Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 724 din 19 decembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 724 din 19 decembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 91 din 31 ianuarie 2025

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Titirişcă │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioana Codruţa Dărângă.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 282/2023 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu şi a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Sevastiţa Stoian în Dosarul nr. 58/98/2024 al Tribunalului Ialomiţa - Secţia civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.009D/2024.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosar au fost depuse memorii amicus curiae, în sensul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate.
    4. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 1.201D/2024, nr. 1.331D/2024, nr. 1.520D/2024, nr. 1.522D/ 2024, nr. 1.562D/2024, nr. 1.563D/2024, nr. 1.623D/2024, nr. 1.624D/2024, nr. 1.698D/2024, nr. 1.701D/2024, nr. 1.740D/ 2024, nr. 1.741D/2024, nr. 1.821D/2024-nr. 1.824D/2024, nr. 1.832D/2024, precum şi nr. 1.833D/2024-nr. 1.835D/2024, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii legale, excepţie ridicată de Ştefania Stan în Dosarul nr. 965/3/2024 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Carmen Maria Zaharia în Dosarul nr. 89/98/2024 al Tribunalului Ialomiţa - Secţia civilă, de Viorica Alionte în Dosarul nr. 335/113/2024 al Tribunalului Vrancea - Secţia I civilă, de Călin George Hosu în Dosarul nr. 1.122/108/2024 al Tribunalului Arad - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale, de Daniela Briţa şi alţii, de George Coca, precum şi de Eugenia Ion în dosarele nr. 3.928/3/2024, nr. 4.493/3/2024 şi nr. 3.061/3/2024 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Marius Neculcea şi Corina Corbaciu în Dosarul nr. 1.037/108/2024 al Tribunalului Arad - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale, de Elena Cristina Lungu şi alţii în Dosarul nr. 155/90/2024 al Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă, de Costel Catrinoiu în Dosarul nr. 187/98/2024 al Tribunalului Ialomiţa - Secţia civilă, de Andrei Vlăduţ Sebeşan şi alţii în Dosarul nr. 248/85/2024 al Tribunalului Sibiu - Secţia I civilă, de Aurel Gogoci, Ion Micuţ şi Maria Nemoianu în Dosarul nr. 204/90/2024 al Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă, de Doina Anghel şi alţii, de Viorica Cosma şi Veronica Năstăsie, de Ioana Ilie şi alţii, precum şi de Theodor Mrejeru în dosarele nr. 2.687/3/2024, nr. 3.064/3/2024, nr. 3.095/3/2024 şi nr. 4.392/3/2024 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Leontin Lungu şi Alexandru Daniel Petre, de Rodica Dinu şi Nicolae Coameşu, precum şi de Mărioara Dicu în dosarele nr. 156/90/2024, nr. 329/90/2024, precum şi nr. 408/90/2024 ale Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă, respectiv de Oprica Mihaela Mărgineanu în Dosarul nr. 428/101/2024 al Tribunalului Mehedinţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
    5. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    6. Curtea pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.201D/2024, nr. 1.331D/2024, nr. 1.520D/2024, nr. 1.522D/ 2024, nr. 1.562D/2024, nr. 1.563D/2024, nr. 1.623D/2024, nr. 1.624D/2024, nr. 1.698D/2024, nr. 1.701D/2024, nr. 1.740D/ 2024, nr. 1.741D/2024, nr. 1.821D/2024-nr. 1.824D/2024, nr. 1.832D/2024, precum şi nr. 1.833D/2024-nr. 1.835D/2024 la Dosarul nr. 1.009D/2024, care a fost primul înregistrat.
    7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere, în esenţă, că nu este încălcat principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, întrucât aceeaşi sumă este neimpozabilă în cazul fiecărui tip de pensie reglementat de art. 101 din Legea nr. 227/2015. Totodată, prin modul de reglementare a sarcinii fiscale este asigurată proporţionalitatea acesteia, iar valoarea indicatorilor folosiţi pentru calculul impozitului - câştigul salarial mediu brut şi câştigul salarial mediu net - este stabilită anual, ceea ce face ca aceştia să fie cunoscuţi de toţi destinatarii legii.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    8. Prin Încheierea din 13 martie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 58/98/2024, Tribunalul Ialomiţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 282/2023 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu şi a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal. Excepţia a fost ridicată de Sevastiţa Stoian şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.009D/2024.
    9. Prin Încheierea din 28 martie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 965/3/2024, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII din Legea nr. 282/2023, precum şi a celor ale art. 101 din Legea nr. 227/2015. Excepţia a fost ridicată de Ştefania Stan şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.201D/2024.
    10. Prin Încheierea din 27 martie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 89/98/2024, Tribunalul Ialomiţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 din Legea nr. 227/2015, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 282/2023. Excepţia a fost ridicată de Carmen Maria Zaharia şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.331D/2024.
    11. Prin Încheierea din 8 mai 2024, pronunţată în Dosarul nr. 335/113/2024, Tribunalul Vrancea - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 alin. (2) lit. b) pct. (i)-(iii), alin. (2) lit. c) pct. (i)-(iii) şi alin. (3) din Legea nr. 227/2015, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 282/2023. Excepţia a fost ridicată de Viorica Alionte şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.520D/2024.
    12. Prin Încheierea din 25 aprilie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 1.122/108/2024, Tribunalul Arad - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 din Legea nr. 227/2015, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 282/2023. Excepţia a fost ridicată de Călin George Hosu şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.522D/2024.
    13. Prin Încheierea din 8 mai 2024, pronunţată în Dosarul nr. 3.928/3/2024, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 din Legea nr. 227/2015, astfel cum a fost modificat prin art. XVIII din Legea nr. 282/2023. Excepţia a fost ridicată de Daniela Briţa şi alţii şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.562D/2024.
    14. Prin Încheierea din 8 mai 2024, pronunţată în Dosarul nr. 4.493/3/2024, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 din Legea nr. 227/2015, astfel cum a fost modificat prin art. XVIII din Legea nr. 282/2023. Excepţia a fost ridicată de George Coca şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.563D/2024.
    15. Prin Încheierea din 16 aprilie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 3.061/3/2024, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 din Legea nr. 227/2015, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 282/2023. Excepţia a fost ridicată de Eugenia Ion şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.623D/2024.
    16. Prin Încheierea din 9 mai 2024, pronunţată în Dosarul nr. 1.037/108/2024, Tribunalul Arad - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 din Legea nr. 227/2015, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 282/2023. Excepţia a fost ridicată de Marius Neculcea şi Corina Corbaciu şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.624D/2024.
    17. Prin Încheierea din 14 mai 2024, pronunţată în Dosarul nr. 155/90/2024, Tribunalul Vâlcea - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 din Legea nr. 227/2015, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 282/2023. Excepţia a fost ridicată de Elena Cristina Lungu şi alţii şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.698D/2024.
    18. Prin Încheierea din 13 mai 2024, pronunţată în Dosarul nr. 187/98/2024, Tribunalul Ialomiţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 din Legea nr. 227/2015, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 282/2023. Excepţia a fost ridicată de Costel Catrinoiu şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.701D/2024.
    19. Prin Încheierea civilă din 14 mai 2024, pronunţată în Dosarul nr. 248/85/2024, Tribunalul Sibiu - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 din Legea nr. 227/2015, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 282/2023. Excepţia a fost ridicată de Andrei Vlăduţ Sebeşan şi alţii şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.740D/2024.
    20. Prin Încheierea din 29 aprilie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 204/90/2024, Tribunalul Vâlcea - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 din Legea nr. 227/2015, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 282/2023. Excepţia a fost ridicată de Aurel Gogoci, Ion Micuţ şi Maria Nemoianu şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.741D/2024.
    21. Prin Încheierea din 27 mai 2024, pronunţată în Dosarul nr. 2.687/3/2024, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 din Legea nr. 227/2015, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 282/2023. Excepţia a fost ridicată de Doina Anghel şi alţii şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.821D/2024.
    22. Prin Încheierea din 15 mai 2024, pronunţată în Dosarul nr. 3.064/3/2024, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 alin. (2) lit. b) şi c) din Legea nr. 227/2015, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 282/2023. Excepţia a fost ridicată de Viorica Cosma şi Veronica Năstăsie şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.822D/2024.
    23. Prin Încheierea din 15 mai 2024, pronunţată în Dosarul nr. 3.095/3/2024, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 alin. (2) lit. b) şi c) din Legea nr. 227/2015, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 282/2023. Excepţia a fost ridicată de Ioana Ilie şi alţii şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.823D/2024.
    24. Prin Încheierea din 21 mai 2024, pronunţată în Dosarul nr. 4.392/3/2024, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 din Legea nr. 227/2015, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 282/2023. Excepţia a fost ridicată de Theodor Mrejeru şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.824D/2024.
    25. Prin Încheierea din 29 aprilie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 156/90/2024, Tribunalul Vâlcea - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 din Legea nr. 227/2015, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 282/2023. Excepţia a fost ridicată de Leontin Lungu şi Alexandru Daniel Petre şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.832D/2024.
    26. Prin Încheierea din 24 mai 2024, pronunţată în Dosarul nr. 329/90/2024, Tribunalul Vâlcea - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 din Legea nr. 227/2015, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 282/2023. Excepţia a fost ridicată de Rodica Dinu şi Nicolae Coameşu şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.833D/2024.
    27. Prin Încheierea din 27 mai 2024, pronunţată în Dosarul nr. 408/90/2024, Tribunalul Vâlcea - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 din Legea nr. 227/2015, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 282/2023. Excepţia a fost ridicată de Mărioara Dicu şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.834D/2024.
    28. Prin Încheierea din 23 mai 2024, pronunţată în Dosarul nr. 428/101/2024, Tribunalul Mehedinţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 din Legea nr. 227/2015, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 282/2023. Excepţia a fost ridicată de Oprica Mihaela Mărgineanu şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.835D/2024.
    29. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în cauze având ca obiect pretenţii privind dreptul la pensie.
    30. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că textul de lege criticat încalcă obligaţia constituţională a Parlamentului de a aduce în concordanţă legile cu hotărârile Curţii Constituţionale (în speţă, Decizia nr. 467 din 2 august 2023), în detrimentul respectării principiilor constituţionale şi a securităţii juridice. Această conduită a Parlamentului, care nu reexaminează şi nu ajustează actul normativ în concordanţă cu decizia Curţii Constituţionale, contravine obiectivului legiferării, acela de a armoniza legislaţia cu hotărârile instanţei constituţionale, conform art. 147 alin. (2) din Constituţie.
