Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 şi art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepţia a fost ridicată de Ilie Tomoiu şi alţii în Dosarul nr. 771/90/2016 al Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.000D/2017. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. În acest sens invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 14 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 771/90/2016, Tribunalul Vâlcea - Secţia I civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 şi art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepţia a fost ridicată de Ilie Tomoiu şi alţii în cadrul unei acţiuni în care au solicitat acordarea condiţiilor speciale de muncă. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că dispoziţiile art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 sunt contrare art. 16 alin. (1) din Constituţie. În acest sens arată că, prin textul de lege criticat, s-au stabilit activităţile şi unităţile ce se încadrează în condiţii speciale de muncă. În această listă nu sunt incluse decât locurile de muncă pentru care s-au efectuat anumite proceduri până la data de 30 iunie 2005, respectiv cele prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale, cele ale Hotărârii Guvernului nr. 2.280/2004 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 1.025/2003, cele ale Legii nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale şi cele ale Hotărârii Guvernului nr. 1.284/2011 privind stabilirea procedurii de reevaluare a locurilor de muncă în condiţii speciale prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. În acest fel, legiuitorul nu ţine seama de realitatea economică, în continuă transformare, şi stabileşte locuri de muncă şi activităţi ca fiind în condiţii speciale, fără a lăsa posibilitatea modificării anexelor nr. 2 şi 3 la Legea nr. 263/2010, prin eventuala adăugare a unor astfel de locuri de muncă şi activităţi. Se exclude astfel posibilitatea transformării tehnologice a unor locuri de muncă, a creării unor locuri de muncă şi a activităţilor conexe acestora, care ar putea să fie introduse pe listele anexelor nr. 2 şi 3 din legea sus-menţionată. Este ca şi cum legiuitorul interzice economiei naţionale să se transforme. 6. În această situaţie apare o discriminare evidentă între persoanele care au desfăşurat activităţi în grupa I sau II de muncă anterior datei de 1 aprilie 2001 şi pentru care angajatorii nu au iniţiat procedurile şi nu au primit avizele pentru încadrarea în condiţii speciale sau deosebite până la data de 30 iunie 2005, conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.025/2003. 7. De asemenea, autorii excepţiei susţin că dispoziţiile art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 sunt contrare prevederilor art. 44 şi art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât dreptul la pensie reprezintă un „bun“, iar textul de lege criticat afectează punctajul mediu anual suplimentar care se acordă pentru perioadele desfăşurate în condiţii speciale de muncă. 8. Tribunalul Vâlcea - Secţia I civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. 9. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 10. Guvernul, invocând cele reţinute de Curtea Constituţională prin deciziile nr. 259 din 6 mai 2014, nr. 38 din 24 ianuarie 2012, nr. 1.481 din 8 noiembrie 2011, nr. 1.590 din 13 decembrie 2011, nr. 93 din 7 februarie 2012 şi nr. 601 din 12 iunie 2012, precum şi cele statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în Decizia nr. 14 din 23 mai 2016, consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. 11. Avocatul Poporului, făcând, de asemenea, trimitere la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, arată că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 29 şi art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010. Examinând motivarea autorilor excepţiei, Curtea constată că, în realitate, criticile acestora vizează doar prevederile art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010, aplicabile în cauza în care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate, şi nu se referă şi la prevederile art. 29 din aceeaşi lege, care, de altfel, nu le sunt aplicabile, reglementând condiţiile deosebite de muncă. Prin urmare, Curtea reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate doar dispoziţiile art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010, care au următoarea redactare: "(1) În sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiţii speciale sunt cele din: […] e) activităţile şi unităţile prevăzute în anexele nr. 2 şi 3." 15. Autorii excepţiei consideră că aceste dispoziţii de lege sunt contrare următoarelor prevederi din Constituţie: art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată. De asemenea invocă încălcarea prevederilor art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prevederi referitoare la proprietate. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate în raport cu textele din Legea fundamentală invocate şi în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 259 din 6 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 536 din 18 iulie 2014, paragraful 24, Curtea a reţinut, în esenţă, că „din cauza condiţiilor diferite impuse de reglementarea ulterioară Legii nr. 19/2000 faţă de legislaţia anterioară, precum şi a procedurilor de încadrare în condiţii speciale de muncă, în practică nu se poate pune un semn de egalitate între persoanele care anterior au lucrat în grupa I de muncă şi cele care au fost încadrate ulterior în condiţii speciale, iar încadrarea în trecut a unor locuri de muncă în grupa I nu a atras automat un tratament juridic unitar în prezent sub aspectul încadrării în condiţii speciale.“ Prin urmare, Curtea a apreciat că diferenţa de tratament juridic criticată de autorul excepţiei nu aduce atingere principiului egalităţii în drepturi. 17. Prin Decizia nr. 680 din 2 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 30 ianuarie 2018, paragraful 57, Curtea a mai arătat că „susţinerile referitoare la pretinsul caracter discriminator al dispoziţiilor de lege criticate formulate de persoanele care au avut deschis accesul către procedura reglementată de Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003, dar fie nu au obţinut încadrarea locurilor de muncă în condiţii speciale, fie nu au făcut demersurile necesare în termenul prevăzut de acest act normativ, sunt lipsite de temei. Astfel, Curtea reţine că, deşi dispoziţiile art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 nu sunt aplicabile acestei categorii de persoane, această soluţie legislativă este justificată de faptul că, la momentul la care Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003 a creat cadrul necesar încadrării locurilor de muncă în condiţii speciale, cerinţele legale prevăzute de acest act normativ nu au fost îndeplinite. În mod evident, aceste persoane se găsesc într-o situaţie diferită faţă de cei care au întrunit aceste cerinţe şi au obţinut încadrarea locurilor de muncă în condiţii speciale, regăsindu-se, în prezent, în ipoteza art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010.“ 18. Tot prin Decizia nr. 680 din 2 noiembrie 2017 paragrafele 63, 65, şi 66, Curtea a arătat că „prin stabilirea unei limite temporale pentru procedura de încadrare a unor locuri de muncă în condiţii speciale, precum şi din reglementarea unei proceduri de reevaluare a acestei încadrări se desprinde intenţia vădită a legiuitorului de a restrânge sfera locurilor de muncă încadrate în condiţii deosebite sau speciale, prin normalizarea acestora şi înlăturarea factorilor de risc pentru sănătatea salariaţilor, potrivit legislaţiei privind protecţia muncii“. Astfel, Curtea a apreciat că „locurile de muncă înfiinţate după încheierea procedurii reglementate de Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003 nu mai pot întruni, în mod obiectiv, aceleaşi criterii care au determinat încadrarea în condiţii speciale a unor locuri de muncă încadrate potrivit legislaţiei anterioare în grupa I de muncă şi care se desfăşurau într-un cadru care nu asigura o protecţie suficientă a salariaţilor împotriva riscurilor activităţii desfăşurate. Dacă, prin însăşi natura lor, unele dintre activităţile enumerate în anexa nr. 2 la Legea nr. 263/2010 expun totuşi salariaţii la factori de risc pentru sănătate, astfel încât aceştia, indiferent de măsurile de protecţie instituite în unitatea în care îşi desfăşoară activitatea, s-ar afla într-o situaţie identică cu cea a persoanelor deja încadrate în locuri de muncă în condiţii speciale, potrivit art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010, reprezintă un aspect a cărui evaluare depăşeşte competenţa Curţii Constituţionale, care nu poate tranşa asupra aspectelor de constituţionalitate ce decurg din rezultatul unei astfel de evaluări. O astfel de situaţie de fapt impune însă legiuitorului ca, în temeiul competenţei sale constituţionale, să intervină pentru înlăturarea unor eventuale tratamente juridice care ar contraveni prevederilor art. 16 din Constituţie.“ 19. Apreciind că cele mai sus reţinute răspund criticilor de neconstituţionalitate formulate în prezenta cauză şi întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor invocate îşi păstrează valabilitatea în prezenta cauză. 20. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ilie Tomoiu şi alţii în Dosarul nr. 771/90/2016 al Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 20 noiembrie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
