a încetării mandatului de deputat al domnului Truşcă Constantin; – la punctul 91 - Grupul parlamentar de prietenie cu Republica Orientală a Uruguayului – domnul deputat Gherman Dumitru, Grupul parlamentar PSD, este desemnat în funcţia de vicepreşedinte, pe locul rămas vacant, ca urmare a încetării mandatului de deputat al domnului Iacomi Iulian; – la punctul 93 - Grupul parlamentar de prietenie cu Republica Socialistă Vietnam – doamna deputat Furtună Mirela, Grupul parlamentar PSD, îl înlocuieşte, în calitatea de membru, pe domnul deputat Şova Lucian, Grupul parlamentar PSD. – **** - Această hotărâre a fost adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţa comună din 27 septembrie 2017, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată." 16. Autorul sesizării de neconstituţionalitate invocă, în susţinerea acesteia, art. 67 din Constituţie, potrivit căruia „Camera Deputaţilor şi Senatul adoptă legi, hotărâri şi moţiuni, în prezenţa majorităţii membrilor.“ 17. Analiza îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a sesizării referitoare la hotărârea Parlamentului trebuie realizată prin raportare la art. 146 lit. l) din Constituţie şi art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia „Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului, a hotărârilor plenului Camerei Deputaţilor, a hotărârilor plenului Senatului şi a hotărârilor plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori.“ 18. Astfel, Curtea constată că actul juridic supus controlului este o hotărâre care aparţine plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, sesizarea fiind formulată de un număr de 14 deputaţi aparţinând Grupului parlamentar al Uniunii Salvaţi România, fiind semnată de liderul grupului parlamentar, care, potrivit dispoziţiilor legale, are calitatea de titular al sesizării. 19. În continuare, Curtea va analiza îndeplinirea în prezenta cauză a altor condiţii de admisibilitate a sesizării, care nu sunt stipulate explicit de lege, dar care reprezintă rezultatul interpretării textelor de lege, dat de Curte în jurisprudenţa sa. Sub acest aspect, o condiţie de admisibilitate a sesizărilor privind neconstituţionalitatea hotărârilor parlamentare o constituie relevanţa constituţională a obiectului respectivelor hotărâri. Curtea a constatat că pot fi supuse controlului de constituţionalitate numai hotărârile Parlamentului, adoptate după conferirea noii competenţe, hotărâri care afectează valori, reguli şi principii constituţionale sau, după caz, organizarea şi funcţionarea autorităţilor şi instituţiilor de rang constituţional (a se vedea deciziile nr. 53 şi 54 din 25 ianuarie 2011, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2011, Decizia nr. 307 din 28 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 4 mai 2012, Decizia nr. 783 din 26 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 3 octombrie 2012). 20. De asemenea, Curtea Constituţională a mai stabilit, în mod expres, că, pentru a fi admisibilă sesizarea de neconstituţionalitate, norma de referinţă trebuie să fie de rang constituţional pentru a se putea analiza dacă există vreo contradicţie între hotărârile menţionate la art. 27 din Legea nr. 47/1992, pe de o parte, şi exigenţele procedurale şi substanţiale impuse prin dispoziţiile Constituţiei, pe de altă parte. Aşadar, criticile trebuie să aibă o evidentă relevanţă constituţională, şi nu una legală ori regulamentară. Prin urmare, toate hotărârile plenului Camerei Deputaţilor, plenului Senatului şi plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului pot fi supuse controlului de constituţionalitate, dacă în susţinerea criticii de neconstituţionalitate sunt invocate dispoziţii cuprinse în Constituţie. Invocarea acestor dispoziţii nu trebuie să fie formală, ci efectivă (Decizia nr. 307 din 28 martie 2012, precitată, Decizia nr. 783 din 26 septembrie 2012, precitată, şi Decizia nr. 628 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015). 