Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Afrodita Laura │- │
│Tutunaru │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Răzvan Horaţiu Radu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (4) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Ion Emil Botea în Dosarul nr. 31.855/197/2016 al Judecătoriei Braşov şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.272D/2017. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care susţine că dispoziţiile art. 23 alin. (12) din Constituţie şi cele ale art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu sunt incidente, deoarece cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate se află în faza de executare a pedepsei, respectiv în ultima fază a procesului penal şi care vizează o individualizare administrativă a pedepsei. De aceea, nefiind în faţa unei probleme de legalitate a incriminării, normele constituţionale şi convenţionale invocate nu sunt incidente. Pentru procedura care vizează executarea pedepsei, legiuitorul are posibilitatea de a stabili, în limitele marjei sale de apreciere, reguli specifice şi, totodată, există reglementări subsecvente la care face trimitere textul supus criticii şi, prin urmare, propune respingerea excepţiei. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Sentinţa penală nr. 508 din 22 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 31.855/197/2016, Judecătoria Braşov a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (4) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Ion Emil Botea într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii formulate împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate desemnat, prin care s-a luat act de retragerea în parte a plângerii formulate de petent privind schimbarea regimului de detenţie. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate sunt neconstituţionale, deoarece legea nu precizează clar care sunt instrumentele-standard de evaluare a deţinuţilor. Totodată, textul criticat nu conţine nici garanţii în legătură cu controlul aplicării sistemului de indicatori standard şi nicio procedură adecvată de control. Faptul că legea nu prevede în mod explicit şi în detaliu condiţiile în care directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor poate stabili, modifica sau folosi sistemul indicatorilor standard face ca autorităţile să poată aduce atingere drepturilor deţinuţilor, mai ales într-un domeniu atât de sensibil ca cel al stabilirii regimului de executare a pedepselor privative de libertate. 6. Judecătoria Braşov opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece autorul se plânge de modul de aplicare a textelor criticate şi reclamă o eroare ce s-a produs în sistemul informatic. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, încadrarea într-un regim sau altul de executare a pedepsei privative de libertate nu reprezintă un drept absolut al condamnatului, ci o individualizare administrativă a modalităţii de executare a pedepsei, pe baza comportamentului deţinutului şi a posibilităţilor acestuia de îndreptare şi reintegrare socială. Pe cale de consecinţă, este dreptul legiuitorului de a stabili în mod fundamentat condiţiile pentru schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate. 9. Mai mult decât atât, art. 23 alin. (12) din Constituţie, la care face trimitere autorul excepţiei, consfinţeşte principiul legalităţii pedepsei, potrivit căruia nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii, în vreme ce art. 40 din Legea nr. 254/2013 stabileşte procedura privind schimbarea regimului de executare a unei pedepse deja aplicate de către instanţa de judecată, aceasta neavând semnificaţia unei hotărâri de condamnare sau de aplicare a unei pedepse în sensul art. 23 alin. (12) din Constituţie. 10. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate are obligaţia ca, o dată la 6 luni, să analizeze conduita persoanei condamnate şi eforturile depuse de aceasta pentru reintegrare socială, întocmind un raport care se aduce la cunoştinţa persoanei condamnate, sub semnătură. În cazul în care comisia apreciază că se impune schimbarea regimului de executare, sesizează judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate. În admiterea aplicării unui regim mai uşor, comisia ţine seama de conduita generală a persoanei condamnate, de eforturile serioase pentru reintegrare socială, de pedepsele aplicate pe timpul deţinerii, de recompensele primite, de participarea la activităţile educative şi la activitatea productivă la care a fost repartizat, precum şi de rezultatele aplicării instrumentelor-standard de evaluare a activităţilor desfăşurate de deţinuţi. 11. Faţă de aceste aspecte, Avocatul Poporului apreciază că înţelesul normei juridice criticate este clar şi întruneşte cerinţele de previzibilitate, iar critica formulată de autor priveşte modul în care s-a făcut aplicarea legii, ceea ce nu intră în competenţa Curţii Constituţionale. Astfel, condamnatul are posibilitatea să sesizeze instanţa de judecată în cazul în care este nemulţumit de încheierea judecătorului pentru supravegherea executării pedepsei. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 40 alin. (4) cu denumirea marginală Schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul conţinut: „În activitatea sa, comisia ţine cont şi de rezultatele aplicării instrumentelor-standard de evaluare a activităţilor desfăşurate de deţinuţi, aprobate prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.“ 15. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la calitatea legii şi ale art. 23 alin. (12) referitor la principiul legalităţii pedepsei, precum şi dispoziţiile art. 7 - Nicio pedeapsă fără lege din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate se circumscriu celei de-a patra faze a procesului penal, şi anume fazei de executare, iar legiuitorul a reglementat atât cu privire la condiţiile de stabilire a regimului de executare a pedepselor privative de libertate, cât şi cu privire la schimbarea acestui regim. 