Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid Alina Tudora│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea obiecţiei de neconstituţionalitate a Legii privind transferul, cu titlu gratuit, al pachetului integral de acţiuni deţinut de stat la Societatea Naţională „Aeroportul Internaţional Timişoara - Traian Vuia“ - S.A. din proprietatea privată a statului şi din administrarea Ministerului Transporturilor în proprietatea privată şi în administrarea Consiliului Judeţean Timiş şi, respectiv, în proprietatea privată şi în administrarea Consiliului Local al Municipiului Timişoara, obiecţie formulată de Guvernul României. 2. Sesizarea a fost formulată în temeiul art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie şi al art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, şi a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 5.314 din 11 septembrie 2020, fiind trimisă iniţial prin poşta electronică. Ulterior, a fost depusă la Registratura jurisdicţională a Curţii Constituţionale, fiind înregistrată cu nr. 5.314 din 15 septembrie 2020. Sesizarea constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.457A/2020. 3. În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate autorul sesizării învederează faptul că, sub aspectul intenţiei de reglementare, legea criticată vizează transferul, cu titlu gratuit, al pachetului de acţiuni deţinut de stat la Societatea Naţională „Aeroportul Internaţional Timişoara - Traian Vuia“ - S.A. din proprietatea privată a statului şi din administrarea Ministerului Transportului în proprietatea privată şi în administrarea Consiliului Judeţean Timiş şi, respectiv, în proprietatea privată şi în administrarea Consiliului Local al Municipiului Timişoara. Acesta susţine că, potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 19/1997 privind transporturile, infrastructura de transport aerian, care constituie obiectul legii supuse controlului de constituţionalitate, face parte din sistemul naţional de transport care are caracter strategic, infrastructurile de transport fiind de interes naţional şi european. De asemenea, raportat la operaţiunea de transmitere a acţiunilor din proprietatea privată a statului şi din administrarea Ministerului Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor în proprietatea privată şi în administrarea Consiliului Judeţean Timiş şi, respectiv în proprietatea privată şi în administrarea Consiliului Local al Municipiului Timişoara, precizează faptul că aceasta se supune şi regulilor specifice aplicabile operatorilor economici deveniţi societăţi naţionale în temeiul art. 2 alin. (2) din Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 30/1997 privind reorganizarea regiilor autonome. 4. Se susţine că din analiza prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale şi ale Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, rezultă că realizarea transferului acţiunilor şi, implicit, diminuarea participaţiei statului la capitalul social al acestor operatori economici către alte persoane fizice sau juridice se pot face numai în anumite condiţii. Astfel, învederează faptul că transferul acţiunilor se poate face numai cu titlu oneros şi nu se poate realiza către unităţile administrativ-teritoriale, acestea având interdicţie de a participa direct sau indirect la procesul de privatizare, şi trebuie să fie însoţit de acordul organelor de conducere şi administrare a societăţii. 5. Întrucât Societatea Naţională „Aeroportul Internaţional Timişoara - Traian Vuia“ - S.A. este obiectiv de interes strategic pentru efectuarea transporturilor care privesc siguranţa naţională, iar dezvoltarea acestuia trebuie să se realizeze ţinând cont de nevoile de apărare a ţării, autorul sesizării susţine că este necesar ca acest transfer să aibă şi acordul Consiliului Suprem de Apărare al Ţării. De asemenea, consideră că trebuie justificat foarte clar şi detaliat de ce acest obiectiv nu mai este de interes strategic, naţional şi european şi a devenit de interes local. 6. Autorul sesizării precizează că la art. 3 din legea criticată se specifică faptul că transferul de acţiuni se face prin „hotărâre de Guvern în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi“, iar în acest context susţine că hotărârea de realizare a transferului pachetului de acţiuni deţinut de statul român la Societatea Naţională „Aeroportul Internaţional Timişoara - Traian Vuia“ - S.A. trebuie să îndeplinească toate condiţiile stabilite la nivelul legislaţiei primare din momentul adoptării sale. Conform calificării prevăzute de art. 2 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/1997 privind reorganizarea regiilor autonome, operatorii economici - aeroporturi - rămaşi în proprietatea statului desfăşoară o activitate de interes public naţional, motiv pentru care li s-au atribuit denumirea şi calitatea legală de companii naţionale, respectiv societăţi naţionale, cum este şi cazul societăţii naţionale vizate prin legea criticată, urmând ca aceşti operatori economici să fie supuşi procesului de privatizare. Prin urmare, Guvernul arată că reglementarea preconizată constituie o derogare implicită, atât faţă de prevederile legale mai sus citate, cât şi faţă de dispoziţiile legale în materie de privatizare, respectiv faţă de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 88/1997 şi Legea nr. 137/2002, care dispun care sunt metodele (exclusiv cu titlu oneros) şi procedurile necesare pentru diminuarea participaţiei statului în economie, precum şi interdicţia pentru unităţile administrativ-teritoriale de a participa direct sau indirect la procesele de privatizare. 