    31. Se susţine că instanţa de contencios constituţional a stabilit prin Decizia nr. 467 din 2 august 2023 (paragrafele 165-168) că impozitarea pensiilor, în special a celor de serviciu, trebuie să respecte principii fundamentale precum echitatea, proporţionalitatea, rezonabilitatea şi nediscriminarea. Astfel, impozitarea nu ar trebui să aibă un caracter sancţionator şi legiuitorul are o marjă de apreciere, dar cu condiţia să nu încalce garanţiile ataşate independenţei sistemului judiciar. Ca atare, stabilirea regulilor şi a bazei de impunere trebuie să fie făcută cu o diligenţă deosebită pentru a asigura respectarea principiilor constituţionale şi a drepturilor fundamentale ale cetăţenilor, evitând discriminarea şi asigurând un tratament echitabil în faţa legii.
    32. Prin stabilirea unei supraimpozitări numai a pensiilor speciale nu se respectă cele statuate de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, respectiv faptul că legiuitorul trebuie să diferenţieze impozitele pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetăţeni.
    33. De asemenea, sunt neconstituţionale dispoziţiile art. 101 alin. (8) din Codul fiscal, potrivit cărora în cazul veniturilor din pensii şi/sau al diferenţelor de venituri din pensii, precum şi al sumelor reprezentând actualizarea acestora cu indicele de inflaţie, stabilite în baza hotărârilor judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile/hotărârilor judecătoreşti definitive şi executorii, impozitul se calculează separat faţă de impozitul aferent drepturilor lunii curente, prin aplicarea prevederilor alin. (2), impozitul reţinut fiind impozit final. Or, impozitul se reţine la data efectuării plăţii.
    34. Se mai afirmă că sunt încălcate cerinţele referitoare la claritatea şi calitatea actelor normative, întrucât art. 64 din Legea nr. 227/2015 stabileşte o concepţie unitară asupra impozitului pe venit pentru pensii, impunând o cotă fixă de 10%. Cu toate acestea, art. 101 din acelaşi act normativ introduce o deviere de la acest principiu, aplicând un impozit care nu a fost prevăzut de lege. Textul criticat prezintă ambiguitate în ceea ce priveşte definirea clară a nivelului veniturilor la care se aplică respectivele cote de impozitare. Expresiile precum „partea mai mică decât nivelul câştigului salarial mediu net“, „partea cuprinsă între nivelul câştigului salarial mediu net şi nivelul câştigului salarial mediu brut“, precum şi „partea ce depăşeşte nivelul câştigului salarial mediu brut“ nu oferă o precizie exactă asupra sumelor care intră sub incidenţa fiecărei cote. Formulările vagi ale textului permit o interpretare diversă şi pot duce la interpretări subiective. Absenţa unei clarificări precise a limitei superioare şi inferioare a fiecărei categorii poate genera confuzii în rândul plătitorilor de impozit şi al autorităţilor fiscale, contribuind la incertitudini în aplicarea regulilor fiscale.
    35. De asemenea, textul nu furnizează indicatori cuantificabili şi verificabili pentru a determina exact cum se calculează impozitul în situaţiile specifice. De exemplu, nu se precizează explicit care este suma exactă la care se aplică procentul de 15%, respectiv când venitul se află între nivelul câştigului salarial mediu net şi nivelul câştigului salarial mediu brut. Conform art. 101 alin. (3) din Codul fiscal, determinarea câştigului salarial mediu net se stabileşte prin deducerea din câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat a contribuţiilor sociale obligatorii prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. a) şi b) din Codul fiscal şi a impozitului pe venit. Normele edictate sunt neclare, determinarea câştigului salarial mediu net prin deducerea din câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat a contribuţiilor sociale obligatorii şi a impozitului pe venit fiind impusă fără a se specifica care este acesta, cel folosit pentru pensiile din sistemul public sau cel folosit pentru pensiile de serviciu. Expresia „utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat“ nu oferă o indicaţie clară asupra modului exact în care se stabileşte această sumă. Or, lipsa detaliilor precise cu privire la formula sau metoda de calcul poate crea dificultăţi în determinarea corectă a impozitului datorat.
    36. Textul criticat nu oferă suficiente detalii şi orientări cu privire la modul de calcul al părţii contributive a veniturilor din pensii, care ar trebui să fie un element de bază în formula de calcul al impozitului, încălcându-se astfel principiul legalităţii şi previzibilităţii prevăzut de art. 1 din Constituţie. Stagiul complet de cotizare pentru magistraţi este de 25 de ani (pensia având regimul unei pensii pentru limită de vârstă), în timp ce stagiul complet de cotizare potrivit dreptului comun este de 35 de ani. Textul legislativ fiscal nu specifică clar care dintre aceste stagii ar trebui să fie folosit pentru calculul contributivităţii în privinţa magistraţilor. De asemenea, utilizarea unui stagiu de cotizare mai lung de 35 de ani pentru calculul contributivităţii este inechitabilă pentru cei care au efectuat un stagiu complet de cotizare de 25 de ani. Acest lucru implică o penalizare pentru cei care au contribuit mai puţin în sistemul de pensii şi conduce la o distorsiune a drepturilor acestora, fiind încălcate dispoziţiile art. 44 din Constituţie.
    37. Totodată, textul legislativ nu furnizează o formulă sau instrucţiuni detaliate cu privire la modul de calcul al părţii contributive. Nu se specifică în ce mod se traduce stagiul de cotizare într-un calcul concret al părţii contributive a veniturilor din pensii. O atare lipsă de claritate poate face dificilă înţelegerea şi aplicarea corespunzătoare a regulilor fiscale pentru beneficiarii pensiilor de serviciu. Această incertitudine poate conduce la o interpretare variabilă şi subiectivă a legii fiscale şi poate crea confuzie atât pentru contribuabili, cât şi pentru autorităţile fiscale. Mai mult, poate duce la riscul apariţiei litigiilor fiscale şi a contestaţiilor, deoarece diferiţi beneficiari ai pensiilor de serviciu ar putea interpreta legea în moduri diferite.
    38. Principiul venitului unic contribuie la predictibilitatea sistemului fiscal pentru pensionar în general şi pentru pensionarii magistraţi în special. Aceştia ştiu că vor fi impozitaţi la o cotă fixă de 10%, indiferent de componenţa venitului lor. Introducerea impozitului diferenţiat în art. 101 din Codul fiscal aduce un element de incertitudine şi variabilitate, deoarece nivelul impozitului depinde acum de proporţia dintre componenta contributivă şi cea necontributivă ale venitului. Această variabilitate contravine principiului clarităţii şi afectează capacitatea contribuabililor de a anticipa şi planifica cuantumul pensiei obţinute în urma aplicării impozitului.
    39. Principiul constituţional al distribuirii echitabile a sarcinilor fiscale pentru suportarea cheltuielilor publice, stipulat de art. 56 alin. (2) din Constituţie, impune necesitatea diferenţierii în contribuţiile persoanelor cu venituri superioare. Cota procentuală de contribuţie este unitară şi nu este progresivă, variabilitatea valorică a contribuţiei depinzând de nivelul diferit al veniturilor. Această lipsă de progresivitate a cotei procentuale de contribuţie a fost recunoscută şi subliniată de Curte în Decizia nr. 56 din 26 ianuarie 2006, evidenţiindu-se exclusiv diferenţa valorică, şi nu cea procentuală a acestei cote. Prin Decizia nr. 258 din 16 martie 2010, Curtea a constatat că principiul aşezării juste a sarcinilor fiscale impune ca plata contribuţiilor să se facă în acelaşi mod de către toţi contribuabilii, prin excluderea oricărui privilegiu sau a oricărei discriminări, astfel încât la venituri egale contribuţia să fie aceeaşi. În jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a mai stabilit că fiscalitatea trebuie să fie nu numai legală, ci şi proporţională, rezonabilă, echitabilă şi să nu diferenţieze impozitele pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetăţeni.
    40. Aşadar, legiuitorul trebuie să manifeste o grijă deosebită atunci când stabileşte categoria de venit asupra căreia poartă sarcina fiscală, suma concretă asupra căreia se datorează şi modul concret de calcul al sarcinii fiscale. Orice modificare a sarcinilor fiscale trebuie să fie justificată de motive obiective, să se aplice unitar, să fie clară şi predictibilă şi să nu diferenţieze contribuţia fiscală pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetăţeni.
    41. Modalitatea de impozitare stabilită în art. 101 din Codul fiscal, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 282/2023, încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie.
    42. Textul creează o discriminare pe criteriul averii prin impunerea unor cote de impozit progresive în funcţie de nivelul venitului, în ceea ce priveşte partea necontributivă a veniturilor din pensii. Discriminarea se datorează introducerii a 3 trepte de impozitare, fiecare asociată cu un anumit interval al veniturilor. Astfel, plătitorii de impozit cu venituri sub nivelul câştigului salarial mediu net sunt supuşi unei cote de 10%, în timp ce aceia cu venituri între nivelul câştigului salarial mediu net şi nivelul câştigului salarial mediu brut sunt impozitaţi la o cotă de 15%, iar cei cu venituri care depăşesc nivelul câştigului salarial mediu brut sunt supuşi unei cote de 20%.
    43. Această diferenţiere a cotelor de impozitare în funcţie de nivelul venitului este, astfel, discriminatorie pe criteriul averii, deoarece persoanele cu venituri mai mari sunt impozitate la o cotă procentuală mai ridicată, ceea ce reflectă o abordare progresivă. Discriminarea pe criteriul averii este evidentă având în vedere faptul că impozitul creşte proporţional cu nivelul veniturilor, punând o povară mai mare asupra celor cu venituri superioare şi creând o distincţie fiscală bazată pe capacitatea financiară a contribuabililor.
    44. Impunerea unei cote mai ridicate pentru veniturile mai mari constituie o penalizare şi nu neapărat o măsură proporţională la capacitatea reală de contribuţie şi creează discriminare între magistraţi, deoarece unii pot avea o parte necontributivă mai mare decât alţii în funcţie de anumite criterii, cum ar fi: vechimea, gradul profesional, funcţia exercitată (de execuţie sau de conducere), o perioadă de activitate mai mare. Conform sistemului de impozitare progresivă, ratele de impozitare cresc odată cu creşterea veniturilor, iar nu prin raportare la o parte contributivă/necontributivă.
    45. Prin aplicarea de cote de impunere diferite în funcţie de nivelul veniturilor se realizează o apropiere a veniturilor între beneficiari, deşi prin munca depusă de-a lungul carierei erau îndreptăţiţi să primească o compensare bănească pe măsura efortului depus. În acest caz, magistraţii pensionari cu venituri mai mari plătesc un impozit mai mare, ceea ce duce la o apropiere a veniturilor lor, deşi criteriile în funcţie de care a fost stabilită baza de calcul al pensiei au fost strict determinate de legea în vigoare la data pensionării, cum ar fi vechimea în magistratură, instanţa/parchetul la care au funcţionat, precum şi indicatorii de performanţă urmăriţi pe întreg parcursul carierei profesionale, de exemplu, gradul, funcţia, specializări precum doctoratul, avute la data pensionării.
