Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────┬──────────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela │- judecător │
│Ciochină │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan│- judecător │
│Licu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela Senia │- │
│Costinescu │magistrat-asistent-şef│
└───────────────┴──────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, excepţie ridicată de Societatea e-Distribuţie Dobrogea - S.A. din Constanţa în Dosarul nr. 4.590/2/2016/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.446D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât criticile formulate de autoare vizează reinterpretarea considerentelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 136 din 10 martie 2015. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 5 iulie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 4.590/2/2016/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei. Excepţia a fost ridicată de recurenta-reclamantă Societatea e-Distribuţie Dobrogea - S.A. din Constanţa într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui recurs în contencios administrativ. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia arată că art. 5 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 a fost declarat neconstituţional prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 136 din 10 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 8 mai 2015, însă din practică rezultă că efectele acestei decizii sunt aplicate prin raportare la diferenţa dintre actele individuale şi normative reţinute în motivarea actului instanţei constituţionale. Or, Decizia nr. 136 din 10 martie 2015 a determinat abrogarea în întregime a normei, în temeiul art. 147 alin. (1) din Constituţie, astfel încât interpretarea Curţii Constituţionale cu privire la actele individuale şi normative nu subzistă dacă nu a fost transpusă de legiuitor. Deci, indiferent de natura actului administrativ, individual sau normativ, termenul de 30 de zile nu poate fi invocat sau aplicat, întrucât art. 5 alin. (7) din ordonanţa de urgenţă ce reglementa acest termen special a fost în integralitate abrogat. 6. Prin urmare, autoarea excepţiei susţine că, deşi ordinul contestat prin acţiunea în anulare ce face obiectul cauzei în contencios administrativ are caracterul unui act administrativ individual emis de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, acesta nu poate face obiectul contenciosului special, prevăzut de art. 5 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007, întrucât acest articol a fost declarat neconstituţional prin admiterea unei excepţii de neconstituţionalitate cu privire la întregul alineat, care nu distingea între actele administrative individuale sau normative. În temeiul art. 147 alin. (1) din Constituţie, revenea Parlamentului sau Guvernului, în calitate de legiuitor, obligaţia de a pune în acord prevederile alin. (7) al art. 5 din ordonanţa de urgenţă cu dispoziţiile legii supreme. Pasivitatea legiuitorului nu ar trebui să acorde puteri de legiferare Curţii Constituţionale şi nici să perturbe stabilitatea cadrului legislativ prin obligarea destinatarilor actului să verifice aplicabilitatea legii prin intermediul deciziilor Curţii Constituţionale. Faptul că legiuitorul nu a respectat obligaţia constituţională şi nu a reformulat norma declarată neconstituţională, astfel încât aceasta să fie în acord cu dispoziţiile constituţionale, a determinat încetarea efectelor întregului alineat începând cu cea de a 46-a zi de la publicarea în Monitorul Oficial al României, şi anume începând cu data de 22 iunie 2015, decizia Curţii Constituţionale nefiind de natură să determine ultraactivitatea normei ieşite din vigoare ca urmare a aplicării art. 147 alin. (1) din Constituţie. 7. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât, aşa cum a reţinut şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 136 din 10 martie 2015, articolul este neconstituţional doar în privinţa stabilirii unui termen pentru contestarea actelor administrative cu caracter normativ, nu şi în privinţa actelor administrative cu caracter individual. Instanţa consideră că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate nu încearcă decât să obţină o nouă interpretare a modului de punere în aplicare a deciziei Curţii Constituţionale. 8. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 5 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 18 mai 2007, având următorul cuprins: „(7) Ordinele şi deciziile emise de preşedinte în exercitarea atribuţiilor sale pot fi atacate în contencios administrativ la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 30 de zile de la data publicării acestora în Monitorul Oficial al României, Partea I, respectiv de la data la care au fost notificate părţilor interesate.“ 12. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) şi (5), art. 21 alin. (1) şi (2), art. 24 alin. (1), art. 52 alin. (1), art. 73, art. 74, art. 126 alin. (6) şi art. 147 alin. (1). 