Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌──────────────────┬───────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Mircea Ştefan │- judecător │
│Minea │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent │
└──────────────────┴───────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Victor Belcin, în nume propriu şi în calitate de moştenitor, în Dosarul nr. 18.997/233/2014 al Tribunalului Galaţi - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 988D/2016. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, autorul excepţiei de neconstituţionalitate a depus note scrise prin care formulează consideraţii şi precizări cu privire la aceasta. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere Decizia nr. 480 din 30 iunie 2016. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 23 mai 2016, pronunţată în Dosarul nr. 18.997/233/2014, Tribunalul Galaţi - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Victor Belcin într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului formulat împotriva unei încheieri a Judecătoriei Galaţi prin care s-a soluţionat o plângere formulată împotriva unor încheieri de carte funciară. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât acordă posibilitatea „necontrolată şi fără obligaţia de motivare şi dovedire a pretinsei aprecieri larg şi incert acordată instanţei de judecată, în sensul că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului“. Aşadar, emiterea de „aprecieri“ presupune neîntrunirea condiţiilor de claritate, precizie şi previzibilitate, astfel cum sunt impuse prin Constituţie. Consideră că ar trebui să existe anumite reguli, iar soluţia instanţei ar trebui să cuprindă o motivare, care să poată fi controlată de către instanţa superioară. 7. Tribunalul Galaţi - Secţia I civilă apreciază că dispoziţiile legale criticate nu contravin Constituţiei, existând premisele pentru care instanţa de judecată poate aprecia că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului, şi anume când raportul juridic dedus judecăţii o impune. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. 10. Avocatul Poporului arată că instanţa constituţională sa pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor legale criticate prin Decizia nr. 480 din 30 iunie 2016. Însă, arată că esenţa criticii formulate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate constă în pretinsa nesocotire a dreptului de acces liber la justiţie de către instanţa de judecată prin soluţia adoptată. Or, o astfel de critică nu constituie o veritabilă critică de neconstituţionalitate, fiind izvorâtă din nemulţumirea generată de o anumită interpretare dată de unele instanţe judecătoreşti, cu prilejul aplicării legii la litigiile deduse judecăţii. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 78 alin. (2) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „(2) În materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecăţii o impune, judecătorul va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a terţului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului, va respinge cererea, fără a se pronunţa pe fond.“ 14. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) privind valorile supreme ale statului de drept şi cerinţele de calitate a legilor, precum şi ale art. 16 privind egalitatea în drepturi. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 480 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 701 din 8 septembrie 2016, a reţinut că dispoziţiile art. 78 alin. (1) din Codul de procedură civilă reglementează condiţiile şi termenele introducerii forţate în cauză, din oficiu, a altor persoane. Această procedură este incidentă numai în cazurile expres prevăzute de lege, instanţa având dreptul de a introduce în proces din oficiu terţe persoane, chiar dacă părţile iniţiale se împotrivesc, în procedura contencioasă, numai în cazurile expres prevăzute de lege şi în procedura necontencioasă, în toate cazurile. 16. Art. 78 alin. (2) din Codul de procedură civilă reglementează situaţia, în materie contencioasă, în care legea nu prevede în mod expres dreptul instanţei de a introduce din oficiu terţi în proces. În această ipoteză, judecătorul pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a terţului. Aşadar, părţile iniţiale au dreptul să hotărască dacă se vor judeca sau nu în contradictoriu şi cu persoana arătată de instanţă. Dacă părţile sunt de acord cu introducerea în cauză a terţului, aceasta se va dispune, ca urmare a consimţământului lor, prin încheiere. 