Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1^1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, excepţie ridicată de Victor Tilă în Dosarul nr. 478/98/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.437D/2019. 2. La apelul nominal răspunde autorul excepţiei de neconstituţionalitate, asistat de domnul avocat Andrei Gheorghe, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipseşte cealaltă parte. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul apărătorului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care susţine admiterea acesteia astfel cum a fost formulată. În esenţă, arată că norma de lege criticată este neconstituţională, deoarece permite ministrului afacerilor interne să stabilească nişte condiţii prin care să se acorde grade profesionale, ceea ce adaugă la lege şi este contrar dispoziţiilor constituţionale, precum şi jurisprudenţei Curţii Constituţionale. 4. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, susţinând, în esenţă, că legea reglementează condiţiile de obţinere a gradelor profesionale, iar nu ordinul ministrului afacerilor interne, şi că dispoziţiile de lege criticate sunt clare şi previzibile. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 30 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. 478/98/2018, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1^1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Victor Tilă în cadrul soluţionării unei cauze având ca obiect „litigiu privind funcţionarii publici“. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arată, în esenţă, că, aşa cum rezultă din conţinutul Legii nr. 360/2002, gradul profesional poate fi interpretat ca un drept cuvenit fiecărui poliţist, care, pentru realizarea acestuia, trebuie să îndeplinească cerinţele privind acordarea gradelor profesionale. Prin modul în care este redactat art. 16 alin. (1^1) din Legea nr. 360/2002, acesta intră în contradicţie cu dispoziţiile Constituţiei, întrucât îngrădeşte accesul unei persoane în exercitarea profesiei la obţinerea gradelor profesionale, situaţie în care nu i se permite a se bucura şi beneficia de toate avantajele profesiei de poliţist. În raport cu prevederile constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. j), p) şi t), Legea nr. 360/2002 este o lege organică, întrucât aceasta reglementează statutul special al poliţistului, condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a deveni poliţist, naşterea, modificarea, suspendarea şi încetarea raporturilor de muncă, drepturile şi obligaţiile poliţiştilor şi altele. Textul criticat reprezintă şi o încălcare a voinţei legiuitorului constituant de transparenţă a reglementării ce are ca obiect statutul poliţistului, deoarece ministrul afacerilor interne, ca organ al puterii executive desemnat să execute dispoziţiile de lege criticate, a emis Ordinul nr. 140/2016 pe care, cu rea-credinţă, nu l-a publicat, încălcând dispoziţiile constituţionale privind publicarea actelor normative. Astfel, dispoziţiile de lege criticate contravin şi prevederilor art. 1 alin. (4) şi (5) şi ale art. 31 din Constituţie. Dispoziţiile de lege criticate nu numai că nu reglementează în mod corect acordarea gradelor profesionale, ci şi deleagă reglementarea modului de acordare a gradelor, un aspect de importanţă deosebită pentru activitatea unui poliţist, ministrului afacerilor interne, care este astfel abilitat a emite ordine. În concluzie, apreciază că se ajunge la situaţia ca un aspect esenţial care vizează acordarea gradelor profesionale să fie reglementat printr-un act administrativ, care nici măcar nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, ceea ce conferă un caracter iluzoriu dreptului la apărare al unui poliţist nemulţumit de acordarea gradelor profesionale. Totodată, delegarea de atribuţii în sensul de a stabili norme unui membru al Guvernului, care are astfel posibilitatea de a emite acte cu caracter administrativ infralegale, determină o incertitudine juridică, deoarece asemenea acte au, de obicei, un grad sporit de schimbări succesive în timp. În acest sens, autorul excepţiei de neconstituţionalitate invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 392 din 2 iulie 2014 şi nr. 637 din 13 octombrie 2015. 7. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile apărătorului autorului excepţiei de neconstituţionalitate prezent în şedinţa publică, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 16 alin. (1^1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii introduse prin art. I pct. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 21 iunie 2016, având următorul cuprins: „Acordarea gradului profesional următor, în cadrul aceleiaşi categorii, se face în ordinea ierarhică a gradelor, în limita numărului de posturi prevăzute cu gradele respective, aprobat de ministrul afacerilor interne.“ 12. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în cadrul democraţiei constituţionale, art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 31 privind dreptul la informaţie, art. 73 alin. (3) lit. j), p) şi t) privind reglementarea numai prin lege organică a statutului funcţionarilor publici, a regimului general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi protecţia socială, respectiv a celorlalte domenii pentru care în Constituţie se prevede adoptarea de legi organice şi art. 78 privind intrarea în vigoare a legii. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile criticate fac parte din secţiunea 2 Obţinerea gradelor profesionale şi încadrarea poliţiştilor în categorii şi grade profesionale a capitolului I Dispoziţii generale al Legii nr. 360/2002 şi prevăd că acordarea gradului profesional următor, în cadrul aceleiaşi categorii, se face în ordinea ierarhică a gradelor, în limita numărului de posturi prevăzute cu gradele respective, aprobat de ministrul afacerilor interne. 14. Curtea observă că procedura şi competenţele de acordare a gradelor profesionale ale poliţiştilor sunt reglementate la art. 15 din Legea nr. 360/2002, cu următorul conţinut: „(1) Acordarea gradelor profesionale se face prin avansare de către: "a) Preşedintele României, pentru ofiţerii de poliţie la gradul de chestor de poliţie, chestor principal de poliţie, chestor-şef de poliţie şi chestor general de poliţie, la propunerea ministrului administraţiei şi internelor;b) ministrul afacerilor interne, pentru: (i) conducătorii unităţilor Ministerului Afacerilor Interne pe care le coordonează direct şi adjuncţii acestora; (ii) conducătorii unităţilor aparatului central şi subordonate Ministerului Afacerilor Interne, precum şi adjuncţii acestora, la propunerea secretarului de stat/secretarului general care coordonează activitatea structurii în care sunt încadraţi poliţiştii; (iii) poliţiştii din unităţile aparatului central şi unităţile subordonate Ministerului Afacerilor Interne ai căror conducători nu au calitatea de ordonatori de credite, la propunerea şefului unităţii;c) inspectorul general al Poliţiei Române pentru poliţiştii din inspectoratul general şi unităţile din subordinea inspectoratului general ai căror conducători nu au calitatea de ordonatori de credite, precum şi pentru conducătorii unităţilor subordonate inspectoratului general şi adjuncţii acestora;d) şeful unităţii Ministerului Afacerilor Interne care are calitatea de ordonator de credite, pentru poliţiştii din subordine, alţii decât cei prevăzuţi la lit. b) şi c);e) şeful unităţii Ministerului Afacerilor Interne care exercită competenţe de coordonare şi control metodologic al serviciilor publice comunitare, pentru poliţiştii din cadrul serviciilor publice comunitare sau detaşaţi la aceste servicii." 15. Cu privire la condiţiile pe care un poliţist trebuie să le îndeplinească cumulativ pentru obţinerea gradului profesional următor, Curtea observă că acestea sunt reglementate în art. 16 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, după cum urmează: să aibă împlinit stagiul minim în gradul profesional deţinut sau să îl împlinească în cursul anului calendaristic respectiv; să fi fost apreciat pe întreaga perioadă a stagiului minim în grad cu calificativul de cel puţin „bine“. Anii în care poliţistului i s-au acordat calificative inferioare acestuia sau nu a fost evaluat nu intră în calculul stagiului minim în grad. Art. 16 alin. (2), (2^1) şi (2^2) din acelaşi act normativ stabilesc modalitatea de acordare a gradelor profesionale, în mod diferenţiat pe funcţii, art. 17 instituie stagiul minim în gradele profesionale, iar art. 21 din Legea nr. 360/2002 reglementează procedura de acordare a gradelor poliţiştilor la încadrare. 16. Din analiza conţinutului normativ al acestor prevederi de lege, Curtea constată că elementele esenţiale ale acordării gradelor profesionale sunt stabilite în legea organică - Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului. 17. În cauză, susţinerea principală a autorului excepţiei de neconstituţionalitate este aceea că, aşa cum rezultă din art. 73 alin. (3) lit. j), p) şi t) din Constituţie şi din jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la statutul special al poliţistului, un element esenţial al acordării gradelor profesionale pentru poliţişti, şi anume numărul de posturi, ar fi trebuit reglementat prin lege organică, iar nu prin ordin al ministrului de interne. Cu privire la aceste susţineri, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa referitoare la