Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2018 pentru completarea art. 67 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de Asociaţia „Forumul Judecătorilor din România“ în Dosarul nr. 2.122/104/2018 al Tribunalului Olt - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 63D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate extrinsecă ce vizează lipsa avizului Consiliului Superior al Magistraturii, arată că acestea sunt neîntemeiate, deoarece, pentru emiterea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2018, a fost solicitat acest aviz. Cât priveşte celelalte critici de neconstituţionalitate extrinsecă şi intrinsecă, susţine că acestea sunt întemeiate, deoarece reglementarea privind cazuri concrete, cunoscute la momentul intrării în vigoare a actului normativ, are caracter individual şi încalcă astfel prevederile art. 4 alin. (2) şi ale art. 16 din Constituţie. De asemenea, apreciază că, în cazul actului normativ criticat, nu a existat o situaţie extraordinară a cărei reglementare să nu poată fi amânată şi, totodată, că reglementarea criticată retroactivează, încălcând, astfel, prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie. În final, susţine că art. 67 din Legea nr. 317/2004, în forma anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2018, cuprinde noţiuni cu privire la numire, durata mandatului, posibilitatea Consiliului Superior al Magistraturii de a revoca inspectorul-şef al Inspecţiei Judiciare, de unde rezultă că plenul Consiliului Superior al Magistraturii este competent să dispună numirea, revocarea, sau, eventual, delegarea acestuia. Or, prin reglementarea criticată, se creează premisa unei prelungiri a mandatului legal, ceea ce este neconstituţional. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 19 decembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 2.122/104/2018, Tribunalul Olt - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2018 pentru completarea art. 67 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamanta Asociaţia „Forumul Judecătorilor din România“ în cadrul soluţionării acţiunii în contencios administrativ formulată în contradictoriu cu Inspecţia Judiciară, având ca obiect comunicarea de informaţii de interes public, în temeiul Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia arată, în primul rând, că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2018 încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5), ale art. 133 alin. (1) şi ale art. 134 alin. (4) din Constituţie, deoarece a fost emisă fără a exista avizul Consiliului Superior al Magistraturii (denumit în continuare CSM). Se arată că, în baza art. 133 alin. (1) din Constituţie, CSM este garantul independenţei justiţiei, motiv pentru care trebuie să acţioneze în acest sens, inclusiv în ceea ce priveşte actele normative referitoare la autoritatea judecătorească. Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, „în cazurile prevăzute de lege, în faza de elaborare a proiectelor de acte normative iniţiatorul trebuie să solicite avizul autorităţilor interesate în aplicarea acestora, în funcţie de obiectul reglementării.“ Un astfel de caz este prevăzut de dispoziţiile art. 38 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, care prevăd că „Plenul Consiliului Superior al Magistraturii avizează proiectele de acte normative ce privesc activitatea autorităţii judecătoreşti“, iar, conform art. 32 alin. (1) din aceeaşi lege, „în cazurile în care legea prevede avizul conform, aprobarea sau acordul Consiliului Superior al Magistraturii, punctul de vedere emis de acesta este obligatoriu. Dacă legea prevede consultarea sau avizul Consiliului Superior al Magistraturii, punctul de vedere emis de acesta nu este obligatoriu.