21. Având în vedere că, în speţă, critica de neconstituţionalitate a hotărârii vizează nemijlocit norma consacrată de art. 67 din Constituţie, care stabileşte cvorumul legal de şedinţă necesar adoptării hotărârilor Parlamentului, Curtea constată că sesizarea având ca obiect Hotărârea Parlamentului României nr. 71/2017 îndeplineşte condiţiile de admisibilitate. 22. Analizând criticile de neconstituţionalitate a Hotărârii Parlamentului României nr. 71/2017, Curtea reţine că proiectul hotărârii care face obiectul prezentei sesizări a fost dezbătut şi adoptat în cadrul şedinţei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului din 27 septembrie 2017. Hotărârea a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 29 septembrie 2017. Potrivit stenogramei şedinţei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului din 27 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 135 din 6 octombrie 2017, preşedintele de şedinţă a constatat în debutul acesteia întrunirea cvorumului legal, înregistrându-se prezenţa unui număr de 276 de deputaţi şi senatori din totalul de 465. 23. Ulterior, după anunţarea punctului de pe ordinea de zi referitor la dezbaterea proiectului de Hotărâre pentru modificarea anexei la Hotărârea Parlamentului României nr. 10/2017 privind aprobarea componenţei nominale şi a conducerii Delegaţiei Permanente a Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a Cooperării Economice a Mării Negre (devenită Hotărârea Parlamentului României nr. 70/2017), domnul deputat Lucian Daniel Stanciu-Viziteu, vicelider al grupului parlamentar al Uniunii Salvaţi România din Camera Deputaţilor, a luat cuvântul, solicitând, în temeiul art. 52 alin. (2) din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, reverificarea cvorumului. Preşedintele de şedinţă a amânat verificarea întrunirii cvorumului legal pentru momentul votului cu bile, exercitat asupra ultimelor două puncte de pe ordinea de zi, referitoare la numirea preşedintelui Consiliului de administraţie al Societăţii Române de Radiodifuziune şi la numirea unui membru supleant în Consiliul Naţional al Audiovizualului. Viceliderul grupului parlamentar al Uniunii Salvaţi România din Camera Deputaţilor nu a reiterat cererea sa, întemeiată pe dispoziţiile art. 52 alin. (2) din Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, şi înaintea votului final asupra proiectului de Hotărâre pentru modificarea anexei la Hotărârea Parlamentului României nr. 30/2017 privind constituirea grupurilor parlamentare de prietenie. Ulterior, cu prilejul exercitării votului secret cu bile asupra listei candidaţilor propuşi pentru a fi desemnaţi membrii titulari şi membrii supleanţi ai Consiliului de administraţie al Societăţii Române de Radiodifuziune, s-a constatat, potrivit stenogramei şedinţei, că numărul deputaţilor şi al senatorilor prezenţi a fost de 257, ceea ce înseamnă mai mult decât jumătate plus unu din numărul total al acestora, de 465. 24. Analizând dispoziţiile art. 67 din Constituţie, Curtea reţine că acestea reglementează condiţiile de cvorum legal, respectiv numărul de parlamentari care trebuie să fie prezenţi la momentul votului final. 25. Pentru a analiza pretinsa încălcare a prevederilor art. 67 din Constituţie, Curtea urmează să facă aplicarea jurisprudenţei sale în materia cvorumului şi a majorităţii necesare adoptării actelor Parlamentului. În acest sens, face referire la Decizia nr. 55 din 21 februarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 128 din 14 martie 2001, prin care Curtea a statuat că, dintre cvorumul de lucru şi cel de vot, numai acesta din urmă este reglementat prin Constituţie şi că „nimic nu împiedică instituirea prin regulament a unui alt cvorum de lucru decât cvorumul de vot“. Totodată, prin Decizia nr. 123 din 25 aprilie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 4 iunie 2001, Curtea a stabilit că dispoziţiile constituţionale ale art. 74 alin. (2) [devenite, în urma revizuirii şi republicării Constituţiei, art. 76 alin. (2)] „au în vedere votul final exprimat pentru proiectul de lege în ansamblu“. De asemenea, Curtea a statuat, în cadrul controlului de constituţionalitate a priori asupra legilor, că, „în accepţiunea dispoziţiilor art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie, nu este competentă să controleze fapte materializate în acţiuni sau inacţiuni, ci numai conformitatea extrinsecă şi intrinsecă a actului normativ adoptat cu Constituţia“ (a se vedea Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2010). 