Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────────┬────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Daniel Marius Morar │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Mona-Maria Pivniceru │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Livia Doina Stanciu │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Simona-Maya Teodoroiu │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Ioana Marilena Chiorean│- magistrat-asistent│
└───────────────────────┴────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Constantin Bălinişteanu şi Angelica Ciocan în Dosarul nr. 49.596/300/2012 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.793D/2015. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Sentinţa civilă nr. 11.170 din 28 octombrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 49.596/300/2012, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 41 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepţia a fost invocată de intimaţii Constantin Bălinişteanu şi Angelica Ciocan, într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei la executare formulată de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva popririi în Dosarul de executare nr. 1.141/2012 aflat pe rolul Biroului executorului judecătoresc. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arată, în esenţă, că în favoarea lor a fost emisă de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor Decizia nr. 3.364/10 noiembrie 2008, reprezentând titlu de despăgubire, conform dispoziţiilor Legii nr. 247/2005. Legea nr. 247/2005 reglementa distinct procedura de valorificare a titlurilor de despăgubire, după cum urmează: dacă titlul de despăgubire individual este emis pentru o sumă de maximum 500.000 lei, titularul acestuia are posibilitatea să solicite fie realizarea conversiei acestuia în acţiuni emise de Fondul „Proprietatea“, fie acordarea de despăgubiri în numerar, fie parte în acţiuni, parte în numerar. În speţă, autorii excepţiei au optat pentru acordarea de despăgubiri în numerar, întrucât suma pentru care a fost emisă decizia sus-menţionată era mai mică decât 500.000 lei. Prin urmare, procedura privind emiterea titlurilor de despăgubire s-a încheiat. Or, potrivit dispoziţiilor de lege criticate, pentru efectuarea plăţilor în dosarele aprobate este necesară reluarea procedurii privind emiterea titlurilor de despăgubire, într-o modalitate identică cu cea parcursă deja. Astfel, legea nouă vine şi modifică o situaţie juridică încheiată sub imperiul legii vechi, producând efecte retroactive. 6. Totodată, autorii excepţiei susţin că dispoziţiile de lege criticate contravin şi art. 44 din Constituţie, privind dreptul de proprietate privată, deoarece acestea înlătură efectele titlului de despăgubire emis în favoarea lor prin care se recunoaşte un drept de creanţă împotriva statului român. În acest sens, menţionează că în Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului face trimitere la jurisprudenţa referitoare la încălcările dreptului la respectarea bunurilor persoanelor îndreptăţite să primească o reparaţie pentru imobilele a căror restituire nu mai este posibilă, în special la Cauza Viaşu împotriva României, unde a apreciat că o decizie administrativă a autorităţii locale competente prin care i se recunoaşte părţii interesate un drept la reparaţie este suficientă pentru a crea un „interes patrimonial“ apărat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie şi, prin urmare, neexecutarea unei astfel de decizii constituie o ingerinţă în sensul primei fraze din primul alineat al acestui articol. De asemenea, neexecutarea unei decizii administrative care recunoaşte dreptul la o despăgubire reprezintă o ingerinţă în sensul primei fraze din primul alineat al acestui articol. 7. Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Cu privire la art. 44 din Constituţie, consideră că legiuitorul este liber să opteze atât în privinţa măsurilor reparatorii, cât şi a întinderii şi a modalităţii de acordare a acestora, în funcţie de situaţia concretă a persoanelor îndreptăţite a beneficia de aceste despăgubiri, ţinând seama mai ales de realităţile economico-financiare cu care se confruntă statul. Referitor la invocarea art. 15 alin. (2) din Constituţie, consideră că această critică este neîntemeiată, sens în care sunt şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 287 din 28 aprilie 2015 şi nr. 566 din 16 octombrie 2014. 10. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, sens în care invocă deciziile nr. 657 din 15 octombrie 2015 şi nr. 566 din 16 octombrie 2014. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere depus la dosar de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în încheierea de sesizare, îl reprezintă prevederile art. 41 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările şi completările ulterioare, care au următoarea redactare: "(1) Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum şi a sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti, rămase definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranşe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014.