“ CSM, în calitate de garant al independenţei justiţiei, conform art. 133 alin. (1) din Constituţie, are, potrivit Legii nr. 317/2004, atribuţii referitoare la apărarea judecătorilor şi procurorilor împotriva oricărui act care le-ar putea afecta independenţa sau imparţialitatea ori ar crea suspiciuni cu privire la acestea (art. 30), cariera judecătorilor şi procurorilor (art. 35), admiterea în magistratură, evaluarea, formarea şi examenele judecătorilor şi procurorilor (art. 36), organizarea şi funcţionarea instanţelor şi a parchetelor (art. 37). În consecinţă, proiectele de legi care implică un aviz al CSM sunt cele privind statutul judecătorilor şi procurorilor (care cuprind dispoziţii referitoare la drepturile şi îndatoririle judecătorilor şi procurorilor, incompatibilităţi şi interdicţii, numirea, promovarea, suspendarea şi încetarea funcţiei de judecător sau procuror, delegarea, detaşarea şi transferul judecătorilor şi procurorilor, răspunderea acestora etc.), reglementat în prezent prin Legea nr. 303/2004, organizarea judiciară (instanţele judecătoreşti - organizare/ competenţe/conducere, Ministerul Public - organizare/ competenţe/conducere, organizarea şi funcţionarea Institutului Naţional al Magistraturii, compartimentele auxiliare de specialitate din cadrul instanţelor şi al parchetelor, bugetele instanţelor şi parchetelor etc.), reglementată în prezent prin Legea nr. 304/2004, sau organizarea şi funcţionarea CSM, cu sediul materiei în Legea nr. 317/2004 (a se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 63 din 8 februarie 2017), care reglementează inclusiv organizarea şi funcţionarea Inspecţiei Judiciare. În condiţiile prevăzute de lege, este obligatorie solicitarea avizului CSM, iar nu şi respectarea acestuia. Dar în cazul în care nu este cerut sau nu este aşteptată comunicarea sa într-un termen rezonabil sunt încălcate prevederile art. 1 alin. (5) şi ale art. 1 alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora respectarea legilor este obligatorie, chiar şi pentru Guvern. Această concluzie nu poate fi schimbată nici de unele constatări ale Curţii Constituţionale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 455 din 4 iulie 2018, paragraful 68). Atribuţia de avizare a actelor normative de către instituţiile publice interesate nu este una pur formală şi nici nu trebuie înţeleasă în sensul că simpla solicitare a avizului (cu adoptarea îndată după solicitare a actului normativ) este suficientă pentru a fi îndeplinită cerinţa constituţională. Lipsa sancţionării unui astfel de comportament înseamnă acceptarea caracterului derizoriu al procedurii de avizare a actelor normative, respectiv a posibilităţii ca, în realitate, să se promoveze acte normative (sub eventualul pretext al urgenţei) fără niciunul dintre avizele prevăzute de lege. Prin aceeaşi atitudine de ignorare a lipsei avizului CSM au fost încălcate şi prevederile art. 1 alin. (3), referitoare la principiul statului de drept, în sensul că prevederile art. 38 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 erau obligatorii şi pentru Guvern. În plus, prin ignorarea prevederilor art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie au fost încălcate şi prevederile art. 133 alin. (1) din Constituţie, în sensul că neavizarea actului normativ criticat echivalează cu o încălcare a rolului constituţional al CSM de garant al independenţei justiţiei. De asemenea, a fost încălcat art. 134 alin. (4) din Constituţie. 6. Se mai arată că, în baza art. 67 din Legea nr. 317/2004, inspectorul-şef şi inspectorul-şef adjunct sunt numiţi de Plenul CSM dintre inspectorii judiciari în funcţie, în urma unui concurs. O dispoziţie cum este cea conţinută de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2018 - potrivit căreia, în situaţia vacantării funcţiei de inspector-şef sau, după caz, de inspector-şef adjunct al Inspecţiei Judiciare ca urmare a expirării mandatului, interimatul funcţiei se asigură de inspectorul-şef sau, după caz, de inspectorul-şef adjunct ale căror mandate au expirat, până la data ocupării acestor funcţii în condiţiile legii - nu există în cazul altor funcţii de conducere din sistemul judiciar. Hotărârea Plenului CSM nr. 159 din 9 martie 2012 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea concursului pentru numirea în funcţie a inspectorului-şef şi a inspectorului-şef adjunct al Inspecţiei Judiciare a fost suspendată printr-o hotărâre judecătorească pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, astfel că prelungirea automată, sub forma interimatului, a mandatelor actualei conduceri a Inspecţiei Judiciare se va face sine die, prin efectul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2018, pe o durată nedeterminată, fără posibilitatea de exercitare de către CSM a atribuţiei prevăzute de lege de a dispune delegarea în funcţii de conducere prin evaluarea proiectelor