    46. De asemenea, aceste dispoziţii creează inechitate intergeneraţională. Impozitul aplicat în integralitate promovează echitatea între generaţii, deoarece fiecare generaţie de magistraţi pensionari este supusă aceleiaşi rate de impozit asupra întregului venit din pensie, indiferent de structura specifică a pensiilor. În schimb, impozitul progresiv pe componentele constitutive ale pensiei creează inechitate intergeneraţională, contrar principiului impozitării uniforme prevăzut de art. 56 alin. (2) şi (3) din Constituţie, care stabileşte că impozitul trebuie să fie acelaşi pentru toţi contribuabilii aflaţi în situaţii similare.
    47. Această structură de taxare constituie o discriminare pe baza sursei de venit, încălcând astfel principiul egalităţii, întrucât magistraţii ar trebui să fie trataţi în mod egal în faţa legii, indiferent de provenienţa veniturilor lor (parte contributivă şi necontributivă). Prin impunerea de cote diferite în funcţie de nivelul veniturilor, structura de taxare propusă încearcă să echilibreze veniturile între beneficiari. Cu toate acestea, această abordare conduce la o discriminare în cazul magistraţilor pensionari cu venituri mai mari.
    48. Raportarea legiuitorului la stabilirea unor praguri de impozitare, fie la venitul din „salariul mediu net pe economie“, fie la venitul din „salariul mediu brut pe economie“, exclusiv în cazul pensiilor de serviciu, constituie o încălcare a principiului nediscriminării, conform art. 16 alin. (1) din Constituţie.
    49. Conform dispoziţiilor Codului fiscal, mai precis ale art. 64, nu există prevederi privind tranşe sau cote de impozitare diferite pentru venituri provenite din indemnizaţii sau salarii. Impozitul este aplicat asupra venitului realizat, inclusiv asupra salariilor, veniturilor asimilate salariilor şi pensiilor. Este important de menţionat că impozitul nu este aplicat asupra unor componente ale venitului, cum ar fi partea contributivă sau cea necontributivă.
    50. Prin noile dispoziţii ale art. 101 din Codul fiscal se observă o intenţie de modificare implicită a cotei unice de impozitare de 10% doar pentru veniturile provenite din anumite categorii de pensii, generând astfel o încălcare a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, care garantează egalitatea în faţa legii. Textul art. 101 din Codul fiscal creează discriminare pe criteriul vârstei între magistraţii care au împlinit vârsta de acordare a pensiei publice în sistemul public de pensii şi cărora le-a fost calculată partea de contributivitate şi magistraţii care nu au împlinit această vârstă şi cărora nu le-a fost calculată partea de contributivitate. Astfel, magistraţilor din prima categorie li se calculează cota de impozitare în baza art. 101 lit. b) din Codul fiscal, iar magistraţilor din cea de-a doua categorie li se calculează cota de impozitare în baza art. 101 lit. c) din Codul fiscal, rezultând o impozitare diferită.
    51. Art. 101 din Codul fiscal, astfel cum este modificat, încalcă dispoziţiile art. 44 alin. (1)-(4) din Constituţie, textul reflectând caracterul sancţionator care influenţează valoarea pensiilor. Impozitarea progresivă conduce la o reducere indirectă a valorii pensiilor, care trebuie să se reflecte cât mai aproape de cuantumul indemnizaţiei aferente funcţiei deţinute la momentul pensionării. Impozitarea progresivă restrânge valoarea pensiilor, generând, în mod indirect, o diminuare a acestora. Este esenţial ca orice impozitare să respecte limitele şi condiţiile stabilite de lege, iar orice măsură care afectează indirect valoarea pensiilor să fie justificată în mod corespunzător.
    52. Or, prin nota de fundamentare a Legii nr. 282/2023 nu se prezintă o justificare obiectivă a acestei structuri de impozitare. Impunerea unor aşa-numite praguri valorice - salariu mediu brut sau net pe economie - pentru calcularea unor impozite încalcă dreptul de proprietate pe care magistratul îl are cu privire la cuantumul pensiei, drept prevăzut de art. 44 alin. (1)-(4) din Constituţie. Descompunerea unui venit în componente distincte şi, ulterior, impozitarea separată a acestor componente nu este o practică reglementată în legislaţia fiscală în vigoare. Această metodă constituie, în esenţă, o formă de impozitare discriminatorie a pensiei de serviciu, contravenind prevederilor constituţionale menţionate anterior.
    53. Atât vechea, cât şi noua lege privind statutul judecătorilor şi procurorilor, respectiv Legea nr. 303/2004 şi Legea nr. 303/2022, definesc pensia de serviciu ca fiind un venit „in integrum“ - echivalentul a 80% din ultima indemnizaţie brută lunară, inclusiv sporurile permanente aferente. Împrejurarea că pensia de serviciu conţine şi o parte contributivă nu schimbă caracterul unitar şi unic al venitului, căci, în caz contrar, legea ar trebui să prevadă noi cote de impozitare în cuprinsul art. 64 din Codul fiscal, care să fie reluate doar în art. 101 din Codul fiscal, fapt care însă nu s-a realizat.
    54. Modalitatea de determinare a pensiei de serviciu este explicit reglementată în legislaţia curentă, neexistând o dezagregare a acesteia în componente distincte. Pensia de serviciu a magistraţilor este stabilită la 80% din baza de calcul reprezentată de indemnizaţia brută de încadrare şi sporurile aferente ultimei luni de activitate înainte de data pensionării.
    55. Procentul menţionat, calculat din baza de 80%, care constituie indemnizaţia de pensionare, nu a suferit modificări până în prezent. Statul, conform jurisprudenţei constituţionale, are capacitatea să ajusteze sau chiar să elimine acest procent în viitor, ţinând cont de orientarea politicii statului în domeniul asigurărilor sociale. Cu toate acestea, orice modificare poate afecta doar viitorul, şi nu situaţiile anterioare. Prin adoptarea unui procent fix în stabilirea cuantumului pensiei de serviciu, raportat la indemnizaţia unui magistrat în activitate, se asigură, în conformitate cu principiul independenţei magistratului, acordarea aceluiaşi tratament juridic persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridică. Acest lucru se aplică şi beneficiarilor de venituri din pensii şi/sau indemnizaţii pentru limită de vârstă, acordate în baza unor legi sau statute speciale. Astfel, se respectă prevederile art. 56 alin. (2) din Constituţie, care se referă la distribuirea echitabilă a sarcinilor fiscale.
    56. Curtea Constituţională a reiterat că statul este liber să decidă cu privire la aplicarea oricărui regim de securitate socială sau să aleagă tipul ori cuantumul beneficiilor pe care le acordă în oricare dintre aceste regimuri. Singura condiţie impusă statului este aceea de a respecta principiul nediscriminării, fiind absolut necesar ca măsura de reformare a regimului fiscal privind pensiile obţinute în baza unor legi sau statute speciale să fie aplicabilă tuturor categoriilor de beneficiari ai unor astfel de pensii, fără distincţie. Se invocă Decizia nr. 900 din 15 decembrie 2020.
    57. Simultan, se mai susţine că stabilirea valorii de referinţă sau a pragului de la care se calculează treptele de impozitare trebuie să fie efectuată într-un mod clar şi precis, având în vedere atât deciziile Curţii Constituţionale, cât şi prevederile Constituţiei. Indicarea unui element fiscal fluctuant drept treaptă valorică, precum salariul mediu brut/net pe economie, va determina o fluctuaţie şi în cuantumul pensiilor de serviciu, care vor fi diferite de la un an la altul, depinzând într-o măsură mai mare decât permite legea de factorul politic în cazul altor cetăţeni români.
    58. Compensaţia acordată de stat ca venit unic (cunoscută ca aşa-numita parte necontributivă) alături de partea contributivă, în cazul magistraţilor fixată la 80% din cuantumul indemnizaţiei brute din ultima lună de activitate, nu poate fi impozitată altfel decât se impozitează categorii de venituri din pensii. În caz contrar, statul pare să încerce reducerea cuantumului pensiilor deja stabilite sau aflate în plată printr-o metodă aparent „elegantă“, dar nelegală. Această abordare contravine principiului neretroactivităţii legii civile şi principiului nediscriminării din Constituţie, încălcându-se, de asemenea, şi prevederile art. 56, ale art. 139 şi ale art. 147 alin. (4) din Constituţie.
    59. Impozitarea progresivă în funcţie de venit afectează independenţa judiciară şi eficacitatea sistemului judiciar, contravenind dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 124 şi 125. Sistemul de impozitare cu cote variabile în raport cu veniturile obţinute în timpul exercitării activităţii, care reprezintă şi baza de calcul al pensiilor, descurajează magistraţii să ocupe poziţii de conducere sau execuţie în instanţele superioare. Acest aspect se datorează faptului că, la momentul pensionării, aceştia vor fi supuşi unei taxări mai accentuate în comparaţie cu colegii lor care au beneficiat de indemnizaţii mai reduse.
    60. În forma legii supusă iniţial controlului de constituţionalitate se propunea un nivel de impozitare de 15%, care, însă, a fost considerat neconstituţional de Curtea Constituţională pentru că norma care prevedea acest impozit nu era suficient de clară, fiind astfel contrară art. 1 din Constituţie, iar nu pentru cuantumul impozitului stabilit. Sub acest din urmă aspect, Curtea Constituţională a reţinut doar că impozitarea nu poate avea un caracter sancţionator, pentru că se ajunge practic la o regândire şi o restructurare indirectă a înseşi bazei de calcul al pensiei de serviciu, care, astfel cum s-a arătat, trebuie să reflecte o valoare cât mai apropiată de cuantumul indemnizaţiei aferente funcţiei deţinute la momentul la care s-a realizat pensionarea. Or, dacă baza de calcul este un element ce ţine de însăşi asigurarea independenţei sistemului judiciar, nu este admisibilă reducerea indirectă a acesteia prin reglementarea unor impozite care în final conduc la o altă valoare a pensiei decât cea comparabilă cu indemnizaţia unei persoane aflate într-o funcţie similară celei din care s-a realizat pensionarea. Aşadar, legiuitorul dispune de o marjă de apreciere în domeniul impozitării pensiilor cu condiţia să nu încalce garanţiile ataşate independenţei sistemului judiciar, ceea ce înseamnă că în stabilirea regulilor şi bazei de impunere trebuie să manifeste o diligenţă deosebită.
    61. Tribunalul Ialomiţa - Secţia civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, având în vedere considerentele reţinute de Curtea Constituţională în Decizia nr. 467 din 2 august 2023. În Dosarul nr. 1.701D/2024, instanţa nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.
