Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cosmin-Marian │- │
│Văduva │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, în ansamblu, şi a dispoziţiilor art. VII pct. 3 din această ordonanţă de urgenţă, în special, excepţie ridicată de Cristian Mihai în Dosarul nr. 854/108/2020 al Tribunalului Arad - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale, de Ion Cornel Firescu, Florian Laurenţiu Fiertu, Nicolaie-Cristian Florea şi Florin Pătrună în dosarele nr. 2.331/63/2020, nr. 4.620/63/2020, nr. 8.726/63/2020 şi nr. 5.490/63/2021 ale Tribunalului Dolj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Ioan Cristian Sanda şi Eleodor Curcă în dosarele nr. 1.804/102/2019*/a1 şi nr. 2.525/102/2019/a1 ale Tribunalului Mureş - Secţia civilă, de Vasile Ştrango, Valeriu Ovidiu Păştean, Istvan-Janos Farkas, Ioan Macxim, Florin Mihai Ghirean, Dorel-Florin Chereji, Gheorghe Marcel Şanţa, Robert Vasile Paşcu, Tiberiu Virag, Radu Marian Cosma, Radu Nicolae Balaj, Adrian Radu Iluţ, Sorin Băniţă, Luigi Eugen Jurju, Lucian Gheorghe Tarţa, Marinel Vasile Pop şi Nicolae Geiger în dosarele nr. 161/83/2020, nr. 415/83/2020, nr. 665/83/2020, nr. 667/83/2020, nr. 712/83/2020, nr. 713/83/2020, nr. 764/83/2020, nr. 765/83/2020, nr. 1.447/83/2020, nr. 1.112/83/2020, nr. 969/83/2020, nr. 755/83/2020, nr. 1.667/83/2021, nr. 1.234/83/2021, nr. 1.235/83/2021, nr. 1.232/83/2021 şi nr. 297/83/2021 ale Tribunalului Satu Mare - Secţia I civilă, de Ioan Paul, Arghil Dorel Bîlc şi Flaviu Sorin Crăţ în dosarele nr. 599/83/2019, nr. 2.412/83/2019 şi nr. 791/83/2020 ale Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă, de Floari Nicolae în Dosarul nr. 967/101/2020 al Tribunalului Mehedinţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Liviu Gigi Filiche, Marcel Iftemi, Petru Bortaş, Lucian Ion Amariţei, Gheorghiţă Paraschiv Negoescu, Neculai Condurachi, Ioan Achiţei şi Nicuşor Tăcuţanu în dosarele nr. 3.415/99/2019, nr. 2.286/99/2021, nr. 4.305/99/2020, nr. 3.275/99/2020, nr. 4.571/99/2020, nr. 4.693/99/2020, nr. 6.160/99/2020 şi nr. 1.114/99/2021 ale Tribunalului Iaşi - Secţia I civilă, de Sandu Junghie, Cătălin Nicolae Erhan şi Corina Pătraşcu în dosarele nr. 34.747/3/2019, nr. 11.193/3/2020 şi nr. 15.880/3/2020 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Horia Nicolae Bădău în Dosarul nr. 2.074/111/2020 al Tribunalului Bihor - Secţia I civilă, de Fănel Ştefan Neacă şi Ioana Stanca în dosarele nr. 5.644/63/2019 şi nr. 2.837/63/2019 ale Curţii de Apel Craiova - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, de Jan Sandu Carp în Dosarul nr. 968/122/2020 al Tribunalului Giurgiu - Secţia civilă, de Benone Marian Pop în Dosarul nr. 811/96/2020 al Tribunalului Harghita - Secţia civilă, de Valer Văideanu şi Corneluş Alexa în dosarele nr. 516/103/2020 şi nr. 2.456/110/2019 ale Curţii de Apel Bacău - Secţia I civilă, de Mircea Biţiş, Alexandru Ciubotaru şi Augustin-Dorin Maxim în dosarele nr. 2.787/62/2020, nr. 2.470/62/2019 şi nr. 3.638/62/2019 ale Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă, de Bogdan Şerbănoiu în Dosarul nr. 6.840/120/2020 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia I civilă, de Stelian Dacian Rusiu, Dumitru Doru Burlan, Ionescu-Dănuţ Maftei, Eugen-George Bejanaru, Adrian Brănescu şi Adrian-Constantin Rusen în dosarele nr. 3.740/62/2020, nr. 2.917/62/2021, nr. 2.921/62/2021, nr. 2.923/62/2021, nr. 3.158/62/2021 şi nr. 2.694/62/2021 ale Tribunalului Braşov - Secţia I civilă, de Florin Claudiu Drobot în Dosarul nr. 7.822/118/2020 al Tribunalului Constanţa - Secţia I civilă, de Gheorghe Oprişiu în Dosarul nr. 1.407/85/2020 al Tribunalului Sibiu - Secţia I civilă, de Gabriel Adrian Creţu, Nelu Oprişan şi Ion Surugiu în dosarele nr. 318/118/2020, nr. 4.263/118/2020 şi nr. 5.727/118/2020 ale Curţii de Apel Constanţa - Secţia I civilă, de Gabriel Marius Clavac şi Vasile Manolache în dosarele nr. 2.055/30/2020 şi nr. 2.075/30/2021 ale Tribunalului Timiş - Secţia I civilă, de Ioan Danalache în Dosarul nr. 2.841/86/2020 al Curţii de Apel Suceava - Secţia I civilă, de Octavian Georgescu în Dosarul nr. 1.338/103/2020 al Tribunalului Neamţ - Secţia I civilă şi de contencios administrativ, de Cătălin Pleşcan în Dosarul nr. 3.596/121/2020 al Tribunalului Galaţi - Secţia I civilă, de Cristinel Rotaru în Dosarul nr. 4.641/99/2020 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale şi de Cristian Veres în Dosarul nr. 895/119/2021 al Tribunalului Covasna - Secţia civilă. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 23 februarie 2023, în prezenţa avocatului Dumitru Prepeliţă din Baroul Braşov, cu împuternicire la dosar, şi cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, când Curtea a dispus conexarea dosarelor nr. 1.599D/2020, nr. 1.609D/2020, nr. 1.697D/2020, nr. 1.699D/2020, nr. 1.878D/2020, nr. 1.879D/2020, nr. 1.914D/2020, nr. 1.966D/2020, nr. 91D/2021, nr. 174D/2021, nr. 189D/2021, nr. 279D/2021-nr. 285D/2021, nr. 291D/2021, nr. 408D/2021, nr. 705D/2021, nr. 755D/2021, nr. 762D/2021, nr. 776D/2021, nr. 780D/2021, nr. 781D/2021, nr. 783D/2021, nr. 821D/2021, nr. 1.088D/2021, nr. 1.512D/2021, nr. 1.641D/2021, nr. 1.801D/2021, nr. 1.946D/2021, nr. 2.471D/2021, nr. 2.517D/2021, nr. 2.532D/2021, nr. 2.534D/2021, nr. 2.851D/2021, nr. 2.852D/2021, nr. 2.900D/2021, nr. 2.933D/2021, nr. 3.109D/2021, nr. 3.270D/2021, nr. 3.304D/2021, nr. 3.334D/2021, nr. 3.521D/2021, nr. 3.524D/2021, nr. 3.537D/2021, nr. 237D/2022, nr. 275D/2022-nr. 278D/2022, nr. 371D/2022-nr. 374D/2022, nr. 385D/2022, nr. 396D/2022, nr. 596D/2022-nr. 598D/2022, nr. 739D/2022, nr. 740D/2022, nr. 763D/2022, nr. 899D/2022 şi nr. 900D/2022 la Dosarul nr. 1.517D/2020, care a fost primul înregistrat, şi a amânat pronunţarea, în temeiul prevederilor art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, pentru data de 21 martie 2023, apoi, în temeiul art. 57 şi al art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, pentru data de 20 aprilie 2023, apoi, în temeiul art. 57 şi al art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, pentru 30 mai 2023, apoi, în temeiul art. 57 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 56 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, pentru 27 iunie 2023, apoi, în temeiul art. 57 şi al art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, pentru 14 septembrie 2023, apoi, în temeiul art. 57 şi al art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, pentru 21 septembrie 2023, apoi, în temeiul art. 57 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 56 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, pentru 5 octombrie 2023, apoi, în temeiul art. 57 şi al art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, pentru 14 noiembrie 2023 şi, apoi, în temeiul prevederilor art. 57 din Legea nr. 47/1992 şi ale art. 56 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, pentru 12 decembrie 2023, când a fost pronunţată prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 3. Prin Încheierea din 8 septembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 854/108/2020, Tribunalul Arad - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, prin care s-a modificat art. 60 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, excepţie ridicată de Cristian Mihai şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.517D/2020. 4. Prin Încheierea civilă din 10 septembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 2.331/63/2020, Tribunalul Dolj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017, excepţie ridicată de Ion Cornel Firescu şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.599D/2020. 5. Prin Încheierea din 15 ianuarie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 4.620/63/2020, Tribunalul Dolj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017, în ansamblul său, excepţie ridicată de Florian Laurenţiu Fiertu şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 291D/2021. 6. Prin încheierile din 6 iulie 2021 şi 7 februarie 2022, pronunţate în dosarele nr. 8.726/63/2020 şi nr. 5.490/63/2021, Tribunalul Dolj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017, excepţie ridicată de Nicolaie-Cristian Florea şi Florin Pătrună şi care formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 2.517D/2021 şi nr. 385D/2022. 7. Prin încheierile din 27 iulie 2020 şi 8 octombrie 2020, pronunţate în dosarele nr. 1.804/102/2019*/a1 şi nr. 2.525/102/2019/a1, Tribunalul Mureş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017, excepţie ridicată de Ioan Cristian Sanda şi Eleodor Curcă şi care formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 1.609D/2020 şi nr. 1.914D/2020. 8. Prin încheierile din 24 septembrie 2020, 21 ianuarie 2021, 10 februarie 2021, 11 noiembrie 2021, 24 februarie 2022 şi 10 martie 2022, pronunţate în dosarele nr. 161/83/2020, nr. 415/83/2020, nr. 665/83/2020, nr. 667/83/2020, nr. 712/83/2020, nr. 713/83/2020, nr. 764/83/2020, nr. 765/83/2020, nr. 1.447/83/2020, nr. 1.112/83/2020, nr. 969/83/2020, nr. 755/83/2020, nr. 1.667/83/2021, nr. 1.234/83/2021, nr. 1.235/83/2021, nr. 1.232/83/2021 şi nr. 297/83/2021, Tribunalul Satu Mare - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017, excepţie ridicată de Vasile Ştrango, de Valeriu Ovidiu Păştean, de Istvan-Janos Farkas, de Ioan Macxim, de Florin Mihai Ghirean, de Dorel-Florin Chereji, de Gheorghe Marcel Şanţa, de Robert Vasile Paşcu, de Tiberiu Virag, de Radu Marian Cosma, de Radu Nicolae Balaj, de Adrian Radu Iluţ, de Sorin Băniţă, de Luigi Eugen Jurju, de Lucian Gheorghe Tarţa, de Marinel Vasile Pop şi de Nicolae Geiger şi care formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 1.697D/2020, nr. 1.699D/2020, nr. 279D/2021-nr. 285D/2021, nr. 780D/2021, nr. 781D/2021, nr. 783D/2021, nr. 3.524D/2021, nr. 596D/2022-nr. 598D/2022 şi nr. 739D/2022. 