Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Cătălina │- │
│Turcu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Liviu Claudiu Doroş în Dosarul nr. 12.745/200/2017 al Judecătoriei Buzău - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.250D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv la Decizia nr. 199 din 28 mai 2020. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 30 martie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 12.745/200/2017, Judecătoria Buzău - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Excepţia a fost ridicată de Liviu Claudiu Doroş într-o cauză având ca obiect o plângere contravenţională. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că textele de lege criticate care stabilesc regula de competenţă teritorială a instanţei de la locul săvârşirii contravenţiei sunt derogatorii de la dreptul comun, respectiv art. 111 din Codul de procedură civilă, care instituie competenţa teritorială alternativă pentru cererile îndreptate împotriva persoanelor juridice de drept public. 6. Stabilirea prin norme derogatorii de la dreptul comun a unei competenţe materiale speciale şi exclusive în favoarea instanţei pe raza căreia s-a constatat contravenţia este o măsură discriminatorie, disproporţionată şi care favorizează în mod semnificativ şi nejustificat organul constatator, acţionând ca un veritabil factor descurajator şi, în acelaşi timp, de limitare a accesului contestatarilor la justiţie. 7. Procedura constatării faptei contravenţionale este o procedură preponderent scrisă ce exclude ca în faza de contestare a procesului-verbal de contravenţie agentul constatator să administreze probe suplimentare pentru a susţine, explicita şi completa aspectele reţinute în cuprinsul procesului-verbal de contravenţie. Or, înscrisurile pot fi administrate la orice instanţă din ţară, astfel că nu este justificată şi proporţională obligaţia justiţiabilului de a se adresa în mod exclusiv instanţei pe a cărei rază teritorială a fost săvârşită contravenţia. 8. Necesitatea efectuării unor deplasări repetate la distanţe mari, alocarea unor perioade de timp îndelungate, precum şi costurile directe şi indirecte care pot ajunge la valori însemnate suportate de către justiţiabil pentru a-şi proteja dreptul au un veritabil efect descurajator pentru acesta şi îi limitează în mod efectiv accesul la justiţie. 9. Judecătoria Buzău - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, modalitatea de reglementare fiind opţiunea legiuitorului exprimată potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001 şi ale art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, care au următorul conţinut: - Art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001: „Plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.“; – Art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002: „Împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competenţă a fost constatată fapta.“ 14. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 - Egalitatea în drepturi şi în art. 21 - Accesul liber la justiţie. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că nu poate fi primită critica privind încălcarea art. 16 din Constituţie potrivit căreia agenţii constatatori care fac parte din poliţia rutieră ar avea un acces facil la instanţa de judecată prin comparaţie cu persoanele sancţionate contravenţional care nu locuiesc în circumscripţia judecătoriei în raza căreia a fost săvârşită fapta. 16. Cu privire la aceste argumente, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale, principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite (a se vedea Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 februarie 1994). 17. Pornind de la aceste considerente, Curtea observă că agentul constatator şi persoana care a săvârşit fapta contravenţională sunt în situaţii diferite, astfel că nu se poate susţine încălcarea principiului egalităţii în drepturi. Pe de o parte, agentul constatator acţionează în calitate de reprezentant al statului şi este împuternicit să apere un interes general, respectiv acela al desfăşurării în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, pe de altă parte, contravenientul trebuie să beneficieze de administrarea unui probatoriu adecvat. Or, în vederea administrării cu celeritate a probelor strânse de lucrătorii poliţiei rutiere, s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei de către judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia, ceea ce, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, are ca efect respectarea accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil. Astfel, stabilirea competenţei teritoriale unice a instanţei de judecată pentru soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei/unor contravenţii privind circulaţia pe drumurile publice are în vedere aplicarea unui criteriu general şi obiectiv, respectiv cel al locului unde a fost săvârşită şi constatată contravenţia, ceea ce este pe deplin justificat şi rezonabil în considerarea specificului acestei categorii de contravenţii, şi anume mobilitatea sau starea de tranzit în care se află persoanele care circulă pe drumurile publice şi care trebuie să respecte aceleaşi reguli de circulaţie prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 (a se vedea Decizia nr. 276 din 23 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 18 iulie 2019, paragraful 19). 18. Curtea a constatat, totodată, că textele de lege criticate instituie norme de procedură privind soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, şi anume instanţa competentă să soluţioneze plângerea, iar această modalitate de reglementare reprezintă opţiunea legiuitorului, fiind în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicată, privind competenţa şi procedura în faţa instanţelor judecătoreşti (a se vedea Decizia nr. 276 din 23 aprilie 2019, paragraful 21). 19. Distinct de cele reţinute în decizia precitată, Curtea mai observă că stabilirea competenţei judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia de a soluţiona plângerea împotriva procesului-verbal conduce la facilitarea administrării probelor, spre exemplu, administrarea probei cu martorii aflaţi la locul săvârşirii faptei. Dacă procesul s-ar desfăşura la instanţa în circumscripţia căreia domiciliază contravenientul, această probă ar fi mai dificil de administrat. 20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Liviu Claudiu Doroş în Dosarul nr. 12.745/200/2017 al Judecătoriei Buzău - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 32 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Buzău - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 2 noiembrie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