    62. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, având în vedere considerentele reţinute de Curtea Constituţională în Decizia nr. 467 din 2 august 2023. Totodată, se arată că dispoziţiile legale criticate pot fi constituţionale doar în măsura în care acestea se interpretează în sensul că aplicarea impozitului progresiv presupune, în mod obligatoriu, determinarea în prealabil a cotei contributive (în măsura în care persoana interesată a contribuit la sistemul public de pensii/sistemul de pensii militare). În Dosarul nr. 1.821D/2024, instanţa nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.
    63. Tribunalul Vrancea - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată prin raportare la dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) şi art. 16. În acest sens, prin art. 101 alin. (2) lit. b) şi c) din Codul fiscal se generează un tratament juridic diferenţiat în cadrul aceleiaşi categorii de persoane, şi anume beneficiarii pensiilor de serviciu reglementate prin Legea nr. 303/2004 şi Legea nr. 303/2022, criteriul de diferenţiere fiind, în esenţă, vârsta persoanei respective. Astfel, dacă „magistratul“ pensionar are vârsta mai mare de 65 de ani, atunci pensia sa este supusă impozitării conform art. 101 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal, întrucât are împlinită vârsta standard de pensionare în sistemul public şi, prin urmare, este determinabilă partea contributivă din pensia de serviciu. În schimb, pensia magistratului pensionar cu vârsta mai mică de 65 de ani este supusă impozitării conform art. 101 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal, întrucât nu are stabilită o parte contributivă.
    64. În condiţiile unei „identităţi“ de situaţie juridică ce a determinat stabilirea aceluiaşi cuantum al pensiei de serviciu de care beneficiază persoane cu vârsta mai mică, respectiv mai mare de 65 de ani, stabilirea unei impozitări mai mari pentru beneficiarii cu vârste mai mici de 65 de ani încalcă principiul egalităţii reglementat de art. 16 din Constituţie. Nu se poate reţine că prevederile în discuţie sunt neconstituţionale doar în măsura în care se aplică magistraţilor pensionari cu vârste mai mici de 65 de ani deoarece, într-o astfel de situaţie, s-ar genera un tratament inegal în raport cu ceilalţi beneficiari, acestora reţinându-li-se impozit în temeiul art. 101 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal.
    65. Totodată, dispoziţiile art. 101 alin. (2) lit. b) şi c) din Codul fiscal sunt contrare prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, în înţelesul constituţional dezvoltat în jurisprudenţa Curţii, în condiţiile în care acestea sunt lipsite de predictibilitate şi claritate în ceea ce priveşte beneficiarii pensiilor de serviciu care nu au împlinită vârsta standard pentru pensionare în sistemul public, prin raportare la conţinutul art. 82 alin. (8) din Legea nr. 303/2004 şi art. 211 alin. (7) din Legea nr. 303/2022. Astfel, aceste ultime norme stipulează că pensiile de serviciu ale magistraţilor care sunt stabilite în mod exclusiv prin raportare la criteriul vechimii în magistratură „au regimul unei pensii pentru limită de vârstă“, rezultând, fără echivoc, că ele sunt acordate în considerarea prestării unor activităţi pe o perioadă de minimum 25 de ani, perioadă în care s-au plătit contribuţii de asigurări sociale.
    66. Aşadar, în mod evident, pensia de serviciu a magistraţilor, indiferent de vârsta pe care aceştia o au în momentul în care beneficiază de aceasta, ar trebui să aibă o componentă contributivă. Pentru magistraţii pensionari cu vârsta mai mică de 65 de ani, determinarea acestei părţi contributive este însă lipsită de claritate/previzibilitate, în condiţiile în care legiuitorul nu a înţeles să reglementeze şi întinderea stagiului complet de cotizare pentru această categorie profesională, fiind suficient de evident că aplicarea stagiului de drept comun (35 de ani) apare ca fiind injustă prin comparaţie cu celelalte categorii profesionale care beneficiază de pensii de serviciu şi pentru care este stipulat un stagiu de cotizare mai mic.
    67. Tribunalul Arad - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    68. Tribunalul Vâlcea - Secţia I civilă, în dosarele nr. 1.698D/2024, nr. 1.832D/2024 şi nr. 1.834D/2024, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992. În dosarele nr. 1.741D/2024 şi nr. 1.833D/2024, instanţa opinează în sensul că dispoziţiile legale criticate pun serioase probleme de tehnică legislativă şi de aplicabilitate, în special pentru determinarea părţii contributive şi a celei necontributive în cazul unor persoane care, de cele mai multe ori, nu îndeplinesc condiţiile de pensionare din sistemul public de pensii, astfel că, în raport cu modul de interpretare şi aplicare a acestora, s-ar putea ajunge la încălcarea dispoziţiilor constituţionale invocate.
    69. Tribunalul Sibiu - Secţia I civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.
    70. Tribunalul Mehedinţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, având în vedere considerentele reţinute de Curtea Constituţională cu ocazia pronunţării Deciziei nr. 467 din 2 august 2023.
    71. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    72. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    73. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    74. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 101 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 decembrie 2015, care, la data sesizării Curţii Constituţionale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, avea următorul cuprins:
    "Calculul impozitului pe venitul din pensii şi termenul de plată:
    ART. 101
    (1) Orice plătitor de venituri din pensii are obligaţia de a calcula lunar impozitul, potrivit prevederilor prezentului articol, la data efectuării plăţii pensiei, de a-l reţine şi de a-l plăti la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se face plata pensiei. Impozitul reţinut este impozit final.
    (2) Impozitul lunar se determină de fiecare plătitor de venit din pensii, astfel: a) pentru venitul lunar din pensii determinat ca urmare a aplicării principiului contributivităţii, indiferent de nivelul acestuia, din care se deduce plafonul de venit neimpozabil lunar de 2.000 de lei, se aplică o cotă de impunere de 10%; b) pentru venitul lunar din pensii care are atât componentă contributivă, cât şi componentă necontributivă, din care se deduce plafonul de venit neimpozabil lunar de 2.000 de lei, pentru partea contributivă se aplică dispoziţiile lit. a), respectiv o cotă de impunere de 10%, iar pentru partea necontributivă se aplică progresiv următoarele cote de impunere: (i) 10%, pentru partea mai mică decât nivelul câştigului salarial mediu net sau egală cu acesta; (ii) 15%, pentru partea cuprinsă între nivelul câştigului salarial mediu net şi nivelul câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat sau egală cu acesta; (iii) 20%, pentru partea ce depăşeşte nivelul câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat; c) pentru venitul lunar din pensii care are doar componentă necontributivă, din care se deduce plafonul de venit neimpozabil lunar de 2.000 de lei, se aplică progresiv următoarele cote de impunere: (i) 10%, pentru partea mai mică decât nivelul câştigului salarial mediu net sau egală cu acesta; (ii) 15%, pentru partea cuprinsă între nivelul câştigului salarial mediu net şi nivelul câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat sau egală cu acesta; (iii) 20%, pentru partea ce depăşeşte nivelul câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.
    (3) Determinarea câştigului salarial mediu net prevăzut în prezentul articol se stabileşte prin deducerea din câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat a contribuţiilor sociale obligatorii prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. a) şi b) şi a impozitului pe venit.
    (4) În cazul unei pensii care nu este plătită lunar, impozitul ce trebuie reţinut se stabileşte prin împărţirea pensiei plătite la fiecare din lunile cărora le este aferentă pensia.
    (5) Drepturile de pensie restante se defalcă pe lunile la care se referă, în vederea calculării impozitului datorat, reţinerii şi plăţii acestuia, în conformitate cu reglementările legale în vigoare la data plăţii.
    (6) Veniturile din pensiile de urmaş vor fi individualizate în funcţie de numărul acestora, iar impozitarea se va face în raport cu drepturile cuvenite fiecărui urmaş, conform prevederilor alin. (2).
    (7) În cazul veniturilor din pensii şi/sau al diferenţelor de venituri din pensii stabilite pentru perioade anterioare, conform legii, impozitul se calculează asupra venitului impozabil lunar, prin aplicarea prevederilor alin. (2), se reţine la data efectuării plăţii, în conformitate cu reglementările legale în vigoare la data plăţii, şi se plăteşte până la data de 25 a lunii următoare celei în care s-au plătit. Diferenţele de venituri din pensii, primite de la acelaşi plătitor şi stabilite pentru perioadele anterioare, se impozitează separat faţă de drepturile de pensie ale lunii curente.
    (8) În cazul veniturilor din pensii şi/sau al diferenţelor de venituri din pensii, precum şi al sumelor reprezentând actualizarea acestora cu indicele de inflaţie, stabilite în baza hotărârilor judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile/hotărârilor judecătoreşti definitive şi executorii, impozitul se calculează separat faţă de impozitul aferent drepturilor lunii curente, prin aplicarea prevederilor alin. (2), impozitul reţinut fiind impozit final. Impozitul se reţine la data efectuării plăţii, în conformitate cu reglementările legale în vigoare la data plăţii veniturilor respective. Impozitul astfel reţinut se plăteşte până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care s-au plătit veniturile.
    (9) Contribuabilii pot dispune asupra destinaţiei unei sume reprezentând până la 3,5% din impozitul pe venit datorat pentru susţinerea entităţilor nonprofit care se înfiinţează şi funcţionează în condiţiile legii şi a unităţilor de cult, precum şi pentru acordarea de burse private, potrivit legii, în conformitate cu reglementările art. 123^1."

    75. Curtea observă că, ulterior sesizării sale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate, art. 101 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 227/2015 privind codul fiscal a fost modificat prin Legea nr. 244/2024 pentru modificarea alin. (1) al art. 100 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal şi stabilirea unor măsuri fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 5 septembrie 2024, în sensul măririi plafonului de venit neimpozabil lunar de la 2.000 lei la 3.000 lei, fiind păstrat restul soluţiilor legislative criticate.
    76. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3), care consacră statul de drept, caracterul democratic al statului şi garantarea pluralismului politic, şi alin. (5) referitor la principiile calităţii legii şi securităţii juridice, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii civile, art. 16 alin. (1) referitor la principiul egalităţii în faţa legii, art. 44 alin. (1)-(4) privind dreptul de proprietate privată, art. 56 alin. (2) şi (3) referitor la sistemul legal de impuneri, art. 124 alin. (3) privind independenţa judecătorilor, art. 125 - Statutul judecătorilor, art. 139 alin. (1) şi (3) referitor la stabilirea impozitelor şi taxelor, precum şi în art. 147 alin. (2) şi (4) privind efectele deciziilor Curţii Constituţionale. Totodată, se invocă nerespectarea prevederilor cuprinse în art. 6 cu privire la conţinutul şi fundamentarea soluţiilor legislative, art. 13 referitor la integrarea proiectului în ansamblul legislaţiei, art. 38 cu privire la exprimarea conţinutului normativ şi art. 61-63 referitoare la dispoziţiile de modificare şi completare ale actelor normative din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
    77. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că textul de lege criticat reglementează în materia veniturilor din pensii, cu referire la calculul impozitului pe venitul din pensii şi termenul de plată al acestuia, şi că a fost introdus în Codul fiscal prin art. XVIII din Legea nr. 282/2023 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu şi a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 950 din 20 octombrie 2023.