17. În situaţia în care părţile iniţiale nu solicită introducerea în cauză a terţului [art. 78 alin. (2) teza a doua din Codul de procedură civilă], terţul nu va deveni parte în proces, însă, dacă o asemenea intervenţie era necesară pentru ca pricina să poată fi soluţionată, instanţa va respinge cererea fără a se pronunţa pe fond. În ipoteza art. 78 alin. (2) din Codul de procedură civilă, spre deosebire de situaţia prevăzută în alin. (1) al aceluiaşi articol, legiuitorul a reglementat dreptul părţilor de a aprecia asupra necesităţii lărgirii sferei subiective a procesului, la solicitarea judecătorului care consideră că, pentru valabilitatea hotărârii ce urmează a fi pronunţată, pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului. 18. Refuzul introducerii în cauză a altor persoane este manifestat de chiar părţile din proces. Dispoziţiile legale criticate nu înlătură posibilitatea persoanelor interesate de a se adresa justiţiei, ci au în vedere ipoteza în care judecătorul apreciază necesară introducerea în cauză a altor persoane, iar părţile refuză, astfel încât nu sunt afectate garanţiile unui proces echitabil şi nici dreptul la apărare. Dispoziţia legală criticată dă expresie principiului rolului activ al judecătorului, în virtutea căruia acesta poate propune lărgirea cadrului procesual în scopul asigurării unei soluţionări juste şi complete a cauzei, însă cu respectarea principiilor fundamentale ale procesului civil, printre care şi principiul disponibilităţii părţilor. Acest principiu este derivat din prevederile constituţionale ale art. 124 alin. (2), care consacră trăsăturile pe care trebuie să le întrunească justiţia într-un stat de drept. Pentru a putea fi unică, egală şi imparţială, justiţia trebuie administrată de judecători care să dispună de putere de apreciere asupra unor aspecte diverse, inclusiv în ceea ce priveşte depunerea tuturor diligenţelor în vederea stabilirii corecte şi cuprinzătoare a cadrului procesual (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.567 din 7 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 10 februarie 2011). 19. Raportat la cauza de faţă, Curtea reţine că autorul excepţiei de neconstituţionalitate critică dispoziţiile legale criticate deoarece pot genera arbitrariu din perspectiva faptului că acordă posibilitatea „necontrolată şi fără obligaţia de motivare şi dovedire a pretinsei aprecieri larg şi incert acordată instanţei de judecată, în sensul că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului“. 20. Curtea reţine că nu poate fi primită critica de neconstituţionalitate potrivit căreia dispoziţiile art. 78 alin. (2) din Codul de procedură civilă nu ar îndeplini cerinţele de previzibilitate sau claritate, întrucât judecătorul pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a terţului, iar pentru a putea fi unică, egală şi imparţială, justiţia trebuie administrată de judecători care să dispună de putere de apreciere asupra unor aspecte diverse, inclusiv în ceea ce priveşte depunerea tuturor diligenţelor în vederea stabilirii corecte şi cuprinzătoare a cadrului procesual. Prin urmare, textul legal criticat nu este susceptibil de o interpretare abuzivă sau arbitrară. 21. Prin Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, paragraful 40, sau Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55, Curtea de la Strasbourg a decis că legea internă trebuie să fie formulată cu o precizie suficientă pentru a permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Aşadar, previzibilitatea legii ţine de calitatea acesteia, respectiv legea trebuie să fie suficient de precisă şi clară pentru a putea fi aplicată. Totuşi, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit pentru a permite instanţelor naţionale să facă să evolueze dreptul în funcţie de ceea ce ele consideră măsuri necesare în interesul justiţiei, precum şi în funcţie de evoluţia concepţiilor sociale (Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunţată în Cauza Leempoel & S.A. ED. Cine Revue împotriva Belgiei, paragraful 59). 22. În continuare, Curtea observă că, potrivit art. 78 alin. (5) din Codul de procedură civilă, hotărârea prin care cererea a fost respinsă în condiţiile alin. (2) este supusă numai apelului. Prin urmare, soluţia instanţei este supusă controlului judiciar, apelul reprezentând calea ordinară de atac care are un caracter devolutiv, instanţa de apel statuând atât în fapt, cât şi în drept (art. 476 din Codul de procedură civilă). 23. Totodată, Curtea reţine că instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusivă a legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, legiuitorul putând institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale. 24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Victor Belcin în Dosarul nr. 18.997/233/2014 al Tribunalului Galaţi - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 78 alin. (2) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Galaţi - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 9 noiembrie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Andreea Costin ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
