Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Teodora │- │
│Pop │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 173 alin. (4), art. 177 alin. (1)-(5) şi ale art. 178 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Nicolae Sarcină în Dosarul nr. 2.669/120/2016 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 124D/2020. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 352D/2020, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 173 alin. (4), ale art. 177 alin. (1)-(5) şi ale art. 178 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Virgil Alexandru Florescu şi Andrei Ionuţ Firu în Dosarul nr. 5.353/63/2018 al Tribunalului Dolj - Secţia penală şi pentru cauze cu minori. 4. La apelul nominal lipsesc autorii excepţiei. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, pune în discuţie, din oficiu, conexarea celor două dosare. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării cauzelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 352D/2020 la Dosarul nr. 124D/2020, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Se susţine, în acest sens, că dispoziţiile legale criticate sunt clare, precise şi previzibile. Se face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv la Decizia nr. 601 din 27 septembrie 2018, prin care instanţa de contencios constituţional a reţinut că expertul parte are posibilitatea să îşi exprime opinia, iar instanţa are în vedere, cu prilejul soluţionării cauzei, întregul material probator administrat, inclusiv rapoartele de expertiză întocmite de experţii desemnaţi. Se arată, totodată, că părţilor le este oferită posibilitatea legală de a cere ca experţii aleşi de ele să supravegheze efectuarea expertizei de către expertul desemnat de către instanţă, aspect ce constituie o garanţie a exercitării depline de către acestea a dreptului la apărare. Aşadar, dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 24 din Constituţie. Este invocată, de asemenea, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a reţinut că instanţele interne au obligaţia să aprecieze dacă opinia unui expert este conformă sau nu şi să îi solicite acestuia să se prezinte în faţa instanţei şi să răspundă în condiţii de contradictorialitate, oralitate şi nemijlocire la întrebările părţilor. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 7. Prin Încheierile din 17 ianuarie 2020 şi 20 februarie 2020, pronunţate în Dosarul nr. 2.669/120/2016 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia penală şi, respectiv, în Dosarul nr. 5.353/63/2018 al Tribunalului Dolj - Secţia penală şi pentru cauze cu minori, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia penală şi Tribunalul Dolj - Secţia penală şi pentru cauze cu minori au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 173 alin. (4), art. 177 alin. (1)-(5) şi ale art. 178 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Nicolae Sarcină şi, respectiv, de Virgil Alexandru Florescu şi Andrei Ionuţ Firu în cauze având ca obiect stabilirea vinovăţiei autorilor excepţiei sub aspectul comiterii infracţiunii de luare de mită şi, respectiv, a infracţiunilor de tentativă de omor, tulburarea ordinii şi liniştii publice, lovire sau alte violenţe şi port sau folosire de obiecte periculoase. 8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile art. 177 alin. (1)-(5) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în măsura în care la procedura pe care o reglementează participă şi expertul recomandat de parte, dacă acesta a fost deja solicitat şi indicat de parte, conform art. 173 alin. (4) din Codul de procedură penală. Se arată că expertul recomandat de parte este un participant la procesul penal, conform art. 34 din Codul de procedură penală, şi că excluderea acestuia de la procedura prevăzută la art. 177 din Codul de procedură penală contravine dispoziţiilor art. 1 alin. (3), ale art. 20, ale art. 21 alin. (3) şi ale art. 24 din Constituţie, dar şi prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea, se susţine că dispoziţiile art. 173 alin. (4) şi ale art. 177 alin. (4) din Codul de procedură penală sunt constituţionale doar în măsura în care participarea expertului recomandat de parte la efectuarea expertizei presupune şi prezenţa acestuia la data şi locul desfăşurării lucrărilor expertizei, precum şi participarea efectivă la activităţile expertului desemnat de către organul judiciar. Se susţine că dispoziţiile legale criticate sunt lipsite de claritate, precizie şi previzibilitate şi că acestea determină interpretări arbitrare, întrucât în practică nu se asigură participarea efectivă a expertului independent recomandat de parte la realizarea expertizei. Pentru aceleaşi motive, se susţine neconstituţionalitatea prevederilor art. 178 din Codul de procedură penală. 