Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌──────────────┬───────────────────────┐
│Valer Dorneanu│- preşedinte │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────┼───────────────────────┤
│ │- │
│Marieta Safta │prim-magistrat-asistent│
│ │delegat │
└──────────────┴───────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Maria Eleonora Centea. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 301 alin. (1) din Codul penal, excepţie ridicată de Vasile Baciu în Dosarul nr. 7.573/291/2017 al Curţii de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie. Cauza formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 38D/2020. 2. La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Prim-magistratul-asistent delegat referă asupra faptului că autorul excepţiei a transmis o cerere prin care arată că înţelege să nu mai susţină excepţia de neconstituţionalitate invocată. 4. Cu privire la cererea formulată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care precizează că o astfel de cerere nu produce efecte, dat fiind cadrul specific soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate. 5. Curtea, având în vedere dispoziţiile art. 55 din Legea nr. 47/1992, cu privire la inaplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor din Codul de procedură civilă referitoare la stingerea procesului, respinge cererea formulată. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în esenţă, jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 7. Prin Decizia nr. 1.388 din 19 decembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 7.573/291/2017, Curtea de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 301 alin. (1) din Codul penal. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de apelantul inculpat Vasile Baciu într-o cauză în care a fost condamnat în baza textului de lege criticat. 8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine, în esenţă, că textul criticat este lipsit de claritate şi previzibilitate, „plasând în sfera penală orice persoană care exercită o funcţie publică şi care efectuează activităţile specifice acestei funcţii“. De exemplu, în exercitarea funcţiei, primarii pot acorda ajutoare de urgenţă familiilor şi persoanelor care se află în situaţii de necesitate determinate de calamităţi naturale, incendii, accidente, alte situaţii deosebite stabilite prin hotărâre a consiliului local. Astfel, deşi există obligaţia, potrivit legii, de a acorda ajutoare sociale comunitare şi de urgenţă indiferent dacă persoanele în cauză sunt sau nu rude/afini cu primarul unei localităţi, dispoziţia din Codul penal sancţionează îndeplinirea acestor prerogative legale. Se creează astfel o situaţie de inechitate faţă de o anumită categorie de persoane, cetăţeanul fiind îndrituit să beneficieze de dreptul său legal indiferent de gradul de rudenie în care se află cu conducătorul administraţiei publice locale. Se mai arată şi că o persoană nu îşi poate da seama dacă acţiunea sau inacţiunea sa poate constitui infracţiunea prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile legale criticate, sens în care se invocă exigenţele de calitate a legii. 9. Curtea de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie consideră că excepţia este neîntemeiată, „fiind valabile în acest sens considerentele reţinute de CCR printr-o decizie anterioară, nr. 34/2019, prin care a fost soluţionată o excepţie similară“. 10. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 301 alin. (1) din Codul penal - Folosirea funcţiei pentru favorizarea unor persoane, care au următorul cuprins: „Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a îndeplinit un act prin care s-a obţinut un folos patrimonial pentru sine, pentru soţul său, pentru o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică pe o perioadă de 3 ani.