Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Teodora │- │
│Pop │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 196 alin. (1) şi ale art. 284 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Imre Zsolt Istvan senior şi Imre Zsolt Istvan junior în Dosarul nr. 3.082/308/2018 al Judecătoriei Sighişoara - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 105D/2020. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. 4. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 196 alin. (1) din Codul de procedură penală, susţine că aceasta este, în principal, inadmisibilă şi, în subsidiar, neîntemeiată. Referitor la caracterul inadmisibil, arată că întreaga excepţie de neconstituţionalitate ce formează obiectul prezentei cauze a fost invocată într-o cauză în care judecătorul de drepturi şi libertăţi a fost învestit să soluţioneze o cerere de reducere sau de anulare a unei amenzi, motiv pentru care dispoziţiile art. 196 alin. (1) din Codul de procedură penală nu au legătură cu soluţionarea cauzei. 5. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 284 din Codul de procedură penală, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată. Face trimitere, în acest sens, la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv la Decizia nr. 675 din 6 noiembrie 2018, arătând că prevederile legale criticate sunt clare, precise şi previzibile, permiţând destinatarului lor să îşi adapteze conduita la exigenţele legii penale. Mai susţine că textele criticate constituie o aplicare a dispoziţiilor constituţionale referitoare la exercitarea drepturilor şi la îndeplinirea obligaţiilor legale cu bună-credinţă, aceasta fiind, de altfel, prezumată în orice cauză. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 6. Prin Încheierea nr. 420/C/P din 19 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 3.082/308/2018, Judecătoria Sighişoara - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 196 alin. (1) şi ale art. 284 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Imre Zsolt Istvan senior şi Imre Zsolt Istvan junior într-o cauză în care autorii excepţiei au formulat cerere de anulare şi, în subsidiar, de reducere la minimum a amenzilor ce le-au fost aplicate ca urmare a faptului că aceştia au refuzat fotografierea şi luarea amprentelor, măsuri ce au fost dispuse de organele de urmărire penală, conform prevederilor art. 196 alin. (1) din Codul de procedură penală. 7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, referitor la prevederile art. 196 alin. (1) din Codul de procedură penală, se susţine că acestea sunt contrare dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, întrucât nu prevăd o procedură concretă conform căreia se realizează fotografierea/luarea amprentelor suspectului şi nici nu fac trimitere la vreo normă legală care să reglementeze această procedură. Se arată că, în aceste condiţii, în cauza în care a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate, organul de urmărire penală a refuzat să le prezinte autorilor excepţiei ordonanţa emisă de procuror prin care s-a dispus fotografierea/luarea amprentelor, cu motivarea că dispoziţiile art. 196 alin. (1) din Codul de procedură penală nu prevăd acest aspect. Cu privire la dispoziţiile art. 284 din Codul de procedură penală, se susţine că acestea contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), ale art. 21 alin. (3) teza întâi şi ale art. 24 alin. (1). Se arată, în acest sens, că textul criticat creează discriminare între suspect şi inculpat, întrucât, prin raportare la prevederile art. 94 alin. (4) din Codul de procedură penală, acestea permit doar persoanelor care au calitatea de inculpat, nu şi celor care au calitatea de suspect, să studieze dosarul de urmărire penală, în condiţiile dispunerii în privinţa lor a sancţiunii reglementate la art. 284 din Codul de procedură penală. Se susţine, totodată, că prevederile art. 284 din Codul de procedură penală încalcă dreptul la un proces echitabil prin faptul că, în ipoteza analizată, permit doar organelor de urmărire penală şi judecătorului de drepturi şi libertăţi să studieze dosarul cauzei, în timp ce suspectului îi este refuzat acest drept. Pentru aceleaşi motive, se susţine că textul criticat încalcă dreptul la apărare al suspectului. 