26. Astfel, pe de o parte, dispoziţiile art. 67 din Constituţie prevăd că majoritatea parlamentarilor trebuie să fie prezentă la şedinţa comună a celor două Camere ale Parlamentului la momentul votării hotărârii, iar, pe de altă parte, art. 76 alin. (2) stabileşte că, pentru ca hotărârea să fie adoptată, ea trebuie să întrunească susţinerea majorităţii deputaţilor şi senatorilor prezenţi. Aceste două condiţii nu se suprapun, cvorumul fiind o condiţie necesară pentru legala desfăşurare a procedurii votului, ce se apreciază anterior acestui moment, în timp ce prin vot se validează o opţiune politică, ceea ce se constată ulterior exprimării acesteia prin vot. 27. Faptul că textul constituţional al art. 67 nu se referă şi la cvorumul de şedinţă, adică acela care trebuie să fie întrunit pe tot parcursul dezbaterilor, este explicat de Curte, prin Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010, precitată, astfel: „în mod indubitabil, această jurisprudenţă a Curţii plasează dispoziţiile art. 67 şi 76 la momentul votului final. Această concluzie este întărită şi prin dispoziţiile art. 75 alin. (1) din Constituţie, care vizează „dezbaterea şi adoptarea legii“; întrucât art. 67 şi 76 din Constituţie prevăd că numai la adoptarea legii este nevoie de un anumit cvorum şi majoritate de adoptare, rezultă, fără dubiu, că textul Constituţiei nu impune aceleaşi cerinţe şi cu privire la dezbaterea legii. Astfel, Curtea constată că adoptarea legii, ca parte a procesului legislativ, vizează votul final exercitat de către Parlament asupra ansamblului legii. În acest sens se pronunţă atât doctrina juridică din România, cât şi cea străină.“ 28. Cu privire la numărul deputaţilor sau senatorilor prezenţi în sala de şedinţă la momentul votului final asupra unei legi, prin Decizia nr. 74 din 16 aprilie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 29 aprilie 1997, Curtea a stabilit că, în lipsa unei solicitări pentru reverificarea cvorumului după apelul nominal, „rezultatele acestuia au rămas valabile până la finele şedinţei“. De asemenea, prin Decizia nr. 96 din 30 iunie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 13 iulie 1998, Curtea, analizând o obiecţie de neconstituţionalitate care viza lipsa cvorumului de şedinţă, s-a raportat în mod exclusiv la stenograma şedinţei comune, statuând că, „întrucât cvorumul stabilit de preşedintele de şedinţă la începutul acesteia era de 245 de senatori şi deputaţi, deci peste minimul necesar prevăzut de Constituţie, şi având în vedere că, în timpul şedinţei, preşedinţii grupurilor parlamentare nu au cerut preşedintelui şedinţei comune reverificarea cvorumului, aşa cum se prevede la art. 22 alin. 1 din regulament, se impune concluzia că adoptarea Legii privind acordarea tichetelor de masă s-a făcut cu respectarea cerinţelor privitoare la cvorum, impuse de dispoziţiile art. 64 din Constituţie şi ale art. 39 din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului“. 29. Pe de altă parte, Curtea a reţinut că „îndeplinirea condiţiilor de cvorum legal la momentul exprimării votului de către parlamentari nu poate fi apreciată în funcţie de numărul de voturi exprimate. Astfel, este posibil ca, deşi prezenţi, parlamentarii să se abţină de la vot. Instanţa de contencios constituţional nu este în măsură să cenzureze o astfel de conduită“ (a se vedea în acest sens Decizia nr. 383 din 23 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 21 aprilie 2011). 