“ 14. În susţinerea neconstituţionalităţii normelor criticate se invocă prevederile constituţionale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1)-(3), referitor la accesul liber la justiţie, şi ale art. 23 privind libertatea individuală şi legalitatea incriminării şi a pedepsei. Se invocă, de asemenea, dispoziţiile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil şi ale art. 7, referitor la legalitatea incriminării şi pedepsei din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 301 alin. (1) din Codul penal sunt criticate pentru o pretinsă lipsă de claritate şi precizie, cu motivarea că ar „plasa în sfera penală“ „orice persoană care exercită o funcţie publică şi care efectuează activităţile specifice acestei funcţii“. Concret, se enunţă ipoteza în care, în exercitarea funcţiei, primarii pot acorda ajutoare de urgenţă familiilor şi persoanelor care se află în situaţii de necesitate determinate de calamităţi naturale, incendii, accidente, alte situaţii deosebite stabilite prin hotărâre a consiliului local, indiferent de gradul de rudenie în care se află cu conducătorul administraţiei publice locale, pretinzându-se că, de fapt, dispoziţia din Codul penal sancţionează îndeplinirea unor prerogative legale. 16. Curtea Constituţională a mai examinat, în jurisprudenţa sa, critici similare formulate cu privire la dispoziţiile art. 301 din Codul penal atât înainte, cât şi după modificarea acestuia prin articolul unic pct. 1 din Legea nr. 193/2017 pentru modificarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598 din 25 iulie 2017, statuând în mod constant în sensul că dispoziţiile art. 301 alin. (1) din Codul penal îndeplinesc exigenţele de calitate a legii (claritate, precizie, predictibilitate) impuse de art. 1 alin. (5) din Constituţie. 17. Astfel, prin Decizia nr. 34 din 17 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 426 din 30 mai 2019, invocată şi de instanţa de judecată în punctul său de vedere, Curtea a statuat că prevederile art. 301 alin. (1) din Codul penal nu încalcă cerinţele de claritate şi previzibilitate a legii şi nici exigenţele dreptului la un proces echitabil. 18. În decizia menţionată, paragraful 23, Curtea a observat că, în jurisprudenţa sa, a reţinut că infracţiunea de conflict de interese (n. - în prezent, infracţiunea de folosire a funcţiei pentru favorizarea unor persoane) a fost reglementată pentru prima dată în legislaţia penală românească, într-o formă similară celei prevăzute la art. 301 din Codul penal în vigoare, prin art. 253^1 din Codul penal din 1969, articol introdus în cuprinsul acestui din urmă cod prin art. I pct. 61 din Legea nr. 278/2006 pentru modificarea şi completarea Codului penal, precum şi pentru modificarea şi completarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 12 iulie 2006. 19. În ceea ce priveşte conţinutul constitutiv al infracţiunii, Curtea a reţinut că acesta desemnează totalitatea condiţiilor prevăzute în norma de incriminare cu privire la actul de conduită interzis (sub aspect obiectiv şi subiectiv) pe care trebuie să îl realizeze subiectul pentru a înfrânge legea penală şi a da naştere raportului penal de conflict. Deci conţinutul constitutiv al infracţiunii îl constituie totalitatea condiţiilor cerute de lege cu privire la latura obiectivă şi latura subiectivă a infracţiunii. Astfel, pentru a putea fi reţinută realizarea laturii obiective a infracţiunii trebuie ca îndeplinirea unui act ori participarea la luarea unei decizii să genereze şi un folos patrimonial (folos material, potrivit art. 253^1 alin. 1 din Codul penal din 1969) în favoarea uneia dintre persoanele enumerate în textul legal, care devin beneficiare ale acestui folos (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 550 din 13 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 955 din 4 decembrie 2017, paragrafele 17-19, Decizia nr. 88 din 23 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 3 iunie 2016, paragrafele 18 şi 19). 20. De asemenea, aşa cum Curtea a reţinut în Decizia nr. 34 din 17 ianuarie 2019, precitată, paragraful 27, „infracţiunea de conflict de interese este o infracţiune de serviciu, care presupune un pericol concret, deoarece nu este suficient ca funcţionarul să îndeplinească un act, ci trebuie ca acel act să fi produs direct sau indirect un folos material/patrimonial pentru sine, soţul său, o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv (…). Curtea a constatat că infracţiunea de conflict de interese nu poate presupune doar obţinerea unor foloase materiale necuvenite, ci obţinerea oricărui tip de folos, întrucât incriminarea nu urmăreşte sancţionarea unor situaţii în care sunt încălcate normele legale care conferă temei şi justificare obţinerii unor foloase materiale, ci a situaţiilor în care exercitarea imparţială a atribuţiilor de serviciu ale funcţionarului public ar putea fi afectată.“. 