8. Judecătoria Sighişoara - Secţia penală arată că dispoziţiile legale criticate sunt clare, precise şi previzibile şi că drepturile suspectului sunt garantate prin art. 83, 89, 90, 92, 94 şi 95 din Codul de procedură penală. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 196 alin. (1) şi ale art. 284 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: - Art. 196 alin. (1): „Organele de urmărire penală pot dispune fotografierea şi luarea amprentelor suspectului, inculpatului sau ale altor persoane cu privire la care există o suspiciune că au legătură cu fapta comisă sau că au fost prezente la locul faptei, chiar şi în lipsa consimţământului acestora.“; – Art. 284: "(1) Amenda se aplică de organul de urmărire penală prin ordonanţă, iar de judecătorul de drepturi şi libertăţi, de judecătorul de cameră preliminară şi de instanţa de judecată, prin încheiere.(2) Persoana amendată poate cere anularea ori reducerea amenzii. Cererea de anulare sau de reducere se poate face în termen de 10 zile de la comunicarea ordonanţei ori a încheierii de amendare.(3) Dacă persoana amendată justifică de ce nu şi-a putut îndeplini obligaţia, judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată poate dispune anularea ori reducerea amenzii.(4) Cererea de anulare sau de reducere a amenzii aplicate prin ordonanţă va fi soluţionată de judecătorul de drepturi şi libertăţi, prin încheiere.(5) Cererea de anulare sau de reducere a amenzii aplicate prin încheiere va fi soluţionată de un alt judecător de drepturi şi libertăţi, respectiv de un alt judecător de cameră preliminară ori de un alt complet, prin încheiere." 13. Se susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) cu privire la calitatea legii, ale art. 16 alin. (1) referitoare la principiul egalităţii în drepturi, ale art. 21 alin. (3) teza întâi cu privire la dreptul la un proces echitabil şi ale 24 alin. (1) referitoare la dreptul la apărare. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 196 din Codul de procedură penală prevăd fotografierea şi luarea amprentelor suspectului, inculpatului sau ale altor persoane, făcând parte din capitolul IX - „Fotografierea şi luarea amprentelor suspectului, inculpatului sau ale altor persoane“ al titlului IV - „Probele, mijloacele de probă şi procedeele probatorii“ din Partea generală a Codului de procedură penală; acest articol formează întregul conţinut al capitolului IX anterior menţionat. 15. În reglementarea celor două procedee probatorii mai sus menţionate, art. 196 alin. (1) din Codul de procedură penală prevede că organele de urmărire penală pot dispune fotografierea şi luarea amprentelor suspectului, inculpatului sau ale altor persoane cu privire la care există o suspiciune că au legătură cu fapta comisă sau că au fost prezente la locul faptei, chiar şi în lipsa consimţământului acestora. De asemenea, alin. (2) şi (3) ale aceluiaşi art. 196 prevăd că „organul de urmărire penală poate autoriza să se dea publicităţii fotografia unei persoane, când această măsură este necesară pentru stabilirea identităţii persoanei sau în alte cazuri în care publicarea fotografiei prezintă importanţă pentru buna desfăşurare a urmăririi penale“ şi, respectiv, că „dacă este necesară identificarea amprentelor ce au fost găsite pe anumite obiecte sau a persoanelor care pot fi puse în legătură cu fapta ori locul comiterii faptei, organele de urmărire penală pot dispune luarea amprentelor persoanelor despre care se presupune că au intrat în contact cu acele obiecte, respectiv fotografierea acelora despre care se presupune că au avut legătură cu fapta comisă sau au fost prezente la locul faptei“. 