inspectorilor judiciari care optează pentru asigurarea interimatului. Or, potrivit art. 133 alin. (1) din Constituţie, CSM este garantul independenţei justiţiei, ceea ce presupune exercitarea puterii de a aprecia nu numai cu privire la numirea inspectorului-şef şi a inspectorului-şef adjunct al Inspecţiei Judiciare, în condiţiile art. 67 din Legea nr. 317/2004, ci şi cu privire la delegarea într-o astfel de funcţie de conducere devenită vacantă prin expirarea mandatului, în condiţiile art. 57 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor. În acest fel, se respectă principiul de drept specialia generalibus derogant, conform căruia legea generală se aplică ori de câte ori nu există o dispoziţie specială contrară într-o materie dată, dar şi principiul simetriei juridice, potrivit căruia competenţa de a dispune măsuri provizorii (delegarea unui inspector judiciar pentru asigurarea interimatului) revine aceleiaşi autorităţi publice care are atribuţia de a dispune numirea definitivă într-o atare funcţie de conducere, deci Plenului CSM. Aşadar, intervenţia legislativă prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2018 are ca efect nu acoperirea unei pretinse „lacune legislative“, cum se arată în preambulul acesteia, ci amputarea unei atribuţii a CSM, în virtutea rolului său constituţional de garant al independenţei justiţiei, ceea ce contravine literei şi spiritului legii, dar şi Constituţiei, deoarece introduce posibilitatea exercitării unei funcţii de conducere pe o perioadă nedeterminată, prin prelungire automată, ca efect nediferenţiat al legii, a unui mandat expirat, fără nicio posibilitate de exercitare de către CSM a marjei sale de apreciere, care este de esenţa rolului său constituţional. Se invocă în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale, potrivit căreia „autoritatea legiuitoare, Parlamentul sau Guvernul, după caz, are obligaţia de a edicta norme care să respecte trăsăturile referitoare la claritate, precizie, previzibilitate şi predictibilitate“ (spre exemplu, deciziile nr. 562 din 19 septembrie 2017, nr. 903 din 6 iulie 2010, nr. 743 din 2 iunie 2011 şi nr. 1 din 11 ianuarie 2012). Totodată, Curtea Constituţională a constatat că, „deşi normele de tehnică legislativă nu au valoare constituţională, prin reglementarea acestora legiuitorul a impus o serie de criterii obligatorii pentru adoptarea oricărui act normativ, a căror respectare este necesară pentru a asigura sistematizarea, unificarea şi coordonarea legislaţiei, precum şi conţinutul şi forma juridică adecvate pentru fiecare act normativ. Astfel, respectarea acestor norme concură la asigurarea unei legislaţii care respectă principiul securităţii raporturilor juridice, având claritatea şi previzibilitatea necesare“ (a se vedea, spre exemplu, deciziile nr. 26 din 18 ianuarie 2012 şi nr. 445 din 16 septembrie 2014). De asemenea, aşa cum a stabilit Curtea Constituţională prin Decizia nr. 61 din 13 februarie 2018, „respectarea standardelor de claritate şi predictibilitate a legii a devenit o cerinţă de rang constituţional“. 7. Totodată, autoarea excepţiei susţine că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2018 încalcă dispoziţiile art. 4 alin. (2), ale art. 15 alin. (2) şi ale art. 16 alin. (1) din Constituţie. În acest sens, se arată că, din preambulul acesteia, reiese că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2018 a fost adoptată cu efecte intuitu personae (respectiv în favoarea actualei conduceri a Inspecţiei Judiciare, prin conferirea de efecte juridice noi unor raporturi juridice încetate definitiv, respectiv prin aplicarea dispoziţiilor legale asupra unor situaţii anterioare care s-au născut şi s-au produs) - „ţinând cont de necesitatea asigurării interimatului de către persoane care au dat dovada competenţei profesionale şi manageriale, exercitând deja funcţiile respective, având o cunoaştere aprofundată a activităţii Inspecţiei Judiciare şi susţinând un concurs atât la momentul numirii iniţiale, cât şi la momentul reînvestirii pentru un nou mandat, în condiţiile legii“. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reţinut că „legea, ca act juridic al Parlamentului, reglementează relaţii sociale generale, fiind, prin esenţa şi finalitatea ei constituţională, un act cu aplicabilitate generală. Prin definiţie, legea, ca act juridic de putere, are caracter unilateral, dând expresie exclusiv voinţei legiuitorului, ale cărei conţinut şi formă sunt determinate de nevoia de reglementare a unui anumit domeniu de relaţii sociale şi de specificul acestuia. Or, în măsura în care domeniul de incidenţă a reglementării este determinat concret, dată fiind raţiunea intuitu personae a reglementării, aceasta are caracter individual, ea fiind concepută nu pentru a fi aplicată unui număr nedeterminat de cazuri concrete, în funcţie de încadrarea lor în ipoteza normei, ci, de plano, într-un singur caz, prestabilit fără echivoc“ (a se vedea, în acest sens, Deciziile nr. 600 din 9 noiembrie 2005, nr. 970 din 31 octombrie 2007, nr. 494 din 21 noiembrie 2013, nr. 574 din 16 octombrie 2014, paragraful 21, sau nr. 777 din 28 noiembrie 2017). Astfel, un act normativ adoptat în condiţiile de mai sus contravine principiului constituţional al egalităţii în drepturi, astfel cum îşi găseşte expresie în art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, având caracter discriminatoriu şi este sub acest aspect neconstituţional. 8. De asemenea, se susţine că art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2018 reglementează în mod expres un raport juridic epuizat - mandatul funcţiilor de conducere din cadrul Inspecţiei Judiciare a expirat, însă ordonanţa îl reactivează, conferind unor persoane determinate (nenominalizate, dar clar cunoscute la data adoptării ordonanţei) beneficiul interimatului pe o perioadă nedefinită, deşi art. 15 alin. (2) din Constituţie prevede că legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile. Aşa cum a arătat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 377 din 31 mai 2017, „fiind vorba despre un raport juridic epuizat - facta praeterita, partea nu mai poate solicita aplicarea deciziei de admitere, întrucât decizia de admitere a Curţii nu poate constitui temei legal pentru o acţiune în justiţie, în caz contrar consecinţa fiind extinderea efectelor deciziei Curţii pentru trecut“. Mutatis mutandis, sub aspectul efectelor, ca şi în cazul deciziilor Curţii Constituţionale, nici legea nu poate reactiva un raport juridic epuizat (mandatul funcţiei de conducere), pentru a crea premisa interimatului, care presupune - prin esenţa sa - ocuparea efectivă de către o persoană a unei funcţii de conducere pe care să o exercite în continuare, provizoriu, până la desemnarea unui alt titular, în condiţiile legii. 9. Tribunalul Olt - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat opinia în sensul temeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate. În esenţă, consideră că printre proiectele de legi care implică un aviz al CSM se includ şi cele care privesc organizarea şi funcţionarea acestuia, respectiv Legea nr. 317/2004, care dispune şi cu privire la organizarea şi funcţionarea Inspecţiei Judiciare. Aşadar, în aceste condiţii, obligaţia entităţii cu rol legiuitor era aceea de a solicita avizul CSM, chiar dacă solicitarea nu era urmată de emiterea unui astfel de aviz, în caz contrar fiind depăşit perimetrul constituţional care impune respectarea Constituţiei şi a legilor de către orice persoană fizică ori juridică, de orice autoritate a statului, obligaţie prevăzută de art. 1 alin. (3)-(5) din Constituţie. De asemenea, instanţa constată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2018, de completare a Legii nr. 317/2004, deşi necesare în condiţiile în care nu era prevăzută modalitatea de asigurare a interimatului funcţiei, nu conţin suficiente elemente de previzibilitate şi claritate: acestea nici nu cuprind un termen-limită pentru care este asigurat interimatul, nici nu stabilesc obligaţii în acest sens pentru Plenul CSM în ceea ce priveşte termenul de organizare a concursului prevăzut la art. 67 din Legea nr. 317/2004 (potrivit căruia inspectorul-şef şi inspectorul-şef adjunct sunt numiţi de Plenul CSM dintre inspectorii judiciari în funcţie, în urma unui concurs), creând premisele unei prelungiri automate de către instituţiile publice interesate, sub forma interimatului, a mandatelor conducerii Inspecţiei Judiciare fără posibilitatea de exercitare de către CSM a atribuţiei prevăzute de lege de a dispune delegarea în funcţii de conducere prin evaluarea proiectelor inspectorilor judiciari care optează pentru asigurarea