9. Prin încheierile din 6 octombrie 2020, 22 martie 2021 şi 21 septembrie 2021, pronunţate în dosarele nr. 599/83/2019, nr. 2.412/83/2019 şi nr. 791/83/2020, Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017, excepţie ridicată de Ioan Paul, de Arghil Dorel Bîlc şi de Flaviu Sorin Crăţ şi care formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 1.878D/2020, nr. 1.641D/2021 şi nr. 3.270D/2021. 10. Prin Încheierea din 1 octombrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 967/101/2020, Tribunalul Mehedinţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017, excepţie ridicată de Floari Nicolae şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.879D/2020. 11. Prin Încheierea din 6 octombrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 3.415/99/2019, Tribunalul Iaşi - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017, excepţie ridicată de Liviu Gigi Filiche şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.966D/2020. 12. Prin încheierile din 11 noiembrie 2021, 11 ianuarie 2022 şi 14 februarie 2022, pronunţate în dosarele nr. 2.286/99/2021, nr. 4.305/99/2020, nr. 3.275/99/2020, nr. 4.571/99/2020, nr. 4.693/99/2020, nr. 6.160/99/2020 şi nr. 1.114/99/2021, Tribunalul Iaşi - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017, precum şi a actului normativ, în ansamblul său, excepţie ridicată de Marcel Iftemi, de Petru Bortaş, de Lucian Ion Amariţei, de Gheorghiţă Paraschiv Negoescu, de Neculai Condurachi, de Ioan Achiţei şi de Nicuşor Tăcuţanu şi care formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 3.521D/2021, nr. 3.537D/2021, nr. 275D/2022-nr. 278D/2022 şi nr. 763D/2022. 13. Prin Sentinţa civilă nr. 3.476 din 23 iulie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 34.747/3/2019, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017, excepţie ridicată de Sandu Junghie şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 91D/2021. 14. Prin Sentinţa civilă nr. 4.266 din 11 septembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 11.193/3/2020, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017, excepţie ridicată de Cătălin Nicolae Erhan şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 174D/2021. 15. Prin Sentinţa civilă nr. 5.411 din 19 octombrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 15.880/3/2020, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 prin care s-a modificat art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, excepţie ridicată de Corina Pătraşcu şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 189D/2021. 16. Prin Încheierea din 1 februarie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 2.074/111/2020, Tribunalul Bihor - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017, excepţie ridicată de Horia Nicolae Bădău şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 408D/2021. 17. Prin Încheierea din 22 februarie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 5.644/63/2019, Curtea de Apel Craiova - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017, excepţie ridicată de Fănel Ştefan Neacă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 705D/2021. 18. Prin Încheierea din 23 februarie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 2.837/63/2019, Curtea de Apel Craiova - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017, în ansamblul său, excepţie ridicată de Ioana Stanca şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 755D/2021. 19. Prin Încheierea din 8 decembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 968/122/2020, Tribunalul Giurgiu - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017, excepţie ridicată de Jan Sandu Carp şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 762D/2021. 20. Prin Încheierea din 4 februarie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 811/96/2020, Tribunalul Harghita - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017, excepţie ridicată de Benone Marian Pop şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 776D/2021. 21. Prin Încheierea din 15 februarie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 516/103/2020, Curtea de Apel Bacău - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017, în ansamblul său, excepţie ridicată de Valer Văideanu şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 821D/2021. 22. Prin Decizia nr. 932 din 3 decembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 2.456/110/2019, Curtea de Apel Bacău - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017, excepţie ridicată de Corneluş Alexa şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 900D/2022. 23. Prin Decizia civilă nr. 292/Ap din 18 martie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 2.787/62/2020, precum şi prin Încheierea din 20 mai 2021, pronunţată în Dosarul nr. 2.470/62/2019, Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017, excepţie ridicată de Mircea Biţiş şi de Alexandru Ciubotaru şi care formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 1.088D/2021 şi nr. 1.946D/2021. 24. Prin Încheierea din 25 martie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 3.638/62/2019, Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017, în ansamblul său, excepţie ridicată de Augustin-Dorin Maxim şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.512D/2021. 25. Prin Încheierea din 20 aprilie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 6.840/120/2020, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017, excepţie ridicată de Bogdan Şerbănoiu şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.801D/2021. 26. Prin Încheierea din 13 mai 2021, îndreptată prin Încheierea din 15 iulie 2021, şi prin Încheierile din 19 ianuarie 2022 şi din 3 februarie 2022, pronunţate în dosarele nr. 3.740/62/2020, nr. 2.917/62/2021, nr. 2.921/62/2021, nr. 2.923/62/2021, nr. 3.158/62/2021 şi nr. 2.694/62/2021, Tribunalul Braşov - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017, excepţie ridicată de Stelian Dacian Rusiu, de Dumitru Doru Burlan, de Ionescu-Dănuţ Maftei, de Eugen-George Bejanaru, de Adrian Brănescu şi de Adrian-Constantin Rusen şi care formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 2.471D/2021, nr. 371D/2022-nr. 374D/2022 şi nr. 899D/2022. 27. Prin Sentinţa civilă nr. 2.764 din 2 iulie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 7.822/118/2020, Tribunalul Constanţa - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017, excepţie ridicată de Florin Claudiu Drobot şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.532D/2021. 28. Prin Sentinţa civilă nr. 708 din 29 iunie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 1.407/85/2020, Tribunalul Sibiu - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017, excepţie ridicată de Gheorghe Oprişiu şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.534D/2021. 29. Prin Încheierile din 20 aprilie 2021 şi 25 mai 2021, pronunţate în dosarele nr. 318/118/2020 şi nr. 4.263/118/2020, Curtea de Apel Constanţa - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017, în ansamblul său, excepţie ridicată de Gabriel Adrian Creţu şi de Nelu Oprişan şi care formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 2.851D/2021 şi nr. 2.852D/2021. 30. Prin Încheierea din 26 mai 2021, pronunţată în Dosarul nr. 2.055/30/2020, Tribunalul Timiş - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017, excepţie ridicată de Gabriel Marius Clavac şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.900D/2021. 31. Prin Încheierea din 24 februarie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 2.075/30/2021, Tribunalul Timiş - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017, excepţie ridicată de Vasile Manolache şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 740D/2022. 32. Prin Încheierea din 23 septembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 2.841/86/2020, Curtea de Apel Suceava - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017, în ansamblul său, excepţie ridicată de Ioan Danalache şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.933D/2021. 33. Prin Încheierea din 24 septembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 1.338/103/2020, Tribunalul Neamţ - Secţia I civilă şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017, excepţie ridicată de Octavian Georgescu şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.109D/2021. 34. Prin Sentinţa civilă nr. 1.269 din 15 septembrie 2021, îndreptată prin Încheierea din 12 octombrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 3.596/121/2020, Tribunalul Galaţi - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017, excepţie ridicată de Cătălin Pleşcan şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.304D/2021. 35. Prin Încheierea din 19 octombrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 5.727/118/2020, Curtea de Apel Constanţa - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII pct. 1 şi 3 şi ale art. X cu referire la art. VII pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017, excepţie ridicată de Ion Surugiu şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.334D/2021. 36. Prin Decizia civilă nr. 1.059 din 21 decembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 4.641/99/2020, Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017, excepţie ridicată de Cristinel Rotaru şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 237D/2022. 37. Prin Sentinţa civilă nr. 63 din 3 februarie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 895/119/2021, Tribunalul Covasna - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017, excepţie ridicată de Cristian Veres şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 396D/2022. 