Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 107 alin. (5) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepţia a fost ridicată de Vasile Sîrcu în Dosarul nr. 5.057/99/2017 al Tribunalului Iaşi - Secţia I civilă şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.080D/2018. 2. Dezbaterile au avut loc la data de 22 septembrie 2020, cu participarea reprezentantului autorului excepţiei, domnul avocat Cătălin Georgescu, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, şi a reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, având în vedere cererea formulată de reprezentantul autorului excepţiei de amânare a pronunţării în vederea depunerii unor înscrisuri, în temeiul dispoziţiilor art. 222 alin. (2) din Codul de procedură civilă, coroborate cu ale art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 6 octombrie 2020, când a respins cererile formulate în scris de autorul excepţiei de repunere pe rol a cauzei şi de menţionare în cuprinsul deciziei a dezbaterilor din data de 22 septembrie 2020, constatând că nu există temeiuri justificate pentru repunerea pe rol, iar dezbaterile din data de 22 septembrie 2020 au fost deja consemnate în încheierea de la acea dată şi a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 3. Prin Sentinţa civilă nr. 551/2018 din 23 martie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 5.057/99/2017, Tribunalul Iaşi - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 107 alin. (5) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepţia a fost ridicată de Vasile Sîrcu cu prilejul soluţionării contestaţiei formulate împotriva deciziei de pensionare. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 107 alin. (3) şi (5) din Legea nr. 263/2010 sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 47 alin. (2), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 44 şi art. 53, precum şi celor ale art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în măsura în care stagiul de cotizare aferent unei grupe superioare de muncă nu poate fi valorificat decât de la data depunerii documentelor doveditoare şi nu de la data acordării iniţiale a dreptului la pensie. În acest sens, arată că nu a putut procura documentele care atestau faptul că a lucrat în grupa a II-a de muncă la momentul când s-a pensionat anticipat, ci doar ulterior. Consideră că stagiul de cotizare este un drept recunoscut şi câştigat şi ar trebui valorificat de la data naşterii sale. 5. De asemenea, susţine că reglementarea este injustă, neproporţională şi nu este justificată decât de raţiuni de ordin birocratic, întrucât casele de pensii îşi pot recupera de la pensionari eventualele sume încasate şi nedatorate în termenul general de prescripţie, dar pensionarii nu. 6. Totodată, arată că în discuţie se pune şi o problemă de interpretare a legii, întrucât dispoziţiile art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 se referă la venituri şi stagii de cotizare noi, obţinute/realizate ulterior pensionării, şi nu la stagiile de cotizare realizate în condiţii deosebite de muncă. 7. În susţinerea criticilor formulate, autorul excepţiei invocă cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1.211 din 5 octombrie 2010, din care reiese că dreptului la pensie, care este constituţional garantat, nu i se pot aduce limitări care contravin Constituţiei. De asemenea, aminteşte deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.612 din 15 decembrie 2010, nr. 95 din 7 februarie 2012 sau nr. 1.237 din 6 octombrie 2010 şi hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului din 8 decembrie 2009 şi din 2 februarie 2010 pronunţate în cauzele Wieczorek împotriva Poloniei şi Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei. Raportat la această jurisprudenţă, precizează că măsura prevăzută de art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 afectează însăşi existenţa dreptului la pensie şi nu se referă la recalcularea/indexarea/un algoritm de calcul care intră în sfera de reglementare a legiuitorului. 8. Referitor la criticile raportate la prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie, autorul excepţiei arată că dispoziţiile de lege supuse controlului de constituţionalitate sunt retroactive, întrucât îl lipsesc de un drept câştigat. Astfel, susţine că grupa de muncă se subsumează conceptului de facta praeterita, similar cu dobândirea calităţii de pensionar, fiind subsecventă actului de pensionare. 