Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (9) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, excepţie ridicată de Gheorghe Mocanu în Dosarul nr. 6.089/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 147D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosar, autorul excepţiei a depus o cerere prin care învederează că a depus taxă de timbru, sens în care a anexat o chitanţă în valoare de 10 lei. De asemenea, a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar, în vederea reprezentării sale gratuite de către un apărător, deoarece este nevăzător, sens în care formulează şi o cerere de amânare a cauzei pentru redactarea încheierii referitoare la cererea de ajutor public judiciar. 3. Având cuvântul asupra acestei cereri formulate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, reprezentantul Ministerului Public arată că nu este de acord cu amânarea cauzei, deoarece procedura acordării ajutorului public judiciar nu este aplicabilă în faţa Curţii Constituţionale. 4. Pronunţându-se asupra cererii formulate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar, deoarece, potrivit Hotărârii sale nr. 20 din 17 septembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 685 din 7 octombrie 2008, „dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă nu sunt aplicabile Curţii Constituţionale, nefiind compatibile cu natura procedurii în faţa acesteia“, iar „o atare cerere se adresează instanţei judiciare competente pentru soluţionarea cauzei în care se solicită ajutorul public judiciar. Pe cale de consecinţă, solicitantul poate formula cerere în faţa instanţei la care ridică excepţia de neconstituţionalitate, urmând ca aceasta să decidă potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.“ 5. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece analiza instanţei de contencios administrativ asupra hotărârii Colegiului director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării nu se referă doar la legalitatea acestui act, ci şi la temeinicia lui. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 6. Prin Încheierea din 23 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 6.089/2/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 20 alin. (9) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Gheorghe Mocanu, în cadrul soluţionării unei cauze de contencios administrativ, având ca obiect acţiunea în anularea Hotărârii nr. 442 din 29 iunie 2016 emise de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării. 7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arată că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, în măsura în care restrâng posibilitatea instanţei judecătoreşti de a analiza/verifica hotărârea Colegiului director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării numai sub aspectul legalităţii acesteia, excluzând un control de temeinicie. O eventuală interpretare a textului de lege criticat în sensul că instanţa judecătorească, învestită cu o plângere împotriva acestei hotărâri, şi-ar limita competenţa numai la verificarea legalităţii acestui act încalcă accesul liber la justiţie. Deşi, potrivit art. 20 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000, „acţiunea de investigare“ este întreprinsă de Colegiul director, totuşi, stabilirea temeiniciei unei acuzaţii în materia analizată (cea a faptelor de discriminare) nu se poate referi în exclusivitate la Consiliu, care, deşi este un for jurisdicţional, nu se bucură de toate garanţiile de independenţă şi de imparţialitate asigurate de o instanţă de judecată. În plus, accesul la justiţie, care, deşi este recunoscut, s-ar limita nejustificat numai la analiza legalităţii, fapt ce reduce în mod conştient posibilitatea reală ca raportul conflictual să poată fi tranşat pe fond de către o instanţă independentă. Prin comparaţie, în procedura de contestare a proceselor-verbale de stabilire a contravenţiilor, faptele reţinute pot fi stabilite şi verificate în faza judiciară a contestaţiei de către instanţa judecătorească. În concluzie, soluţia legislativă care restrânge posibilitatea controlului judecătoresc numai la aspectele care vizează legalitatea adoptării unei soluţii de către Colegiul director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării încalcă dreptul de acces liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi prevederile art. 53 din Legea fundamentală, fiind o măsură nenecesară într-o societate democratică, excesivă şi disproporţionată. 8. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal nu şi-a exprimat opinia asupra temeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate, considerând că această opinie este obligatorie doar când excepţia de neconstituţionalitate este ridicată, din oficiu, de către instanţa judecătorească. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, cererile autorului excepţiei depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 20 alin. (9) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 7 martie 2014, având următorul conţinut: „Hotărârea Colegiului director poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ, potrivit legii.