9. Tribunalul Dâmboviţa - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Instanţa face trimitere la considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 601 din 20 septembrie 2016. Totodată, susţine că dispoziţiile legale criticate sunt în acord cu standardele constituţionale şi convenţionale de calitate a legii, astfel cum acestea rezultă din jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. 10. Tribunalul Dolj - Secţia penală şi pentru cauze cu minori opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Instanţa face trimitere la considerentele Deciziilor Curţii Constituţionale nr. 601 din 20 septembrie 2016 şi nr. 495 din 16 noiembrie 2004. Arată, de asemenea, că textele criticate sunt clare, precise şi previzibile şi că sunt în acord cu standardele de calitate a legii, astfel cum acestea sunt prevăzute în Constituţie şi în Convenţie. 11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 173 alin. (4), ale art. 177 alin. (1)-(5) şi ale art. 178 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: - Art. 173 alin. (4): „Părţile şi subiecţii procesuali principali au dreptul să solicite ca la efectuarea expertizei să participe un expert recomandat de acestea. În cazul în care expertiza este dispusă de instanţă, procurorul poate solicita ca un expert recomandat de acesta să participe la efectuarea expertizei.“; – Art. 177 alin. (1)-(5): "(1) Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, când dispune efectuarea unei expertize, fixează un termen la care sunt chemate părţile, subiecţii procesuali principali, precum şi expertul, dacă acesta a fost desemnat.(2) La termenul fixat se aduce la cunoştinţa procurorului, a părţilor, a subiecţilor procesuali principali şi a expertului obiectul expertizei şi întrebările la care expertul trebuie să răspundă şi li se pune în vedere că au dreptul să facă observaţii cu privire la aceste întrebări şi că pot cere modificarea sau completarea lor. De asemenea, după caz, sunt indicate expertului obiectele pe care urmează să le analizeze.(3) Expertul este înştiinţat cu privire la faptul că are obligaţia de a analiza obiectul expertizei, de a indica cu exactitate orice observaţie sau constatare şi de a expune o opinie imparţială cu privire la faptele sau împrejurările evaluate, în conformitate cu regulile ştiinţei şi expertizei profesionale.(4) Părţile şi subiecţii procesuali principali sunt încunoştinţaţi că au dreptul să ceară numirea câte unui expert recomandat de fiecare dintre ele, care să participe la efectuarea expertizei.(5) După examinarea obiecţiilor şi cererilor făcute de părţi, de subiecţii procesuali principali şi expert, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată pune în vedere expertului termenul în care urmează a fi efectuată expertiza, încunoştinţându-l totodată dacă la efectuarea acesteia urmează să participe părţile sau subiecţii procesuali principali.;" – Art. 178: "(1) După efectuarea expertizei, constatările, clarificările, evaluările şi opinia expertului sunt consemnate într-un raport.(2) Când sunt mai mulţi experţi se întocmeşte un singur raport de expertiză. Opiniile separate se motivează în acelaşi raport.(3) Raportul de expertiză se depune la organul judiciar care a dispus efectuarea expertizei.(4) Raportul de expertiză cuprinde: a) partea introductivă, în care se arată organul judiciar care a dispus efectuarea expertizei, data când s-a dispus efectuarea acesteia, numele şi prenumele expertului, obiectivele la care expertul urmează să răspundă, data la care a fost efectuată, materialul pe baza căruia expertiza a fost efectuată, dovada încunoştinţării părţilor, dacă au participat la aceasta şi au dat explicaţii în cursul expertizei, data întocmirii raportului de expertiză; b) partea expozitivă prin care sunt descrise operaţiile de efectuare a expertizei, metodele, programele şi echipamentele utilizate; c) concluziile, prin care se răspunde la obiectivele stabilite de organele judiciare, precum şi orice alte precizări şi constatări rezultate din efectuarea expertizei, în legătură cu obiectivele expertizei.(5) În situaţia în care expertiza a fost efectuată în lipsa părţilor ori a subiecţilor procesuali principali, aceştia sau avocatul lor sunt încunoştinţaţi cu privire la întocmirea raportului de expertiză şi cu privire la dreptul la studierea raportului." 15. Se susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) referitoare la statul român şi la calitatea legii, ale art. 11 alin. (1) şi (2) referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) cu privire la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 24 referitor la dreptul la apărare, precum şi prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cu privire la dreptul la un proces echitabil. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că instituţia expertizei este reglementată în cuprinsul capitolului VII - „Expertiza şi constatarea“ al titlului IV - „Probele, mijloacele de probă şi procedeele probatorii“ din Partea generală a Codului de procedură penală. Astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 172 alin. (1) din Codul de procedură penală, expertiza constituie procedeul probatoriu prin care opinia unui expert este folosită în procesul penal pentru constatarea, clarificarea şi evaluarea unor fapte sau împrejurări ce prezintă importanţă pentru aflarea adevărului. La rândul său, raportul de expertiză este reglementat, ca mijloc de probă, la art. 97 alin. (2) din Codul de procedură penală. 17. Necesitatea expertizelor, ca mijloace de probă, derivă din complexitatea crescândă a cauzelor penale, care, de cele mai multe ori, presupun investigarea unor aspecte cu un profund caracter tehnic din domeniile în care sunt comise faptele penale cercetate. Astfel, intervenţia experţilor în cauzele penale este o consecinţă a dinamicii diverselor ştiinţe, progres ce transformă expertul într-un subiect procesual care poate deţine rolul-cheie în stabilirea adevărului judiciar. 18. În acest sens, art. 34 din Codul de procedură penală plasează expertul în rândul subiecţilor procesuali, iar art. 172 din acelaşi cod reglementează dispunerea efectuării expertizei, care se realizează, potrivit alin. (2) al articolului anterior menţionat, la cerere sau din oficiu, de către organul de urmărire penală, prin ordonanţă motivată, iar în cursul judecăţii se dispune de către instanţă, prin încheiere motivată. Totodată, alin. (3) al art. 172 din Codul de procedură penală prevede că cererea de efectuare a expertizei trebuie formulată în scris, cu indicarea faptelor şi împrejurărilor supuse evaluării şi a obiectivelor care trebuie lămurite de expert, iar, conform alin. (4) al art. 172 din Codul de procedură penală, expertiza poate fi efectuată de experţi oficiali din laboratoare sau instituţii de specialitate ori de experţi independenţi autorizaţi din ţară sau din străinătate, în condiţiile legii. De o reglementare distinctă beneficiază examinarea şi expertiza medico-legală, care, potrivit alin. (5) al art. 172 din Codul de procedură penală, se efectuează în cadrul instituţiilor medico-legale. 19. În acest context, dispoziţiile art. 173 din Codul de procedură penală reglementează numirea expertului, arătând, la alin. (1), că expertul este numit prin ordonanţa organului de urmărire penală sau prin încheierea instanţei, la alin. (2), că organul de urmărire penală sau instanţa desemnează, de regulă, un singur expert, cu excepţia situaţiilor în care, ca urmare a complexităţii expertizei, sunt necesare cunoştinţe specializate din discipline distincte, situaţie în care desemnează doi sau mai mulţi experţi, iar, la alin. (3), că atunci când expertiza urmează să fie efectuată de o instituţie medico-legală, de un institut sau laborator de specialitate, desemnarea unuia sau a mai multor experţi se face de către acea instituţie, potrivit legii. 20. Având în vedere însemnătatea expertizei şi autoritatea conferită rapoartelor de expertiză, ca mijloace de probă în procesul penal, se poate afirma că în cauzele penale ale căror obiect vizează domenii ştiinţifice specifice are loc ceea ce doctrina numeşte „un mic proces expertal“, care este „un proces decisiv în inima procesului penal de fond“. În aceste condiţii, art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale obligă ca întreaga procedură a efectuării expertizelor să se realizeze cu respectarea dreptului la un proces echitabil. Aşadar, procesul expertal realizat în cadrul procesului penal trebuie să se desfăşoare într-o manieră echitabilă, dând posibilitatea părţilor şi subiecţilor procesuali principali să recurgă, în mod liber, la experţi şi să propună organelor judiciare desemnarea unor experţi care să participe la soluţionarea procesului penal. 21. Pentru acest motiv, dispoziţiile art. 173 alin. (4) din Codul de procedură penală prevăd că părţile şi subiecţii procesuali principali au dreptul să solicite ca la efectuarea expertizei să participe un expert recomandat de acestea, precum şi faptul că, în cazul în care expertiza este dispusă de instanţă, procurorul poate solicita ca un expert recomandat de el să participe la efectuarea expertizei. În mod distinct, cu referire la expertizele medico-legale, prevederile alin. (5) şi (6) ale aceluiaşi art. 173 reglementează faptul că expertul, instituţia medico-legală, institutul sau laboratorul de specialitate, la cererea expertului, poate solicita, atunci când consideră necesar, participarea specialiştilor de la alte instituţii sau avizul acestora, respectiv că instituţia medico-legală, institutul sau laboratorul de specialitate comunică organului judiciar care a dispus efectuarea expertizei numele experţilor desemnaţi. 