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 136 din 10 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 8 mai 2015, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile art. 5 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007, prin care se stabileşte un termen pentru atacarea în contencios administrativ a actelor administrative cu caracter normativ emise de preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei în exercitarea atribuţiilor sale, sunt neconstituţionale. Astfel, la paragrafele 17 şi 18 ale acestei decizii, Curtea a reţinut că textul art. 5 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 nu face distincţie între actele administrative cu caracter individual sau cu caracter normativ, ambele categorii de acte fiind supuse aceluiaşi termen de decădere de 30 de zile pentru a putea fi atacate pe calea contenciosului administrativ. Actele administrative cu caracter normativ vor scăpa controlului judecătoresc, întrucât, după expirarea termenului de 30 de zile, împotriva acestora nu se va mai putea exercita nicio acţiune directă, deoarece, în virtutea principiului specialia generalibus derogant, nu pot fi aplicate prevederile legii generale în condiţiile existenţei unei legi speciale care fixează expres un anumit termen. Prin urmare, Curtea a constatat că prevederile de lege criticate introduc o derogare de la principiul constituţional al controlului judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, prin stabilirea termenului de 30 de zile pentru contestarea actelor administrative cu caracter normativ, fără ca această excepţie să fie expres prevăzută de art. 126 alin. (6) din Constituţie. 14. Din analiza coroborată a dispozitivului deciziei Curţii Constituţionale cu considerentele pe care s-a întemeiat soluţia pronunţată, Curtea observă că Decizia nr. 136 din 10 martie 2015 este o decizie care sancţionează o dispoziţie legală declarând neconstituţională o anumită soluţie legislativă cuprinsă în ipoteza normei. Astfel, după ce observă că dispoziţiile art. 5 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 nu fac distincţie între actele administrative cu caracter individual şi cele cu caracter normativ, termenul de decădere de 30 de zile pentru a putea fi atacate pe calea contenciosului administrativ aplicându-se deopotrivă în ambele ipoteze, în urma controlului de constituţionalitate efectuat, Curtea constată că doar ipoteza referitoare la actele administrative cu caracter normativ este neconstituţională. Aşa fiind, textul de lege continuă să producă efecte juridice în sensul că legitimitatea constituţională a acestuia a fost stabilită de instanţa constituţională şi acesta încetează să producă efecte juridice pentru ceea ce excedează această legitimitate. Constatând neconstituţionalitatea unei soluţii legislative cuprinse în ipoteza de incidenţă a normei criticate, aşadar, nu a normei juridice, decizia astfel pronunţată nu este una simplă de admitere, ale cărei consecinţe sunt încetarea normei în integralitatea sa. Sub acest aspect sunt relevante considerentele reţinute în jurisprudenţa Curţii Constituţionale (de exemplu, Decizia nr. 898 din 30 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 6 octombrie 2011, Decizia nr. 358 din 26 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 9 iunie 2022), şi anume că, atunci când Curtea Constituţională hotărăşte în cadrul competenţei prevăzute de art. 146 lit. d) din Constituţie că numai o anumită interpretare este conformă cu Constituţia, se menţine prezumţia de constituţionalitate a textului în această interpretare, dar sunt excluse din cadrul constituţional toate celelalte interpretări posibile. De asemenea, prin Decizia nr. 536 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 7 iulie 2011, Curtea a stabilit că, „indiferent de interpretările ce se pot aduce unui text, atunci când Curtea Constituţională a hotărât că numai o anumită interpretare este conformă cu Constituţia, menţinându-se astfel prezumţia de constituţionalitate a textului în această interpretare, atât instanţele judecătoreşti, cât şi organele administrative trebuie să se conformeze deciziei Curţii şi să o aplice ca atare“. 15. Având în vedere aceste argumente, Curtea reţine că o excepţie de neconstituţionalitate care vizează înseşi efectele Deciziei nr. 136 din 10 martie 2015, astfel cum acestea rezultă din dispozitivul şi considerentele actului jurisdicţional, este inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (5) coroborat cu art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992. Astfel, pe de o parte, critica având ca obiect modul de aplicare a deciziei Curţii Constituţionale în cauza dedusă judecăţii instanţei judecătoreşti vizează de facto însăşi decizia Curţii Constituţionale, ceea ce încalcă prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 referitoare la obiectul controlului de constituţionalitate, iar, pe de altă parte, tinde la înfrângerea caracterului general obligatoriu al deciziei de admitere, a cărui garanţie procesuală legală o constituie dispoziţiile art. 29 alin. (3) din aceeaşi lege. 16. Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei din Constanţa, excepţie ridicată de Societatea e-Distribuţie Dobrogea - S.A. din Constanţa în Dosarul nr. 4.590/2/2016/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 2 martie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent-şef, Mihaela Senia Costinescu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