30. Mai mult, prin Decizia nr. 188 din 29 decembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 521 din 31 decembrie 1998, Curtea a statuat că, „în ceea ce priveşte faptul că, după părăsirea sălii de şedinţă de către grupurile parlamentare ale P.D.S.R., P.R.M. şi P.U.N.R., preşedintele de şedinţă avea obligaţia să verifice în ce măsură condiţia constituţională de cvorum era întrunită, se reţine că şi această susţinere vizează tot aspecte de nivel regulamentar, iar nu constituţional. [...] Din examinarea stenogramei lucrărilor, Curtea reţine că era îndeplinit cvorumul legal prevăzut de Constituţie înainte ca grupurile parlamentare menţionate să părăsească şedinţa, iar ulterior nu s-a cerut verificarea cvorumului conform Regulamentului Camerei Deputaţilor“. 31. În fine, prin Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010, precitată, Curtea a reţinut că, „potrivit art. 144 alin. (3) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, reverificarea cvorumului se dispune la şedinţele de vot final de către preşedinte, imediat înaintea votării, din proprie iniţiativă ori la cererea liderului unui grup parlamentar“. Or, în cauza respectivă, „la lucrările şedinţei Camerei Deputaţilor din 15 septembrie 2010 din partea a doua, în care de altfel a şi fost adoptată legea criticată, au luat parte, conform stenogramei şedinţei, 181 de deputaţi, lipsind 152. Pe parcursul şedinţei, în lipsa oricărei solicitări din partea liderilor de grup parlamentar, preşedintele de şedinţă nu a mai verificat cvorumul, astfel încât, având în vedere jurisprudenţa menţionată a Curţii Constituţionale, cvorumul stabilit la deschiderea şedinţei şi-a păstrat valabilitatea pe tot parcursul acesteia. Astfel, nu se poate constata că nu a existat cvorum la votul final, mai ales că, potrivit stenogramei şedinţei, chiar la votul final a rezultat o prezenţă de cel puţin 175 de deputaţi.“ În acest context, Curtea a observat că „singurul document oficial în raport cu care are competenţa de a verifica cvorumul la momentul exercitării votului final este stenograma şedinţei; or, potrivit constatărilor din stenogramă, făcute atât la începutul şedinţei Camerei Deputaţilor, cât şi la momentul votului final, cvorumul constituţional era îndeplinit“. 32. Având în vedere cele reţinute mai sus, Curtea constată că îndeplinirea condiţiilor de cvorum legal la momentul exprimării votului de către parlamentari nu poate fi apreciată în funcţie de numărul de voturi exprimate. Curtea urmează să verifice îndeplinirea condiţiei constituţionale de cvorum legal având în vedere modul în care au fost aplicate dispoziţiile regulamentare în materie, aşa cum rezultă din stenograma de şedinţă, singurul document oficial în raport cu care are competenţa de a verifica îndeplinirea constituţionalităţii procedurii la momentul exercitării votului final. 33. Autonomia regulamentară dă dreptul Camerelor Parlamentului de a dispune cu privire la propria organizare şi procedurile de desfăşurare a lucrărilor parlamentare. Ea constituie expresia statului de drept, a principiilor democratice şi poate opera exclusiv în cadrul limitelor stabilite de Legea fundamentală. Autonomia regulamentară nu poate fi exercitată în mod discreţionar, abuziv, cu încălcarea atribuţiilor constituţionale ale Parlamentului sau a normelor imperative privind procedura parlamentară. Normele regulamentare reprezintă instrumentele juridice care permit desfăşurarea activităţilor parlamentare în scopul îndeplinirii atribuţiilor constituţionale ale forului legislativ şi trebuie interpretate şi aplicate cu bună-credinţă şi în spiritul loialităţii faţă de Legea fundamentală (a se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 209 din 7 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 22 martie 2012, şi Decizia nr. 261 din 8 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 17 aprilie 2015). 