Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 teza a II-a din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Alexandru Ionuţ Ghiunea în Dosarul nr. 15.188/4/2017 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.865D/2017. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A. a depus la dosar concluzii scrise, prin care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată şi solicită judecarea cauzei în lipsă. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 370 din 31 mai 2018 şi, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba soluţiile adoptate de Curte, arată că se impune menţinerea jurisprudenţei. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 5. Prin Încheierea din 11 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 15.188/4/2017, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 teza a II-a din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România. Excepţia a fost ridicată de Alexandru Ionuţ Ghiunea într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii reglementate prin dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că obligarea utilizatorilor români de a deţine rovinietă şi exceptarea utilizatorilor străini de la obligaţia deţinerii acesteia, care, în cazul utilizatorului străin, incumbă doar conducătorului auto, instituie un tratament juridic diferenţiat pentru persoanele care se află în aceeaşi situaţie. Se realizează o discriminare contrară principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice. 7. Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă apreciază că textul legal invocat nu vizează restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Avocatul Poporului precizează că îşi menţine punctul de vedere reţinut în deciziile Curţii Constituţionale nr. 250 din 21 mai 2013, nr. 217 din 9 mai 2013 şi nr. 629 din 14 iunie 2012, în sensul constituţionalităţii dispoziţiilor legale criticate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 7 teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările şi completările ulterioare. În realitate, din motivarea excepţiei, Curtea reţine că autorul critică art. 7 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, asupra căruia se va pronunţa prin prezenta decizie şi care are următorul cuprins: „Responsabilitatea achitării corespunzătoare a tarifului de utilizare şi a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.“ 13. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 7 referitoare la egalitatea în faţa legii din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate exercitat prin prisma unor critici identice, formulate de acelaşi autor, Curtea respingând excepţia de neconstituţionalitate prin Decizia nr. 315 din 21 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 29 octombrie 2019. 15. Astfel, prin Decizia nr. 315 din 21 mai 2019, precitată, Curtea a constatat că instituirea în mod distinct a responsabilităţii achitării tarifului de utilizare şi deţinere a rovinietei valabile pentru utilizatorii români şi cei străini nu încalcă principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor. Situaţia evident diferită a celor două categorii de utilizatori, în funcţie de care distinge textul de lege criticat, justifică tratamentul diferit stabilit de legiuitor (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.376 din 16 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 27 ianuarie 2009, Decizia nr. 217 din 9 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 18 iunie 2013, Decizia nr. 371 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 718 din 21 noiembrie 2013, şi Decizia nr. 370 din 31 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 733 din 24 august 2018, paragraful 24). 16. Curtea a reţinut că, potrivit Deciziei Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. În consecinţă, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice raţional, în respectul principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice. 17. Aplicând aceste considerente, Curtea a reţinut că legiuitorul a instituit un tratament diferenţiat în ceea ce priveşte responsabilitatea achitării corespunzătoare a tarifului de utilizare pentru utilizatorii reţelei de drumuri publice din România, făcând distincţie între situaţia utilizatorilor români şi a celor străini. 18. Definiţia noţiunii de „utilizator“ este cuprinsă în art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, potrivit căruia persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România sunt denumite utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state sunt denumite utilizatori străini. 19. Curtea a reţinut că procedura de sancţionare pentru utilizatorii români diferă de aceea aplicabilă utilizatorilor străini. Curtea a observat că, potrivit art. 9 alin. (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, în cazul utilizatorilor români sau străini, dacă se constată prin intermediul terminalelor de interogare lipsa rovinietei valabile, personalul abilitat aplică sancţiunea şi încheie procesul-verbal de constatare a contravenţiei după identificarea contravenientului utilizator român sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini, proces-verbal de constatare a contravenţiei care poate fi încheiat şi în lipsa contravenientului. 20. Astfel, în cazul utilizatorilor români, Curtea a observat prevederile art. 9 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, potrivit cărora personalul care efectuează controlul constată săvârşirea contravenţiei, încheie procesul-verbal de constatare a contravenţiei şi aplică sancţiunea contravenţională dacă se constată, prin intermediul sistemelor de camere video, lipsa rovinietei valabile sau a peajului valabil, în baza datelor privind utilizatorul vehiculului, furnizate de Ministerul Afacerilor Interne - Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor. 21. În cazul utilizatorilor străini sunt incidente dispoziţiile art. 9 alin. (4^1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, potrivit cărora în cazul vehiculelor înmatriculate în alte state, pentru procesele-verbale de constatare a contravenţiilor sunt aplicabile prevederile art. 61^1 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 29 iunie 1998. Acesta prevede că în cazul vehiculelor înmatriculate în alte state, procesele-verbale de constatare a contravenţiei, devenite titlu executoriu, se comunică în scris Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră, în cel mult 30 de zile de la încheierea acestora, de către instituţia din care face parte personalul cu atribuţii de control, menţionând numele şi prenumele contravenientului, numărul documentului de identitate şi al procesului-verbal de constatare a contravenţiei, precum şi amenda datorată, pentru a fi luate în evidenţă şi a fi condiţionată de achitarea acesteia intrarea pe teritoriul României a vehiculelor utilizate sau deţinute de contravenient, după caz. 22. Faţă de cele referite, Curtea nu a reţinut nici încălcarea art. 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi, având în vedere că nu s-a constatat încălcarea niciunui drept constituţional, prevederile art. 53 din Constituţie nu sunt incidente în cauză. 23. Întrucât în cauza de faţă nu au fost evidenţiate elemente noi, care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia pronunţate cu acele prilejuri îşi menţin valabilitatea şi în ceea ce priveşte prezenta excepţie de neconstituţionalitate. 24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Alexandru Ionuţ Ghiunea în Dosarul nr. 15.188/4/2017 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 5 noiembrie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Bianca Drăghici ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