    78. În esenţă, elementul de noutate pe care îl aduce textul de lege criticat este instituirea unui impozit progresiv asupra veniturilor din pensii, impozit stabilit în cotă procentuală, în funcţie de două criterii: pe de o parte, se face distincţia între partea contributivă (venitul din pensii determinat ca urmare a aplicării principiului contributivităţii) şi partea necontributivă a venitului din pensii, iar, pe de altă parte, se face trimitere la doi indicatori, respectiv nivelul câştigului salarial mediu net şi nivelul câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat. Ca atare, Curtea constată că textul are în vedere o nouă viziune în ceea ce priveşte impozitarea pensiilor obţinute în sistemul public şi a celor stabilite în baza unor legi sau statute speciale, respectiv categoriile de pensii de serviciu şi de pensii militare. Totodată, se stabileşte un plafon de venit neimpozabil lunar în cuantum de 2.000 lei, aplicabil fiecărui tip de pensie obţinut.
    79. În continuare, analizând critica referitoare la nerespectarea cerinţelor de calitate ale legii, Curtea reţine că autorii excepţiei de neconstituţionalitate invocă neclaritatea textului de lege criticat referitor la formula de calcul al impozitului pe veniturile din pensii.
    80. În ceea ce priveşte principiul previzibilităţii legii, Curtea observă că autoritatea legiuitoare, Parlamentul sau Guvernul, după caz, are obligaţia de a edicta norme care să respecte trăsăturile referitoare la claritate, precizie, previzibilitate şi predictibilitate. Referitor la cerinţele de claritate, precizie şi previzibilitate ale normei juridice, Curtea, prin Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, ori Decizia nr. 662 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 20 ianuarie 2015, a reţinut că art. 1 alin. (5) din Constituţie consacră principiul respectării obligatorii a legilor. Pentru a fi respectată de destinatarii săi, legea trebuie să îndeplinească anumite cerinţe de claritate, precizie şi previzibilitate, astfel încât aceşti destinatari să îşi poată adapta în mod corespunzător conduita. Prin Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, Curtea a precizat că previzibilitatea legii presupune ca aceasta să fie suficient de precisă şi clară pentru a putea fi aplicată, altfel spus să permită persoanelor interesate - care pot apela la nevoie la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat.
    81. În legătură cu principiul previzibilităţii normei legale, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, de exemplu, prin Hotărârea din 20 mai 1999, pronunţată în Cauza Rekvényi împotriva Ungariei, paragraful 34, că previzibilitatea consecinţelor ce decurg dintr-un act normativ determinat nu poate avea o certitudine absolută, întrucât, oricât de dorită ar fi, aceasta ar da naştere unei rigidităţi excesive a reglementării. În Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35, instanţa europeană a arătat că însemnătatea noţiunii de previzibilitate depinde în mare măsură de contextul normei juridice, de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi de calitatea destinatarilor săi. Previzibilitatea legii nu se opune faptului ca persoana interesată să fie nevoită să recurgă la o bună consiliere pentru a evalua, la un nivel rezonabil în circumstanţele cauzei, consecinţele ce ar putea decurge dintr-o anumită acţiune. Totodată, din cauza principiului generalităţii legilor, conţinutul acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. De asemenea, numeroase legi se folosesc de eficacitatea formulelor mai mult sau mai puţin vagi pentru a evita o rigiditate excesivă şi a se putea adapta la schimbările de situaţie. Interpretarea şi aplicarea unor asemenea texte depind de practică (hotărârile din 25 mai 1993 şi din 15 noiembrie 1996, pronunţate în cauzele Kokkinakis împotriva Greciei, paragraful 40, şi Cantoni împotriva Franţei, paragraful 31).
    82. De asemenea, prin Decizia nr. 404 din 10 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 6 mai 2008, Curtea Constituţională a reţinut că, deşi principiul stabilităţii/securităţii raporturilor juridice nu este în mod expres consacrat de Constituţia României, acest principiu se deduce atât din prevederile art. 1 alin. (3), potrivit cărora România este stat de drept, democratic şi social, cât şi din preambulul Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel cum a fost interpretat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa. În legătură cu acest principiu, instanţa de la Strasbourg a reţinut că „unul dintre elementele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice“ (Hotărârea din 6 iunie 2005, pronunţată în Cauza Androne împotriva României, Hotărârea din 7 octombrie 2009, pronunţată în Cauza Stanca Popescu împotriva României). Curtea europeană a mai statuat că, „odată ce Statul adoptă o soluţie, aceasta trebuie să fie pusă în aplicare cu claritate şi coerenţă rezonabile pentru a evita pe cât este posibil insecuritatea juridică şi incertitudinea pentru subiectele de drept vizate de către măsurile de aplicare a acestei soluţii“ (Hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunţată în Cauza Păduraru împotriva României, Hotărârea din 6 decembrie 2007, pronunţată în Cauza Beian împotriva României). Curtea Constituţională, prin jurisprudenţa sa, precum şi jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 5 ianuarie 2000, pronunţată în Cauza Beyeler împotriva Italiei, Hotărârea din 23 noiembrie 2000, pronunţată în Cauza Ex-regele Greciei şi alţii împotriva Greciei, şi Hotărârea din 8 iulie 2008, pronunţată în Cauza Fener Rum Patrikligi împotriva Turciei) au statuat că principiul legalităţii presupune existenţa unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise şi previzibile în aplicarea lor, conducând la caracterul de lex certa al normei (a se vedea în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 189 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2006, sau Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012). În acelaşi sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că legea trebuie, într-adevăr, să fie accesibilă justiţiabilului şi previzibilă în ceea ce priveşte efectele sale. Pentru ca legea să satisfacă cerinţa de previzibilitate, ea trebuie să precizeze cu suficientă claritate întinderea şi modalităţile de exercitare a puterii de apreciere a autorităţilor în domeniul respectiv, ţinând cont de scopul legitim urmărit, pentru a oferi persoanei o protecţie adecvată împotriva arbitrarului (a se vedea şi Decizia nr. 900 din 15 decembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1274 din 22 decembrie 2020, paragraful 88).
    83. Din această perspectivă, aplicând în cauza dedusă judecăţii considerentele de principiu rezultate din jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional, Curtea constată că dispoziţiile criticate cuprind reglementări insuficient elaborate şi lipsite de precizie şi previzibilitate. Astfel, în ceea ce priveşte veniturile din pensii care au o parte contributivă şi o parte necontributivă, categorie reprezentată de pensiile de serviciu, Curtea observă că, actele normative din acest domeniu reglementează cuantumul pensiei de serviciu în funcţie de o cotă procentuală raportată la venitul obţinut pe o anumită perioadă, respectiv un anumit număr de luni calendaristice. Or, textul de lege criticat nu precizează partea contributivă avută în vedere la determinarea impozitului, respectiv - cea determinată prin raportare la întreaga perioadă contributivă, sau doar la lunile calendaristice valorificate pentru stabilirea bazei de calcul al pensiei de serviciu. O asemenea inconsistenţă normativă reprezintă o încălcare a prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie.
    84. De asemenea, tot pentru categoria pensiilor de serviciu, Curtea constată că reglementarea criticată face trimitere la două repere în vederea stabilirii bazei impozabile: nivelul câştigului salarial mediu net şi nivelul câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat. În ceea ce priveşte cel de-al doilea indicator, Curtea reţine că acesta este stabilit anual, prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, pe baza datelor statistice calculate şi publicate de Institutul Naţional de Statistică. În ceea ce priveşte primul indicator, Curtea observă că textul criticat se referă la câştigul salarial mediu net, cu precizarea unei modalităţi de calcul care face trimitere la câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, ceea ce face ca şi acest indicator să fie variabil. Or, din moment ce indicatorii nu sunt constanţi, iar valoarea lor se stabileşte anual, odată cu adoptarea legii bugetului de stat pe anul respectiv, se creează premisele unei recalculări anuale a pensiei de serviciu aflate în plată, prin raportare la fiecare nou nivel al câştigului salarial mediu brut şi al câştigului salarial mediu net. O asemenea reglementare este lipsită de previzibilitate întrucât supune calculul pensiei de serviciu unei permanente fluctuaţii în funcţie de cei doi indicatori. În consecinţă, această modalitate de calcul reprezintă o măsură care echivalează cu o diminuare a bazei de calcul, ceea ce este neconstituţional prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) din Legea fundamentală.
    85. Totodată, Curtea reaminteşte că, în jurisprudenţa sa, a reţinut că principiul constituţional al previzibilităţii legii are o semnificaţie aparte în materie fiscală, unde regulile sunt tehnice şi complexe şi se adresează contribuabililor nespecialişti. Raporturile de drept fiscal sunt consacrate la nivel constituţional de art. 56, intitulat Contribuţii financiare, care prevede următoarele: „(1) Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice. (2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale. (3) Orice alte prestaţii sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege, în situaţii excepţionale“. De asemenea, art. 139 alin. (1) din Constituţie prevede că „Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege“. Cu alte cuvinte, obligaţia cetăţenilor de a contribui la cheltuielile publice trebuie să se realizeze numai în cadrul unui sistem legal de impuneri, care să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale. Normele constituţionale, atunci când fac referire la „sistemul legal de impuneri“ şi la stabilirea veniturilor la bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat „numai prin lege“, generează în sarcina statului nu numai obligaţia de a stabili un sistem care să ţină seama de realitatea specifică a contribuabililor, pe de o parte, şi de nevoile statului, adică de dimensiunile cheltuielilor publice, pe de altă parte, ci şi obligaţia ca acest sistem să se fundamenteze pe lege, deci pe un cadru legislativ riguros reglementat, clar şi coerent, care să asigure previzibilitate atât pentru contribuabil, cât şi pentru stat. Dreptul legiuitorului de a reglementa formarea, administrarea, întrebuinţarea şi controlul resurselor financiare ale statului, astfel cum rezultă din prevederile constituţionale, nu este unul absolut, ci este supus exigenţelor constituţionale referitoare la principiul legalităţii şi securităţii raporturilor juridice fiscale, în componenta privind calitatea normelor edictate. De altfel, potrivit dispoziţiilor art. 3 din Codul fiscal, unul dintre principiile fiscalităţii este cel referitor la certitudinea impunerii [art. 3 lit. b)] care vizează „elaborarea de norme juridice clare, care să nu conducă la interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea şi sumele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare plătitor, respectiv aceştia să poată urmări şi înţelege sarcina fiscală ce le revine [...]“ (Decizia nr. 900 din 15 decembrie 2020, precitată, paragraful 89).
