Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Teodora │- │
│Pop │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 alin. (3), ale art. 48 alin. (1), ale art. 81 lit. g) şi ale art. 82 lit. ţ) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Alen Daniel Moisin în Dosarul nr. 3.769/258/2019 al Judecătoriei Miercurea-Ciuc şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 189 D/2020. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. 4. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 alin. (3), ale art. 48 alin. (1) şi ale art. 81 lit. g) din Legea nr. 254/2013, se solicită respingerea acesteia ca inadmisibilă, arătându-se că există un drept suveran al statului de a aprecia întinderea şi amploarea măsurilor pe care le stabileşte prin lege, iar instanţa de contencios constituţional nu se poate pronunţa cu privire la aspectele practice pe care le presupune o asemenea apreciere asupra oportunităţii măsurii, întrucât aceasta nu are competenţa să modifice sau să completeze astfel de măsuri legislative. 5. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 82 lit. ţ) din Legea nr. 254/2013, se susţine că aceasta este neîntemeiată, făcându-se trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materia analizată. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 6. Prin Încheierea din 29 ianuarie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 3.769/258/2019, Judecătoria Miercurea-Ciuc a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 36 alin. (3), ale art. 48 alin. (1), ale art. 81 lit. g) şi ale art. 82 lit. ţ) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Alen Daniel Moisin într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate de autorul excepţiei împotriva unei hotărâri a comisiei de disciplină. 7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile art. 48 din Legea nr. 254/2013 sunt neconstituţionale în măsura în care nu prevăd obligativitatea asigurării spaţiilor de cazare individuală în penitenciare. Se susţine că lipsa unor astfel de spaţii de cazare determină comiterea de către persoanele condamnate cazate în penitenciare a numeroase infracţiuni asupra colegilor de cameră, de exemplu, infracţiuni de omor, de viol, de tortură, de vătămare corporală, de tâlhărie, de furt etc., precum şi comiterea unor fapte de autovătămare ale unor astfel de persoane. Se mai arată că supraaglomerarea spaţiilor de detenţie a dus, în repetate rânduri, la refuzul persoanelor condamnate de a mai intra în camerele în care erau cazate, de teama de a nu fi victimele unor infracţiuni comise de colegii de cameră. Pentru aceste motive, se susţine că textele criticate trebuie să oblige penitenciarele la asigurarea unei protecţii superioare a dreptului la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, precum şi a libertăţii conştiinţei. 8. Judecătoria Miercurea-Ciuc opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se susţine că drepturile fundamentale invocate de autorul excepţiei nu au un caracter absolut, exercitarea lor fiind limitată, potrivit legii, aspect determinat de nevoia de asigurare a scopului Legii nr. 254/2013. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 36 alin. (3), ale art. 48 alin. (1), ale art. 81 lit. g) şi ale art. 82 lit. ţ) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, care au următorul cuprins: - Art. 36 alin. (3): „Persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim închis sunt cazate, de regulă, în comun, prestează muncă şi desfăşoară activităţi educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială, moral-religioase, instruire şcolară şi formare profesională, în grupuri, în interiorul penitenciarului, sub pază şi supraveghere, în condiţiile stabilite prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.“; – Art. 48 alin. (1): „(1) Administraţia Naţională a Penitenciarelor ia toate măsurile necesare pentru creşterea progresivă a numărului spaţiilor de cazare individuală.“; – Art. 81 lit. g): „Persoanele condamnate au următoarele obligaţii: „(...) g) să respecte repartizarea pe camerele de deţinere; (...)“; – Art. 82 lit. ţ): „Persoanelor condamnate le sunt interzise: „(...) ţ) autoagresiunea în orice mod şi prin orice mijloace; (...)“. 13. Se susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 11 alin. (1) şi (2) cu privire la dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 22 alin. (1) şi (2) referitoare la dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, ale art. 29 alin. (1), (3) şi (5) cu privire la libertatea conştiinţei, ale art. 50 - Protecţia persoanelor cu handicap şi ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul excepţiei de neconstituţionalitate critică condiţiile de cazare a persoanelor condamnate în penitenciarele din România, respectiv aglomerarea spaţiilor de cazare şi consecinţele generate de prezenţa unui număr foarte mare de persoane în camerele asigurate deţinuţilor, aspecte care conduc la apariţia şi creşterea infracţionalităţii în rândul persoanelor aflate în cursul executării unor pedepse privative de libertate. Astfel, autorul excepţiei nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate, ci critică modalitatea de aplicare a Legii nr. 254/2013 de către Administraţia Naţională a Penitenciarelor. 15. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată (...)“, motiv pentru care prezenta excepţie de neconstituţionalitate este inadmisibilă. 16. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 alin. (3), ale art. 48 alin. (1), ale art. 81 lit. g) şi ale art. 82 lit. ţ) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Alen Daniel Moisin în Dosarul nr. 3.769/258/2019 al Judecătoriei Miercurea-Ciuc. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Miercurea-Ciuc şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 12 decembrie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