22. În continuare, dispoziţiile art. 174 - 183 din Codul de procedură penală reglementează succesiv incompatibilitatea expertului, drepturile şi obligaţiile acestuia, înlocuirea expertului, procedura executării expertizei, raportul de expertiză, audierea expertului, suplimentul de expertiză şi efectuarea unei noi expertize, fără a distinge însă între experţii desemnaţi de organele judiciare şi experţii numiţi (desemnaţi) de acestea la recomandarea părţilor sau a subiecţilor procesuali principali, din perspectiva participării acestora la efectuarea expertizei. Dimpotrivă, dispoziţiile art. 174 din Codul de procedură penală delimitează categoria experţilor recomandaţi de părţi de cea a experţilor desemnaţi de organele judiciare, prevăzând, la alin. (2), că, în aceeaşi cauză, o persoană nu poate avea atât calitatea de expert desemnat de organul judiciar, cât şi pe aceea de expert recomandat de unul dintre subiecţii procesuali, iar, la alin. (2^2), că, în cazul expertizelor medico-legale, nu poate fi desemnată ca expert recomandat de părţi în aceeaşi cauză o persoană care funcţionează în cadrul aceleiaşi instituţii medico-legale, al aceluiaşi institut sau laborator de specialitate cu expertul desemnat de conducerea instituţiei respective la solicitarea organului judiciar. 23. În ceea ce priveşte procedura efectuării expertizei, dispoziţiile art. 177 alin. (1) din Codul de procedură penală prevăd că organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, când dispune efectuarea unei expertize, fixează un termen la care sunt chemate părţile, subiecţii procesuali principali, precum şi expertul, dacă acesta a fost desemnat. De asemenea, prevederile alin. (2) al aceluiaşi articol reglementează faptul că, la termenul fixat, se aduc la cunoştinţa procurorului, a părţilor, a subiecţilor procesuali principali şi a expertului obiectul expertizei şi întrebările la care expertul trebuie să răspundă şi li se pune în vedere că au dreptul să facă observaţii cu privire la aceste întrebări şi că pot cere modificarea sau completarea lor, precum şi faptul că, după caz, îi sunt indicate expertului obiectele pe care urmează să le analizeze. În privinţa expertului, alin. (3) al aceluiaşi art. 177 prevede că acesta este înştiinţat cu privire la faptul că are obligaţia de a analiza obiectul expertizei, de a indica cu exactitate orice observaţie sau constatare şi de a expune o opinie imparţială cu privire la faptele sau împrejurările evaluate, în conformitate cu regulile ştiinţei şi expertizei profesionale. Potrivit alin. (4) al art. 177 din Codul de procedură penală, în cadrul procedurii executării expertizei, părţile şi subiecţii procesuali principali sunt încunoştinţaţi că au dreptul să ceară numirea câte unui expert recomandat de fiecare dintre ele, care să participe la efectuarea expertizei. De asemenea, conform art. 177 alin. (5) din Codul de procedură penală, după examinarea obiecţiilor şi cererilor făcute de părţi, de subiecţii procesuali principali şi de expert, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată pune în vedere expertului termenul în care urmează să fie efectuată expertiza, încunoştinţându-l totodată dacă la efectuarea acesteia urmează să participe părţile sau subiecţii procesuali principali. 24. Interpretând gramatical prevederile art. 177 alin. (1)-(3) şi (5) din Codul de procedură penală, Curtea reţine că acestea nu disting între experţii desemnaţi de organele judiciare şi cei recomandaţi de părţi, din perspectiva participării lor la realizarea expertizei. Or, în acest condiţii, este incident, în privinţa normelor procesual penale analizate, principiul de interpretare potrivit căruia unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus). Prin urmare, procedura prevăzută la art. 177 alin. (1)-(3) şi (5) din Codul de procedură penală se aplică, în egală măsură, atât experţilor desemnaţi de organele judiciare, cât şi experţilor recomandaţi de părţi şi/sau de subiecţii procesuali principali. Aşa fiind, atât dispoziţiile art. 177 alin. (2) din Codul de procedură penală, referitoare la: aducerea la cunoştinţa procurorului, a părţilor, a subiecţilor procesuali principali şi a expertului a obiectului expertizei şi a întrebărilor la care expertul trebuie să răspundă şi la punerea în vedere că au dreptul să facă observaţii cu privire la aceste întrebări şi că pot cere modificarea sau completarea lor, precum şi la faptul că îi sunt indicate expertului obiectele pe care urmează să le analizeze, după caz, cât şi cele ale alin. (3) al aceluiaşi art. 177 - potrivit cărora expertul este înştiinţat cu privire la faptul că are obligaţia de a analiza obiectul expertizei, de a indica cu exactitate orice observaţie sau constatare şi de a expune o opinie imparţială cu privire la faptele sau împrejurările evaluate, în conformitate cu regulile ştiinţei şi expertizei profesionale - sunt aplicabile şi expertului recomandat de părţi. 