7. În ceea ce priveşte realizarea operaţiunii preconizate prin reglementare la nivel de lege, se precizează că, deşi, de principiu, nimic nu se poate opune plenitudinii de competenţă a Parlamentului în activitatea de legiferare, instituirea prin lege a unor măsuri de transfer al acţiunilor din proprietatea statului în proprietatea privată locală poate să întrunească elementele pe care Curtea Constituţională le are în vedere în jurisprudenţa sa constantă cu privire la necesitatea ca legea să constituie un act de reglementare generală, ceea ce nu include operaţiunile punctuale, precum cea preconizată. În acest sens, arată că reglementarea prin lege a unor operaţiuni punctuale a fost calificată de către instanţa de contencios constituţional ca realizare a unor acte individuale sub titulatura de lege, ceea ce nu corespunde finalităţii constituţionale a reglementării prin lege, cu consecinţa încălcării dispoziţiilor art. 1 alin. (4) din Constituţie. 8. În ceea ce priveşte sintagmele „şi în administrarea Consiliului Judeţean Timiş“ şi „în administrarea Consiliului Local al Municipiului Timişoara“ de la finalul art. 1 alin. (1) din legea criticată şi din titlul acesteia, apreciază că se impune ca acestea să fie eliminate, întrucât în cadrul Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1 din 10 ianuarie 2014, paragraful 190, s-a stabilit, cu caracter de principiu, că prin acte ale autorităţilor publice centrale nu ar trebui desemnat titularul dreptului de administrare asupra unui bun care este trecut în proprietatea unei unităţi administrativ-teritoriale. Deşi este incontestabilă capacitatea consiliului judeţean de a decide cu privire la problemele de interes judeţean, având în vedere dispoziţiile art. 170 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, ar rezulta că acesta are o capacitate juridică limitată, prin raportare la faptul că activităţile care fac obiectul infrastructurii aeroportuare, precum şi cele derulate de către Societatea Naţională „Aeroportul Internaţional Timişoara - Traian Vuia“ - S.A. au fost declarate de lege ca fiind de interes public naţional. Or, dat fiind caracterul de interes naţional, exercitarea de către Consiliul Judeţean Timiş a tuturor drepturilor şi executarea tuturor obligaţiilor care decurg din calitatea de acţionar unic la societatea naţională vizată ar presupune implicarea reprezentanţilor consiliului a căror competenţă este limitată la soluţionarea unor probleme de interes judeţean, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, în soluţionarea unor probleme care decurg din „activitatea de interes public naţional“, care este specifică societăţii naţionale. 9. Autorul sesizării precizează că autorităţile deliberative ale administraţiei publice locale şi judeţene nu au personalitate juridică şi, prin urmare, nu pot avea patrimoniu propriu, astfel că nu pot exercita drepturi şi obligaţii proprii în cadrul raporturilor juridice de tipul celor vizate prin prezenta lege, iar în acest sens s-a pronunţat şi instanţa de contencios constituţional prin Decizia nr. 574 din 16 octombrie 2014. De asemenea, consideră că este necesar să fie avute în vedere şi dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 19/1997 privind transporturile care stabilesc, în esenţă, că infrastructura de transport, inclusiv cea de transport aerian, face parte din sistemul naţional de transport care are caracter strategic, unul dintre principalele obiective ale sistemului naţional de transport fiind „asigurarea efectuării transporturilor care privesc siguranţa naţională“, dezvoltarea sistemului trebuind să se realizeze ţinând seama de „nevoile de apărare a ţării“. Totodată, precizează că în cadrul ordonanţei menţionate, infrastructurile de transport sunt de interes naţional şi de interes european (art. 9), ceea ce nu corespunde obiectivului constituţional al consiliului judeţean de a realiza autonomia locală, conform art. 121 alin. (1) din Constituţie. 10. Apreciază, de asemenea, că operaţiunea realizată prin legea supusă controlului de constituţionalitate este susceptibilă a genera eventuale pierderi în sarcina statului, ca urmare a realizării transferului dreptului de proprietate, având în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 67 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, „Dividendele care se cuvin după data transmiterii acţiunilor aparţin cesionarului, în afară de cazul în care părţile au convenit altfel“. Or, textul legii criticate nu face nicio menţiune referitoare la dividendele aferente pachetului integral, ţinând cont că dividendele Societăţii Naţionale „Aeroportul Internaţional Timişoara-Traian Vuia“ - S.A. constituie, în actualul stadiu de reglementare, venituri ale bugetului. Prin urmare, autorul sesizării apreciază că era necesară elaborarea fişei financiare, în condiţiile art. 15 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 7 din Legea nr. 69/2010, dat fiind că, potrivit art. 138 alin. (5) din Constituţia României, republicată, „nicio cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanţare“. 