17. Cadrul normativ existent în materia regimurilor de executare a pedepselor privative de libertate cuprinde ansamblul de reguli privind executarea pedepselor privative de libertate şi este bazat pe sistemele progresiv şi regresiv, persoanele condamnate trecând dintr-un regim în altul, în condiţiile prevăzute de lege. Regimul de executare a pedepsei privative de libertate se stabileşte de către comisia pentru stabilirea, individualizarea şi schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, alcătuită din: directorul penitenciarului, care este şi preşedintele comisiei, şeful serviciului sau biroului pentru aplicarea regimurilor şi şeful serviciului sau biroului educaţie ori şeful serviciului sau biroului asistenţă psihosocială. Decizia de stabilire a regimului de executare a pedepselor privative de libertate se comunică persoanei condamnate împreună cu menţionarea căii de atac existente şi a termenului de exercitare a acesteia. Împotriva modului de stabilire a regimului de executare, persoana condamnată poate formula plângere la judecătorul de supraveghere a privării de libertate, iar împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate, persoana condamnată şi administraţia penitenciarului pot formula contestaţie la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul. Instanţa se pronunţă prin sentinţă definitivă, care se comunică persoanei condamnate şi administraţiei penitenciarului. 18. Prin urmare, încadrarea într-un regim sau altul de executare a pedepsei privative de libertate nu reprezintă un drept absolut al condamnatului, ci o posibilitate administrativă de individualizare a modalităţii de executare a pedepsei, pe baza comportamentului deţinutului şi a capacităţii acestuia de îndreptare şi reintegrare socială. 19. Curtea constată că dispoziţiile legale criticate dispun cu privire la comisia pentru stabilirea, individualizarea şi schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, care, în activitatea sa, va ţine cont şi de rezultatele aplicării instrumentelor-standard de evaluare a activităţilor desfăşurate de deţinuţi, aprobate prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. 20. Curtea reţine că pentru stabilirea regimului de executare a deţinuţilor, membrii comisiei prevăzute de art. 32 din Legea nr. 254/2013 ţin cont şi de rezultatele aplicării instrumentelor-standard de evaluare a activităţilor desfăşurate de deţinuţi, prevăzute la art. 40 alin. (4) din aceeaşi lege, şi au în vedere indicatori obiectivi cum sunt: durata pedepsei privative de libertate şi perioada executată până la momentul stabilirii regimului de executare; gradul de risc al deţinutului, natura şi modul de săvârşire a infracţiunii, persoana acestuia; antecedentele penale; vârsta şi starea de sănătate; conduita pozitivă sau negativă, inclusiv în perioadele de detenţie anterioare; nevoile identificate şi abilităţile necesare includerii în programe educative, de asistenţă psihologică şi asistenţă socială; disponibilitatea de a presta muncă şi de a participa la activităţi educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială, moral-religioase, instruire şcolară şi formare profesională - a se vedea art. 88 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 157/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 11 aprilie 2016. 21. Totodată, Sistemul de creditare a participării deţinuţilor la activităţi şi programe de educaţie, asistenţă psihologică şi socială, la activităţi lucrative, precum şi în situaţii de risc, stabilit prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor - a se vedea în acest sens Decizia directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor nr. 443/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 427 din 7 iunie 2016 - este, potrivit art. 208 alin. (10) din acelaşi Regulament, parte integrantă a instrumentelor-standard de evaluare a activităţilor desfăşurate de către deţinuţi. 22. Prin urmare, aplicarea instrumentelor-standard este o obligaţie a comisiei, iar stabilirea lor a fost delegată de legiuitor directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. O astfel de reglementare legală de delegare a unor atribuţii unei autorităţi nu este contrară art. 61 alin. (1) din Constituţie, deoarece ordinele emise de conducătorii unor organe ale administraţiei publice centrale de specialitate sunt acte date în executarea unui act normativ şi se emit numai pe baza şi în executarea legilor, a hotărârilor şi a ordonanţelor Guvernului (a se vedea art. 77 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010). Aşa fiind, este pe deplin respectată cerinţa referitoare la calitatea legilor astfel consacrată de art. 1 alin. (5) din Constituţie. 23. De asemenea, principiul legalităţii pedepsei implică faptul că nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii. Or, deoarece cadrul general prevăzut de art. 40 din Legea nr. 254/2013 reglementează o activitate ulterioară fazei de judecată - în care s-a stabilit existenţa vinovăţiei în materie penală -, atunci procedura privind schimbarea regimului de executare a unei pedepse deja pronunţate de către instanţa de judecată nu are semnificaţia unei hotărâri de condamnare sau de aplicare a unei pedepse în sensul art. 23 alin. (12) din Constituţie şi al art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale. 24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ion Emil Botea în Dosarul nr. 31.855/197/2016 al Judecătoriei Braşov şi constată că dispoziţiile art. 40 alin. (4) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Braşov şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 20 noiembrie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. Valer Dorneanu Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