    86. Or, textul de lege criticat prevede o bază impozabilă a cărei modalitate de calcul, aşa cum s-a arătat mai sus, este incertă şi insuficient reglementată, ceea ce este contrar prevederilor art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie în coroborare cu cele ale art. 56 alin. (2) şi ale art. 139 alin. (1) din Legea fundamentală. Pensiile au o anumită bază de calcul stabilită de legiuitor, ceea ce determină clasificarea acestora în pensii acordate pe baza principiului contributivităţii şi pensii de serviciu, însă, în ceea ce priveşte baza de impozitare a pensiilor de serviciu, aceasta nu poate fi o măsură care să echivaleze cu o diminuare a bazei de calcul al acestora, întrucât se încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie.
    87. În continuare, Curtea observă că, din categoria pensiilor de serviciu pentru care legiuitorul a stabilit un impozit în funcţie de partea contributivă şi cea necontributivă a acestora fac parte şi pensiile magistraţilor. Aşa cum s-a subliniat în jurisprudenţa Curţii, ca principiu, orice reglementare referitoare la salarizarea şi stabilirea pensiilor magistraţilor trebuie să respecte cele două principii, al independenţei justiţiei şi al statului de drept, cadrul constituţional actual fundamentând securitatea financiară a magistraţilor (Decizia nr. 900 din 15 decembrie 2020, paragraful 127).
    88. Referitor la raţiunea instituirii pensiilor de serviciu ale magistraţilor, Curtea a reţinut că pensia de serviciu a fost instituită în vederea stimulării stabilităţii în serviciu şi a formării unei cariere în magistratură, ea constituind o compensaţie parţială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună magistraţii. Astfel, aceste statute speciale stabilite de Parlament prin legi sunt mult mai severe, mai restrictive, impunând magistraţilor obligaţii şi interdicţii pe care celelalte categorii de asiguraţi nu le au. Acestora le sunt interzise activităţi ce le-ar putea aduce venituri suplimentare, care să le asigure posibilitatea efectivă de a-şi crea o situaţie materială de natură să le ofere după pensionare menţinerea unui nivel de viaţă cât mai apropiat de cel avut în timpul activităţii.
    89. Prin Decizia nr. 467 din 2 august 2023, precitată, paragrafele 113-115, Curtea a statuat, în jurisprudenţa sa, în ceea ce priveşte componenta instituţională a independenţei justiţiei, că aceasta acoperă sistemul judiciar în întregime şi implică existenţa unor garanţii, cum ar fi: statutul magistraţilor (condiţiile de acces, procedura de numire, garanţii solide care să asigure transparenţa procedurilor prin care sunt numiţi magistraţii, promovarea şi transferul, suspendarea şi încetarea funcţiei), stabilitatea sau inamovibilitatea acestora, garanţiile financiare, independenţa administrativă a magistraţilor, precum şi independenţa puterii judecătoreşti faţă de celelalte puteri în stat, securitatea financiară, care presupune şi asigurarea unei garanţii sociale, cum este pensia de serviciu a magistraţilor. În concluzie, Curtea a constatat că principiul independenţei justiţiei apără pensia de serviciu a magistraţilor, ca parte integrantă a stabilităţii financiare a acestora, în aceeaşi măsură în care apără celelalte garanţii ale acestui principiu. Statutul constituţional al magistraţilor impune acordarea pensiei de serviciu ca o componentă a independenţei justiţiei, garanţie a statului de drept, prevăzut de art. 1 alin. (3) din Constituţie (Decizia nr. 900 din 15 decembrie 2020, precitată, paragraful 124, Decizia nr. 873 din 9 decembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 15 ianuarie 2021, şi Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000, precitată).
    90. Totodată, Curtea a fixat reperele de natură constituţională în materia pensiei de serviciu a magistraţilor, limitând marja de apreciere a legiuitorului în procesul de legiferare: principiul independenţei justiţiei, corolar al principiului statului de drept, este garantat, la nivel constituţional, de statutul magistraţilor, dezvoltat prin lege organică, ce cuprinde o serie de incompatibilităţi şi interdicţii, precum şi responsabilităţile şi riscurile pe care le implică exercitarea acestei profesii, şi impune acordarea pensiei de serviciu acestei categorii profesionale.
    91. Curtea a subliniat de nenumărate ori în jurisprudenţa sa (Decizia nr. 39 din 29 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 12 martie 2004, sau Decizia nr. 683 din 27 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 12 iulie 2012) importanţa principiului est modus în rebus atunci când legiuitorul condiţionează accesul la beneficiul unui drept de îndeplinirea anumitor exigenţe, acesta trebuind să se orienteze după criterii raţionale, neputând face abstracţie, pe de o parte, de realitatea de fapt şi de drept existentă şi, pe de altă parte, de previzibilitatea normativă care constituie un element intrinsec al statului de drept. Cu privire la stabilirea bazei de calcul al pensiei de serviciu a magistraţilor, Curtea, prin Decizia nr. 900 din 15 decembrie 2020, precitată, a statuat că legiuitorul este ţinut să respecte principiul independenţei justiţiei, sub aspectul securităţii financiare a magistraţilor, care impune asigurarea unor venituri din pensii apropiate celor pe care magistratul le avea în perioada în care era în activitate (paragraful 143). Legea stabileşte modul de calcul al pensiei de serviciu a magistraţilor, ţinând seama de reperele rezultate din jurisprudenţa instanţei constituţionale, fundamentate pe principiul independenţei justiţiei, precum şi de reperele trasate în documentele internaţionale privind statutul magistraţilor, astfel încât cuantumul pensiei rezultat în urma aplicării dispoziţiilor legale este apropiat de cuantumul venitului ce reprezintă indemnizaţia pentru activitatea desfăşurată în calitate de magistrat (paragraful 145). De asemenea, Curtea a făcut referire la anumite documente internaţionale (paragrafele 123 şi 144), care stabilesc plata unei pensii al cărei nivel trebuie să fie cât mai apropiat posibil de acela al ultimei remuneraţii primite pentru activitatea jurisdicţională. Aceste considerente ale deciziei Curţii Constituţionale fixează un obiectiv primordial, respectiv ca valoarea pensiei de serviciu să fie cât mai apropiată posibil de aceea a ultimei remuneraţii primite, ceea ce înseamnă că baza de calcul al pensiei de serviciu trebuie să fie cât mai apropiată de cuantumul venitului ce reprezintă indemnizaţia pentru activitatea desfăşurată în calitate de magistrat, respectiv a funcţiei, gradului profesional şi vechimii avute (a se vedea şi Decizia nr. 467 din 2 august 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 727 din 7 august 2023, paragraful 110). Cu alte cuvinte, Curtea trebuie să analizeze dacă impunerea unui impozit progresiv, astfel cum este reglementat de textul de lege criticat în prezenta cauză, afectează baza de calcul al pensiei de serviciu a magistraţilor.
    92. Or, Curtea constată că reglementarea acestui tip de impozit prin raportare la partea contributivă şi partea necontributivă a pensiei de serviciu, pe de o parte, precum şi prin raportare la doi indicatori variabili, pe de altă parte, este de natură să afecteze baza de calcul al pensiei de serviciu a magistraţilor, prin instituirea unei distincţii între cele două părţi ale pensiei de serviciu, cărora li se aplică diferite cote de impozitare, distincţie care nu a fost avută în vedere de legiuitor în stabilirea cuantumului pensiei de serviciu a magistraţilor (80% din baza de calcul reprezentată de media indemnizaţiilor de încadrare brute lunare şi a sporurilor avute în ultimele 48 de luni de activitate înainte de data pensionării).
    93. Mai mult, în lipsa unei alte reglementări privind calculul părţii contributive a pensiei de serviciu a magistraţilor, singurul reper este dat de capitolul II din Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1089 din 4 decembrie 2023, care se referă la determinarea cuantumului pensiei (contributive) prin „înmulţirea numărului total de puncte realizat de asigurat cu valoarea punctului de referinţă“ [art. 83 alin. (1)]. Totodată, potrivit aceluiaşi act normativ, „numărul total de puncte realizat de asigurat se obţine din însumarea punctajelor anuale ale acestuia şi a numărului de puncte de stabilitate“ [art. 85 alin. (1)], în condiţiile în care stagiul complet de cotizare este de 35 de ani. Or, pentru magistraţi, stagiul complet de cotizare pentru acordarea pensiei de serviciu este de 25 de ani, iar baza de calcul prevăzută de lege se referă la ultimele 48 de luni de activitate înainte de data pensionării. Rezultă că există cel puţin două modalităţi de calcul al părţii contributive a pensiei de serviciu, respectiv cea care se raportează la întregul stagiu de cotizare şi cea care se referă la ultimele 48 de luni din stagiul de cotizare.
    94. În consecinţă, art. 101 din Codul fiscal se îndepărtează de la reglementarea constituţională incidentă în ceea ce priveşte pensiile de serviciu ale magistraţilor, respectiv asigurarea unor venituri din pensie apropiate celor pe care magistratul le avea în perioada în care era în activitate, care să răspundă, astfel, necesităţii de a asigura securitatea financiară a magistratului, încălcând, astfel, componenta instituţională a independenţei justiţiei, ceea ce determină nerespectarea prevederilor art. 124 alin. (3) cu referire la art. 1 alin. (3) şi (5), precum şi art. 147 alin. (4) din Constituţie.
    95. În ceea ce priveşte venitul lunar din pensii care are doar componentă necontributivă, Curtea reţine că în cazul pensiilor militare nu există componenta contributivă, iar întregul cuantum al pensiei se plăteşte de la bugetul de stat (Decizia nr. 900 din 15 decembrie 2020, paragraful 118), ceea ce înseamnă că instituirea impozitului progresiv reglementat de art. 101 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal are în vedere această categorie de pensii.
    96. Având în vedere faptul că textul de lege antereferit face trimitere la cei doi indicatori analizaţi mai sus, nivelul câştigului salarial mediu net şi nivelul câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, Curtea constată că şi această modalitate de calcul este neconstituţională, prin raportare la prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie.