11. În fine, în susţinerea criticilor sale, autorul sesizării invocă şi Decizia nr. 574 din 16 octombrie 2014, prin care, din perspectiva unei situaţii similare celei din prezenta cauză, Curtea Constituţională a constatat că Legea nr. 216/2008 privind transmiterea cu titlu gratuit a unui pachet de 1.369.125 de acţiuni deţinute de stat la Compania Naţională „Administraţia Porturilor Maritime“ - S.A. Constanţa, reprezentând 20% din capitalul social, către Consiliul Local al Municipiului Constanţa este neconstituţională, în ansamblul său. 12. Având în vedere argumentele mai sus prezentate, Guvernul României solicită admiterea sesizării formulate cu privire la neconstituţionalitatea Legii privind transferul, cu titlu gratuit, al pachetului integral de acţiuni deţinut de stat la Societatea Naţională „Aeroportul Internaţional Timişoara-Traian Vuia“ - S.A. din proprietatea privată a statului şi din administrarea Ministerului Transporturilor în proprietatea privată şi în administrarea Consiliului Judeţean Timiş şi, respectiv, în proprietatea privată şi în administrarea Consiliului Local al Municipiului Timişoara (PL-x nr. 478/2020). 13. În conformitate cu prevederile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, sesizarea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra sesizării de neconstituţionalitate. 14. Prin Adresa nr. 5.617 din 24 septembrie 2020, Preşedintele Camerei Deputaţilor a transmis punctul său de vedere asupra sesizării formulate de Guvernul României, în care apreciază că susţinerile autorului sesizării de neconstituţionalitate sunt neîntemeiate. 15. Arată, în primul rând, că nu pot fi reţinute criticile formulate din perspectiva faptului că expunerea de motive a legii criticate a fost elaborată cu nerespectarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, aspect ce ar fi de natură să conducă la încălcarea prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţia României, context în care redă, în integralitate, conţinutul expunerii de motive. În ceea ce priveşte criticile formulate prin raportare la încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţia României, preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază că acestea sunt neîntemeiate, întrucât prin actul normativ adoptat de legiuitor nu a fost încălcat niciunul dintre principiile consacrate de Legea fundamentală, context în care face trimitere la dispoziţiile constituţionale ale art. 61 alin. (1), potrivit cărora „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării“, precum şi la cele ale art. 102 alin. (1), care prevăd că „Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice“. 16. În susţinerea argumentelor de respingere a sesizării, Preşedintele Camerei Deputaţilor menţionează faptul că pe parcursul derulării procesului legislativ de adoptare a legii criticate în speţă, atât Consiliul Economic şi Social, cât şi Consiliul Legislativ au avizat favorabil iniţiativa legislativă, iar membrii Comisiei pentru politică economică, reformă şi privatizare au hotărât, cu majoritate de voturi, să supună plenului Camerei Deputaţilor, spre dezbatere şi adoptare, proiectul de Lege privind transferul, cu titlu gratuit, al pachetului integral de acţiuni deţinut de stat la Societatea Naţională „Aeroportul Internaţional Timişoara - Traian Vuia“ - S.A. din proprietatea privată a statului şi din administrarea Ministerului Transporturilor în proprietatea privată şi în administrarea Consiliului Judeţean Timiş şi, respectiv, în proprietatea privată şi în administrarea Consiliului Local al Municipiului Timişoara. 17. Totodată, acesta supune atenţiei faptul că, în situaţia în care sesizarea de neconstituţionalitate formulată de Guvernul României ar fi admisă, s-ar crea o discriminare cu privire la modul de verificare a constituţionalităţii legilor ce au un obiect similar de reglementare, având în vedere faptul că etapele legislative obligatorii pe care actul normativ criticat le-a parcurs au fost urmate şi de alte acte normative care nu au fost însă supuse verificării de constituţionalitate (în acest sens, face referire la proiectul de Lege privind transmiterea unor terenuri din domeniul public al statului aflate în administrarea Ministerului Transportului şi concesiunea Companiei Naţionale de Căi Ferate „C.F.R.“ - S.A., în domeniul public al oraşului Huedin, comunei Sâncraiu şi comunei Călăţele, act normativ ce a respectat aceeaşi procedură legislativă, fiind promulgat de Preşedintele României prin Decretul nr. 362 din 18 aprilie 2019, devenind, astfel, Legea nr. 64/2019). 18. Pentru considerentele mai sus prezentate, preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază că susţinerile autorului sesizării de neconstituţionalitate sunt neîntemeiate şi solicită respingerea acesteia. 