25. O interpretare contrară ar lipsi de eficienţă reglementarea, la art. 173 alin. (4) şi art. 177 alin. (4) din Codul de procedură penală, a dreptului părţilor şi al subiecţilor procesuali principali de a propune participarea la efectuarea expertizei a unui expert recomandat de ele, determinând, totodată, încălcarea prin dispoziţiile legale criticate a prevederilor constituţionale şi convenţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare. 26. Per a contrario, dispoziţiile legale criticate asigură părţilor şi subiecţilor procesuali principali exercitarea celor două drepturi fundamentale anterior menţionate, fiind, aşadar, în acord cu prevederile art. 21 alin. (3) şi ale art. 24 din Constituţie, precum şi cu dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţie. 27. Totodată, având în vedere maniera de reglementare a dispoziţiilor art. 173 alin. (4), ale art. 177 alin. (1)-(5) din Codul de procedură penală, precum şi considerentele mai sus expuse, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate sunt clare, precise şi previzibile, nefiind contrare prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie. 28. Desigur, pentru motivele mai sus arătate, în ipoteza prevăzută la art. 177 alin. (4) din Codul de procedură penală, în care, la termenul de judecată fixat conform alin. (1) al aceluiaşi articol, părţile şi/sau subiecţii procesuali principali îşi exercită dreptul de a cere numirea câte unui expert recomandat, care să participe la efectuarea expertizei, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată va stabili un nou termen, la care să fie realizată procedura prevăzută la art. 177 alin. (2), (3) şi (5) din Codul de procedură penală, cu participarea expertului/experţilor recomandaţi, conform alin. (4) al aceluiaşi articol. Aceasta constituie însă o chestiune de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale criticate, operaţiune care excedează competenţei Curţii Constituţionale, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „(...) se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată (...)“. 29. În mod similar, dispoziţiile art. 178 din Codul de procedură penală reglementează raportul de expertiză, prevăzând, la alin. (1), că, după efectuarea expertizei, constatările, clarificările, evaluările şi opinia expertului sunt consemnate într-un raport, iar, la alin. (2), că atunci când sunt mai mulţi experţi se întocmeşte un singur raport de expertiză şi că opiniile separate se motivează în acelaşi raport. 30. Or, nici dispoziţiile art. 178 alin. (2) din Codul de procedură penală nu disting, în reglementarea ipotezei existenţei mai multor experţi, între opiniile experţilor desemnaţi de organele judiciare şi cele ale experţilor recomandaţi de părţi şi/sau de subiecţii procesuali principali. 31. Aşa fiind, considerentele mai sus exprimate referitoare la dispoziţiile art. 173 alin. (4) şi ale art. 177 alin. (1)-(5) din Codul de procedură penală sunt aplicabile, mutatis mutandis, şi prevederilor art. 178 din acelaşi cod, raportul de expertiză urmând să cuprindă, în temeiul art. 178 alin. (2) din Codul de procedură penală, şi opiniile experţilor recomandaţi de părţi şi/sau de subiecţii procesuali principali. 32. Desigur, dispoziţiile art. 173 alin. (4), art. 177 alin. (1)-(5) şi art. 178 din Codul de procedură penală, care constituie norme procesual penale cu caracter general în domeniul expertizelor, trebuie interpretate şi aplicate coroborat cu dispoziţiile din cuprinsul legilor speciale ce reglementează efectuarea expertizelor în diferite domenii. Spre exemplu, expertizele medico-legale, distinct de faptul că beneficiază de dispoziţii procesual penale specifice în cuprinsul Codului de procedură penală, sunt reglementate, în mod detaliat, prin Ordonanţa Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilor de medicină legală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 996 din 10 noiembrie 2005, astfel cum aceasta a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 459/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 27 iulie 2001, şi, în mod special, prin regulamentul de aplicare al acestei ordonanţe, regulament aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 774/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 19 septembrie 2000. Aceste acte normative, ce cuprind dispoziţii procesual penale referitoare la realizarea expertizelor în domenii determinate, nu constituie însă obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate. 33. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Nicolae Sarcină în Dosarul nr. 2.669/120/2016 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia penală şi de Virgil Alexandru Florescu şi Andrei Ionuţ Firu în Dosarul nr. 5.353/63/2018 al Tribunalului Dolj - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi constată că dispoziţiile art. 173 alin. (4), ale art. 177 alin. (1) - (5) şi ale art. 178 din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Dâmboviţa - Secţia penală şi Tribunalului Dolj - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 12 decembrie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