“ 13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul român, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi dispoziţiilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că textul criticat face parte din secţiunea VI - Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a capitolului II - Dispoziţii speciale din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 şi prevede posibilitatea atacării în justiţie a hotărârilor Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării (denumit în continuare CNCD). Potrivit art. 16 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000, CNCD este autoritatea de stat în domeniul discriminării, autonomă, cu personalitate juridică, aflată sub control parlamentar şi totodată garant al respectării şi aplicării principiului nediscriminării, în conformitate cu legislaţia internă în vigoare şi cu documentele internaţionale la care România este parte, iar, potrivit art. 19 alin. (1) lit. c) din acelaşi act normativ, în vederea combaterii faptelor de discriminare, CNCD are atribuţii privind „investigarea, constatarea şi sancţionarea faptelor de discriminare“. 15. Prin Decizia nr. 749 din 4 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 22 ianuarie 2016, paragrafele 20 şi 21, Curtea Constituţională a stabilit că CNCD a fost conceput ca un organ al administraţiei publice centrale cu atribuţii în prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, prin supravegherea şi combaterea actelor sau faptelor de natură a încălca principiul constituţional fundamental al egalităţii în drepturi. Împrejurarea că, în soluţionarea cazurilor de discriminare, membrii Colegiului director au calitatea de agenţi constatatori care aplică sancţiunile pentru contravenţiile stabilite prin ordonanţă, iar, în vederea aflării adevărului, aceştia desfăşoară şi o activitate de investigare nu este de natură a impieta asupra caracterului independent al activităţii Colegiului director faţă de părţile implicate. CNCD este un organ administrativ cu atribuţii jurisdicţionale, care se bucură de independenţa necesară îndeplinirii actului administrativ-jurisdicţional. Curtea a mai reţinut, la paragrafele 29 şi 30 ale aceleiaşi decizii, că, potrivit dispoziţiilor art. 20 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000, persoana care se consideră discriminată poate sesiza Consiliul în termen de un an de la data săvârşirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoştinţă de săvârşirea ei. Consiliul soluţionează sesizarea prin hotărâre a Colegiului director. Prin cererea introdusă, persoana care se consideră discriminată are dreptul să solicite înlăturarea consecinţelor faptelor discriminatorii şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării. Hotărârea Colegiului director de soluţionare a unei sesizări se adoptă în termen de 90 de zile de la data sesizării, se comunică părţilor în termen de 30 de zile de la adoptare şi produce efecte de la data comunicării. Hotărârea Colegiului director poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ, potrivit legii. Hotărârile emise şi care nu sunt atacate în termenul de 15 zile constituie de drept titlu executoriu. În acelaşi timp, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 instituie posibilitatea persoanei vătămate de a sesiza direct instanţa judecătorească, stabilind că persoana care se consideră discriminată poate formula în faţa instanţei de judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării sau anularea situaţiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru şi nu este condiţionată de sesizarea Consiliului. Termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani şi curge de la data săvârşirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoştinţă de săvârşirea ei. 16. Însă, în cauza de faţă, Curtea reţine că autorul excepţiei de neconstituţionalitate critică „o eventuală interpretare a textului de lege criticat în sensul că instanţa judecătorească, învestită cu o plângere împotriva hotărârii Consiliului director al CNCD, şiar limita competenţa numai la verificarea legalităţii acestui act, ceea ce încalcă accesul liber la justiţie.“ 17. Or, având în vedere susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că acestea nu vizează neconstituţionalitatea textului de lege care dă posibilitatea persoanei care se consideră discriminată să atace hotărârile Consiliului director al CNCD la instanţa de contencios administrativ, ci reprezintă aspecte care ţin de aplicarea concretă a procedurii de contencios administrativ, procedură reglementată de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare. Astfel, eventuala aplicare a textului de lege criticat, pe care o invocă autorul excepţiei, intră în competenţa de soluţionare a instanţelor judecătoreşti, iar nu a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, iar nu şi asupra unor eventuale aplicări greşite sau corecte ale acestora. 18. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă. 19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (9) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, excepţie ridicată de Gheorghe Mocanu în Dosarul nr. 6.089/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 2 noiembrie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