    97. În continuare, Curtea reţine că prin Decizia nr. 900 din 15 decembrie 2020, paragrafele 117-121, a analizat raţiunea instituirii pensiilor militare şi a constatat că acestea au fost reglementate în vederea stimulării stabilităţii în serviciu şi a formării unei cariere în rândul cadrelor militare permanente şi nu reprezintă un privilegiu, ci este justificată în mod obiectiv, ea constituind o compensaţie parţială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună militarii. Curtea a reţinut că specificul activităţii militarilor le impune acestora obligaţii şi interdicţii severe, precum şi riscuri sporite, ceea ce justifică în mod obiectiv şi rezonabil o diferenţiere a regimului juridic de pensionare faţă de regimul stabilit pentru alţi asiguraţi care nu sunt supuşi aceloraşi exigenţe, restricţii şi riscuri. Curtea reţine că sistemul pensiilor militare de stat acoperă riscurile activităţii specifice sistemului de apărare, ordine publică şi securitate naţională, interzicerea sau restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi din Constituţia României, precum şi pierderile de venituri datorate invalidităţii, bătrâneţii sau decesului (art. 4 din Legea nr. 223/2015). Aceste restrângeri sunt justificate de natura acestei profesii şi de prestigiul de care trebuie să se bucure având în vedere că, în exercitarea funcţiei, cadrele militare sunt în serviciul naţiunii şi sunt învestite cu exerciţiul autorităţii publice. În acelaşi timp, având în vedere specificul activităţii cadrelor militare, care rezultă din dispoziţiile art. 118 din Legea fundamentală, este firesc ca, în materie de salarizare, cuantumul remuneraţiei să nu poată fi supus negocierii părţilor raportului de serviciu. Totodată, în acest sistem, este la fel de firesc ca aceste cadre militare, care au realizat venituri, să beneficieze de o pensie care să reflecte nivelul veniturilor realizate în perioada activă a vieţii.
    98. Este adevărat că, potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. a) şi b) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, pensiile militare de stat, precum şi pensiile de stat ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor au fost integrate în sistemul general de pensii publice. Suprimarea regimului distinct al pensiilor militare şi integrarea acestora în sistemul public de pensii s-au realizat prin recalcularea lor impusă prin dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 119/2010, iar Curtea Constituţională a respins, într-un număr semnificativ de decizii, criticile ridicate împotriva acestor măsuri, atât în cadrul realizării controlului a priori de constituţionalitate (deciziile nr. 871 şi nr. 873 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010), cât şi, ulterior, în cadrul realizării controlului a posteriori de constituţionalitate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.051 din 11 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 12 februarie 2013, Decizia nr. 327 din 25 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 29 august 2013). Curtea reaminteşte însă că, la data pronunţării Deciziei nr. 871 din 25 iunie 2010, precitată, care a generat o jurisprudenţă bogată, Curtea Constituţională constatase existenţa unei situaţii de criză economică (Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009). Ca atare, interpretarea Deciziei nr. 871 din 25 iunie 2010 (şi a întregii jurisprudenţe a Curţii Constituţionale bazate pe aceasta) trebuie raportată la situaţia excepţională de criză economico-financiară în care s-a găsit statul român, în contextul obiectiv al crizei economico-financiare mondiale, aspect care s-a încadrat în cerinţa apărării securităţii sale naţionale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 467 din 2 august 2023, paragraful 145).
    99. De altfel, Curtea observă că, prin Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 27 iulie 2015, legiuitorul a reintrodus pensia militară, Curtea stabilind că este un tip de pensie mai avantajos decât alte tipuri de pensii, acordate altor categorii profesionale, legiuitorul întemeindu-şi această opţiune legislativă pe principiul recunoştinţei faţă de loialitatea, sacrificiile şi privaţiunile suferite de militari, poliţişti şi funcţionari publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi familiile acestora pe timpul carierei (Decizia nr. 225 din 17 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 615 din 17 iulie 2018, paragraful 20). Simpla calitate de militar, poliţist sau funcţionar public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare ori desfăşurarea muncii în condiţiile pe care aceste profesii le presupun sau chiar în condiţii mai vătămătoare nu sunt suficiente pentru a obţine dreptul la pensie militară de stat, esenţială fiind îndeplinirea cerinţelor de vârstă şi de vechime, prevăzute de lege. Aceste condiţionări decurg din însăşi esenţa dreptului la pensie de serviciu (Decizia nr. 659 din 30 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 18 ianuarie 2019).
    100. În consecinţă, Curtea constată că pensiile militare sunt instituite în considerarea statutului categoriei profesionale căreia i se acordă şi, odată acordate, legiuitorul trebuie să prezinte raţiuni suficient de puternice care să justifice eliminarea lor. Însă, pentru că în cazul acestui tip de pensii nu există componentă contributivă, întregul cuantum fiind suportat de la bugetul de stat, Curtea mai reţine şi că legiuitorul nu se bucură de aceeaşi marjă de apreciere pe care o are cu privire la celelalte tipuri de pensii reglementate prin legi speciale, care au şi componentă contributivă şi un supliment acordat de stat, în sensul că ar fi liber să acorde, să modifice sau să suprime componenta suplimentară a pensiei de serviciu, în funcţie de posibilităţile financiare ale statului.
    101. Cu alte cuvinte, având în vedere faptul că, în actualul context legislativ, pensiile militare sunt suportate integral de la bugetul de stat, Curtea reţine că acestea intră sub incidenţa dreptului la pensie garantat de art. 47 alin. (2) din Constituţie. O interpretare contrară ar însemna că unei categorii de cetăţeni, aşa cum este cazul militarilor, i se neagă dreptul la pensie, ca drept fundamental, pe motiv că pensia nu este stabilită pe principiul contributivităţii şi că nu se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, ci din bugetul de stat. Or, dispoziţiile constituţionale ale art. 47 alin. (2) consacră, printre altele, dreptul la pensie pentru toţi cetăţenii, în condiţiile prevăzute de lege. O astfel de viziune este şi în concordanţă cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care menţionează că, deşi statele au libertatea deciziei de a institui sau nu un sistem de protecţie socială sau de a alege tipul sau nivelul prestaţiilor ce trebuie acordate, din momentul în care un stat contractant instituie o legislaţie prin care se prevede plata unei prestaţii sociale - indiferent că acordarea acestei prestaţii depinde sau nu de plata prealabilă a unor contribuţii -, această legislaţie trebuie considerată ca generând un interes patrimonial în temeiul câmpului de aplicare a art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 900 din 15 decembrie 2020, paragraful 104).
    102. Întrucât pensia militară nu are parte contributivă care să beneficieze de protecţia art. 47 alin. (2) din Constituţie aşa cum a fost interpretat în jurisprudenţa Curţii, rezultă că, în mod necesar, cadrele militare nu au garantată o pensie rezultată prin aplicarea principiului contributivităţii. Aşadar, situaţia cadrelor militare pensionate este incertă şi supusă variaţiei măsurilor luate potrivit politicii fiscale a statului, întrucât veniturile din viaţa pasivă a acestora depind exclusiv de posibilităţile financiare ale statului la un moment dat.
    103. Or, şi pentru această categorie de cetăţeni statul are obligaţia de a plăti o pensie prin care să se asigure mijloacele de subzistenţă persoanelor care, în timpul vieţii active, şi-au asumat restrângerile specifice acestei profesii, pensie care să reflecte nivelul veniturilor realizate în perioada activă a vieţii. Dreptul la pensie de serviciu pentru cadrele militare se acordă în considerarea faptului că, odată cu înaintarea în vârstă şi ca urmare a uzurii fizice şi psihice determinate de exercitarea activităţii profesionale o perioadă mai îndelungată, capacitatea persoanei de a munci se diminuează, impunând retragerea din viaţa profesională, iar statul compensează pierderea veniturilor provenite din remunerarea muncii prin acordarea dreptului la pensie (Decizia nr. 659 din 30 octombrie 2018, precitată, paragraful 20). Astfel, deşi în jurisprudenţa anterioară a Curţii s-a reţinut că doar pensia contributivă intră sub incidenţa prevederilor art. 47 alin. (2) din Constituţie, în realitate, textul constituţional antereferit, în corelare cu dispoziţiile art. 118 din Constituţie, este aplicabil şi pensiilor militare. Din această perspectivă, crearea unui sistem de impozitare proporţională progresivă asupra pensiilor cadrelor militare, care să înlocuiască sistemul de impozitare proporţională cu valoare fixă, este de natură să accentueze dependenţa cadrelor militare pensionate de posibilităţile financiare ale statului şi să creeze incertitudine asupra veniturilor acestora, ceea ce este contrar dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie.
    104. Totodată, în ceea ce priveşte instituirea unui sistem de impozitare proporţională progresivă asupra celorlalte pensii de serviciu stabilite prin legi speciale, Curtea constată că legiuitorul a stabilit în mod variat modalitatea de calcul al acestor pensii, fără a avea un numitor comun al acestora, respectiv criterii fixe. Curtea observă că reglementările legale adoptate de-a lungul timpului au adus în discuţie impozitarea veniturilor din pensii în vederea sporirii veniturilor bugetului de stat, însă, dinamica legislativă demonstrează că instituirea impozitării progresive este, în fapt, imposibil de realizat din cauza modalităţii de calcul eterogene al pensiilor şi al bazelor de impunere, astfel încât numai impozitarea unică, proporţională cu valoare fixă este realistă în actualul context legislativ. În consecinţă, Curtea reţine că, având în vedere şi caracteristicile fiscalităţii, care nu poate diferenţia impozitele pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetăţeni, se impune aplicarea unui sistem de impozitare proporţională cu valoare fixă. Această concluzie este în concordanţă şi cu jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, în care s-a reţinut că persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridică, respectiv beneficiarii de venituri din pensii şi/sau indemnizaţii pentru limită de vârstă acordate în baza unor legi sau statute speciale, li se aplică acelaşi tratament juridic sub aspectul modului de fiscalizare a venitului, singura condiţie impusă statului fiind aceea de a respecta principiul nediscriminării, astfel încât regimul fiscal privind pensiile obţinute în baza unor legi sau statute speciale să fie aplicabil tuturor categoriilor de beneficiari ai unor astfel de pensii, fără distincţie între pensiile militare şi pensiile de serviciu (Decizia nr. 900 din 15 decembrie 2020, paragraful 140).
    105. Curtea subliniază că veniturile obţinute de beneficiarii pensiilor din sistemul public şi ai celor de serviciu stabilite prin legi speciale, inclusiv pensiile militare, au fost impozitate în perioada activă a acestora, tocmai pentru a contribui la cheltuielile publice, între care se află şi veniturile din pensii, astfel încât nu există niciun motiv rezonabil pentru a se realiza o impozitare progresivă sau excesivă în perioada pasivă a vieţii titularului pensiei. De altfel, Curtea constată că raţiunea diminuării treptate a procentului de impozitare aplicabil veniturilor din pensii, ajungând în prezent la 10%, procent cu privire la care se observă că este păstrat de legiuitor ca punct de referinţă pentru impozitarea pensiilor, a fost aceea de a reflecta cât mai fidel baza de calcul al pensiei, indiferent de tipul acesteia. Ca atare, sistemul de impozitare trebuie să fie identic pentru toţi beneficiarii de pensii, aşa cum s-a demonstrat în cele peste două decenii de aplicare a impozitului proporţional în valoare fixă, iar baza de calcul al pensiei, o dată stabilită de legiuitor, trebuie menţinută şi nu poate fi supusă unor modificări care, indirect, duc la diminuarea acesteia.