9. În sfârşit, invocând atât jurisprudenţa Curţii Constituţionale prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, cât şi pe cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, subliniază că dreptul la pensie reprezintă un bun în accepţia art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 10. Tribunalul Iaşi - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. 11. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 12. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată, în esenţă, că dispoziţiile art. 107 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 263/2010 prevăd posibilitatea recalculării pensiei la cererea pensionarului, prin adăugarea veniturilor şi/sau a stagiilor de cotizare, perioadelor asimilate stagiilor de cotizare prevăzute de lege şi prin valorificarea altor documente de natură să conducă la modificarea drepturilor de pensie, nevalorificate la stabilirea acesteia. Numai beneficiarul pensiei este în măsură să cunoască veniturile şi/sau stagiile de cotizare pe care le-a realizat şi care nu au fost valorificate şi să dovedească existenţa acestora. De aceea, el va putea obţine recalcularea pensiei numai după ce va formula o cerere în acest sens, cerere însoţită de dovada nevalorificării anumitor stagii de cotizare. Fiind vorba de valorificarea unui drept, iar nu de o obligaţie, depinde de voinţa titularului dreptului dacă va depune o astfel de cerere şi momentul în care o va face. Ca o consecinţă firească a acestui fapt, textul art. 107 alin. (5) din Legea nr. 263/2010 prevede acordarea pensiei recalculate începând din luna următoare celei în care s-a depus cererea. În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea dreptului la pensie, aminteşte că, potrivit prevederilor art. 47 alin. (2) din Constituţie, precum şi a celor statuate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, legiuitorul are libertatea de opţiune în reglementarea condiţiilor şi criteriilor de acordare a pensiei, a modului de calcul şi de plată a acesteia, precum şi a procedurii de solicitare, de stabilire a pensiei şi de exercitare a contestaţiilor. De asemenea, referitor la încălcarea prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, arată că dispoziţiile supuse controlului de constituţionalitate nu sunt de natură să aducă atingere principiilor neretroactivităţii şi egalităţii în faţa legii, în condiţiile în care se aplică tuturor persoanelor care au depus cereri în temeiul art. 107 alin. (5) din Legea nr. 263/2010. În plus, Legea nr. 263/2010 are domeniul ei propriu de aplicare, prevederile acesteia devenind incidente după intrarea în vigoare şi nu asupra unor raporturi juridice finalizate în temeiul actelor normative anterioare. În ceea ce priveşte critica raportată la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, arată că în aplicarea unor acte normative pot apărea situaţii în care unele persoane sunt favorizate, iar altele nu. Uneori aceste efecte sunt urmărite chiar de legiuitor, alteori decurg din situaţiile juridice concrete ce se stabilesc fără ca legiuitorul să fi urmărit producerea lor, însă astfel de cazuri nu reprezintă discriminări. Avocatul Poporului arată şi că dispoziţiile legale supuse controlului de constituţionalitate dau expresie dreptului de proprietate tocmai prin posibilitatea pe care o oferă prin prevederile legale criticate. În plus, legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu cele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. În sfârşit, arată că nomele de lege supuse controlului de constituţionalitate nu pun în discuţie restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi cetăţeneşti. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, dispoziţiile art. 107 alin. (5) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, potrivit cărora „Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (3) şi (4) se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea.“ 16. Analizând motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată faptul că autorul acesteia critică şi dispoziţiile art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010. Tribunalul Iaşi - Secţia I civilă nu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate privind aceste dispoziţii de lege şi nici nu s-a pronunţat în sensul inadmisibilităţii acesteia. Or, având în vedere cele reţinute prin Decizia nr. 1.227 din 20 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, potrivit cărora omisiunea instanţei judecătoreşti de a se pronunţa cu privire la unele dispoziţii din legi sau ordonanţe a căror neconstituţionalitate a fost invocată de autorul excepţiei nu poate avea drept consecinţă înlăturarea controlului realizat de instanţa de contencios constituţional, Curtea urmează să analizeze şi constituţionalitatea dispoziţiilor art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, în forma aplicabilă în cauza în care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate: „Pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor şi/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia.“ 17. Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare următoarelor articole din Constituţie: art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 44 privind dreptul de proprietate, art. 47 alin. (2) referitor la dreptul la pensie şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi. De asemenea, invocă încălcarea prevederilor art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la proprietate. 18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate fac parte din secţiunea a 7-a (art. 103-art. 120) a capitolului IV din Legea nr. 263/2010 prin care se reglementează modul de stabilire şi plată a pensiei în sistemul public de pensii. Curtea observă că, potrivit dispoziţiilor art. 104 alin. (1), ca regulă, „în sistemul public de pensii, pensiile se cuvin de la data îndeplinirii condiţiilor prevăzute de prezenta lege, în funcţie de categoria de pensie solicitată“. Cu toate acestea, acordarea pensiei este condiţionată de formularea unei cereri de către asigurat, art. 103 alin. (1) prevăzând că „pensia se acordă la cererea persoanei îndreptăţite, a tutorelui sau a curatorului acesteia, a persoanei căreia i s-a încredinţat sau i s-a dat în plasament copilul minor, după caz, depusă personal ori prin mandatar desemnat prin procură specială.“ Această soluţie este firească, de vreme ce solicitarea acordării pensiei este un drept pentru care asiguratul este liber să opteze, astfel încât, în funcţie de interesele personale, poate formula cererea de pensionare la momentul îndeplinirii condiţiilor legale sau la o dată ulterioară. Pe cale de consecinţă, art. 104 alin. (2) prevede că „pensiile se stabilesc prin decizie a casei teritoriale de pensii, emisă în condiţiile prevăzute de prezenta lege, şi se acordă de la data înregistrării cererii“, dată a cărei alegere este lăsată la dispoziţia asiguratului. Art. 104 alin. (3) prevede şi situaţii când pensiile se acordă de la o altă dată, în funcţie de elementele specifice fiecărei categorii de pensie. 19. Art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 se referă la situaţiile când, ulterior emiterii deciziei de pensionare, pensionarul este în măsură să prezinte noi documente care nu au fost avute în vedere la stabilirea pensiei şi care sunt în măsură să determine o recalculare a acesteia. În mod asemănător reglementărilor care stabilesc că acordarea pensiei se face de la momentul formulării cererii de pensionare, art. 107 alin. (5) prevede că sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (3) se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea, respectiv după ce pensionarul a formulat o solicitare în acest sens. 20. Prin urmare, Curtea constată că atât în cazul acordării iniţiale a dreptului la pensie, cât şi în cazul recalculării acesteia ca urmare a faptului că pensionarul aduce noi dovezi referitoare la venituri sau stagii de cotizare suplimentare, momentul de la care se acordă pensia pentru prima oară/recalculată este stabilit în funcţie de două fapte generatoare de efecte juridice, neputând fi anterior acestora: formularea de către pensionar a unei cereri/solicitări, respectiv emiterea unei decizii a casei de pensii, acesta fiind actul administrativ prin care se stabilesc pensiile, potrivit art. 104 alin. (2) din Legea nr. 263/2010. 21. În acest context, Curtea apreciază necesar a fi precizat că, deşi prin sumele plătite sub forma contribuţiilor la bugetul asigurărilor sociale, asiguratul şi-a câştigat dreptul de a primi o pensie în cuantumul rezultat prin aplicarea principiului contributivităţii, astfel că dreptul la pensie este un drept preconstituit încă din perioada activă a vieţii individului (Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010), înaintea emiterii deciziei de pensionare, nu se poate vorbi de existenţa unui „drept câştigat“ asupra pensiei, ci doar de existenţa unei vocaţii de a obţine acest drept. Întrunirea condiţiilor legale pentru obţinerea dreptului la pensie nu duce ex officio la acordarea acestui drept în lipsa unei cereri exprese formulate de asigurat în acest sens. 22. De asemenea, Curtea subliniază că protecţia constituţională de care se bucură cuantumul pensiei stabilit potrivit principiului contributivităţii şi care constituie un drept câştigat (a se vedea Decizia nr. 940 din 7 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 6 octombrie 2011) are în vedere pensia stabilită prin decizia de pensionare, prin aplicarea reglementărilor în vigoare la momentul acordării pensiei, potrivit principiului tempus regit actum. 