19. Preşedintele Senatului şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra sesizării de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând obiecţia de neconstituţionalitate, punctul de vedere al Preşedintelui Camerei Deputaţilor, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legii criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 20. Obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie Legea privind transferul, cu titlu gratuit, al pachetului integral de acţiuni deţinut de stat la Societatea Naţională „Aeroportul Internaţional Timişoara - Traian Vuia“ - S.A. din proprietatea privată a statului şi din administrarea Ministerului Transporturilor în proprietatea privată şi în administrarea Consiliului Judeţean Timiş şi, respectiv, în proprietatea privată şi în administrarea Consiliului Local al Municipiului Timişoara, care are următorul cuprins normativ: "ART. 1 (1) Se aprobă transferul, cu titlu gratuit, al pachetului de 80% din acţiuni deţinut de stat la Societatea Naţională «Aeroportul Internaţional Timişoara - Traian Vuia» - S.A. din proprietatea privată a statului şi din administrarea Ministerului Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor în proprietatea privată şi în administrarea Consiliului Judeţean Timiş într-un pachet de 55% din acţiuni şi, respectiv, în proprietatea privată şi în administrarea Consiliului Local al Municipiului Timişoara, într-un pachet de 25% din acţiuni. (2) Consiliul Judeţean Timiş şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara exercită toate drepturile şi îşi asumă toate obligaţiile ce decurg din calitatea de acţionar la Societatea Naţională «Aeroportul Internaţional Timişoara - Traian Vuia» - S.A., în condiţiile legii. ART. 2 Predarea şi preluarea pachetului de acţiuni transferat potrivit art. 1 alin. (1) se face pe bază de protocol încheiat între părţile interesate, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. ART. 3 Prin derogare de la prevederile art. 358 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, transferul pachetului de 80% din acţiuni deţinut de stat la Societatea Naţională «Aeroportul Internaţional Timişoara - Traian Vuia» - S.A. se face cu titlu gratuit, prin hotărâre a Guvernului, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi." 21. Autorul sesizării susţine că expunerea de motive a legii supuse controlului de constituţionalitate a fost elaborată cu nerespectarea prevederilor art. 31 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, şi, implicit, cu încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, precum şi faptul că legea trebuie să constituie un act de reglementare generală, ceea ce exclude operaţiunile punctuale, precum cea realizată în prezenta cauză, cu consecinţa încălcării art. 1 alin. (4) din Constituţie, referitor la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat. 22. În vederea soluţionării prezentei sesizări de neconstituţionalitate, Curtea va proceda, în prealabil, la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie, sub aspectul titularului sesizării, al termenului de sesizare şi al obiectului acesteia. 23. Astfel, Curtea constată că sesizarea îndeplineşte condiţiile de admisibilitate sub aspectul titularului dreptului de sesizare, obiecţia fiind formulată de către Guvernul României, care are dreptul de a sesiza Curtea Constituţională pentru exercitarea controlului de constituţionalitate a priori, în temeiul art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie şi al art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Şi sub aspectul termenului de sesizare se constată că obiecţia de neconstituţionalitate este admisibilă, nefiind tardiv introdusă. În acest sens, Curtea reţine că, în calitate de Cameră decizională, Camera Deputaţilor a adoptat legea în data de 25 august 2020, dată la care a fost înaintată secretarului general în vederea exercitării dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, fiind trimisă spre promulgare Preşedintelui României în data de 31 august 2020. În calitate de subiect de sezină, Guvernul României a sesizat Curtea Constituţională în data de 11 septembrie 2020, sesizarea fiind trimisă iniţial prin poşta electronică, iar ulterior, a fost depusă la Registratura jurisdicţională a Curţii Constituţionale, în data de 15 septembrie 2020. Aşadar, obiecţia a fost formulată în interiorul termenului de 20 de zile, prevăzut de art. 77 alin. (1) teza a doua din Constituţie, fiind deci admisibilă. Sub aspectul obiectului sesizării, aceasta vizează Legea privind transferul, cu titlu gratuit, al pachetului integral de acţiuni deţinut de stat la Societatea Naţională „Aeroportul Internaţional Timişoara - Traian Vuia“ - S.A. din proprietatea privată a statului şi din administrarea Ministerului Transporturilor în proprietatea privată şi în administrarea Consiliului Judeţean Timiş şi, respectiv, în proprietatea privată şi în administrarea Consiliului Local al Municipiului Timişoara (PL-x nr. 478/2020), lege adoptată de Camera Deputaţilor - în calitate de Cameră decizională la data de 25 august 2020 şi nepromulgată. 24. Prin urmare, Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi ale art. 1, 10, 15 şi 18 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze obiecţia de neconstituţionalitate. 