16. Aşadar, dispoziţiile art. 196 din Codul de procedură penală nu prevăd o procedură distinctă de fotografiere a suspectului, a inculpatului sau a altor persoane şi nici o procedură distinctă de luare a amprentelor. Aceasta întrucât cele două operaţiuni anterior menţionate au un caracter strict tehnic, constituind metode criminalistice care sunt puse în aplicare prin mijloacele specifice acestui domeniu. Însă, aplicând dispoziţiile de principiu prevăzute la art. 286 alin. (1) şi (4) din Codul de procedură penală - conform cărora procurorul dispune asupra actelor sau măsurilor procesuale şi soluţionează cauza prin ordonanţă, dacă legea nu prevede altfel, iar organele de cercetare penală dispun, prin ordonanţă, asupra actelor şi măsurilor procesuale şi formulează propuneri prin referat - Curtea deduce că măsura fotografierii şi cea a luării amprentelor se dispun, în faza urmăririi penale, prin ordonanţă. 17. În aceste condiţii, refuzul organului de urmărire penală de a aduce la cunoştinţa suspectului, a inculpatului sau a altei persoane faptul dispunerii în privinţa sa a măsurii fotografierii sau luării amprentelor constituie o problemă de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale criticate, un astfel de refuz al organelor judiciare echivalând cu lipsa informării persoanei vizate cu privire la dispunerea acestei măsuri, aspect ce poate determina voinţa persoanei de a se supune efectuării acestui procedeu probator. În acest context, Curtea reţine că precizarea făcută în cuprinsul textului criticat, conform căreia organele de urmărire penală pot dispune fotografierea şi luarea amprentelor suspectului, inculpatului sau ale altor persoane cu privire la care există o suspiciune că au legătură cu fapta comisă sau că au fost prezente la locul faptei, chiar şi în lipsa consimţământului acestora, are în vedere ipoteza în care persoana în privinţa căreia este dispusă una dintre măsurile analizate a luat cunoştinţă de dispunerea acesteia, prin faptul că i-a fost prezentată ordonanţa emisă în acest sens, dar refuză să se supună respectivei măsuri. 18. Aşadar, conţinutul dispoziţiilor art. 196 alin. (1) din Codul de procedură penală este clar, precis şi previzibil, fiind în acord cu prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie. 19. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 284 din Codul de procedură penală, acestea reglementează procedura privitoare la amenda judiciară. Potrivit alin. (1) al art. 284 anterior menţionat, amenda judiciară se aplică de organul de urmărire penală prin ordonanţă, iar de judecătorul de drepturi şi libertăţi, de judecătorul de cameră preliminară şi de instanţa de judecată prin încheiere. Din interpretarea gramaticală a alin. (2) al aceluiaşi articol rezultă că ordonanţa sau încheierea prin care se aplică amenda judiciară se comunică persoanei sancţionate, care poate cere anularea sau reducerea amenzii aplicate în termen de 10 zile de la comunicare. 20. Aşadar, actul prin care este dispusă amenda judiciară i se comunică persoanei vizate, prin urmare, aceasta ia cunoştinţă de conţinutul acestuia pentru a putea formula cererea reglementată la art. 284 alin. (4) din Codul de procedură penală. 21. Dreptul suspectului sau al inculpatului de a lua cunoştinţă de conţinutul dosarului penal în care are această calitate procesuală, prevăzut la art. 94 din Codul de procedură penală, are în vedere accesul suspectului sau al inculpatului la dosarul penal ce are ca obiect stabilirea vinovăţiei sale sub aspectul comiterii infracţiunii reţinute în sarcina sa, fiind în egală măsură asigurat atât persoanelor care au calitatea de suspect, cât şi celor care au calitatea de inculpat. Acest aspect rezultă din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 94 alin. (1) din Codul de procedură penală, conform cărora avocatul părţilor şi al subiecţilor procesuali principali are dreptul de a solicita consultarea dosarului pe tot parcursul procesului penal, cu cele ale alin. (8) al aceluiaşi articol, potrivit cărora dispoziţiile art. 94 din Codul de procedură penală se aplică în mod corespunzător cu privire la dreptul părţilor şi al subiecţilor procesuali principali de a consulta dosarul. În acest context, Curtea precizează că, potrivit art. 32 alin. (2) din Codul de procedură penală, inculpatul are calitatea de parte în procesul penal, iar, conform art. 33 alin. (1) din Codul de procedură penală, suspectul face parte din categoria subiecţilor procesuali principali. De altfel, potrivit tezei a doua a alin. (1) al art. 94 din Codul de procedură penală, dreptul de consultare a dosarului pe tot parcursul procesului penal nu poate fi exercitat, nici restrâns în mod abuziv. 