23. Curtea apreciază că această concepţie legislativă referitoare la condiţiile de acordare a dreptului la pensie este în deplin acord cu prevederile art. 47 alin. (2) din Constituţie, care, aşa cum a statuat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, acordă dreptul exclusiv legiuitorului de a stabili condiţiile şi criteriile de acordare a dreptului la pensie (Decizia nr. 803 din 6 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 18 martie 2019, paragraful 19). 24. De altfel, Curtea, analizând constituţionalitatea reglementărilor anterioare ale art. 83 alin. (1) şi ale art. 169 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, a observat că „potrivit unui principiu general al legislaţiei pensiilor, înscrierea la pensie se face la cererea celui îndreptăţit, cerere însoţită de toate documentele care atestă dreptul şi întinderea acestuia. Nici recalcularea pensiilor stabilite anterior, prin luarea în calcul şi a unor date noi, nu se poate face decât la cerere şi începând cu o dată ulterioară depunerii cererii.“ A apreciat însă că „existenţa acestui principiu nu contravine însă prevederilor art. 47 din Constituţie, reprezentând, în sine, doar opţiunea legiuitorului privind modul de exercitare a drepturilor consacrate de acest text constituţional“ (Decizia nr. 304 din 9 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 733 din 12 august 2005). 25. De asemenea, Curtea, analizând dispoziţiile art. 104 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 a statuat că „instituirea unor termene referitoare la acordarea dreptului la pensie este necesară pentru asigurarea unui echilibru între veniturile şi cheltuielile sistemului public de pensii, astfel încât să nu se ajungă la situaţia plăţii în mod retroactiv, pe termene lungi, a unor drepturi de asigurări sociale al căror cuantum nu poate fi evaluat în mod concret“ (Decizia nr. 803 din 6 decembrie 2018, paragraful 19, precitată). 26. Prin urmare, având în vedere cele mai sus reţinute, Curtea apreciază că susţinerile autorului excepţiei referitoare la pretinsa contrarietate a dispoziţiilor art. 107 alin. (5) din Legea nr. 263/2010 cu prevederile art. 15 alin. (2), art. 47 alin. (2) şi art. 44 din Constituţie, precum şi a celor ale art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sunt neîntemeiate. 27. Cât priveşte critica dispoziţiilor art. 107 alin. (5) din Legea nr. 263/2010 raportată la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea constată că autorul excepţiei are în vedere o diferenţă de tratament juridic între pensionarii care nu pot cere recalcularea pensiei pentru o perioadă anterioară şi casele teritoriale de pensii care pot solicita restituirea sumelor plătite în mod nelegal în termenul legal de prescripţie. Or, faţă de această critică Curtea constată că ipotezele comparate de autorul excepţiei sunt diferite, dreptul caselor de pensie de a solicita restituirea sumelor plătite în mod legal pensionarului, prevăzut de art. 107 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, raportându-se la drepturi stabilite anterior printr-o decizie de pensionare. Mai mult, de dreptul de a solicita acordarea sumelor legal cuvenite înăuntrul termenului de prescripţie se bucură şi pensionarul, potrivit aceluiaşi text de lege. Prin urmare, şi această critică de neconstituţionalitate este lipsită de susţinere. 28. În sfârşit, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, Curtea observă că autorul excepţiei nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci pune în discuţie modul în care aceste dispoziţii de lege au fost interpretate şi aplicate. Or, Curtea apreciază că a răspunde criticilor autoarei excepţiei în această situaţie ar însemna o ingerinţă în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituţie, potrivit cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege (Decizia nr. 188 din 31 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 12 iunie 2015, paragraful 18). 29. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate formulată de Vasile Sîrcu în Dosarul nr. 5.057/99/2017 al Tribunalului Iaşi - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 107 alin. (5) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. 2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Iaşi - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 6 octombrie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
