Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Irina Loredana │- │
│Gulie │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 176 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Societatea Calor - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 9.024/2/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.030D/2018. 2. La apelul nominal răspunde autoarea excepţiei, prin domnul avocat Gergely Oderuc Eugen Cristian, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipseşte cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autorilor excepţiei, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că prevederile legale criticate încalcă art. 21 şi 24 din Constituţie, dat fiind faptul că un terţ care justifică un interes nu poate consulta înscrisurile originale depuse la notari publici sau la alte autorităţi, în vederea formulării unor apărări concrete, complete şi efective, ceea ce încalcă principiul constituţional al accesului liber la justiţie, precum şi dreptul la apărare. Mai arată că, în practică, instanţele de judecată nu fac demersuri decât în sensul obţinerii unor copii xerox de pe înscrisurile originale. Precizează că situaţia reţinută în Decizia nr. 632 din 29 mai 2008 a Curţii Constituţionale nu este identică cu cea din cauza în care s-a invocat prezenta excepţie de neconstituţionalitate. 4. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 632 din 29 mai 2008. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 21 iunie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 9.024/2/2017, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 176 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865. Excepţia a fost invocată de Societatea Calor - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului formulat, între altele, împotriva încheierilor de şedinţă din datele de 26 iunie 2017, 19 iulie 2017, 26 septembrie 2016, 10 noiembrie 2014, 8 decembrie 2014, 23 septembrie 2013 şi 19 noiembrie 2012, pronunţate de Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă, în Dosarul nr. 74.586/3/2011, prin care s-a respins, între altele, solicitarea de consultare a unor înscrisuri originale emise de notarii publici. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că textul de lege criticat nu permite studierea originalului dosarului notarial aferent actului de dezmembrare al unui imobil înscris în cartea funciară, a cărui nulitate este invocată în cauza dedusă soluţionării instanţei de judecată. În acest sens, arată că, după ce a făcut demersuri la notarii publici care deţin în arhivă actele notariale ce au stat ca temei al încheierii actului de dezmembrare aflat în litigiu, respectiv la camera notarilor publici, a fost îndrumată să se adreseze instanţei de judecată, care, la rândul său, a constatat că textul de lege criticat nu permite studierea originalului dosarului notarial la sediul instanţei, astfel încât susţine că textul de lege criticat încalcă dreptul de proprietate şi accesul liber la justiţie. 7. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că reglementarea potrivit căreia nicio autoritate publică nu poate cere trimiterea originalului înscrisurilor depuse la notarii publici este justificată de regimul juridic special al acestor documente, fiind firesc ca acestea să se afle în permanenţă la depozitarul lor legal. Pe de altă parte, în situaţia în care, în cadrul unui proces, instanţa încuviinţează cercetarea înscrisurilor originale depuse la notarii publici, apreciază că, potrivit dispoziţiilor art. 176 alin. (2) din Codul de procedură civilă din 1865, cercetarea acestora se poate face cu citarea părţilor, de un magistrat delegat. Aşa fiind, textul de lege criticat satisface exigenţele constituţionale privitoare la dreptul la un proces echitabil, asigurând cercetarea înscrisurilor originale, în condiţiile legii. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 176 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, potrivit cărora: „Instanţa nu va putea cere trimiterea cărţilor funciare şi a planurilor, a registrelor autorităţilor, precum şi a înscrisurilor originale depuse la instanţe sau notari publici.“ 12. Deşi prevederile legale nu mai sunt în vigoare, fiind în prezent înlocuite cu dispoziţiile corelative cuprinse în art. 299 - Înscrisurile care nu pot fi trimise instanţei din Codul de procedură civilă din 2010, având în vedere cele reţinute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora „sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare“, precum şi faptul că aceste dispoziţii de lege se aplică în cauza în cadrul căreia s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate, faţă de data înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv 4 martie 2011, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, Curtea urmează să se pronunţe asupra acestor dispoziţii legale. 13. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 44 - Dreptul de proprietate privată, art. 136 - Proprietatea şi art. 154 - Conflictul temporal de legi. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil cuprins în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile legale criticate dispun cu privire la situaţia în care, în cadrul unui proces, este necesară administrarea probei cu înscrisuri, iar instanţa nu va putea cere trimiterea cărţilor funciare şi a planurilor, a registrelor autorităţilor, precum şi a înscrisurilor originale depuse la instanţe sau notari publici. Însă, potrivit art. 176 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865, în cazul în care instanţa încuviinţează cercetarea acestora, o va face cu citarea părţilor, de un magistrat delegat sau, dacă înscrisul se găseşte în altă localitate, prin comisie rogatorie, conform art. 169 din acelaşi cod. 15. Totodată, Curtea mai reţine că, potrivit art. 98 alin. (1) şi (4) din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 19 martie 2018, actele autentice notariale se întocmesc într-un singur exemplar original, care se păstrează în arhiva notarului public, la cerere părţile putând primi un duplicat de pe actul original, care are aceeaşi forţă probantă prevăzută de lege ca originalul actului. 16. Având însă în vedere criticile formulate, Curtea reţine că pretinsa contrarietate cu Legea fundamentală derivă, în opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, în esenţă, din faptul că textul de lege criticat „nu permite studierea originalului dosarului notarial la sediul instanţei“ , solicitându-se, practic, ca cercetarea înscrisurilor prevăzute în art. 176 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 să se facă şi la sediul instanţei. Astfel, motivarea excepţiei de neconstituţionalitate vizează, în fapt, o omisiune de reglementare, fără relevanţă constituţională, care, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu poate fi suplinită în cadrul controlului de constituţionalitate. Potrivit art. 61 alin. (1) din Constituţie, „Parlamentul este (...) unica autoritate legiuitoare a ţării“, astfel încât modificarea sau completarea normelor juridice sunt atribuţii exclusive ale forului legislativ (cu privire la relevanţa constituţională a omisiunii legislative, a se vedea şi Decizia nr. 503 din 20 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 28 mai 2010, Decizia nr. 107 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 30 aprilie 2014, Decizia nr. 308 din 12 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 585 din 2 august 2016, paragraful 41, sau Decizia nr. 392 din 6 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 30 iunie 2017, paragraful 55). 17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 176 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Societatea Calor - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 9.024/2/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 18 februarie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Irina Loredana Gulie ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