34. În această lumină, relevante sub aspectul supus analizei Curţii sunt cele statuate de Regulamentul activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, care la art. 33 alin. (1) prevede că „Deputaţii şi senatorii sunt obligaţi să fie prezenţi la lucrările comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului şi să se înscrie pe lista de prezenţă a şedinţei comune, ţinută de secretari“. Astfel, potrivit art. 52 alin. (1), „În toate cazurile în care Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţe comune, adoptă legi, hotărâri sau moţiuni de cenzură, trebuie să fie prezenţi cel puţin jumătate plus unu din membrii care compun cele două Camere ale Parlamentului“. În temeiul art. 34, „Preşedintele care conduce şedinţa comună este obligat să anunţe prezenţa, ordinea de zi şi programul de lucru“, iar, conform art. 52 alin. (2), „Înaintea votului final, ce va fi exprimat asupra iniţiativelor legislative, hotărârilor sau asupra moţiunii de cenzură, preşedintele de şedinţă va verifica, prin apel nominal, întrunirea cvorumului legal, dacă un lider de grup solicită acest lucru“. Dacă în sală nu este prezentă majoritatea deputaţilor şi senatorilor, „preşedintele care conduce şedinţa comună a celor două Camere amână votarea până la întrunirea cvorumului legal“, în temeiul art. 52 alin. (3) din regulament. 35. Examinând dispoziţiile regulamentare, Curtea constată că, pentru a adopta o hotărâre cu respectarea normelor regulamentare şi constituţionale, la şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului trebuie să fie prezenţi cel puţin jumătate plus unu din membrii care compun cele două Camere ale Parlamentului. Dacă există suspiciuni cu privire la numărul parlamentarilor prezenţi la şedinţă, înaintea votului final, ce va fi exprimat asupra iniţiativelor legislative, hotărârilor sau asupra moţiunii de cenzură, liderul unui grup parlamentar poate solicita preşedintelui de şedinţă verificarea, prin apel nominal, a întrunirii cvorumului legal. 36. Cu alte cuvinte, odată constatat cvorumul legal la începutul şedinţei, normele regulamentare instituie prezumţia relativă a întrunirii acestuia pe toată durata şedinţei, cu consecinţa adoptării actelor în condiţii de constituţionalitate. Prezumţia relativă încetează să opereze în momentul în care liderul unui grup parlamentar solicită preşedintelui de şedinţă verificarea cvorumului legal şi este răsturnată dacă, în urma numărătorii, rezultă un număr mai mic de jumătate plus unu din membrii care compun cele două Camere ale Parlamentului, sau este confirmată dacă, în urma numărătorii, rezultă un număr mai mare. 37. Solicitarea formulată de liderul unui grup parlamentar lipseşte de efecte juridice prezumţia relativă şi, pe cale de consecinţă, actul adoptat este lipsit de premisa legalităţii sub aspectul întrunirii condiţiei cvorumului legal. Acesta este motivul pentru care dispoziţia regulamentară prevede expres în art. 52 alin. (2) obligaţia preşedintelui de şedinţă de a verifica îndeplinirea cvorumului „înaintea votului final, ce va fi exprimat asupra iniţiativelor legislative, hotărârilor sau asupra moţiunii de cenzură“. Întrucât cvorumul este o condiţie necesară pentru desfăşurarea constituţională a procedurii votului, consecinţa nerespectării acestei norme atrage neconstituţionalitatea actului adoptat de Parlament. 38. Având în vedere aceste argumente şi ţinând seama de faptul că, potrivit stenogramei de şedinţă, în cadrul procedurii de adoptare a Hotărârii Parlamentului României nr. 71/2017, înaintea votului final asupra acestui act, liderul grupului parlamentar nu a solicitat preşedintelui de şedinţă verificarea cvorumului legal, rezultă că prezumţia relativă a întrunirii cvorumului de şedinţă a fost pe deplin operabilă, astfel că nu se poate reţine încălcarea dispoziţiilor art. 67 din Constituţie. 39. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. l) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.c), al art. 27 alin. (1) şi al art. 28 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, sesizarea de neconstituţionalitate formulată de Grupul parlamentar al Uniunii Salvaţi România şi constată că Hotărârea Parlamentului României nr. 71/2017 pentru modificarea anexei la Hotărârea Parlamentului României nr. 30/2017 privind constituirea grupurilor parlamentare de prietenie este constituţională în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 22 noiembrie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