[...](3) Pentru îndeplinirea obligaţiilor stabilite la alin. (1), Comisia Naţională emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor." 14. În vederea stabilirii obiectului excepţiei de neconstituţionalitate, analizând dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, Curtea constată că acestea cuprind două ipoteze: 1) fie sumele de bani sunt stabilite în cadrul procedurii administrative, prin dosarele aprobate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013; 2) fie sumele de bani sunt stabilite în procedura judiciară, prin hotărârea judecătorească, rămasă definitivă şi irevocabilă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Pentru cele două situaţii, dispoziţia normei este comună, şi anume plata sumelor de bani stabilite în una dintre cele două variante se face în termen de 5 ani, în tranşe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014. Raportând circumstanţele litigiului în care a fost invocată excepţia la conţinutul normativ al art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, Curtea reţine că prezenta cauză se încadrează în prima ipoteză a textului legal criticat, respectiv în situaţia existenţei unei decizii din 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor reprezentând titlul de despăgubire în care se precizează suma de bani acordată ca despăgubire pentru imobilul preluat în mod abuziv, decizie emisă în temeiul unei hotărâri judecătoreşti din 2003, definitivă şi irevocabilă. Totodată, Curtea constată că situaţia din speţă se încadrează în ipoteza tezei a doua a art. 4 din Legea nr. 165/2013 (potrivit căruia „Dispoziţiile prezentei legi se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor, precum şi cauzelor aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.“), de vreme ce cauza având ca obiect contestaţia la executare se afla, la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, pe rolul instanţei judecătoreşti. Prin urmare, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 41 alin. (1) teza întâi şi alin. (3) din Legea nr. 165/2013. 15. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 15 alin. (2) care consacră principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, şi art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privată. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorii excepţiei de neconstituţionalitate sunt titulari ai unui drept de despăgubire pentru un imobil a cărui restituire în natură nu mai este posibilă, drept născut sub imperiul Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, prin emiterea titlului de despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, drept care, însă, nu a fost valorificat până la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, din cauza lipsei emiterii unui titlu de plată. Autorii excepţiei au apelat la procedura executării silite pornite împotriva Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor în vederea obligării acesteia la plata sumelor de bani stabilite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 ca despăgubire. Considerând că titlul de despăgubire emis în 2008 de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor constituie titlu executoriu, autorii excepţiei au solicitat, iar instanţa a încuviinţat executarea silită a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor. 17. Dispoziţiile art. 41 din Legea nr. 165/2013 cuprind norme tranzitorii, prin care sunt reglementate diferite situaţii care au translatat regimul juridic anterior adoptării Legii nr. 165/2013 şi care se supun unor reguli speciale, după cum urmează: alin. (1) prevede că plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sau stabilite prin hotărâri judecătoreşti, rămase definitive şi irevocabile înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, se face în termen de 5 ani, în tranşe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014; alin. (2) stabileşte cuantumul minim al unei tranşe ca fiind 5.000 lei; alin. (3) prevede că pentru plata acestor sume Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor; alin. (4) prevede obligaţia Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor de a emite titluri de plată în condiţiile alin. (1) şi (2); alin. (5) stabileşte că obligaţiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 se vor executa potrivit art. 21 din aceeaşi lege. 18. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 41 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, Curtea reţine că autorii excepţiei sunt beneficiari ai Deciziei nr. 3.364 din 10 noiembrie 2008 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, reprezentând titlu de despăgubire. Or, în condiţiile existenţei unui titlu de despăgubire emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, procedura de emitere a titlului de plată este reglementată prin dispoziţiile art. 41 alin. (4), care prevăd că acesta se emite de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, în conformitate cu graficul de eşalonare stabilit în art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 (a se vedea în acest sens Decizia nr. 657 din 15 octombrie 2015, paragraful 16). Aşadar, autorii excepţiei - beneficiind de titlu de despăgubire emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 - nu se regăsesc în situaţia reglementată de art. 41 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 privind emiterea titlului de despăgubire de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, ci se regăsesc în situaţia prevăzută de art. 41 alin. (4) din lege, referitoare la emiterea titlurilor de plată de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor. Ca atare, art. 41 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 nu este incident în cauză. În consecinţă, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportată la cele ale art. 41 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 nu are legătură cu soluţionarea cauzei şi, prin urmare, este inadmisibilă. 19. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 41 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 165/2013, referitoare la plata în 5 ani, în tranşe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014, a sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, Curtea s-a mai pronunţat, respingând-o ca neîntemeiată. Astfel, referitor la critica raportată la art. 15 alin. (2) din Constituţie, privind neretroactivitatea legii civile, prin Decizia nr. 1 din 14 ianuarie 2016, paragraful 21, Curtea a constatat că, prin Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României (paragrafele 232 şi 235), instanţa europeană a prevăzut obligaţia statului român de a implementa proceduri simplificate şi eficiente, întemeiate pe măsuri legislative şi pe o practică judiciară şi administrativă coerentă, precum şi de a adopta reguli de procedură clare şi simplificate, care să acorde sistemului de despăgubiri o previzibilitate sporită. Or, textele de lege criticate reprezintă modalitatea prin care legiuitorul a înţeles să transpună, în legislaţia naţională, pentru viitor, exigenţele impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, lucru ce rezultă din expunerea de motive a Legii nr. 165/2013, astfel încât instanţa constituţională a apreciat că nu se poate reţine încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală. Recunoscând dreptul la despăgubire născut sub imperiul vechii legi, prevederile legale criticate nu pot avea caracter retroactiv. Ipoteza avută în vedere de legiuitor este aceea a unei obligaţii neexecutate, deci a unei situaţii juridice în curs, faţă de care noua reglementare nu poate fi decât imediat aplicabilă. Faţă de acest aspect, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat în mod constant că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că, în aceste cazuri, legea nouă nu face altceva decât să refuze supravieţuirea legii vechi şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 566 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 15 ianuarie 2015, paragraful 14, şi Decizia nr. 764 din 18 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 9 martie 2015, paragraful 14, Decizia nr. 657 din 15 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 873 din 23 noiembrie 2015, paragraful 15). 20. Prin Decizia nr. 84 din 26 februarie 2015, paragraful 15, Curtea a reţinut că este firesc ca, în temeiul principiului de drept tempus regit actum, modalitatea de acordare a despăgubirilor să se supună regulilor în vigoare la data emiterii deciziei administrative, în speţă titlul de plată, care, potrivit noii legi, este emis de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în temeiul art. 41 alin. (4) din Legea nr. 165/2013. Mai mult, invocând jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Decizia din 4 septembrie 2012 referitoare la Cererea nr. 57.265/08, pronunţată în Cauza Dumitru şi alţii împotriva României, paragrafele 47-52, Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunţată în Cauza Preda şi alţii împotriva României, paragraful 126), Curtea a reţinut că modalitatea de valorificare a titlurilor de plată instituită de Legea nr. 165/2013, prin eşalonarea pe o perioadă de 5 ani, în tranşe anuale egale, reprezintă o măsură de natură a păstra un just echilibru între interesele persoanelor îndreptăţite la despăgubire şi interesul general al colectivităţii. 21. În ce priveşte pretinsa încălcare a dreptului de proprietate privată, consacrat de art. 44 din Constituţie, Curtea constată că nici această critică nu poate fi reţinută. Aşa cum a reţinut Curtea prin Decizia nr. 1 din 14 ianuarie 2016, paragraful 25, măsura eşalonării plăţii cuvenite este menită să concretizeze dreptul de proprietate al persoanelor îndreptăţite la obţinerea de despăgubiri, conferind certitudinea realizării creanţei într-un interval de timp determinat în mod inechivoc, cu eliminarea riscului amânării sine die a plăţii datorate, pe de o parte, şi, pe de altă parte, cu evitarea problemelor pe care executarea uno ictu a obligaţiilor de plată a despăgubirilor le-ar putea genera, respectiv impactul negativ asupra bugetului naţional. În plus, stabilirea unei sume minime ce poate fi acordată pentru o tranşă, într-un cuantum rezonabil, este de natură să asigure premisele îndestulării beneficiarilor legii reparatorii, prin realizarea succesivă a creanţelor acestora. 22. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 23. În final, Curtea reţine că referirea pe care autorii excepţiei o fac la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului nu este pertinentă. Astfel, aşa cum a reţinut Curtea prin Decizia nr. 1 din 14 ianuarie 2016, paragraful 26, în contextul legislativ examinat nu se pune problema neexecutării de către organele statului a obligaţiei de plată a despăgubirilor, aspect faţă de care instanţa europeană a sancţionat încălcarea dreptului de proprietate privată garantat de Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, art. 41 din Legea nr. 165/2013 vizează eşalonarea plăţii, nicidecum refuzul executării obligaţiei de plată a despăgubirilor. 24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 41 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Constantin Bălinişteanu şi Angelica Ciocan în Dosarul nr. 49.596/300/2012 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă. 2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar şi constată că dispoziţiile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 41 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 6 decembrie 2016. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