25. Cu privire la derularea procesului legislativ de adoptare a legii care face obiectul controlului de constituţionalitate, Curtea reţine că propunerea legislativă referitoare la Legea privind transferul, cu titlu gratuit, al pachetului integral de acţiuni deţinut de stat la Societatea Naţională „Aeroportul Internaţional Timişoara - Traian Vuia“ - S.A. din proprietatea privată a statului şi din administrarea Ministerului Transporturilor în proprietatea privată şi în administrarea Consiliului Judeţean Timiş şi, respectiv, în proprietatea privată şi în administrarea Consiliului Local al Municipiului Timişoara a fost iniţiată de 3 deputaţi şi 2 senatori şi a fost adoptată în Senat, ca primă Cameră sesizată, în data de 27 iulie 2020, cu 128 de voturi pentru, niciun vot contra şi nicio abţinere. 26. La aceeaşi dată, propunerea legislativă a fost transmisă pentru dezbatere Camerei Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională, iar în data de 25 august 2020, cu 231 de voturi pentru, 78 contra şi 4 abţineri, aceasta a adoptat legea cu titlul Lege privind transferul, cu titlu gratuit, al parchetului integral de acţiuni deţinut de stat la Societatea Naţională „Aeroportul Internaţional Timişoara - Traian Vuia“ - S.A. din proprietatea privată a statului şi din administrarea Ministerului Transporturilor, Infrastructurii şi Comunicaţiilor în proprietatea privată şi în administrarea Consiliului Judeţean Timiş şi, respectiv, în proprietatea privată şi în administrarea Consiliului Local al Municipiului Timişoara. 27. În data de 25 august 2020, legea adoptată a fost înaintată secretarului general al Camerei Deputaţilor şi al Senatului în vederea exercitării dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, fiind trimisă spre promulgare Preşedintelui României în data de 31 august 2020. 28. Cu titlu preliminar, Curtea reţine că Societatea Naţională „Aeroportul Internaţional Timişoara - Traian Vuia“ - S.A. a fost înfiinţată prin Hotărârea Guvernului nr. 521 din 24 august 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 7 septembrie 1998, act administrativ modificat ulterior prin Hotărârea Guvernului nr. 133 din 6 februarie 2003 şi, respectiv, prin Hotărârea Guvernului nr. 1.096 din 18 septembrie 2008 pentru modificarea unor acte normative privind înfiinţarea aeroporturilor de interes naţional, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 701 din 15 octombrie 2008. Potrivit art. 1 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 521/1998, cu modificările ulterioare, „Aeroportul Internaţional Timişoara -Traian Vuia este societate comercială pe acţiuni, cu capital majoritar de stat, care se organizează şi funcţionează pe bază de gestiune economică. Sursele de finanţare se asigură din venituri proprii, sume alocate de la bugetul de stat, credite bancare, credite externe contractate sau garantate de stat, acordate cu respectarea regulamentelor comunitare privind concurenţa; fonduri externe nerambursabile, acordate în condiţiile legii, precum şi forme legale de participare a capitalului privat şi alte surse legal constituite.“ De asemenea, potrivit art. 13 intitulat „Transferul dreptului de proprietate asupra acţiunilor“ din anexa „Statutul Societăţii Naţionale «Aeroportul Internaţional Timişoara - Traian Vuia» - S.A.“ la aceeaşi hotărâre a Guvernului, dreptul de proprietate asupra acţiunilor se transferă conform reglementărilor pieţei de capital, respectiv reglementărilor Bursei de Valori Bucureşti - Piaţa reglementată la vedere. Ministerul Transporturilor transferă dreptul de proprietate asupra acţiunilor pe care le deţine, conform reglementărilor pieţei de capital, respectiv reglementărilor Bursei de Valori Bucureşti - Piaţa reglementată la vedere şi/sau prevederilor legale în domeniul privatizării societăţilor comerciale cu capital de stat. Orice transfer al dreptului de proprietate asupra acţiunilor, indiferent de natura juridică a acestuia, se înscrie în registrul acţionarilor societăţii, ţinut de Societatea Comercială „Depozitarul Central“ - S.A. 29. Raportat la speţa de faţă, cu privire la intenţia de reglementare a legiuitorului, Curtea subliniază faptul că legea care constituie obiectul sesizării de neconstituţionalitate vizează transferul, cu titlu gratuit, al pachetului de acţiuni deţinut de stat la Societatea Naţională „Aeroportul Internaţional Timişoara - Traian Vuia“ - S.A. din proprietatea privată a statului şi din administrarea Ministerului Transportului în proprietatea privată şi în administrarea Consiliului Judeţean Timiş şi, respectiv, în proprietatea privată şi în administrarea Consiliului Local al Municipiului Timişoara. În cuprinsul expunerii de motive a legii criticate, iniţiatorii acesteia menţionează faptul că Societatea Naţională „Aeroportul Internaţional Timişoara - Traian Vuia - S.A.“ are în prezent ca acţionari statul român, reprezentat de Ministerul Transporturilor, care deţine 80% din acţiuni, şi Fondul Proprietatea care deţine 20% din acţiuni, fiind o situaţie aparte în rândul aeroporturilor regionale din România care, în marea lor majoritate, au ca unic acţionar Consiliul judeţean ce administrează judeţul în care funcţionează aeroportul (cu excepţia Companiei Naţionale Aeroporturi Bucureşti şi, parţial, a aeroportului din judeţul Constanţa). Se învederează faptul că aeroportul reprezintă un factor important în ceea ce priveşte dezvoltarea economică şi socială a regiunii de vest a României, iar, la rândul său, aeroportul beneficiază de dezvoltarea economică şi socială a judeţului şi în general a regiunii pe care o deserveşte. Iniţiatorii au susţinut că până la începutul crizei