interimatului, în condiţiile art. 57 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor. Singurul element de referinţă temporală este conţinut de art. 67 alin. (3) din Legea nr. 317/2014 şi îl reprezintă faptul că organizarea concursului pentru ocuparea postului de inspector-şef se anunţă cu cel puţin 3 luni înaintea datei acestuia. Instanţa mai reţine că, în sfera principiului securităţii juridice, care orientează constant jurisprudenţa Curţii Constituţionale, se înscriu atât regula privind neretroactivitatea legii, cât şi regula accesibilităţii şi previzibilităţii legii. Asimilând jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, Constituţia consacră regula referitoare la neretroactivitatea legii prin codificarea „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile“. Regula clarităţii şi previzibilităţii este consacrată de o bogată jurisprudenţă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, care s-a raportat la o serie de repere pe care legiuitorul trebuie să le aibă în vedere pentru asigurarea acestor exigenţe. În corelare cu principiul securităţii juridice, dreptul comunitar a dezvoltat un alt principiu, principiul încrederii legitime, care impune ca legislaţia să fie clară şi predictibilă, unitară şi coerentă şi, de asemenea, impune limitarea posibilităţilor de modificare a normelor juridice şi stabilitatea regulilor instituite prin acestea. 10. Instanţa mai consideră că, deşi se invocă o situaţie excepţională, precum şi o lacună legislativă privind asigurarea interimatului funcţiilor de inspector-şef şi inspector-şef adjunct, intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2018 are ca efect direct fie menţinerea pe aceeaşi poziţie a persoanelor care ocupau funcţiile de inspector-şef şi inspector-şef-adjunct la data adoptării actului normativ (art. I), fie reactivarea acestora în poziţia deţinută, după expirarea mandatului (art. II). Instanţa reiterează consideraţiile anterioare privind principiul securităţii juridice, în aplicarea căruia constată că acordarea beneficiului interimatului unor persoane determinate ori determinabile, care însă se aflau în situaţia unui raport juridic epuizat (art. II), intră în contradicţie cu art. 15 alin. (2) şi cu art. 16 alin. (1) din Constituţie. De asemenea, lipsa unor elemente suficiente de previzibilitate, care, coroborată cu momentul intrării în vigoare al ordonanţei criticate, conduce la constatarea că efectul reglementării priveşte cazuri concrete, cunoscute la momentul redactării textului normativ, iar nu un număr nedeterminat de situaţii concrete ori ipotetice, care se pot înscrie în sfera de aplicare a normei legale, intră în coliziune cu însăşi definiţia legii întărită în jurisprudenţa Curţii Constituţionale drept „act juridic al Parlamentului, care reglementează relaţii sociale generale, fiind, prin esenţa şi finalitatea ei constituţională, un act cu aplicabilitate generală“ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 777 din 28 noiembrie 2017). 11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2018 pentru completarea art. 67 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 5 septembrie 2018, cu următorul conţinut: "ART. I La articolul 67 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 1 septembrie 2012, cu modificările ulterioare, după alineatul (6) se introduc două noi alineate, alineatele (7) şi (8), cu următorul cuprins: "(7) În situaţia vacantării funcţiei de inspector-şef sau, după caz, de inspector-şef adjunct al Inspecţiei Judiciare ca urmare a expirării mandatului, interimatul funcţiei se asigură de inspectorul-şef sau, după caz, de inspectorul-şef adjunct al Inspecţiei Judiciare ca urmare a expirării mandatului, interimatul funcţiei se asigură de inspectorul-şef sau, după caz, de inspectorul-şef adjunct ale căror mandate au expirat, până la data ocupării acestor funcţii în condiţiile legii.(8) În caz de încetare a mandatului de inspector-şef ca urmare a altor situaţii decât expirarea mandatului, interimatul funcţiei se asigură de către inspectorul-şef adjunct până la data ocupării acestei funcţii în condiţiile legii, iar în caz de încetare a mandatului de inspector-şef adjunct ca urmare a altor situaţii decât expirarea mandatului, interimatul funcţiei se asigură de către un inspector judiciar numit de inspectorul-şef până la data ocupării acestei funcţii în condiţiile legii." ART. II Prevederile art. 67 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare, precum şi cu completările aduse prin prezenta ordonanţă de urgenţă, se aplică şi situaţiilor în care funcţia de inspector-şef sau, după caz, de inspector-şef adjunct al Inspecţiei Judiciare este vacantă la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă." 15. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, democratic şi social, art. 1 alin. (5) privind principiul supremaţiei Constituţiei, art. 4 alin. (2) privind egalitatea între cetăţeni, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 133 alin. (1) privind rolul Consiliului Superior al Magistraturii şi art. 134 alin. (4), potrivit căruia „Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte şi alte atribuţii stabilite prin legea sa organică, în realizarea rolului său de garant al independenţei justiţiei“. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, din analiza actelor dosarului, se observă că, prin Cererea înregistrată la Inspecţia Judiciară cu nr. 6146/IJ/237P/CIPRMM din data de 30 august 2018, Asociaţia „Forumul Judecătorilor din România“ a solicitat să i se comunice informaţii de interes public referitoare la numărul, organele de sezină şi stadiul cauzelor de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie care vizează judecători (defalcat pe specializări)/procurori, referitoare la cauzele înregistrate pe rolul Inspecţiei Judiciare, precum şi referitoare la încheierea unui protocol între Inspecţia Judiciară şi Serviciul Român de Informaţii. Prin Adresa din 31 august 2018, Inspecţia Judiciară a răspuns acestei solicitări, răspunsul fiind semnat de purtătorul său de cuvânt, arătând că Inspecţia Judiciară derulează, în perioada 1 august-1 octombrie 2018, un control tematic cu privire la respectarea principiilor generale care guvernează activitatea Autorităţii Judecătoreşti în cauzele de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie vizând magistraţi sau în legătură cu aceştia, iar singurele informaţii publice la acel moment au fost cele transmise prin Comunicatul de presă din 24 august 2018. Ulterior, la data de 20 septembrie 2018, „Asociaţia Forumul Judecătorilor din România“ a formulat o acţiune în justiţie, solicitând instanţei de contencios administrativ să dispună comunicarea de către Inspecţia Judiciară a tuturor informaţiilor de interes public solicitate prin adresa din 30 august 2018. În cadrul acestei acţiuni în justiţie, „Asociaţia Forumul Judecătorilor din România“ a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2018. 17. Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.“ Referitor la condiţia de admisibilitate privind relevanţa unei excepţii de neconstituţionalitate, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că prima teză a art. 146 lit. d) din Constituţie, privind excepţia de neconstituţionalitate ridicată în faţa unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial, reglementează un control de constituţionalitate a posteriori, concret şi incident, ce presupune sine qua non existenţa unui litigiu pendinte, în cadrul căruia să se invoce neconstituţionalitatea unor acte normative de reglementare primară care să aibă legătură cu soluţionarea acestuia (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 338 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 699 din 14 noiembrie 2013, şi Decizia nr. 108 din 7 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 8 iunie 2017, paragraful 21, sau Decizia nr. 713 din 9 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 19 aprilie 2018, paragraful 22). Acest control de constituţionalitate este a posteriori, pentru că vizează acte normative de reglementare primară intrate în vigoare. De asemenea, el este un control concret, pentru că porneşte de la un litigiu concret, aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti, aceasta din urmă sesizând judecătorul constituţional doar cu soluţionarea chestiunii de constituţionalitate, adică a raportului abstract de conformitate a actului de reglementare primară cu Constituţia. În sfârşit, el este un control incident pentru că apare în cadrul unui litigiu pendinte pe rolul unei instanţe judecătoreşti, dar nu poate fi soluţionat de aceasta, ci trebuie deferit Curţii Constituţionale, care îl va soluţiona fără a cunoaşte sau interveni pe fondul cauzei litigioase care l-a determinat. Însă, Curtea Constituţională nu poate analiza conformitatea unor acte normative cu Constituţia în absenţa unei legături relevante între excepţia de neconstituţionalitate ridicată şi procesul pendinte. Prin urmare, Curtea a constatat că, de principiu, condiţionarea sesizării sale cu o excepţie de neconstituţionalitate de legătura dispoziţiei legale criticate cu soluţionarea cauzelor reprezintă un aspect esenţial al acestui tip de control de constituţionalitate. 