Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌──────────────────┬───────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Mircea Ştefan │- judecător │
│Minea │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Bianca Drăghici │- │
│ │magistrat-asistent │
└──────────────────┴───────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (1) şi (2) din Legea concurenţei nr. 21/1996, excepţie ridicată de Societatea România Hypermarche - S.A. în Dosarul nr. 5.281/2/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 269D/2018. 2. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepţiei, domnul avocat Cristian Radu, cu împuternicire depusă la dosar, iar pentru partea Consiliul Concurenţei răspunde directorul adjunct al Direcţiei juridic-contencios, Andrei Pufulescu, cu delegaţie depusă la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosar, autoarea a depus note scrise, prin care solicită admiterea excepţiei, însoţite de înscrisuri considerate de autoare ca fiind relevante în soluţionarea acesteia. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepţiei, care, sub aspectul admisibilităţii excepţiei de neconstituţionalitate, susţine că nu se solicită anularea posibilităţii Consiliului Concurenţei de a edicta legislaţia secundară şi de a se pronunţa cu privire la accesul la dosarul de investigaţie, ci se critică interpretarea dată, în mod constant, de către această autoritate, în sensul că art. 45 din Legea nr. 21/1996 permite restricţionarea accesului la dosarul de investigaţie. În continuare, reprezentantul autoarei excepţiei reiterează, pe larg, criticile de neconstituţionalitate formulate în faţa instanţei judecătoreşti, cuprinse în notele scrise ale autoarei excepţiei, care au însoţit încheierea de sesizare a instanţei de contencios constituţional, aflate la dosarul cauzei, şi solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. 5. Reprezentantul Consiliului Concurenţei solicită respingerea excepţiei, în principal, ca inadmisibilă, deoarece criticile de neconstituţionalitate se referă la o problemă de interpretare şi de aplicare a dispoziţiilor art. 45 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 21/1996, de competenţa instanţei de judecată. În subsidiar, solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, deoarece Comisia Europeană are aceeaşi procedură transpusă în legislaţia română. Consideră că esenţa criticii formulate de către autoare nu vizează neclaritatea textului supus controlului, ci faptul că accesul la dosarul de investigaţie se acordă ulterior comunicării raportului de investigaţie, făcându-se o paralelă cu dreptul penal. Din examinarea dispoziţiilor art. 44 şi art. 45 din lege se observă că aceste critici sunt nefondate, întrucât se prevede modalitatea de acces la documentele confidenţiale, dreptul la apărare prevalând. Depune note scrise. 6. În replică, avocatul autoarei excepţiei arată că prin excepţia formulată critică art. 45 din Legea nr. 21/1996, nu interpretarea lui. În temeiul acestor dispoziţii, Consiliul Concurenţei îşi face propriile reguli după care investighează şi permite accesul la dosar. 7. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, în principal, ca inadmisibilă, deoarece se critică modul de interpretare şi aplicare a textului de lege supus controlului şi se fac consideraţii teoretice cu privire la modul de reglementare în această materie. Pe fond, excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, Legea concurenţei permiţând accesul la dosarul de investigaţie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 8. Prin Încheierea din 18 ianuarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 5.281/2/2017, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (1) şi (2) din Legea concurenţei nr. 21/1996. Excepţia a fost ridicată de Societatea România Hypermarche - S.A. într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia afirmă că învesteşte instanţa de contencios constituţional cu pronunţarea unei decizii interpretative prin care să înlăture din sfera de aplicare a dispoziţiilor art. 45 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 21/1996 interpretarea neconstituţională a autorităţii administrative însărcinate cu implementarea şi aplicarea legii concurenţei, interpretare potrivit căreia dreptul de acces la informaţiile din dosarul de investigaţie, altele decât cele confidenţiale, nu este acordat şi recunoscut înainte de comunicarea raportului de investigaţie. 10. Autoarea susţine, în esenţă, că, în lumina interpretării generale a autorităţii administrative cu competenţe în domeniu, dispoziţiile art. 45 alin. (1) şi (2) nu respectă exigenţele principiului legalităţii, întrucât Consiliul Concurenţei instituie o limitare a dreptului de acces la dosarul de investigaţie, prin fixarea momentului de la care se poate exercita acest drept, şi anume numai după comunicarea raportului de investigaţie. Această interpretare este propusă de către Consiliul Concurenţei având în vedere faptul că art. 45 din Legea nr. 21/1996 nu conţine niciun fel de menţiuni privind momentul şi condiţiile în care poate fi exercitat dreptul de acces la dosarul de investigaţie, pentru alte informaţii decât cele de natură confidenţială. În acest sens se arată că art. 45 alin. (2) din Legea concurenţei stabileşte în mod - aparent - neechivoc regula potrivit căreia dosarul de investigaţie va putea fi accesat de către întreprinderile investigate, fără a detalia cu privire la condiţiile şi limitele în care urmează să se exercite acest drept. În lipsa oricăror precizări în acest sens, având în vedere că dreptul de acces la dosar este o componentă a dreptului la apărare în procedura de investigaţie, garantat de art. 24 din Constituţie şi art. 6 din Convenţie, concluzia ce se impune este că legiuitorul a înţeles să nu restrângă exerciţiul acestui drept. Se consideră că un argument în plus în acest sens este şi faptul că la alin. (7) al art. 45 se limitează în mod expres exercitarea dreptului de acces la dosar doar pentru informaţiile care prezintă caracter confidenţial. 