generate de pandemia cu COVID-19, traficul aerian a fost într-o continuă ascensiune, s-au introdus noi destinaţii, iar traficul de mărfuri prezintă în continuare valori semnificative, context în care se creează premisele necesare implicării autorităţilor locale atât din punct de vedere administrativ, cât şi din punctul de vedere al investiţiilor în infrastructura aeroportuară şi a celei conexe. Se arată că, deşi societatea trece printr-o situaţie economică dificilă din cauza efectelor pandemiei, Aeroportul Internaţional Timişoara - Traian Vuia poate reprezenta după finalizarea crizei economice o sursă importantă de venituri pentru judeţ, iar autorităţile administrative locale, la rândul lor, trebuie să se implice financiar atât pentru dezvoltarea şi modernizarea aeroportului, cât şi pentru extinderea numărului de curse aeriene comerciale de pasageri şi mărfuri, astfel încât această sinergie de interese comune să se răsfrângă pozitiv asupra cetăţenilor din regiunea de vest. Având în vedere cele menţionate, iniţiatorii au propus transferul pachetului de 80% din acţiunile Societăţii Naţionale „Aeroportul Internaţional Timişoara - S.A.“, pachet deţinut în prezent de către statul român, către Consiliul Judeţean Timiş şi, respectiv, către Consiliul Local al Municipiului Timişoara. 30. Curtea observă că o primă critică de neconstituţionalitate extrinsecă este formulată de autorul sesizării din perspectiva faptului că expunerea de motive a legii supuse controlului de constituţionalitate a fost elaborată cu nerespectarea prevederilor art. 31 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, în sensul că instrumentul de prezentare şi motivare trebuia să cuprindă motivul emiterii actului normativ, respectiv cerinţele care reclamă intervenţia normativă, cu referire specială la insuficienţele şi neconcordanţele reglementărilor în vigoare; impactul socioeconomic, inclusiv evaluarea costurilor şi beneficiilor; impactul financiar asupra bugetului general consolidat atât pe termen scurt, pentru anul curent, cât şi pe termen lung (pe 5 ani), inclusiv informaţii cu privire la cheltuieli şi venituri; precum şi măsurile de implementare - modificările instituţionale şi funcţionale la nivelul administraţiei publice centrale şi locale. 31. Având în vedere criticile formulate din această perspectivă, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate, întrucât, în jurisprudenţa sa recentă, exemplu fiind Decizia nr. 238 din 3 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 666 din 28 iulie 2020, paragrafele 36-40, a reţinut că, de principiu, nu are competenţa de a controla modul de redactare a expunerilor de motive ale diverselor legi adoptate, întrucât expunerea de motive şi cu atât mai puţin modul său de redactare nu au consacrare constituţională. Astfel, prin prisma art. 1 alin. (5) din Constituţie, expunerea de motive este un document de motivare necesar în cadrul procedurii de adoptare a legilor, însă, odată adoptată legea, rolul său se reduce la facilitarea înţelegerii acesteia. Prin urmare, expunerea de motive a legii nu este decât un instrument al uneia dintre metodele de interpretare consacrate - metoda de interpretare teleologică, ceea ce presupune stabilirea sensului unei dispoziţii legale ţinându-se seama de finalitatea urmărită de legiuitor la adoptarea actului normativ din care face parte acea dispoziţie. Astfel, expunerea de motive este doar un instrument dintre multe altele ale unei metode interpretative, iar împrejurarea că aceasta nu este suficient de precisă sau că nu lămureşte toate aspectele de conţinut ale normei nu duce la concluzia că însăşi norma respectivă este neconstituţională pentru acest motiv, ea având doar o funcţie de suport în interpretarea normei adoptate. Totodată, Curtea a subliniat că nu de puţine ori expunerea de motive, din cauza modificărilor aduse proiectului/propunerii legislative în Parlament, nu mai reflectă prin conţinutul său ceea ce prevede legea adoptată. Caracterul neclar/imprecis/ imprevizibil al textului nu este o consecinţă directă a caracterului incomplet al expunerii de motive, constatare valabilă şi viceversa. Aşadar, exigenţele de calitate a legii şi cele privind modul de redactare a expunerii de motive sunt două chestiuni diferite între care nu se poate stabili o relaţie cauzală. În schimb, între acestea există o relaţie funcţională, în sensul că expunerea de motive poate ajuta la o mai bună înţelegere a dispoziţiilor normative, mai ales a celor tehnice, care, prin natura lor, au un limbaj mai greu accesibil. Aşa fiind, Curtea a subliniat că nu este de competenţa sa să analizeze consistenţa acestei relaţii funcţionale prin prisma modului de redactare a expunerii de motive şi a reţinut, totodată, că un viciu de neconstituţionalitate extrinsec al legii nu poate rezulta din chiar modul în care iniţiatorul ei şi-a motivat proiectul/propunerea legislativă, în condiţiile în care rezultatul activităţii de legiferare este legea adoptată de Parlament. 