22. În ceea ce priveşte dreptul unei alte persoane, în privinţa căreia a fost dispusă sancţiunea amenzii judiciare, de a consulta dosarul cauzei penale în care nu are calitatea de parte sau de subiect procesual principal, asigurarea unui astfel de drept ar fi lipsită de raţiune, câtă vreme aceasta nu justifică un interes legitim în soluţionarea respectivei cauze penale, iar ordonanţa sau încheierea prin care a fost dispusă în privinţa sa amenda judiciară îi este comunicată, conform art. 284 alin. (2) din Codul de procedură penală, fiindu-i astfel asigurat dreptul de a formula cerere de anulare sau de reducere a amenzii şi, prin urmare, accesul la justiţie şi dreptul la apărare. 23. În acest context, Curtea precizează că actele de urmărire penală sunt confidenţiale - aspect ce rezultă, pe de o parte, din prevederile art. 94 alin. (5) din Codul de procedură penală, conform căruia în cursul urmăririi penale avocatul are obligaţia de a păstra confidenţialitatea sau secretul datelor şi actelor de care a luat cunoştinţă cu ocazia consultării dosarului, iar, pe de altă parte, din dispoziţiile art. 285 alin. (2) din Codul de procedură penală, care prevăd caracterul nepublic al procedurii în cursul urmăririi penale -, aspect care justifică neasigurarea dreptului de a consulta dosarul cauzei persoanelor care nu au o calitate dintre cele prevăzute la art. 94 alin. (1) şi (8) din Codul de procedură penală. Totodată, în cursul fazei camerei preliminare şi al judecăţii este, de asemenea, firesc ca dreptul de a consulta dosarul să fie asigurat doar persoanelor care manifestă un interes legitim în soluţionarea respectivei cauze penale. 24. Prin urmare, interesul procesual al persoanei în privinţa căreia a fost dispusă sancţiunea amenzii judiciare de a cere anularea sau reducerea amenzii, drept asigurat prin dispoziţiile art. 284 alin. (2) din Codul de procedură penală, este distinct de interesele legitime ale părţilor şi ale subiecţilor procesuali principali ai cauzei penale referitoare la soluţionarea respectivei cauze, diferenţă ce constituie un criteriu obiectiv, care justifică acordarea dreptului de a consulta dosarul cauzei penale doar suspectului şi inculpatului, nu şi altor categorii de persoane, care nu fac parte din categoriile prevăzute la art. 94 alin. (1) şi (8) din Codul de procedură penală. 25. În ceea ce priveşte persoanele care au calitatea de suspect şi cele care au calitatea de inculpat, astfel cum Curtea a arătat mai sus, acestora le este asigurat în egală măsură dreptul prevăzut la art. 94 din Codul de procedură penală, respectiv dreptul de a consulta dosarele cauzelor în care deţin calităţile anterior menţionate. 26. Pentru aceste considerente, Curtea constată că dispoziţiile art. 284 din Codul de procedură penală nu creează discriminare între categoriile de persoane mai sus analizate, calitatea procesuală diferită a acestora justificând asigurarea de către legiuitor a unui regim juridic diferit prin raportare la prevederile art. 94 din Codul de procedură penală. Prin urmare, dispoziţiile legale criticate sunt în acord cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie. 27. În ceea ce priveşte conformitatea textului criticat cu dreptul la un proces echitabil şi cu dreptul la apărare, Curtea reţine că acestea sunt asigurate tuturor persoanelor în privinţa cărora pot fi dispuse amenzi judiciare, prin dispoziţiile art. 284 alin. (2)-(5) din Codul de procedură penală, care prevăd comunicarea ordonanţei ori a încheierii de amendare, precum şi posibilitatea de a formula cerere de anulare sau de reducere a amenzii. 28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Imre Zsolt Istvan senior şi Imre Zsolt Istvan junior în Dosarul nr. 3.082/308/2018 al Judecătoriei Sighişoara - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 196 alin. (1) şi ale art. 284 din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sighişoara - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 12 decembrie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