38. Excepţiile de neconstituţionalitate menţionate au fost ridicate în cauze având ca obiect contestarea deciziilor de pensionare a autorilor acestora. 39. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia invocă, deopotrivă, critici de neconstituţionalitate extrinsecă şi intrinsecă, după cum urmează. 40. Referitor la criticile de neconstituţionalitate extrinsecă, se susţine că proiectul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 a fost adoptat fără să se solicite avizul Consiliului Legislativ. Acest aviz a fost solicitat după adoptarea de către Guvern a ordonanţei de urgenţă. Din acest motiv, apreciază autorii excepţiei, s-au încălcat prevederile art. 79 alin. (1) din Constituţie, ale art. 4 alin. (1) din Legea nr. 73/1993 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Legislativ şi ale art. 24 alin. (2) din Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum şi a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 561/2009; totodată se susţine că au fost încălcate şi dispoziţiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum şi ale art. 29 pct. III lit. b) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Legislativ. 41. De asemenea, menţionează autorii excepţiei, există o diferenţă între titlul actului normativ publicat în Monitorul Oficial al României şi titlul Hotărârii Guvernului de supunere spre adoptare Parlamentului a proiectului de lege de aprobare a ordonanţei de urgenţă, în aplicarea art. 115 alin. (5) teza întâi din Constituţie. Modificarea adusă titlului, adoptată la sugestia din avizul Consiliului Legislativ, ar fi trebuit să fie valorificată anterior adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017. În susţinerea acestei argumentări se invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 140 din 13 martie 2019, paragraful 80, nr. 221 din 2 iunie 2020, paragrafele 64-67, şi nr. 229 din 2 iunie 2020, paragrafele 52 şi 53, prin care s-a statuat că, pentru a nu se compromite rolul Consiliului Legislativ, avizul acestuia trebuie solicitat anterior emiterii ordonanţei de urgenţă. În finalul expunerii acestei critici, se arată că jurisdicţia constituţională nu a mai soluţionat, până în prezent, o critică similară care să vizeze modul de adoptare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017. 42. Autorii excepţiei susţin că se încalcă dispoziţiile art. 115 alin. (1) din Constituţie, având în vedere că acestea interzic adoptarea ordonanţelor de urgenţă, inferioare ca forţă juridică, în domeniul legilor organice, precum şi cele ale art. 102 din Constituţie referitor la rolul Guvernului. În acest sens este invocată jurisprudenţa Curţii Constituţionale, potrivit căreia ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate pentru simplul motiv că Guvernul doreşte să înlăture o anumită opţiune legislativă a Parlamentului. 43. În continuare, se menţionează că se încalcă şi art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituţie, deoarece (i) pensiile sunt subsumabile protecţiei sociale, (ii) potrivit acestui text constituţional, materia protecţiei sociale trebuie reglementată prin lege organică, iar (iii) măsura criticată prin prezenta excepţie a fost adoptată prin ordonanţă de urgenţă. 44. Se încalcă art. 115 alin. (6) din Constituţie, pentru că măsura criticată afectează dreptul fundamental la pensie. 45. Se încalcă art. 115 alin. (4) din Constituţie pentru că nu este motivată urgenţa măsurii criticate. Astfel, inechitatea la care face referire Guvernul în preambulul actului normativ ar fi trebuit remediată nu prin adoptarea măsurii criticate, ci prin creşterea tuturor celorlalte pensii. În plus, justificarea măsurii criticate prin raportare la egalitatea de tratament dintre pensiile de serviciu şi cele din sistemul de asigurări sociale nu este legitimă, având în vedere că, obiectiv vorbind, cele două categorii de pensionari se află în situaţii diferite, întrucât pensiile lor sunt plătite de la bugetul de stat şi, respectiv, bugetul asigurărilor sociale de stat. În sprijinul acestui raţionament, autorii invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 20 din 2 februarie 2000 privind tratamentul juridic al pensiilor de serviciu ale magistraţilor şi militarilor. 46. Tot cu referire la motivarea urgenţei şi la îndeplinirea situaţiei extraordinare, autorii excepţiei critică conţinutul notei de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017, în sensul că este greşită susţinerea potrivit căreia toate pensiile de serviciu se calculează în mod similar, adică 80% din media veniturilor totale brute realizate în ultimele 12 luni de activitate anterioare lunii în care se depune cererea de înscriere la pensia de serviciu. Astfel, pensiile militare se calculează potrivit art. 28-30 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat. Este greşită şi susţinerea referitoare la actualizarea anuală a pensiilor de serviciu ale militarilor în raport cu salariile militarilor aflaţi în activitate, neexistând o asemenea prevedere în art. 59 din Legea nr. 223/2015, anterior modificării aduse de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017. 47. De asemenea, autorii arată că, deşi în nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă nr. 59/2017 Guvernul susţine că menţinerea actualizării pensiilor în funcţie de nivelul salariilor/soldelor nu mai este sustenabilă din punct de vedere bugetar, în conţinutul art. VII pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 se face, totuşi, referire la actualizare. În plus, noua formă a art. 60 din Legea nr. 223/2015 conţine o măsură care nu a fost motivată în nota de fundamentare. În sfârşit, solda netă este o noţiune distinctă de noţiunea venit folosită de legiuitor în reglementarea celorlalte pensii de serviciu. Toate aceste elemente susţin concluzia că se încalcă art. 31 din Legea nr. 24/2000. În plus, restrângerea dreptului la pensie nu este temporară, ci acesta este în mod permanent afectat şi, ca atare, nu are legitimitate constituţională. De asemenea, lipsa urgenţei adoptării actului normativ adoptat este dovedită de faptul că, deşi a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la 7 august 2017, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 a intrat în vigoare la 15 septembrie. 48. În sprijinul pretinsei încălcări a prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, autorii excepţiei invocă, pe larg, considerente din jurisprudenţa Curţii Constituţionale, interpretând această jurisprudenţă (Decizia nr. 656 din 30 octombrie 2018, de exemplu) în sensul că Parlamentului, şi nu Guvernului, îi este, în mod exclusiv, atribuită competenţa de a adopta reglementări în materia dreptului fundamental la pensie, inclusiv a celor vizate de Legea nr. 223/2015. 49. Prin aceeaşi acţiune normativă criticată, prin care, în mod implicit, se elimină sporul, aplicabil şi poliţiştilor, prevăzut de art. 11 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, lege organică, Guvernul a încălcat principiul separaţiei puterilor în stat, expres reglementat de art. 1 alin. (4) din Constituţie. 50. Standardele de claritate a legii sunt încălcate, deoarece art. 3 lit. m), art. 30 şi 60 din Legea nr. 223/2015 „au aceeaşi reglementare sau conţin o reglementare incertă“. Prin urmare, aplicarea acestora a condus la nevalorificarea sporului prevăzut de art. 11 din Legea nr. 80/1995, precum şi a celui prevăzut de art. 108 din Legea nr. 223/2015. Se arată că adoptarea Legii nr. 149/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale, prin care sporul aferent semnului onorific a fost acordat şi soldaţilor şi gradaţilor, reprezintă un temei care susţine concluzia că intenţia legiuitorului a fost de majorare a pensiei nete cu sporul respectiv. Aceste standarde includ stabilitatea şi durabilitatea raporturilor juridice, precum şi seriozitatea organelor legislative ale statului, aspecte încălcate prin măsura criticată prin prezenta excepţie. 51. De asemenea, autorii excepţiei precizează că actul normativ criticat se situează într-o contradicţie flagrantă cu actul normativ pe care îl modifică, fiind astfel încălcat principiul stabilităţii raporturilor juridice. 52. În sfârşit, se mai arată că standardele de calitate a legii sunt încălcate, deoarece pensionarul militar nu are posibilitatea să îşi adapteze conduita şi să aibă reprezentarea corectă a derulării procedurii de pensionare şi nici a condiţiilor de recalculare a pensiei. 53. În continuare, autorii precizează că prevederile criticate îi discriminează pe cei care se pensionează ulterior intrării acestora în vigoare faţă de cei pensionaţi anterior acestei date, care au o pensie mult mai mare, respectiv egală cu media salariilor brute. Astfel, ambele categorii de persoane se află în aceeaşi situaţie, respectiv au desfăşurat activităţi în condiţii similare. Prin urmare, criteriul diferenţierii impuse de data pensionării este arbitrar, neţinând seama de asemănările obiective dintre cele două categorii de persoane. Sunt evocate şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la discriminare, prevederi din dreptul Uniunii Europene referitoare la principiul egalităţii de tratament, care au prioritate de aplicare faţă de dreptul intern, precum şi art. 2 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000. În plus, măsura discriminatorie încalcă şi principiul prevăzut la art. 2 lit. f) din Legea nr. 223/2015, principiu care vizează recunoştinţa faţă de loialitatea, sacrificiile şi privaţiunile suferite de militari, poliţişti şi funcţionari publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi familiile acestora pe timpul carierei. 