    106. Curtea reţine şi că introducerea unui impozit progresiv asupra pensiilor de serviciu aflate în plată, coroborată cu un mod de calcul al impozitului care face deosebirea între partea contributivă a pensiei şi partea necontributivă, reprezintă un eveniment viitor şi incert de natură normativă, care afectează negativ un drept dobândit şi care a intrat în sfera patrimonială a persoanei. Or, un drept patrimonial deja dobândit nu poate fi repus permanent în discuţie, starea de incertitudine şi nesiguranţă neputând fi opusă unei situaţii juridice certe şi definitiv consolidate. Aşa cum a reţinut Curtea în jurisprudenţa sa, neretroactivitatea este o garanţie pentru cetăţean, o protecţie constituţională acordată în beneficiul său. Securitatea juridică cere şi impune o protecţie ascendentă, de sporire a garanţiilor referitoare la conservarea dreptului care a fost dobândit. Orice încercare de reconsiderare a cuantumului veniturilor din pensiile aflate în plată prin impozitarea progresivă şi ascendentă a acestora afectează securitatea juridică în componenta garanţiei de neretroactivitate a legii (a se vedea, în sensul celor de mai sus, mutatis mutandis, Decizia nr. 678 din 28 noiembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1119 din 12 decembrie 2023, paragrafele 54-57, precum şi Decizia nr. 467 din 2 august 2023, paragrafele 145 şi 147-150).
    107. Prin urmare, Curtea constată că, prin prisma art. 1 alin. (3) şi (5), a art. 15 alin. (2) şi a art. 44 alin. (1) teza întâi şi alin. (2) din Constituţie, impozitarea progresivă a pensiilor de serviciu aflate în plată, inclusiv a celor militare, este neconstituţională.
    108. În ceea ce priveşte efectele unei decizii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, prin Decizia nr. 874 din 18 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 2 din 3 ianuarie 2019, paragraful 49, Curtea a reţinut că decizia de constatare a neconstituţionalităţii face parte din ordinea juridică normativă, prin efectul acesteia prevederea neconstituţională încetându-şi aplicarea pentru viitor. În aceste condiţii, decizia de constatare a neconstituţionalităţii se va aplica în privinţa raporturilor juridice ce urmează să se nască după publicarea sa în Monitorul Oficial al României, Partea I - facta futura -, însă, având în vedere că excepţia de neconstituţionalitate este, de principiu, o chestiune prejudicială, o problemă juridică a cărei rezolvare trebuie să preceadă soluţionarea litigiului cu care este conexă (a se vedea Decizia nr. 660 din 4 iulie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 2 august 2007) şi un mijloc de apărare care nu pune în discuţie fondul pretenţiei deduse judecăţii (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 5 din 9 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 31 ianuarie 2007), aceasta nu poate constitui doar un instrument de drept abstract, prin aplicarea deciziilor de constatare a neconstituţionalităţii numai raporturilor juridice care urmează să se nască, deci unor situaţii viitoare ipotetice, întrucât şi-ar pierde esenţialmente caracterul concret. Aşadar, aplicarea pentru viitor a deciziilor Curţii vizează atât situaţiile juridice ce urmează să se nască - facta futura -, cât şi situaţiile juridice pendinte (cauzele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti la momentul publicării deciziei de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, în care respectivele dispoziţii sunt aplicabile - indiferent de invocarea excepţiei până la publicarea deciziei de admitere) şi, în mod excepţional, acele situaţii care au devenit facta praeterita, respectiv cauzele în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, indiferent dacă până la momentul publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei prin care se constată neconstituţionalitatea acestea au fost soluţionate definitiv şi irevocabil, cauze în care, prin exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii, decizia Curţii Constituţionale se va aplica şi acestora (a se vedea Decizia nr. 404 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 10 ianuarie 2017, paragrafele 27-29).
    109. Totodată, Curtea a stabilit că o decizie de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate se aplică şi în cauzele în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate până la data publicării, altele decât cea în care a fost pronunţată decizia Curţii Constituţionale, soluţionate definitiv prin hotărâre judecătorească, ipoteză ultimă în care decizia de admitere constituie motiv de revizuire. În acest sens, în jurisprudenţa Curţii s-a mai reţinut că o decizie prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate profită atât autorilor acesteia, cât şi autorilor aceleiaşi excepţii, invocate anterior publicării deciziei, dar în alte cauze, soluţionate definitiv (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 126 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016, paragraful 26, precum şi Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, paragraful 21).
    110. Însă, având în vedere cele reţinute în cuprinsul prezentei decizii din perspectiva încălcării securităţii juridice, Curtea constată că, sub aspectul efectelor prezentei decizii, repararea prejudiciului patrimonial cauzat beneficiarilor pensiilor de serviciu aflate în plată se va realiza ex officio, indiferent dacă aceştia au promovat sau nu o acţiune în justiţie, începând cu data introducerii impozitului progresiv în fondul activ al legislaţiei, respectiv începând cu data de 1 ianuarie 2024, cu luarea în considerare, potrivit legii, a modificării plafonului neimpozabil prevăzut de art. 101 din Codul fiscal.
    111. Totodată, în legătură cu efectele deciziilor Curţii Constituţionale, în ceea ce priveşte atât considerentele, cât şi dispozitivul acestora, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa, a statuat în mod constant că puterea de lucru judecat ce însoţeşte deciziile Curţii Constituţionale se ataşează nu numai dispozitivului, ci şi considerentelor pe care se sprijină acesta, inclusiv efectului general obligatoriu al deciziilor de constatare a neconstituţionalităţii (Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 17 ianuarie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 26 ianuarie 1995, sau Decizia nr. 414 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010).
    112. De asemenea, potrivit jurisprudenţei Curţii, prin sintagma „considerente pe care dispozitivul deciziei Curţii se sprijină“ se înţelege ansamblul unitar de argumente care prezentate într-o succesiune logică realizează raţionamentul juridic pe care se întemeiază soluţia pronunţată de Curte, astfel încât nu poate fi acceptată teza potrivit căreia în conţinutul unei decizii a Curţii ar putea exista considerente independente de raţionamentul juridic care converge la soluţia pronunţată şi implicit care nu ar împrumuta caracterul obligatoriu al dispozitivului actului jurisdicţional. Prin urmare, întrucât toate considerentele din cuprinsul unei decizii sprijină dispozitivul acesteia, Curtea a reţinut că autoritatea de lucru judecat şi caracterul obligatoriu al soluţiei se răsfrânge asupra tuturor considerentelor deciziei (a se vedea Decizia nr. 392 din 6 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 30 iunie 2017, paragraful 52).
    113. Totodată, în ceea ce priveşte forţa obligatorie a considerentelor pronunţate în deciziile Curţii Constituţionale, Curtea mai reţine că prevederile art. 147 alin. (4) teza a doua din Constituţie referitoare la efectul general obligatoriu şi pentru viitor al deciziilor Curţii nu disting nici în funcţie de tipurile de decizii pe care Curtea Constituţională le pronunţă, nici în funcţie de conţinutul acestor decizii, ceea ce conduce la concluzia că toate deciziile instanţei de contencios constituţional, în întregul lor, sunt general obligatorii. Curtea Constituţională s-a pronunţat în acest sens, de exemplu, prin Decizia nr. 206 din 29 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 13 iunie 2013, prin care a reţinut, invocând jurisprudenţa sa anterioară, că „atât considerentele, cât şi dispozitivul deciziilor sale sunt general obligatorii şi se impun cu aceeaşi forţă tuturor subiectelor de drept. În consecinţă, atât Parlamentul, cât şi Guvernul, respectiv autorităţile şi instituţiile publice urmează, în aplicarea legii criticate, să respecte cele stabilite de Curtea Constituţională în considerentele şi dispozitivul prezentei decizii“.
    114. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Sevastiţa Stoian în Dosarul nr. 58/98/2024 al Tribunalului Ialomiţa - Secţia civilă, de Ştefania Stan în Dosarul nr. 965/3/2024 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Carmen Maria Zaharia în Dosarul nr. 89/98/2024 al Tribunalului Ialomiţa - Secţia civilă, de Viorica Alionte în Dosarul nr. 335/113/2024 al Tribunalului Vrancea - Secţia I civilă, de Călin George Hosu în Dosarul nr. 1.122/108/2024 al Tribunalului Arad - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale, de Daniela Briţa şi alţii, de George Coca, precum şi de Eugenia Ion în dosarele nr. 3.928/3/2024, nr. 4.493/3/2024 şi nr. 3.061/3/2024 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Marius Neculcea şi Corina Corbaciu în Dosarul nr. 1.037/108/2024 al Tribunalului Arad - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale, de Elena Cristina Lungu şi alţii în Dosarul nr. 155/90/2024 al Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă, de Costel Catrinoiu în Dosarul nr. 187/98/2024 al Tribunalului Ialomiţa - Secţia civilă, de Andrei Vlăduţ Sebeşan şi alţii în Dosarul nr. 248/85/2024 al Tribunalului Sibiu - Secţia I civilă, de Aurel Gogoci, Ion Micuţ şi Maria Nemoianu în Dosarul nr. 204/90/2024 al Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă, de Doina Anghel şi alţii, de Viorica Cosma şi Veronica Năstăsie, de Ioana Ilie şi alţii, precum şi de Theodor Mrejeru în dosarele nr. 2.687/3/2024, nr. 3.064/3/2024, nr. 3.095/3/2024 şi nr. 4.392/3/2024 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Leontin Lungu şi Alexandru Daniel Petre, de Rodica Dinu şi Nicolae Coameşu, precum şi de Mărioara Dicu în dosarele nr. 156/90/2024, nr. 329/90/2024 şi nr. 408/90/2024 ale Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă, respectiv de Oprica Mihaela Mărgineanu în Dosarul nr. 428/101/2024 al Tribunalului Mehedinţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 101 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal sunt neconstituţionale.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Tribunalului Ialomiţa - Secţia civilă, Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, Tribunalului Vrancea - Secţia I civilă, Tribunalului Arad - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale, Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă, Tribunalului Sibiu - Secţia I civilă, precum şi Tribunalului Mehedinţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 19 decembrie 2024.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Cristina Titirişcă

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 724 din 19 decembrie 2024

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ DECIZIA nr. 724 din 19 decembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 724 din 19 decembrie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal