Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cosmin-Marian │- │
│Văduva │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor lit. c) şi d) cuprinse în punctul I - Salarii pentru administraţia publică centrală şi ale lit. a) şi b) cuprinse în punctul II - Salarii pentru personalul din unităţile teritoriale, litera A, capitolul I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Brânduşa Elena Pleşa Plugaru în Dosarul nr. 504/91/2018 al Tribunalului Vrancea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.073D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autoarea excepţiei a depus la dosar note scrise în sensul admiterii excepţiei. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 850 din 12 decembrie 2019. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 5. Prin Încheierea din 28 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 504/91/2018, Tribunalul Vrancea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor anexei nr. VIII, capitolul I, subcapitolul A, punctul II - Salarii pentru personalul din unităţile teritoriale, literele a) şi b) în raport cu subcapitolul A, punctul I - Salarii pentru administraţia publică centrală literele c) şi d) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Brânduşa Elena Pleşa Plugaru într-o cauză având ca obiect stabilirea unor drepturi salariale în conformitate cu Legea-cadru nr. 153/2017 şi face obiectul Dosarului Curţii Constituţionale cu nr. 2.073D/2018. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea susţine, în esenţă, că salarizarea diferită a funcţionarilor publici din cadrul aparatului central al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură, pe de o parte, faţă de funcţionarii publici din cadrul centrelor judeţene ale aceleiaşi instituţii, pe de altă parte, este discriminatorie şi neconstituţională. În materie de salarizare, existenţa unor situaţii analoage sau comparabile trebuie analizată în raport cu atribuţiile de serviciu ale diferitelor categorii de personal, care sunt diferenţiate atât din punctul de vedere al funcţiei, cât şi din punctul de vedere al reglementărilor privind organizarea, cu incidenţă în ceea ce priveşte condiţiile necesare pentru ocuparea unei anumite funcţii, conţinutul concret al atribuţiilor de serviciu şi complexitatea acestora. Două fişe de post identice din punctul de vedere al atribuţiilor, respectiv al condiţiilor de încadrare nu justifică salariul diferenţiat. În aceste condiţii, diferenţa de tratament juridic este discriminatorie, dacă nu se bazează pe o discriminare rezonabilă şi obiectivă, adică nu urmăreşte un scop legitim, sau dacă nu există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit. 7. Autoarea excepţiei consideră că se încalcă principiul remunerării egale şi al egalităţii de tratament, astfel cum a fost conturat în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. De asemenea, autoarea invocă şi prevederile art. 159 alin. (1) referitor la definiţia salariului şi ale art. 272 referitor la sarcina probei în raporturile de muncă din Codul muncii, precum şi ale art. 6 lit. b) şi c) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind principiile egalităţii şi al nediscriminării. 8. Tribunalul Vrancea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile criticate nu sunt discriminatorii, deoarece posturile din administraţia publică centrală prezintă particularităţile lor faţă de cele din administraţia teritorială. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Avocatul Poporului arată că art. 16 din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţă de anumite categorii de persoane, dar şi necesitatea lui, astfel cum a fost reţinut de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002. Ca atare, persoanele vizate de dispoziţiile legale criticate nu se află în situaţii identice, întrucât posturile din administraţia publică centrală prezintă particularităţile lor faţă de cele din administraţia publică locală. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, notele scrise depuse la dosar de autoarea excepţiei, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile lit. c) şi d) cuprinse în pct. I - Salarii pentru administraţia publică centrală şi ale lit. a) şi b) cuprinse în pct. II - Salarii pentru personalul din unităţile teritoriale, litera A. Salarizarea funcţionarilor publici, capitolul I, anexa nr. VIII Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie“ la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, cu modificările şi completările ulterioare. Dispoziţiile din anexa nr. VIII, capitolul I, litera A, punctul I, nota de subsol*) sunt criticate în forma pe care o aveau anterior modificărilor introduse prin Legea nr. 79/2018 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 91/2017 pentru modificarea şi completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plăti din fonduri publice. Legea nr. 79/2018 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 martie 2018, adică anterior sesizării Curţii în cauza de faţă. Cu toate acestea, având în vedere că, potrivit celor reţinute în Decizia Curţii nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, sunt supuse controlului de constituţionalitate şi dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea este competentă să analizeze prevederile criticate din actele normative anterior menţionate. 14. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile criticate sunt contrare art. 16 privind egalitatea în drepturi. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că prin Decizia nr. 850 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 14 aprilie 2020, a respins, ca neîntemeiate, critici de neconstituţionalitate identice cu cele formulate în cauza de faţă. Curtea a reiterat, mai întâi, jurisprudenţa sa constantă, după cum urmează: (i) stabilirea principiilor şi a condiţiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră în atribuţiile exclusive ale legiuitorului (paragraful 21); (ii) legiuitorul are dreptul de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat. În acelaşi sens, este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaţilor lor din bugetul de stat (paragraful 22); (iii) principiul egalităţii în drepturi nu înseamnă uniformitate, încălcarea principiului egalităţii şi nediscriminării existând doar atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără o motivare obiectivă şi rezonabilă, sau dacă există o disproporţie între scopul urmărit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite (paragraful 23) şi (iv) principiul egalităţii justifică dreptul la diferenţiere, tocmai pentru că egalitatea nu înseamnă uniformitate, iar situaţiile diferite sub aspect obiectiv şi rezonabil impun diferenţe de tratament juridic (paragraful 24). 16. În aplicarea acestor considerente, Curtea a reţinut că instituirea prin prevederile de lege criticate a unor reguli diferite aplicabile diferitelor categorii de personal plătit din fonduri publice nu constituie o discriminare. Opţiunea legiuitorului pentru stabilirea unui tratament juridic diferenţiat sub aspectul salarizării între funcţionarii publici din administraţia publică centrală şi cei din unităţile teritoriale este justificată, având în vedere că atribuţiile, competenţele, sarcinile specifice, responsabilităţile şi importanţa activităţii desfăşurate pot fi diferite chiar şi pentru personalul care este încadrat pe funcţii similare. Prin urmare, existenţa unor diferenţe în ceea ce priveşte salarizarea este în mod obiectiv justificată, legiuitorul urmărind eliminarea dezechilibrelor şi a disfuncţionalităţilor existente în sistemul public de salarizare. Astfel, a arătat Curtea, prevederile art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017 instituie principiul ierarhizării sistemului de salarizare, atât pe verticală, cât şi pe orizontală, în cadrul aceluiaşi domeniu, în funcţie de complexitatea şi importanţa activităţii desfăşurate, iar cele ale art. 6 lit. h) din legea-cadru consacră principiul sustenabilităţii financiare, în sensul stabilirii nivelului de salarizare pentru personalul bugetar, astfel încât să se asigure respectarea plafoanelor cheltuielilor de personal ale bugetului general consolidat (a se vedea paragraful 25). 17. În concluzie, Curtea a constatat că dispoziţiile de lege criticate reprezintă expresia opţiunii legiuitorului în materia personalului plătit din fonduri publice, justificată în raport cu situaţia diferită a celor două categorii de personal vizate de ipotezele normelor juridice, fără a încălca principiul egalităţii în drepturi, prevăzut de art. 16 din Constituţie (paragraful 26). 18. Curtea a mai reţinut că modalitatea de aplicare în concret a Legii-cadru nr. 153/2017 şi încadrarea funcţionarilor publici care îşi exercită raporturile de serviciu în centrele judeţene ale Agenţiei pentru Plăţi şi Intervenţii în Agricultură în categoria funcţionarilor publici din administraţia publică centrală sau din unităţile teritoriale, în vederea stabilirii salariilor lunare, reprezintă o operaţiune de interpretare şi aplicare a legii, ce revine autorităţii publice care are calitatea de angajator, iar în caz de litigiu, instanţei judecătoreşti, fără a fi de resortul controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională (paragraful 27). 19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Brânduşa Elena Pleşa Plugaru în Dosarul nr. 504/91/2018 al Tribunalului Vrancea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile lit. c) şi d) cuprinse în pct. I - Salarii pentru administraţia publică centrală şi ale lit. a) şi b) cuprinse în pct. II - Salarii pentru personalul din unităţile teritoriale, litera A. Salarizarea funcţionarilor publici, capitolul I din anexa nr. VIII Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie“ la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Vrancea - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 6 octombrie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cosmin-Marian Văduva ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.