18. Curtea a reţinut că excepţia de neconstituţionalitate poate fi un mijloc de apărare în procesul pendinte. Astfel, prin Decizia nr. 764 din 31 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 5 ianuarie 2007, Curtea a constatat că, „în cadrul procesului judiciar, excepţia de neconstituţionalitate se înscrie în rândul excepţiilor de procedură prin care, partea care le ridică, instanţa de judecată din oficiu sau procurorul urmăreşte împiedicarea unei judecăţi care s-ar întemeia pe o dispoziţie legală neconstituţională. […] Aşadar, excepţia de neconstituţionalitate nu poate forma obiectul unei acţiuni principale nici în faţa instanţei de judecată [...], unde constituie întotdeauna un mijloc de apărare într-un litigiu în curs de soluţionare, şi nici în faţa Curţii Constituţionale“. 19. În concluzie, condiţia de admisibilitate privind relevanţa unei excepţii de neconstituţionalitate înglobează relevanţa textului criticat în soluţionarea cauzelor şi poate include şi interesul procesual al ridicării excepţiei de neconstituţionalitate pentru partea care recurge la acest mijloc procesual (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 793 din 6 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 253 din 2 aprilie 2019, paragraful 19). 20. Aşadar, „legătura cu soluţionarea cauzei“, în sensul art. 29 alin. (1) teza finală din Legea nr. 47/1992, presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 303 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 8 iulie 2014, paragraful 24, Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, paragraful 15, Decizia nr. 818 din 7 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 10 aprilie 2018, paragraful 19). Totodată, Curtea a reţinut şi că „atunci când obiectul acţiunii principale introduse la instanţa de judecată este constatarea neconstituţionalităţii unei ordonanţe simple sau ordonanţe de urgenţă a Guvernului ori a unor dispoziţii din aceasta, excepţia de neconstituţionalitate este transformată într-o veritabilă acţiune directă, pierzându-şi astfel natura sa de excepţie, înţeleasă ca un mijloc de apărare care nu pune în discuţie fondul pretenţiei deduse judecăţii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 660 din 4 iulie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 2 august 2007). De aceea, excepţia de neconstituţionalitate nu urmăreşte să rezolve exclusiv situaţia concretă în care s-ar afla autorii săi, ci îşi păstrează natura juridică abstractă de întrebare adresată unei jurisdicţii specializate şi care vizează un raport de conformitate a actului de reglementare primară cu Constituţia, relevant însă pentru soluţionarea pe fond a cauzei în care este incidentă. 21. Având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (1) teza finală din Legea nr. 47/1992, astfel cum acestea au fost interpretate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2018, ce priveşte reglementarea situaţiilor de interimat la Inspecţia Judiciară, nu are legătură cu soluţionarea cauzei în care a fost invocată, şi anume cu comunicarea informaţiilor de interes public, solicitate conform Legii nr. 544/2001, în cauză excepţia de neconstituţionalitate fiind invocată doar ca un instrument de drept abstract. 22. În consecinţă, întrucât prevederile criticate nu au legătură cu soluţionarea cauzei a quo, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2018 pentru completarea art. 67 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de Asociaţia „Forumul Judecătorilor din România“ în Dosarul nr. 2.122/104/2018 al Tribunalului Olt - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Olt - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 2 noiembrie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