54. În continuarea criticilor formulate prin raportare la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie se arată că titularii pensiilor de serviciu reglementate de Legea nr. 223/2015 sunt discriminaţi faţă de alţi titulari ai unor asemenea pensii, cum sunt magistraţii, deşi sunt supuşi unor interdicţii similare. Pensiile poliţiştilor, întrucât sunt, alături de cele ale cadrelor militare, reglementate prin Legea nr. 223/2015, trebuie să se bucure de acelaşi regim constituţional recunoscut pensiilor cadrelor militare prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 20 din 2 februarie 2000. Or, pensiile magistraţilor pot fi în continuare actualizate în funcţie de salariile magistraţilor activi, potrivit art. 85 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată. 55. Mai departe se susţine că elementele salariale care alcătuiesc baza de calcul al pensiei au fost suplimentate cu unele sporuri şi venituri pe care cei care au ieşit anterior la pensie nu le-au primit la data naşterii dreptului la pensie militară de stat, nefiind valorificate la pensie. Ca atare, recalcularea pensiei pe baza unor elemente salariale incomplete şi diminuate în raport cu situaţia la zi reprezintă o discriminare faţă de cei cărora pensia li se stabileşte în funcţie de cuantumul veniturilor aduse la zi. 56. Titularii pensiilor reglementate de Legea nr. 223/2015 sunt discriminaţi faţă de celelalte categorii sociale cărora pensia netă nu le-a fost micşorată. 57. Se mai arată că sunt discriminaţi pensionarii ale căror pensii au fost calculate prin raportare la Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii faţă de militarii în activitate, ale căror solde de funcţii sunt majorate etapizat până în 2022. 58. Se încalcă şi dreptul de proprietate privată, având în vedere că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul la pensie este asimilat unui bun, în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie. 59. Sporul prevăzut de art. 11 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare reprezintă o motivaţie serioasă pentru urmarea carierei militare, iar la momentul decorării dreptul la acest spor capătă un caracter patrimonial care face obiectul unei speranţe legitime la primirea lui. Reducerea sau neacordarea acestui spor reprezintă o veritabilă expropriere. Din acest motiv, prevederile criticate pot fi constituţionale numai dacă permit adăugarea integrală a acestui spor la pensia netă. 60. De asemenea, se încalcă şi dreptul la pensie al celor pensionaţi după intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017, drept garantat de art. 47 alin. (2) din Constituţie, deoarece suma scăzută ca urmare a plafonării de 85% nu este un impozit şi nu există nicio altă raţiune legală de natură să justifice această scădere. Dreptul la pensie se mai încalcă întrucât prin aplicarea plafonului de 85% şi prin scăderea impozitului pe venit din cuantumul brut al pensiei de serviciu se ajunge la două pensii nete cu valoare diferită, în plată rămânând cea cu valoare mai mică. De asemenea, cele două sporuri au fost, în fapt, eliminate, fără să existe un act normativ în acest sens. 61. Scăderea pensiei nete cu aproximativ 35% ca urmare a plafonării impuse de măsura criticată nu este rezonabilă şi proporţională, cu atât mai mult cu cât această plafonare nu a avut ca scop egalizarea unor stări de fapt existente. Micşorarea este atât de consistentă încât nu poate fi justificată prin principiul solidarităţii sociale. 62. Se mai consideră că se încalcă şi art. 53 din Constituţie, fără să se motiveze însă această susţinere. 63. Tribunalul Arad - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, având în vedere cele reţinute în Decizia Curţii Constituţionale nr. 849 din 12 decembrie 2019. 64. Tribunalul Dolj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.599D/2020, arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 65. Tribunalul Dolj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 291D/2021, apreciază că excepţia este întemeiată, având în vedere că Guvernul nu a solicitat avizul Consiliului Legislativ, obligaţie impusă de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 73/1993 şi ţinând cont de deciziile Curţii Constituţionale nr. 221 din 2 iunie 2020 şi nr. 229 din 2 iunie 2020. 66. Tribunalul Dolj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări, în dosarele Curţii Constituţionale nr. 2.517D/2021 şi nr. 385D/2022, arată că excepţia este întemeiată, deoarece, deşi consultativ, avizul Consiliului Legislativ trebuia solicitat înainte de adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 şi cu respectarea termenului de 24 de ore, prevăzut de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 73/1993. Invocă în acest sens şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 221 din 2 iunie 2020, paragraful 62. 67. Tribunalul Mureş - Secţia civilă, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.609D/2020, arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 68. Tribunalul Mureş - Secţia civilă, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.914D/2020, arată că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, însuşindu-şi motivarea autorului excepţiei. 69. Tribunalul Satu Mare - Secţia I civilă arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 70. Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 71. Tribunalul Mehedinţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia este întemeiată, deoarece Guvernul nu a solicitat avizul Consiliului Legislativ înainte de adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017, ci ulterior acestui moment. În acest sens, evocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 221 din 2 iunie 2020 şi nr. 229 din 2 iunie 2020. 72. Tribunalul Iaşi - Secţia I civilă, în Dosarul Curţii nr. 1.966D/2020, nu îşi exprimă opinia cu privire la temeinicia excepţiei de neconstituţionalitate. 73. Tribunalul Iaşi - Secţia I civilă, în dosarele Curţii nr. 3.521D/2021, nr. 3.537D/2021, nr. 275D/2022-nr. 278D/2022 şi nr. 763D/2022, arată că excepţia de neconstituţionalitate a art. VII pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 este neîntemeiată, iar în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017, în ansamblul său, arată că urmează ca instanţa de contencios constituţional să se pronunţe cu privire la respectarea normelor de tehnică legislativă pentru elaborarea acestui act normativ. 74. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia este neîntemeiată. 75. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 189D/2021, cu referire la temeinicia excepţiei, arată că motivele invocate vizează însuşi fondul cererii, astfel că o precizare a punctului său de vedere ar echivala cu o antepronunţare în cauză, în sensul art. 42 pct. 1 din Codul de procedură civilă. 76. Tribunalul Bihor - Secţia I civilă nu îşi exprimă opinia cu privire la temeinicia excepţiei. 77. Curtea de Apel Craiova - Secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale nu îşi exprimă opinia cu privire la temeinicia excepţiei de neconstituţionalitate. 78. Tribunalul Giurgiu - Secţia civilă apreciază că excepţia este neîntemeiată. 79. Tribunalul Harghita - Secţia civilă apreciază că excepţia este neîntemeiată. 80. Curtea de Apel Bacău - Secţia I civilă, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 821D/2021, apreciază că excepţia este întemeiată, având în vedere că Guvernul nu a solicitat avizul Consiliului Legislativ. În acest sens, evocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 221 din 2 iunie 2020 şi nr. 229 din 2 iunie 2020. 81. Curtea de Apel Bacău - Secţia I civilă, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 900D/2022, apreciază că excepţia este neîntemeiată, având în vedere faptul că avizul Consiliului Legislativ a fost solicitat prin Adresa nr. 183C din 4 august 2017 şi raportat la art. 4 alin. (3) din Legea nr. 73/1993. 82. Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă apreciază că excepţia este neîntemeiată, nefiind aplicabilă situaţia care a stat la baza Deciziei Curţii nr. 229 din 2 iunie 2020, paragrafele 53-55, deoarece nu se poate susţine că Guvernul nu a fost interesat şi nu a permis Consiliului Legislativ să îşi îndeplinească rolul său constituţional. 83. Tribunalul Dâmboviţa - Secţia I civilă arată că, în principiu, lipsa avizului Consiliului Legislativ în procedura de emitere a ordonanţei de urgenţă a Guvernului poate reprezenta un viciu de constituţionalitate, din perspectiva art. 79, raportat la art. 1 alin. (5) din Constituţie. Cu toate acestea, instanţa nu deţine elemente probatorii suficiente pentru a analiza cazul concret. 84. Tribunalul Braşov - Secţia I civilă, în Dosarul Curţii nr. 2.471D/2021, nu îşi motivează opinia cu privire la temeinicia excepţiei. 85. Tribunalul Braşov - Secţia I civilă, în dosarele Curţii nr. 371D/2022-nr. 374D/2022 şi nr. 899D/2022, arată că excepţia este întemeiată, pentru motivele invocate de către autorul acesteia. 86. Tribunalul Constanţa - Secţia I civilă arată că excepţia este neîntemeiată. 87. Tribunalul Sibiu - Secţia I civilă arată că excepţia este neîntemeiată. 88. Curtea de Apel Constanţa - Secţia I civilă, după ce face referire la deciziile Curţii Constituţionale nr. 221 din 2 iunie 2020 şi nr. 229 din 2 iunie 2020, arată că, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, nu intră în sarcina instanţei în faţa căreia s-a ridicat excepţia să verifice constituţionalitatea propriu-zisă a prevederilor criticate, această sarcină revenind instanţei constituţionale, în exclusivitate. 