32. În cauza de faţă, Curtea constată că autorul sesizării de neconstituţionalitate solicită efectuarea unui control de constituţionalitate a legii din perspectiva faptului că expunerea de motive a acesteia este incompletă, prin raportare la prevederile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, or, astfel cum a statuat Curtea Constituţională în jurisprudenţa menţionată, instanţa de contencios constituţional nu are competenţa să cenzureze modul de redactare a expunerii de motive concepute de deputaţi, senatori sau Guvern, după caz. 33. O altă critică de neconstituţionalitate extrinsecă are în vedere însă caracterul individual al reglementării şi competenţa de legiferare a Parlamentului, context în care autorul sesizării învederează faptul că prin legea supusă controlului de constituţionalitate se realizează transferul, cu titlu gratuit, al pachetului integral de acţiuni deţinut de stat la Societatea Naţională „Aeroportul Internaţional Timişoara - Traian Vuia“ - S.A. din proprietatea privată a statului şi din administrarea Ministerului Transporturilor în proprietatea privată şi în administrarea Consiliului Judeţean Timiş şi, respectiv, în proprietatea privată şi în administrarea Consiliului Local al Municipiului Timişoara, ceea ce contravine jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale cu privire la necesitatea ca legea să constituie un act de reglementare cu caracter general. 34. Din perspectiva criticii astfel formulate, Curtea constată că aceasta este întemeiată pentru argumentele ce urmează. 35. Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, a reţinut că legea, ca act juridic al Parlamentului, reglementează relaţii sociale generale, fiind, prin esenţa şi finalitatea ei constituţională, un act cu aplicabilitate generală. Prin definiţie, legea, ca act juridic de putere, are caracter unilateral, dând expresie exclusiv voinţei legiuitorului, ale cărei conţinut şi formă sunt determinate de nevoia de reglementare a unui anumit domeniu de relaţii sociale şi de specificul acestuia. Or, în măsura în care domeniul de incidenţă a reglementării este determinat concret, dată fiind raţiunea intuitu personae a reglementării, aceasta are caracter individual, ea fiind concepută nu pentru a fi aplicată unui număr nedeterminat de cazuri concrete, în funcţie de încadrarea lor în ipoteza normei, ci, de plano, într-un singur caz, prestabilit fără echivoc (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 494 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 21 decembrie 2013, sau Decizia nr. 574 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 8 decembrie 2014, Decizia nr. 777 din 28 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1011 din 20 decembrie 2017, sau Decizia nr. 384 din 29 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 499 din 20 iunie 2019). 36. Raportat la speţă, Curtea reţine faptul că sesizarea de neconstituţionalitate se referă la un act normativ prin care se realizează transferul, cu titlu gratuit, al pachetului de acţiuni ce alcătuiesc capitalul social al unei societăţi naţionale, la care statul este acţionar majoritar (80%), în proprietatea privată şi în administrarea Consiliului Judeţean Timiş şi, respectiv, în proprietatea privată şi în administrarea Consiliului Local al Municipiului Timişoara. În acest context, Curtea apreciază ca fiind relevante considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 574 din 16 octombrie 2014, precitată, prin care instanţa de contencios constituţional, analizând o situaţie similară celei din prezenta cauză, a reţinut că „de lege lata, nu este posibil un transfer cu titlu gratuit al acţiunilor deţinute de stat la companii naţionale, acesta realizându-se doar în cadrul unui proces de privatizare, prin vânzare.“ 37. De asemenea, astfel cum s-a reţinut la paragraful 19 al acestei decizii, „drepturile fundamentale consacrate prin Constituţie nu au o existenţă abstractă, ele exercitându-se în corelare şi coroborare cu celelalte prevederi constituţionale. Această interdependenţă funcţională determină atât cadrul în care aceste drepturi se exercită, cât şi conţinutul material concret al acestora. Prin urmare, drepturile fundamentale, cum este, în speţă, dreptul de proprietate privată al statului, sunt influenţate de principiile constituţionale de bază care călăuzesc însăşi existenţa statului, între care se află şi principiul protejării intereselor naţionale în activitatea economică. Mai mult, acţiunea statului în concordanţă cu interesul naţional se constituie într-o garanţie a cetăţenilor referitoare la protecţia propriilor drepturi şi libertăţi.“ Aşa fiind, Curtea a constatat că transferul cu titlu gratuit a 20% din pachetul de acţiuni deţinut de stat la Compania Naţională „Administraţia Porturilor Maritime“ - S.A. Constanţa este în dezacord cu principiul esenţial al modalităţii de diminuare a participaţiei statului în economie, respectiv acela al vânzării acţiunilor la cel mai bun preţ obţinut, în vederea promovării intereselor generale ale societăţii. 38. Totodată, în jurisprudenţa sa (a se vedea Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 146), Curtea a mai reţinut că vânzarea de acţiuni sau trecerea cu titlu gratuit a acestora în proprietatea privată a unei unităţi administrativ-teritoriale, cum este şi cazul de faţă, reprezintă un act de dispoziţie cu privire la capitalul social al societăţii, care nu ţine de competenţa de legiferare a Parlamentului, ci de cea de administrare a bunurilor proprietate publică/privată a statului, care aparţine, în mod exclusiv, Guvernului. 