statutul poliţistului, a statuat că poliţistul este funcţionar public civil, cu statut special, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, şi că, în conformitate cu art. 2 alin. (1) din aceeaşi lege, poliţistul este învestit cu exerciţiul autorităţii publice. În considerarea acestor prevederi legale, statutul său juridic cunoaşte elemente derogatorii de la dispoziţiile generale care reglementează raporturile de muncă, respectiv Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, cu modificările şi completările ulterioare. Astfel, poliţistul este subiect al unui raport de serviciu, raport care ia naştere, se execută şi încetează în condiţii speciale. De aceea, aspectele esenţiale ce vizează cele trei elemente ale raporturilor de serviciu se referă în mod intrinsec la statutul poliţistului, statut care este reglementat prin lege organică, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, respectiv Legea nr. 360/2002 (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 11 septembrie 2014, paragraful 17, Decizia nr. 637 din 13 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 8 decembrie 2015, paragraful 24, Decizia nr. 172 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 25 aprilie 2016, paragraful 17, Decizia nr. 244 din 19 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 469 din 23 iunie 2016, paragraful 19, Decizia nr. 306 din 8 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 22 iunie 2018, paragraful 16). Prin aceste decizii, Curtea a constatat neconstituţionalitatea unor texte din Legea nr. 360/2002 care permiteau delegarea reglementării unor „elemente esenţiale“ referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea raportului de serviciu al poliţistului, funcţionar public cu statut special, către ministrul de resort, care era abilitat să adopte ordine, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 1 alin. (4) şi (5) şi ale art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie. 18. Or, în cauza de faţă se critică textul de lege din Statutul poliţistului potrivit căruia acordarea gradului profesional următor, în cadrul aceleiaşi categorii, se face în ordinea ierarhică a gradelor, „în limita numărului de posturi prevăzute cu gradele respective, aprobat de ministrul afacerilor interne“. Din analiza conţinutului normativ al textului de lege criticat, reiese că numărul de posturi prevăzute cu gradele ierarhice este aprobat de ministrul afacerilor interne. Este evident că legea - ca act de reglementare primară - nu poate să stabilească numărul de posturi prevăzute cu gradele ierarhice. 19. Aşadar, contrar susţinerilor autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat nu reglementează un element esenţial al raportului de serviciu al poliţistului - referitor la modalitatea de acordare a gradelor profesionale -, ci prevede că numărul de posturi este stabilit prin ordin al ministrului de resort. Numărul de posturi nu constituie un „element esenţial“ în ceea ce priveşte modificarea raportului juridic de serviciu al poliţistului, în sensul celor reţinute de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa anterior menţionată. Aceste aspecte pot fi reglementate prin ordin al ministrului, cu respectarea art. 77 şi 78 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit cărora ordinele cu caracter normativ, instrucţiunile şi alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor se emit numai pe baza şi în executarea legilor, a hotărârilor şi a ordonanţelor Guvernului, iar acestea trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cărora au fost emise şi nu pot conţine soluţii care să contravină prevederilor acestora. 20. Având în vedere acestea, Curtea constată că textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor art. 1 alin. (4) şi (5) şi ale art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie. 21. Pentru aceleaşi motive, Curtea nu poate reţine nici încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. p) şi t) privind reglementarea numai prin lege organică a regimului general privind raporturile de muncă, respectiv a celorlalte domenii pentru care în Constituţie se prevede adoptarea de legi organice. 22. În final, referitor la invocarea prevederilor constituţionale ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 31 privind dreptul la informaţie şi ale art. 78 privind intrarea în vigoare a legii, Curtea reţine că acestea nu au incidenţă în cauza de faţă. 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Victor Tilă în Dosarul nr. 478/98/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 16 alin. (1^1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 2 noiembrie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