89. Curtea de Apel Constanţa - Secţia I civilă, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 3.334D/2021, arată că înscrisurile depuse la dosar nu sunt suficiente pentru a se putea reţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 a fost adoptată fără a se fi solicitat (şi obţinut) avizul Consiliului Legislativ. Avizul, indiferent de data lui, nu putea să nu fi existat la momentul adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017, având în vedere că Guvernul a ţinut seama de el, schimbând până şi denumirea acesteia, potrivit sugestiei din aviz. Revine însă Curţii Constituţionale îndatorirea să aprecieze asupra efectelor inadvertenţei mai sus menţionate, legată de data avizului. Efectuarea unor demersuri probatorii suplimentare legate de procedura adoptării actului normativ criticat depăşeşte competenţa Curţii de Apel Constanţa. 90. Tribunalul Timiş - Secţia I civilă arată că excepţia este neîntemeiată. 91. Curtea de Apel Suceava - Secţia I civilă arată că excepţia este neîntemeiată, fără a-şi motiva opinia. 92. Tribunalul Neamţ - Secţia I civilă şi de contencios administrativ nu îşi exprimă opinia cu privire la temeinicia excepţiei. 93. Tribunalul Galaţi - Secţia I civilă, cu privire la temeinicia excepţiei, susţine că în cadrul controlului de constituţionalitate a priori se analizează numai constituţionalitatea unei legi/ordonanţe înainte de intrarea în vigoare, conform art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, iar o critică precum lipsa avizului Consiliului Legislativ poate fi valorificată în cadrul acestui tip de control, iar nu ulterior intrării în vigoare a actului normativ. 94. Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia este neîntemeiată. 95. Tribunalul Covasna - Secţia civilă apreciază că excepţia este neîntemeiată, fără a-şi motiva opinia. 96. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctul de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 97. Avocatul Poporului, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.879D/2020, arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 este neconstituţională în ansamblul său, fiind adoptată cu încălcarea art. 1 alin. (3) şi (5), precum şi a art. 79 alin. (1) din Constituţie, deoarece avizul privind proiectul de ordonanţă de urgenţă a fost solicitat Consiliului Legislativ după 3 zile de la data adoptării. În susţinere, evocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 304 din 4 mai 2017 şi 221 din 2 iunie 2020. 98. Guvernul, în dosarele Curţii Constituţionale nr. 1.914D/2020, nr. 1.966D/2020 şi nr. 408D/2021, susţine că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, având în vedere cele reţinute de Curtea Constituţională în deciziile nr. 849 din 12 decembrie 2019, nr. 541 din 2 iulie 2020, nr. 547 din 18 septembrie 2018 şi nr. 687 din 31 octombrie 2019, paragraful 31, sau nr. 51 din 4 februarie 2014. Mai arată că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă sub aspectele invocate în baza art. 4 alin. (1), art. 30 alin. (6) şi (7), art. 31 alin. (1) şi (2), art. 42 alin. (1) şi (2) şi art. 115 alin. (1) şi (2) din Constituţie, criticile raportate la aceste texte constituţionale nefiind motivate (este invocată, printre altele, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 373 din 28 mai 2019). Totodată, în punctul de vedere înaintat în dosarele Curţii Constituţionale nr. 2.471D/2021, nr. 2.517D/2021 şi nr. 2.534D/2021, Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, deoarece în procesul legislativ de adoptare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 nu a fost solicitat avizul Consiliului Legislativ în condiţiile prevăzute de lege, aducându-se astfel atingere art. 79 alin. (1) din Constituţie. În susţinerea acestui punct de vedere, Guvernul invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 83 din 15 ianuarie 2009, nr. 221 din 2 iunie 2020 şi nr. 229 din 2 iunie 2020. 99. În temeiul art. 76 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, judecătorul-raportor desemnat în cauză a solicitat Guvernului să precizeze dacă în cadrul procedurii de adoptare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 a fost solicitat avizul Consiliului Legislativ în considerarea art. 4 din Legea nr. 73/1993 pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Legislativ şi, în caz afirmativ, să se comunice data la care a fost solicitat avizul, precum şi data la care Consiliul Legislativ a transmis avizul. Prin răspunsul transmis de către Guvern în 29 noiembrie 2022 se confirmă că Adresa de solicitare a Avizului nr. 183CL din 4 august 2017 este înregistrată la Consiliul Legislativ cu nr. R1256.7.08.2017. CURTEA, examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului şi al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, înscrisurile depuse la dosare, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 100. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10, 29 şi 33 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 101. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 648 din 7 august 2017, în ansamblul său, pentru motive de neconstituţionalitate extrinsecă, şi dispoziţiile art. VII pct. 3 din această ordonanţă de urgenţă, în special, pentru motive de neconstituţionalitate extrinsecă şi intrinsecă deopotrivă. 102. Prevederile art. VII pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 vizează modificarea prevederilor art. 60 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 27 iulie 2015, şi au următorul conţinut: „Art. 60. - La stabilirea pensiei militare de stat, pensia netă nu poate fi mai mare decât media soldelor/salariilor lunare nete corespunzătoare soldelor/salariilor lunare brute cuprinse în baza de calcul al pensiei.“ 103. Se mai observă că, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 3.334D/2021, instanţa judecătorească a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. VII pct. 1 şi 3, precum şi a prevederilor art. X cu referire la dispoziţiile art. VII pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017. Cu toate acestea, din examinarea motivării excepţiei ridicate în cauza respectivă rezultă, fără dubiu, că autorul a formulat doar critica privind adoptarea actului normativ fără solicitarea avizului Consiliului Legislativ şi nu a formulat nicio altă critică de neconstituţionalitate. Prin urmare, în Dosarul nr. 3.334D/2021, Curtea Constituţională este sesizată exclusiv cu soluţionarea acestei critici. 104. Prevederile art. 60 din Legea nr. 223/2015 au mai fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1116 din 29 decembrie 2018. Cu toate acestea, având în vedere că, potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, pot fi supuse controlului de constituţionalitate şi dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, excepţia de neconstituţionalitate, aşa cum a fost ridicată în prezenta cauză, este admisibilă, din perspectiva art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. 105. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (4) privind statul de drept şi separaţia puterilor în stat, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 41 privind munca şi protecţia socială a muncii, art. 47 alin. (2) privind dreptul la pensie, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, art. 61 alin. (1) privind autoritatea legiuitoare, art. 73 alin. (3) lit. p) privind reglementarea prin lege organică a regimului general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi protecţia socială, art. 79 alin. (1) privind Consiliul Legislativ, art. 102 alin. (1) privind rolul Guvernului şi art. 115 alin. (1), (4) şi (6) privind condiţiile de adoptare a ordonanţelor şi a ordonanţelor de urgenţă. 106. Examinând excepţia de neconstituţionalitate în raport cu art. 1 alin. (4), art. 61 alin. (1), art. 73 alin. (3) lit. p), art. 102 alin. (1) şi (2) şi art. 115 alin. (1) din Constituţie, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 844 din 14 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 16 martie 2022, paragrafele 56-58, referitor la competenţa Guvernului de a adopta acte cu caracter normativ cu putere de lege, a statuat că prevederile art. 61 alin. (1) teza a doua din Constituţie conferă Parlamentului calitatea de unică autoritate legiuitoare a ţării, iar, în virtutea acestui monopol legislativ, Parlamentul este singura autoritate publică ce adoptă legi. În sistemul constituţional român, regula este aceea că Guvernul nu dispune de dreptul de reglementare primară a relaţiilor sociale, ci doar de dreptul de a adopta legislaţia secundară. Cu toate acestea, Constituţia instituie prin art. 108 alin. (3) şi art. 115 alin. (1)-(3) competenţa Guvernului de a emite ordonanţe, deci o competenţă normativă derivată dintr-o lege de abilitare, adoptată de Parlament, prin care unica autoritate legiuitoare din România deleagă, pentru un interval limitat de timp, competenţa de legiferare în domenii strict delimitate de Constituţie şi de legea de abilitare. Mai mult, sub aspectul competenţei de legiferare, Curtea a reţinut că relaţia dintre puterea legislativă şi cea executivă se desăvârşeşte prin competenţa conferită Guvernului de a adopta ordonanţe de urgenţă în condiţiile stabilite de art. 115 alin. (4)-(6) din Constituţie. Astfel, ordonanţa de urgenţă, ca act normativ ce permite Guvernului, sub controlul Parlamentului, să facă faţă unei situaţii extraordinare, se justifică prin necesitatea şi urgenţa reglementării acestei situaţii care, datorită circumstanţelor sale, impune adoptarea de soluţii imediate în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public. 