Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 315 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Mihai Dorobanţu în Dosarul nr. 6.181/197/2016 al Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.596D/2017. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că dosarul se află la al doilea termen de judecată, fiind amânat din data de 8 octombrie 2019, dată la care Curtea a dispus acordarea unui nou termen de judecată în vederea refacerii procedurii de citare în ceea ce îl priveşte pe autorul excepţiei de neconstituţionalitate. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens arată că, similar celor reţinute de Curtea Constituţională în Decizia nr. 738 din 23 noiembrie 2017, interdicţia operată prin dispoziţiile legale criticate se întemeiază pe o prezumţie de parţialitate şi subiectivism a persoanelor enumerate expres în textul de lege, prezumţie care, fiind relativă, poate fi înlăturată prin convenţia expresă sau tacită a părţilor, în condiţiile alin. (2) al art. 315 din Codul de procedură civilă. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 29 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 6.181/197/2016, Tribunalul Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 315 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Mihai Dorobanţu într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului formulat împotriva încheierilor prin care sa respins încuviinţarea probei testimoniale, precum şi împotriva sentinţei prin care s-a respins plângerea formulată împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece limitează posibilitatea soţului de a fi audiat ca martor, astfel încât părţile din proces sunt în imposibilitatea de a dovedi realitatea juridică dedusă judecăţii prin proba testimonială. Aşadar, dispoziţiile legale criticate încalcă dreptul la un proces echitabil, judecătorul nemaiavând posibilitatea de a afla adevărul juridic dedus judecăţii, mai ales atunci când singurul mijloc de probă îl constituie proba testimonială, iar martorii intră în categoria celor prevăzuţi de art. 315 din Codul de procedură civilă. 7. Inegalitatea în faţa legii, generată de aplicarea dispoziţiilor art. 315 din Codul de procedură civilă, constă în faptul că în cauze similare sau chiar în aceeaşi cauză părţile care propun martori care nu se încadrează în situaţiile reglementate de norma legală criticată îşi pot proba realitatea juridică dedusă judecăţii. 8. Tribunalul Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie păstrându-şi valabilitatea şi în prezenta cauză. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 10. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 11. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl reprezintă dispoziţiile art. 315 din Codul de procedură civilă. Având în vedere motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că obiect al acesteia îl reprezintă dispoziţiile art. 315 alin. (1) pct. 2 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „(1) Nu pot fi martori: […] 2. soţul, fostul soţ, logodnicul ori concubinul;“. 15. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că probele au o importanţă deosebită în procesul civil, judecătorul trebuind să cunoască raporturile juridice dintre părţi şi faptele care au condus la deschiderea litigiului, pentru a putea pronunţa o hotărâre, aplicând norma legală corespunzătoare acestor situaţii. Acestea se propun în faza iniţială a procesului, fiind ulterior puse de către instanţă în discuţia contradictorie a părţilor. Probele trebuie să fie admisibile potrivit legii şi să ducă la soluţionarea procesului [art. 255 alin. (1) din Codul de procedură civilă], putând fi încuviinţate numai dacă îndeplinesc aceste condiţii [art. 258 alin. (1) din Codul de procedură civilă], iar încheierea prin care se încuviinţează probele va arăta faptele ce vor trebui dovedite, mijloacele de probă încuviinţate, precum şi obligaţiile ce revin părţilor în legătură cu administrarea acestora [art. 258 alin. (2) din Codul de procedură civilă]. 17. Proba testimonială reprezintă unul dintre mijloacele probatorii ale procesului civil, iar mijlocul de probă îl reprezintă tocmai declaraţiile făcute de martor, persoană terţă faţă de proces, care relatează în faţa instanţei fapte sau împrejurări concludente pentru soluţionarea cauzei. În principiu, orice persoană care are cunoştinţă despre fapte relevante referitoare la pricina dedusă justiţiei poate fi ascultată în calitate de martor. Legea procesual civilă instituie anumite excepţii de la această regulă, indicând persoanele care nu pot fi audiate ca martori, precum şi pe cele care sunt scutite de la obligaţia de a depune mărturie, în considerarea calităţii pe care o deţin. 18. Reglementarea interdicţiei de a fi audiate ca martori a anumitor categorii de persoane a mai fost analizată prin raportare la critici similare cu cele formulate în prezenta cauză, Curtea constatând constituţionalitatea acesteia, spre exemplu, prin Decizia nr. 145 din 21 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 12 martie 2012, Decizia nr. 469 din 8 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 524 din 27 iulie 2012, sau Decizia nr. 738 din 23 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 13 aprilie 2018. 19. Curtea, raportându-se la considerentele deciziilor menţionate anterior, reţine că interdicţia consacrată de dispoziţiile art. 315 alin. (1) pct. 2 din Codul de procedură civilă se întemeiază pe o prezumţie de parţialitate şi subiectivism a soţului, fostului soţ, logodnicului ori concubinului în relatarea faptelor de care au cunoştinţă şi este stabilită exclusiv în interesul părţilor litigante, asigurând echilibrul procesual al acestora, fiind o interdicţie relativă, care poate fi înlăturată prin convenţia, expresă sau tacită, a părţilor. 20. Prin urmare, o probă inadmisibilă, prevăzută ca atare de o normă legală, nu va putea fi încuviinţată de instanţă, însă, având în vedere dispoziţiile art. 22 alin. (2) din Codul de procedură civilă care consacră rolul activ al judecătorului în probaţiune, precum şi faptul că norma legală criticată instituie o interdicţie relativă, care, potrivit art. 315 alin. (2) din Codul de procedură civilă, poate fi înlăturată de convenţia părţilor, judecătorul nu poate respinge din oficiu cererea de probă, ci numai dacă partea interesată se opune în acest sens. 21. Prin urmare, dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere principiului egalităţii în drepturi şi nici dreptului la un proces echitabil, deoarece acestea se aplică tuturor celor aflaţi în ipoteza sa, iar procedura desfăşurată în faţa instanţei de judecată este una contradictorie, în cadrul căreia părţile au posibilitatea de a se prevala de toate garanţiile pe care le presupune un proces echitabil, prin propunerea, încuviinţarea şi administrarea probelor pertinente şi utile cauzei. 22. În fine, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, procedura de judecată este stabilită numai prin lege, iar dispoziţiile de lege criticate, reglementând norme de procedură a căror interpretare şi aplicare revin instanţelor de judecată, nu contravin în niciun fel prevederilor constituţionale invocate în susţinerea criticii de neconstituţionalitate (a se vedea în acest sens Decizia nr. 241 din 7 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 10 iunie 2015, paragraful 20). 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mihai Dorobanţu în Dosarul nr. 6.181/197/2016 al Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 315 alin. (1) pct. 2 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Braşov - Secţia a II-a civilă, de contecios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 5 noiembrie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Andreea Costin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