21. Tot astfel, prin Decizia nr. 315 din 9 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1130 din 24 noiembrie 2020, paragraful 13, Curtea a reţinut, cu privire la natura acestui folos la care face trimitere norma de incriminare analizată (sens în care a invocat şi Decizia nr. 2 din 15 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 29 ianuarie 2014, respectiv Decizia nr. 603 din 6 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 noiembrie 2015, paragraful 14), că obiectul juridic special al acestei infracţiuni îl reprezintă relaţiile sociale referitoare la buna desfăşurare a activităţii de serviciu, activitate care nu se poate realiza în condiţiile îndeplinirii unor acte cu încălcarea principiilor imparţialităţii, integrităţii, transparenţei deciziei şi supremaţiei interesului public în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice. 22. Potrivit celor statuate de Curte în Decizia nr. 2 din 15 ianuarie 2014, conflictul de interese nu poate presupune doar obţinerea unor foloase materiale necuvenite, ci obţinerea oricărui tip de folos, întrucât incriminarea nu urmăreşte sancţionarea unor situaţii în care sunt încălcate normele legale care conferă temei şi justificare obţinerii unor foloase materiale, ci a situaţiilor în care exercitarea imparţială a atribuţiilor de serviciu ale funcţionarului public ar putea fi afectată. 23. În acelaşi sens, Curtea a reţinut, în Decizia nr. 603 din 6 octombrie 2015, precitată, că „noţiunea de folos patrimonial din cuprinsul art. 301 alin. (1) din Codul penal are în vedere orice tip de folos patrimonial, şi nu doar folosul patrimonial necuvenit“. 24. Considerente similare au fundamentat şi pronunţarea Deciziei nr. 807 din 6 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 13 martie 2019, în care Curtea a precizat că „interesul public lezat prin săvârşirea faptei este reprezentat de interesul general al societăţii ca persoanele care deţin funcţii publice să ia, în îndeplinirea atribuţiilor lor de serviciu, decizii imparţiale şi legitime. Astfel, îndeplinirea de către persoana care deţine o funcţie publică a atribuţiilor sale fără obiectivitate şi fără respectarea principiilor imparţialităţii, integrităţii, transparenţei deciziei şi a supremaţiei interesului public are ca efect direct prejudicierea interesului public, afectând încrederea cetăţenilor în instituţiile statului, fără a fi necesară specificarea în textul incriminator că fapta constituie infracţiune numai dacă interesele publice au fost lezate. Conflictul de interese nu poate presupune doar obţinerea unor foloase materiale necuvenite, ci obţinerea oricărui tip de folos, întrucât incriminarea nu urmăreşte sancţionarea unor situaţii în care sunt încălcate normele legale care conferă temei şi justificare obţinerii unor foloase materiale, ci a situaţiilor în care exercitarea imparţială a atribuţiilor de serviciu ale funcţionarului public ar putea fi afectată.“. (paragraful 35) 25. Faţă de considerentele citate, care îşi menţin valabilitatea, nu pot fi reţinute susţinerea şi ipotezele avansate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, care încearcă să acrediteze ideea că, indiferent de situaţie, în cazul exercitării unor prerogative legale, ar fi incidentă norma de incriminare din art. 301 alin. (1) din Codul penal. Caracterul de generalitate specific normelor juridice, ce caracterizează în mod evident şi dispoziţiile legale criticate în prezenta cauză, nu poate fi convertit, printr-o interpretare străină logicii textelor, într-o cauză de neconstituţionalitate a acestora, în pofida înţelesului clar al voinţei legiuitorului. Contrar susţinerilor autorului excepţiei, această voinţă şi modul în care s-a concretizat prin incriminarea criticată în cauză sunt în acord cu art. 16 din Constituţie. Dreptul de a accede la aceste funcţii nu este un drept absolut, iar impunerea unor garanţii de echitate şi imparţialitate este necesară în condiţiile existenţei unui stat de drept. 26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Vasile Baciu în Dosarul nr. 7.573/291/2017 al Curţii de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi constată că dispoziţiile art. 301 alin. (1) din Codul penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 3 martie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Prim-magistrat-asistent delegat, Marieta Safta -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