107. Pe lângă monopolul legislativ al Parlamentului, Constituţia consacră în art. 115 delegarea legislativă, în virtutea căreia Guvernul poate emite ordonanţe simple [art. 115 alin. (1)-(3)] sau ordonanţe de urgenţă [art. 115 alin. (4)-(6)]. Transferul unor atribuţii legislative către autoritatea executivă se realizează printr-un act de voinţă al Parlamentului ori pe cale constituţională, în situaţii extraordinare, şi numai sub control parlamentar. 108. Curtea a reţinut că actul normativ criticat este o ordonanţă de urgenţă adoptată de Guvern, în temeiul art. 115 alin. (4)-(6) din Constituţie, iar nu o ordonanţă simplă, care să fie adoptată de Guvern în temeiul unei legi de abilitare, potrivit art. 108 alin. (3) şi art. 115 alin. (1)-(3) din Constituţie. Totodată, Curtea reţine că, spre deosebire de ordonanţa simplă, ordonanţa de urgenţă a Guvernului poate reglementa şi în domenii care aparţin legii organice. Prin urmare, toate criticile autorilor excepţiei privind reglementarea unor modificări şi completări aduse Legii nr. 223/2015 printr-o ordonanţă de urgenţă a Guvernului sunt neîntemeiate. 109. În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate în raport cu art. 115 alin. (4) din Constituţie, Curtea observă că, potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 844 din 14 decembrie 2021, precitată, paragrafele 56-59, prin care au fost soluţionate critici similare celor invocate şi în cauza de faţă din perspectiva art. 115 alin. (4) din Constituţie, prevederile art. 61 alin. (1) teza a doua din Constituţie conferă Parlamentului calitatea de unică autoritate legiuitoare a ţării, iar, în virtutea acestui monopol legislativ, Parlamentul este singura autoritate publică ce adoptă legi. În sistemul constituţional român, regula este aceea că Guvernul nu dispune de dreptul de reglementare primară a relaţiilor sociale, ci doar de dreptul de a adopta legislaţia secundară. Cu toate acestea, Constituţia instituie prin art. 108 alin. (3) şi art. 115 alin. (1)-(3) competenţa Guvernului de a emite ordonanţe, deci o competenţă normativă derivată dintr-o lege de abilitare, adoptată de Parlament, prin care unica autoritate legiuitoare din România deleagă, pentru un interval limitat de timp, competenţa de legiferare în domenii strict delimitate de Constituţie şi de legea de abilitare. Mai mult, sub aspectul competenţei de legiferare, Curtea a reţinut că relaţia dintre puterea legislativă şi cea executivă se desăvârşeşte prin competenţa conferită Guvernului de a adopta ordonanţe de urgenţă în condiţiile stabilite de art. 115 alin. (4)-(6) din Constituţie. Astfel, ordonanţa de urgenţă, ca act normativ ce permite Guvernului, sub controlul Parlamentului, să facă faţă unei situaţii extraordinare, se justifică prin necesitatea şi urgenţa reglementării acestei situaţii care, datorită circumstanţelor sale, impune adoptarea de soluţii imediate în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public. 110. Curtea a reţinut că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 este o ordonanţă de urgenţă adoptată de Guvern, în temeiul art. 115 alin. (4)-(6) din Constituţie, iar nu o ordonanţă simplă, care să fie adoptată de Guvern în temeiul unei legi de abilitare, potrivit art. 108 alin. (3) şi art. 115 alin. (1)-(3) din Constituţie. Totodată, Curtea a amintit că, spre deosebire de ordonanţa simplă, ordonanţa de urgenţă a Guvernului poate reglementa şi în domenii care aparţin legii organice. Prin urmare, toate criticile autorilor excepţiei privind reglementarea unor modificări şi completări aduse Legii nr. 223/2015 printr-o ordonanţă de urgenţă a Guvernului sunt neîntemeiate. 111. Totodată, Curtea a arătat că, în contextul în care o modificare legislativă de amploare, aşa cum este cea determinată de adoptarea unei noi legi-cadru de salarizare a personalului plătit din fonduri publice, este susceptibilă să determine un impact bugetar semnificativ, ce reclamă adoptarea unor măsuri urgente menite să prevină apariţia unor consecinţe negative considerabile asupra bugetului de stat, aceasta poate fi privită ca o situaţie ce are caracter extraordinar, în sensul reţinut în jurisprudenţa Curţii Constituţionale. 112. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate în raport cu art. 115 alin. (6) din Constituţie, Curtea urmează să stabilească dacă în discuţie sunt drepturi şi libertăţi fundamentale şi dacă a avut loc o afectare a acestora. În urma analizei realizate, Curtea va raporta concluzia desprinsă la textul de referinţă menţionat. În consecinţă, examinarea relaţiei de contrarietate între actul criticat şi textul de referinţă invocat se va efectua subsecvent analizării criticilor de neconstituţionalitate intrinsecă raportate la art. 16, 44 şi 47 din Constituţie. 113. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate în raport cu art. 16 alin. (1) şi (2), art. 44 şi art. 47 alin. (2) din Constituţie, Curtea observă că, prin Decizia nr. 844 din 14 decembrie 2021, paragrafele 61-66, a răspuns unor critici de neconstituţionalitate ale art. VII pct. 3 din Ordonanţă care sunt formulate şi în prezenta cauză. Astfel, Curtea a statuat, cu referire la pretinsa discriminare pe care dispoziţiile criticate o creează în raport cu alte categorii de pensionari, beneficiari ai pensiilor de serviciu sau pensionari din sistemul public, că diferitele categorii de beneficiari ai unor pensii de serviciu, respectiv pensionarii din sistemul public, nu se află în situaţii identice, fiind supuşi, de altfel, unor acte normative diferite. Având în vedere criteriile apreciate ca relevante pentru acordarea acestui tip de pensie, legiuitorul este liber să instituie condiţii diferite privind acordarea dreptului la pensie, fără ca deosebirile de tratament juridic dintre diferitele categorii socioprofesionale să aibă semnificaţia încălcării prevederilor art. 16 din Constituţie. 114. În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, Curtea a reţinut că nici Constituţia şi nici vreun instrument juridic internaţional nu prevăd cuantumul pensiei de care trebuie să beneficieze diferite categorii de persoane. Acesta se stabileşte prin legislaţia naţională. În aceste condiţii, legiuitorul poate să prevadă şi o limită minimă a cuantumului pensiei, precum şi plafonul maximal al acesteia. Referitor la critica formulată din perspectiva dreptului de proprietate, Curtea a reţinut că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului (de exemplu, Decizia din 2 martie 2006, pronunţată în Cauza Mamonov împotriva Rusiei), articolul 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la respectarea bunurilor nu poate fi înţeles în sensul că îndreptăţeşte o persoană la o pensie într-un anumit cuantum. De asemenea, Curtea Constituţională a statuat următoarele: „Cuantumul pensiei reprezintă un bun numai în măsura în care acesta a devenit exigibil.“ În aceste condiţii, a conchis Curtea, nu se încalcă dispoziţiile art. 44 din Constituţie privind dreptul de proprietate privată. 115. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a art. 47 alin. (2) din Constituţie, Curtea Constituţională a reamintit că legiuitorul este autorizat/îndrituit să stabilească conţinutul dreptului la pensie şi condiţiile acordării acestuia, precum şi să le modifice în funcţie de resursele financiare existente la un anumit moment. 116. Referindu-se la dreptul legiuitorului de a modifica legislaţia în ceea ce priveşte modul de actualizare a pensiilor militare de stat, Curtea a reamintit că art. 47 alin. (2) din Constituţie, deşi consacră dreptul la pensie, nu oferă garanţii şi cu privire la algoritmul de creştere a cuantumului acesteia în viitor. Din contră, valoarea punctului de pensie, limita maximă a cuantumului pensiei, condiţiile de recalculare şi de recorelare a pensiilor anterior stabilite, precum şi indexarea acestora nu se pot face decât în raport cu resursele fondurilor de asigurări sociale disponibile. De asemenea, Curtea a arătat că, întrucât se realizează periodic, indexarea pensiei se supune prevederilor în vigoare la momentul indexării, potrivit principiului tempus regit actum, astfel că nu se poate vorbi de un drept câştigat în temeiul unor reglementări anterioare, care nu mai sunt în vigoare. 117. Prin Decizia nr. 828 din 9 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 31 ianuarie 2022, paragraful 17, Curtea a reamintit jurisprudenţa sa constantă potrivit căreia această normă constituţională instituie veritabile limitări ale competenţei atribuite Guvernului. Se poate deduce că interdicţia adoptării de ordonanţe de urgenţă este totală şi necondiţionată atunci când menţionează că „nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale“ şi că „nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică“. În celelalte domenii prevăzute de text, ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate dacă „afectează“, dacă au consecinţe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conţin, au consecinţe pozitive în domeniile în care intervin. Curtea a arătat că verbul „a afecta“ este susceptibil de interpretări diferite, aşa cum rezultă din unele dicţionare. Din punctul de vedere al Curţii, aceasta urmează să reţină numai sensul juridic al noţiunii, sub diferite nuanţe, cum ar fi: „a suprima“, „a aduce atingere“, „a prejudicia“, „a vătăma“, „a leza“, „a antrena consecinţe negative“. Cu alte cuvinte, Guvernul are o competenţă de legiferare limitată în domeniile care vizează regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie şi drepturile electorale („ordonanţele de urgenţă nu pot afecta“), cu privire la care aplicarea interdicţiei constituţionale exprese este condiţionată de adoptarea unor reglementări care suprimă, aduc atingere, prejudiciază, vatămă, lezează, în general, antrenează consecinţe negative asupra drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor constituţionale. În această din urmă ipoteză, dacă reglementările nu produc consecinţele juridice menţionate, Guvernul partajează competenţa de legiferare cu Parlamentul, fiind ţinut însă de obligaţia de a motiva în conţinutul actului normativ existenţa unei situaţii extraordinare, a cărei reglementare nu poate fi amânată, precum şi urgenţa reglementării. Curtea a constatat, în urma analizei criticii de neconstituţionalitate intrinsecă, faptul că nu a fost afectat niciun drept sau nicio libertate fundamentală, fiind astfel respectate dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie, concluzie care se impune şi în cauza de faţă. Ca atare, criticile de neconstituţionalitate raportate la art. 115 alin. (6) din Constituţie sunt neîntemeiate. 118. Examinând criticile de neconstituţionalitate raportate la prevederile art. 1 alin. (3) şi (4) şi art. 79 alin. (1) din Constituţie, Curtea reţine, având în vedere fişa legislativă, că Guvernul a adoptat Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 pe data de 4 august 2017. Secretariatul General al Guvernului a trimis Consiliului Legislativ proiectul de Ordonanţă de urgenţă privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu în aceeaşi dată, respectiv 4 august 2017, însă solicitarea de aviz a fost înregistrată la Consiliul Legislativ în data de 7 august 2017. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 648 din 7 august 2017. La aceeaşi dată, Consiliul Legislativ a emis Avizul nr. 644 din 7 august 2017, favorabil, cu observaţii şi propuneri. 119. Data la care a fost înaintată solicitarea de aviz către Consiliul Legislativ, respectiv 4 august 2017, nu coincide cu data la care această solicitare a fost înregistrată la Consiliul Legislativ, respectiv 7 august 2017. Chiar dacă avizul Consiliului Legislativ a fost transmis în aceeaşi zi în care a fost înregistrat la această instituţie, respectiv data de 7 august 2017, Guvernul nu mai putea opera eventualele observaţii altfel decât cu respectarea dispoziţiilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 2 aprilie 2001 - în vigoare la momentul emiterii Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 - potrivit cărora „Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanţe în prezenţa majorităţii membrilor săi. Hotărârile şi ordonanţele se adoptă prin consens. Dacă nu se realizează consensul, hotărăşte prim-ministrul“. Or, data adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017, aşa cum apare indicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 648 din 7 august 2017, este data de 4 august 2017, şi nu data de 7 august 2017. 120. Cu privire la rolul constituţional al Consiliului Legislativ, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin mai multe decizii, aşa cum sunt Decizia nr. 83 din 15 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 25 martie 2009, Decizia nr. 304 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 5 iulie 2017, Decizia nr. 221 din 2 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 7 iulie 2020, Decizia nr. 229 din 2 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 602 din 9 iulie 2020, sauDecizia nr. 50 din 15 februarie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 25 martie 2022. Curtea a subliniat importanţa rolului pe care Consiliul Legislativ îl are în cadrul procesului de legiferare, prin aceea că avizul acestui organ este emis doar după ce procedura de elaborare a actului normativ a fost încheiată, înglobând eventualele modificări propuse prin avizul altor autorităţi competente în materie, astfel că reprezintă o evaluare finală şi globală a actului normativ înainte de a fi supus adoptării. Curtea Constituţională a apreciat că din conţinutul prevederilor art. 79 alin. (1) din Constituţie şi ale celor ale art. 4 alin. (1) şi art. 9 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 se desprinde ca fiind evidentă obligaţia Guvernului ca, înainte de a adopta o ordonanţă de urgenţă, să solicite avizul Consiliului Legislativ. Nerespectarea acestei obligaţii duce la neconstituţionalitatea actului normativ adoptat. 121. Deşi avizul Consiliului Legislativ este consultativ, art. 10 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 prevede că observaţiile şi propunerile privind respectarea normelor de tehnică legislativă vor fi avute în vedere la definitivarea proiectului de act normativ, iar neacceptarea acestora trebuie motivată în cuprinsul actului de prezentare a proiectului sau într-o notă însoţitoare. 122. Prin urmare, Curtea a reţinut că avizul Consiliului Legislativ este unul deosebit de important pentru că observaţiile formulate au drept finalitate sistematizarea, unificarea şi coordonarea întregii legislaţii, astfel că acesta trebuie să fie solicitat înainte de adoptarea actului normativ. Urmărirea şi implementarea cerinţelor impuse de Legea nr. 24/2000 asigură coerenţa întregului sistem de drept, iar Consiliul Legislativ este cel care, în mod primar, realizează această activitate. Consiliul Legislativ are obligaţia de a contribui la asigurarea coerenţei şi unificării legislaţiei. Avizul Consiliului Legislativ este de natură să contribuie la unitatea şi coerenţa textului actului normativ care urmează a fi adoptat, astfel că art. 79 alin. (1) din Constituţie nu se poate interpreta decât în sensul că solicitarea avizului trebuie să fie anterioară adoptării actului normativ vizat. 123. Cu referire la invocarea art. 79 alin. (1) din Constituţie ca normă de referinţă în cadrul controlului de constituţionalitate, Curtea reţine că dezbaterea şi adoptarea unui proiect de act normativ numai cu avizul Consiliului Legislativ, precum şi competenţa constituţională a acestei autorităţi publice de a emite un aviz sunt aspecte care vizează procedura parlamentară de adoptare a legilor. Potrivit legii, atunci când Guvernul acţionează ca legiuitor delegat, acesta trebuie să solicite avizul Consiliului Legislativ anterior adoptării ordonanţei sau ordonanţei de urgenţă (cu privire la garanţiile asociate procedurii de legiferare delegată, a se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 68 din 27 februarie 2017, paragrafele 81-83). 124. Avizul Consiliului Legislativ are o consacrare constituţională expresă [art. 79 alin. (1)]. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea a două acte normative, raportat la art. 79 alin. (1) din Constituţie, motivat de nesolicitarea avizului Consiliului Legislativ în procedura de adoptare a ordonanţelor de urgenţă: Decizia nr. 221 din 2 iunie 2020, precitată, şi Decizia nr. 50 din 15 februarie 2022, precitată. Este de observat că prima decizie a fost pronunţată în cadrul controlului abstract de constituţionalitate, la sesizarea Avocatului Poporului, pe când cea de-a doua, în cadrul controlului concret pe calea excepţiei de neconstituţionalitate. 125. În esenţă, prevederile constituţionale ale art. 79 normează un aspect de colaborare între autorităţile publice implicate în procesul de legiferare în vederea asigurării sistematizării, unificării şi coordonării întregii legislaţii. Conţinutul avizului Consiliului Legislativ se circumscrie unor propuneri, opinii sau puncte de vedere din perspectiva finalităţii pentru care este dat, iar avizul în sine are rol consultativ şi nu decizional în procesul de legiferare. Solicitarea şi obţinerea avizului sunt etape procedurale în cadrul procesului legislativ, în care este implicat un organ consultativ de specialitate al Parlamentului. Acest aviz nu conduce însă, prin natura lui, direct la modificarea reglementării vizate, Parlamentul nefiind obligat să se conformeze observaţiilor din conţinutul avizului (indiferent dacă avizul este favorabil sau negativ). Or, neregularităţile procedurale de natură constituţională circumscrise unor etape/faze din cadrul procesului de legiferare - care, prin finalitatea lor, nu structurează în mod direct conţinutul normativ propriu-zis al actului normativ - pot fi constatate şi sancţionate ca atare prin invocarea de sine stătătoare a normei constituţionale de referinţă numai în cadrul unui control abstract de constituţionalitate, fie el a priori [art. 146 lit. a) teza întâi] sau a posteriori [art. 146 lit. d) teza finală], şi nu în cadrul unui control concret de constituţionalitate. O asemenea concluzie se întemeiază pe faptul că neregularitatea procedurală vizează o funcţionare deficitară a autorităţilor implicate în procesul de legiferare. Aşadar, întrucât numai un control abstract impune o perspectivă obiectivă, rezultă că numai pentru titularii dreptului de sesizare în cadrul acestui tip de control este suficient să demonstreze că s-a realizat o neregularitate procedurală de ordin constituţional pentru ca instanţa de contencios constituţional să aplice sancţiunea neconstituţionalităţii normei. 126. În schimb, controlul concret de constituţionalitate presupune o perspectivă subiectivă, orientată spre individ, în care rezultatul operei de legiferare (legea) este raportat la situaţia particulară a autorului excepţiei de neconstituţionalitate, acesta neavând ca scop în sine remedierea/optimizarea comportamentului instituţional al autorităţilor publice implicate în cadrul procesului de adoptare a legilor în toate aspectele sale. Rolul principal al acestui tip de control constă în apărarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale, precum şi în protecţia cetăţeanului faţă de modul de exercitare a puterii de stat. 127. În acelaşi timp, un anumit comportament instituţional poate implica în mod direct şi intrinsec o afectare a drepturilor şi a libertăţilor fundamentale (adoptarea unei legi organice cu majoritatea de vot cerută pentru legile ordinare), sens în care sunt avute în vedere efectele produse de o astfel de lege asupra relaţiilor sociale reglementate. În acest caz însă problema de constituţionalitate vizează un aspect decizional integrat procesului legislativ, din care se prezumă afectarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale, astfel încât controlul concret de constituţionalitate este admisibil prin chiar invocarea art. 73 sau 76 din Constituţie, după caz. În schimb, lipsa solicitării avizului Consiliului Legislativ nu conduce în mod implicit la afectarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale, nu se naşte o prezumţie în acest sens, pentru că natura avizului este una consultativă, şi nu decizională, care să fie aptă să stabilească un anumit conţinut al normei. 