11. Se susţine că art. 45 alin. (2) privind recunoaşterea dreptului de acces la dosarul de investigaţie se regăseşte, în economia prevederilor art. 45 din Legea nr. 21/1996, după regula potrivit căreia părţile implicate în dosarul de investigaţie vor lua cunoştinţă de raportul de investigaţie prin comunicarea acestuia şi vor putea formula observaţii. 12. Astfel, regula de principiu privind accesul necondiţionat la dosarul de investigaţie, cuprinsă la art. 45 alin. (2), pare în interpretarea autorităţii administrative să îşi găsească o limitare prin dispoziţiile alin. (1) din acelaşi articol, sub aspectul momentului la care se conferă dreptul de acces la dosarul de investigaţie. Posibila restrângere a dreptului de acces este însă implicită şi echivocă, poate ocaziona interpretări arbitrare şi abuzuri din partea autorităţilor învestite cu punerea în aplicare a legii, în cauză Consiliul Concurenţei. 13. Având în vedere cele de mai sus, autoarea excepţiei apreciază că dispoziţiile art. 45 alin. (1) şi (2) din Legea concurenţei nr. 21/1996 sunt neclare, imprecise, echivoce, lacunare în ceea ce priveşte exercitarea unui drept fundamental - dreptul la apărare - garantat de Constituţie. 14. Se subliniază faptul că restrângerea unui drept fundamental nu poate fi dedusă pe cale de interpretare, ci trebuie prevăzută expres de lege, potrivit art. 53 din Constituţie. Or, în interpretarea pe care o dă autoritatea administrativă art. 45 alin. (1) şi (2) din Legea concurenţei nr. 21/1996, dreptul fundamental la apărare al întreprinderilor vizate de investigaţia desfăşurată de Consiliul Concurenţei este restrâns. 15. Se susţine că, prin modul în care sunt edictate, prevederile art. 45 alin. (1) şi (2) din lege determină o interpretare discreţionară şi abuzivă în procesul lor de aplicare de către autoritatea învestită cu punerea în aplicare a Legii nr. 21/1996. 16. Se arată că regimul juridic al dreptului de acces la dosarul de investigaţie este reglementat în detaliu în Instrucţiunile emise de Consiliul Concurenţei, act administrativ cu caracter normativ, de rang infralegal. Astfel, în cuprinsul Instrucţiunilor, pe fondul echivocului pe care îl prilejuieşte modalitatea de redactare a normelor de lege criticate, se institute, anterior comunicării raportului de investigaţie (perioadă care poate dura ani), o limitare a dreptului de acces la dosar pentru părţile din dosar, în ciuda calificării explicite de partea vizată de investigaţie, dată de către chiar Consiliul Concurenţei, şi indiferent de natura informaţiilor solicitate. 17. Se menţionează că în alte state europene, spre exemplu Franţa, Italia şi Spania, dreptul de acces la dosarul de investigaţie este acordat prin dispoziţii clare şi precise, încă de la momentul declanşării investigaţiei. 18. Cât priveşte nesocotirea principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în cadrul democraţiei constituţionale, se arată că art. 26 alin. (1) şi art. 45 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 21/1996 permit edictarea prin legislaţie secundară a unor aspecte care sunt de competenţa exclusivă a puterii legislative. În acest sens invocă Decizia nr. 637 din 13 octombrie 2015, prin care Curtea Constituţională a statuat că „ordinele cu caracter normativ se emit numai pe baza şi în executarea legii, trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cărora au fost emise şi nu pot conţine soluţii care să contravină prevederilor acesteia.“. 19. Se arată că, potrivit Legii nr. 21/1996, înainte de emiterea de către Consiliu a unei decizii de sancţionare, întreprinderilor investigate li se acordă dreptul de acces la dosar şi posibilitatea formulării de obiecţiuni la acuzaţiile formulate de către Consiliul Concurenţei. Însă, garanţiile existente între momentul comunicării raportului de investigaţie şi data emiterii deciziei de sancţionare nu sunt de natură să remedieze deficienţele cauzate de imposibilitatea de a accesa dosarul încă de la momentul notificării privind declanşarea investigaţiei şi până la data comunicării raportului de investigaţie, având în vedere că procedura poate dura câţiva ani, aşa cum se întâmplă în cauza de faţă. 20. Faţă de cele prezentate, autoarea susţine că viciile de neconstituţionalitate ce decurg din nerespectarea principiului legalităţii pot fi remediate nu doar prin declararea ca neconstituţionale a dispoziţiilor de lege criticate, ci şi prin pronunţarea unei decizii interpretative. Ca atare, solicită să se constate că dispoziţiile art. 45 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 21/1996 sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că restrâng dreptul de acces al întreprinderilor investigate la dosarul de investigaţie, înainte de comunicarea raportului de investigaţie. 21. Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 22. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 23. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 24. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 25. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 45 alin. (1) şi (2) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 29 februarie 2016, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care au următorul cuprins: "(1) O copie a raportului va fi transmisă spre luare la cunoştinţă părţilor implicate care sunt supuse investigaţiei, acordându-le acestora un termen de minimum 30 de zile în care să îşi formuleze observaţiile. Persoanelor a căror audiere a fost admisă potrivit prevederilor art. 44 alin. (2) li se va trimite copia raportului numai la cerere şi dacă Consiliul Concurenţei apreciază că este util în interesul investigaţiei.(2) Preşedintele Consiliului Concurenţei va permite părţilor în cauză consultarea dosarului şi obţinerea, în format electronic, de copii şi/sau extrase ale actelor procedurii de investigaţie." 26. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5) privind statul de drept, ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 24 privind dreptul la apărare şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi ale art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 27. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 454 din 22 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 4 octombrie 2017, paragraful 17, şi Decizia nr. 125 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 13 mai 2016, paragraful 13, Curtea a statuat cu valoare de principiu că „Legea concurenţei nr. 21/1996 are drept scop protecţia, menţinerea şi stimularea concurenţei şi a unui mediu concurenţial normal, în vederea promovării intereselor consumatorilor, iar punerea în aplicare a Legii concurenţei este de competenţa Consiliului Concurenţei, autoritate naţională în domeniul concurenţei, având statut de autoritate administrativă autonomă în domeniul concurenţei. Printre atribuţiile Consiliului Concurenţei se numără şi aceea de efectuare a investigaţiilor privind aplicarea prevederilor art. 5, 6, 8, 13 şi art. 47 alin. (3) din Legea concurenţei nr. 21/1996, precum şi a prevederilor art. 101 şi art. 102 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi de luare a deciziilor prevăzute de lege pentru cazurile de încălcare a dispoziţiilor precitate, constatate în urma investigaţiilor efectuate de către inspectorii de concurenţă“. Totodată, Curtea a reţinut că „în vederea descoperirii şi investigării de către Consiliul Concurenţei a încălcării prevederilor Legii concurenţei, precum şi a prevederilor art. 101 şi art. 102 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în capitolul V al Legii nr. 21/1996, art. 32-51, a fost reglementată procedura de examinare preliminară, de investigare şi de luare a deciziilor de către această autoritate“. 28. Astfel, Curtea observă că dispoziţiile art. 45 alin. (1) şi (2) din Legea concurenţei nr. 21/1996 fac parte din capitolul care reglementează procedura de examinare preliminară, de investigare şi de luare a deciziilor şi sunt norme de procedură aplicabile în faţa Consiliului Concurenţei în investigarea cazurilor privind practicile anticoncurenţiale. 29. Din analiza criticilor de neconstituţionalitate formulate reiese faptul că autoarea excepţiei solicită instanţei de contencios constituţional să sancţioneze modalitatea de interpretare şi aplicare a normelor referitoare la accesul la dosarul de investigaţie de către autoritatea administrativă însărcinată cu implementarea şi aplicarea legii concurenţei. 30. Cu privire la acest aspect, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că interpretarea şi aplicarea legii, care constituie, în realitate, cauza nemulţumirii autoarei excepţiei, nu pot constitui motive de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate şi, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanţa de contencios constituţional, aceste aspecte fiind de competenţa instanţei judecătoreşti învestite cu soluţionarea litigiului. În acest sens, a se vedea, cu titlu de exemplu, Decizia nr. 66 din 16 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 19 aprilie 2017, şi Decizia nr. 6 din 17 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 4 mai 2017. 31. Or, a răspunde criticilor autoarei excepţiei ar însemna o ingerinţă a Curţii Constituţionale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituţie, potrivit cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege. Ca atare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (1) şi (2) din Legea concurenţei nr. 21/1996 este inadmisibilă. 32. De altfel, prin Sentinţa civilă nr. 1.494 din 28 martie 2018, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, respingând acţiunea ca neîntemeiată, a reţinut că „reclamanta - autoare a prezentei excepţii - a ajuns la concluzia eronată privind pretinsa încălcare a legii, printr-o interpretare izolată, scoasă din context, a prevederilor art. 45 alin. (2) din Legea nr. 21/1996, făcând abstracţie, în primul rând, de alin. (1) al aceluiaşi articol, care instituie cadrul contextual în care urmează a se aplica alin. (2), respectiv transmiterea Raportului de investigaţie, în scopul formulării de observaţii, iar în al doilea rând, de celelalte prevederi relevanţe în speţă.“. 33. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. (1) şi (2) din Legea concurenţei nr. 21/1996, excepţie ridicată de Societatea România Hypermarche - S.A. în Dosarul nr. 5.281/2/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 15 noiembrie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Bianca Drăghici -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