39. Aplicând aceste considerente de principiu la prezenta cauză, Curtea observă că legea supusă controlului de constituţionalitate are un veritabil caracter individual, fiind adoptată nu în vederea aplicării unui număr nedeterminat de cazuri concrete, ci într-un singur caz prestabilit, respectiv în ceea ce priveşte transferul, cu titlu gratuit, al pachetului integral de acţiuni deţinut de stat la Societatea Naţională „Aeroportul Internaţional Timişoara - Traian Vuia“ - S.A. din proprietatea privată a statului şi din administrarea Ministerului Transporturilor în proprietatea privată şi în administrarea Consiliului Judeţean Timiş şi, respectiv, în proprietatea privată şi în administrarea Consiliului Local al Municipiului Timişoara. Curtea constată că exercitarea dreptului de dispoziţie asupra unui pachet de acţiuni deţinut de stat la Societatea Naţională „Aeroportul Internaţional Timişoara - Traian Vuia“ - S.A., operaţiune juridică ce se circumscrie domeniului de reglementare a actelor cu caracter infralegal, administrativ, nu corespunde finalităţii constituţionale a activităţii de legiferare, care presupune reglementarea unei sfere cât mai largi de relaţii sociale generale, în cadrul şi în interesul societăţii. 40. Din această perspectivă, Curtea constată că actul normativ criticat este de natură a contraveni dispoziţiilor art. 1 alin. (4) din Constituţie, referitoare la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, Parlamentul intrând în sfera de competenţă a autorităţii executive, singura autoritate publică cu atribuţii în organizarea executării legilor, prin adoptarea actelor cu caracter administrativ. Acceptarea ideii că Parlamentul îşi poate exercita competenţa de autoritate legiuitoare în mod discreţionar, oricând şi în orice condiţii, adoptând legi în domenii care aparţin în exclusivitate actelor cu caracter infralegal, administrativ, ar echivala cu o abatere de la prerogativele constituţionale ale acestei autorităţi consacrate de art. 61 alin. (1) din Constituţie şi transformarea acesteia în autoritate publică executivă. 41. Aşa cum a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 574 din 16 octombrie 2014, precitată, legiuitorul, fie originar sau delegat, nu are competenţa de a realiza, printr-un act normativ de reglementare primară, transferul intuitu personae şi cu titlu gratuit a acţiunilor aflate în proprietatea privată a statului către unităţile administrativ-teritoriale, dar are, în schimb, posibilitatea de a reglementa, printr-o lege-cadru, regulile, procedurile şi condiţiile în care Guvernul să poată realiza un transfer cu titlu oneros către unităţile administrativ-teritoriale, cu respectarea dispoziţiilor art. 1 alin. (4), ale art. 44 şi art. 135 din Constituţie. 42. Prin urmare, Parlamentul, adoptând legea supusă controlului de constituţionalitate, în condiţiile, domeniul şi cu finalitatea urmărite, a interferat în sfera de competenţă a autorităţii executive, singura autoritate publică cu atribuţii în organizarea executării legilor, prin adoptarea actelor cu caracter administrativ, şi a încălcat principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituţie, rolul constituţional al Parlamentului, precum şi obligativitatea erga omnes a deciziilor Curţii Constituţionale, vicii care afectează legea în ansamblul său. 43. În ceea ce priveşte critica potrivit căreia, în procesul de adoptare a legii criticate, trebuia solicitat avizul Consiliului Suprem de Apărare al Ţării, având în vedere că Societatea Naţională „Aeroportul Internaţional Timişoara - Traian Vuia“ - S.A. este obiectiv de interes strategic pentru efectuarea transporturilor care privesc siguranţa naţională, iar dezvoltarea acestuia trebuie să se realizeze ţinând cont de nevoile de apărare a ţării, precum şi critica potrivit căreia era necesară elaborarea fişei financiare, în condiţiile art. 15 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 7 din Legea responsabilităţii fiscal-bugetare nr. 69/2010, republicată, dat fiind că, potrivit art. 138 alin. (5) din Constituţia României, republicată, „nicio cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanţare“, Curtea apreciază că, dat fiind faptul că de plano actul juridic prin intermediul căruia trebuia realizat transferul dreptului de proprietate a fost greşit ales, nu se mai impune examinarea aspectelor mai sus menţionate. 44. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Admite obiecţia de neconstituţionalitate formulată de Guvernul României şi constată că Legea privind transferul, cu titlu gratuit, al pachetului integral de acţiuni deţinut de stat la Societatea Naţională „Aeroportul Internaţional Timişoara - Traian Vuia“ - S.A. din proprietatea privată a statului şi din administrarea Ministerului Transporturilor în proprietatea privată şi în administrarea Consiliului Judeţean Timiş şi, respectiv, în proprietatea privată şi în administrarea Consiliului Local al Municipiului Timişoara este neconstituţională, în ansamblul său. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Preşedintelui României, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi prim-ministrului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 7 octombrie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