128. Prin urmare, invocarea art. 79 alin. (1) din Constituţie în cadrul controlului concret de constituţionalitate este admisibilă numai dacă se demonstrează existenţa unei relaţii directe între afectarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale şi nesolicitarea avizului consultativ al Consiliului Legislativ; numai în corelare cu dreptul sau libertatea fundamentală afectată, Curtea poate analiza constituţionalitatea actului normativ în raport cu art. 79 alin. (1) din Constituţie. Astfel, în evaluarea constituţionalităţii actului, mai întâi trebuie analizate criticile raportate la încălcarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale invocate şi, ulterior, concluzia astfel desprinsă să fie corelată cu exigenţele art. 79 alin. (1) din Constituţie. Aşadar, dacă nu există o încălcare a unui drept sau a unei libertăţi fundamentale, atunci art. 79 alin. (1) din Constituţie nu poate fi invocat şi analizat pentru că ar deveni standard de referinţă de sine stătător. În schimb, dacă ar exista o încălcare a unui drept sau a unei libertăţi fundamentale, atunci Curtea va evalua dacă afectarea s-a produs ca urmare a nesocotirii art. 79 alin. (1) şi numai în situaţia unui răspuns afirmativ va constata incidenţa încălcării sale. 129. În consecinţă, neregularităţile existente în cadrul de avizare a unui proiect/unei propuneri legislative nu pot în sine să determine neconstituţionalitatea legii/ordonanţei, ci acestea trebuie integrate şi invocate în considerarea unei legături cauzale cu încălcarea unui drept sau a unei libertăţi fundamentale. Aşadar, în cadrul controlului concret de constituţionalitate, respectarea art. 79 alin. (1) din Constituţie reprezintă un standard de constituţionalitate care nu poate fi invocat de sine stătător, ci corelat cu o altă reglementare constituţională. Rezultă că în cadrul controlului concret de constituţionalitate pe calea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti nu poate fi analizată încălcarea de sine stătătoare a art. 79 alin. (1) din Constituţie sub aspectul modului de desfăşurare a activităţii de avizare în cadrul procesului legislativ. 130. Din analiza efectuată Curtea observă că actul normativ criticat nu contravine drepturilor şi libertăţilor fundamentale invocate. Întrucât nu s-a constatat încălcarea vreunui drept sau vreunei libertăţi fundamentale, se reţine că nu poate fi realizat controlul de constituţionalitate din perspectiva exclusivă a standardului de referinţă exprimat de prevederile art. 79 alin. (1) din Constituţie. 131. Totodată, cu privire la presupusa încălcare a art. 53 din Constituţie, Curtea reţine că, având în vedere că nu s-a constatat restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale, invocarea acestor dispoziţii constituţionale nu are relevanţă pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate (Decizia nr. 844 din 14 decembrie 2021, paragraful 65). 132. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), al art. 29 şi al art. 33 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cristian Mihai în Dosarul nr. 854/108/2020 al Tribunalului Arad - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale, de Ion Cornel Firescu, de Florian Laurenţiu Fiertu, de Nicolaie-Cristian Florea şi de Florin Pătrună în dosarele nr. 2.331/63/2020, nr. 4.620/63/2020, nr. 8.726/63/2020 şi nr. 5.490/63/2021 ale Tribunalului Dolj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Ioan Cristian Sanda şi de Eleodor Curcă în dosarele nr. 1.804/102/2019*/a1 şi nr. 2.525/102/2019/a1 ale Tribunalului Mureş - Secţia civilă, de Vasile Ştrango, de Valeriu Ovidiu Păştean, de Istvan-Janos Farkas, de Ioan Macxim, de Florin Mihai Ghirean, de Dorel-Florin Chereji, de Gheorghe Marcel Şanţa, de Robert Vasile Paşcu, de Tiberiu Virag, de Radu Marian Cosma, de Radu Nicolae Balaj, de Adrian Radu Iluţ, de Sorin Băniţă, de Luigi Eugen Jurju, de Lucian Gheorghe Tarţa, de Marinel Vasile Pop şi de Nicolae Geiger în dosarele nr. 161/83/2020, nr. 415/83/2020, nr. 665/83/2020, nr. 667/83/2020, nr. 712/83/2020, nr. 713/83/2020, nr. 764/83/2020, nr. 765/83/2020, nr. 1.447/83/2020, nr. 1.112/83/2020, nr. 969/83/2020, nr. 755/83/2020, nr. 1.667/83/2021, nr. 1.234/83/2021, nr. 1.235/83/2021, nr. 1.232/83/2021 şi nr. 297/83/2021 ale Tribunalului Satu Mare - Secţia I civilă, de Ioan Paul, de Arghil Dorel Bîlc şi de Flaviu Sorin Crăţ în dosarele nr. 599/83/2019, nr. 2.412/83/2019 şi nr. 791/83/2020 ale Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă, de Floari Nicolae în Dosarul nr. 967/101/2020 al Tribunalului Mehedinţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Liviu Gigi Filiche, de Marcel Iftemi, de Petru Bortaş, de Lucian Ion Amariţei, de Gheorghiţă Paraschiv Negoescu, de Neculai Condurachi, de Ioan Achiţei şi de Nicuşor Tăcuţanu în dosarele nr. 3.415/99/2019, nr. 2.286/99/2021, nr. 4.305/99/2020, nr. 3.275/99/2020, nr. 4.571/99/2020, nr. 4.693/99/2020, nr. 6.160/99/2020 şi nr. 1.114/99/2021 ale Tribunalului Iaşi - Secţia I civilă, de Sandu Junghie, de Cătălin Nicolae Erhan şi de Corina Pătraşcu în dosarele nr. 34.747/3/2019, nr. 11.193/3/2020 şi nr. 15.880/3/2020 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Horia Nicolae Bădău în Dosarul nr. 2.074/111/2020 al Tribunalului Bihor - Secţia I civilă, de Fănel Ştefan Neacă şi de Ioana Stanca în dosarele nr. 5.644/63/2019 şi nr. 2.837/63/2019 ale Curţii de Apel Craiova - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, de Jan Sandu Carp în Dosarul nr. 968/122/2020 al Tribunalului Giurgiu - Secţia civilă, de Benone Marian Pop în Dosarul nr. 811/96/2020 al Tribunalului Harghita - Secţia civilă, de Valer Văideanu şi de Corneluş Alexa în dosarele nr. 516/103/2020 şi nr. 2.456/110/2019 ale Curţii de Apel Bacău - Secţia I civilă, de Mircea Biţiş, de Alexandru Ciubotaru şi de Augustin-Dorin Maxim în dosarele nr. 2.787/62/2020, nr. 2.470/62/2019 şi nr. 3.638/62/2019 ale Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă, de Bogdan Şerbănoiu în Dosarul nr. 6.840/120/2020 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia I civilă, de Stelian Dacian Rusiu, de Dumitru Doru Burlan, de Ionescu-Dănuţ Maftei, de Eugen-George Bejanaru, de Adrian Brănescu şi de Adrian-Constantin Rusen în dosarele nr. 3.740/62/2020, nr. 2.917/62/2021, nr. 2.921/62/2021, nr. 2.923/62/2021, nr. 3.158/62/2021 şi nr. 2.694/62/2021 ale Tribunalului Braşov - Secţia I civilă, de Florin Claudiu Drobot în Dosarul nr. 7.822/118/2020 al Tribunalului Constanţa - Secţia I civilă, de Gheorghe Oprişiu în Dosarul nr. 1.407/85/2020 al Tribunalului Sibiu - Secţia I civilă, de Gabriel Adrian Creţu, de Nelu Oprişan şi de Ion Surugiu în dosarele nr. 318/118/2020, nr. 4.263/118/2020 şi nr. 5.727/118/2020 ale Curţii de Apel Constanţa - Secţia I civilă, de Gabriel Marius Clavac şi Vasile Manolache în dosarele nr. 2.055/30/2020 şi nr. 2.075/30/2021 ale Tribunalului Timiş - Secţia I civilă, de Ioan Danalache în Dosarul nr. 2.841/86/2020 al Curţii de Apel Suceava - Secţia I civilă, de Octavian Georgescu în Dosarul nr. 1.338/103/2020 al Tribunalului Neamţ - Secţia I civilă şi de contencios administrativ, de Cătălin Pleşcan în Dosarul nr. 3.596/121/2020 al Tribunalului Galaţi - Secţia I civilă, de Cristinel Rotaru în Dosarul nr. 4.641/99/2020 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale şi de Cristian Veres în Dosarul nr. 895/119/2021 al Tribunalului Covasna - Secţia civilă şi constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, în ansamblul său, şi dispoziţiile art. VII pct. 3 din această ordonanţă de urgenţă, în special, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Arad - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale, Tribunalului Dolj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, Tribunalului Mureş - Secţia civilă, Tribunalului Satu Mare - Secţia I civilă, Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă, Tribunalului Mehedinţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, Tribunalului Iaşi - Secţia I civilă, Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, Tribunalului Bihor - Secţia I civilă, Curţii de Apel Craiova - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, Tribunalului Giurgiu - Secţia civilă, Tribunalului Harghita - Secţia civilă, Curţii de Apel Bacău - Secţia I civilă, Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă, Tribunalului Dâmboviţa - Secţia I civilă, Tribunalului Braşov - Secţia I civilă, Tribunalului Constanţa - Secţia I civilă, Tribunalului Sibiu - Secţia I civilă, Curţii de Apel Constanţa - Secţia I civilă, Tribunalului Timiş - Secţia I civilă, Curţii de Apel Suceava - Secţia I civilă, Tribunalului Neamţ - Secţia I civilă şi de contencios administrativ, Tribunalului Galaţi - Secţia I civilă, Curţii de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale şi Tribunalului Covasna - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 12 decembrie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Cosmin-Marian Văduva -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
