Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Teodora │- │
│Pop │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, excepţie ridicată de Ovidiu Mugurel Butuc în Dosarul nr. 13.768/320/2018/a1 al Judecătoriei Târgu Mureş - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 755 D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, Preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată. Se arată, în acest sens, că Legea nr. 176/2010 instituie norme clare, precise şi previzibile privind asigurarea integrităţii în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice, cu consecinţele nerespectării lor şi că, prin modul în care a fost incriminată infracţiunea analizată, aceasta constituie o formă specială a infracţiunii de fals în declaraţii. Se menţionează că norma de incriminare reglementată prin textul criticat este o normă incompletă care se completează cu dispoziţiile art. 326 din Codul penal doar cu privire la tratamentul sancţionator. Se arată, de asemenea, că autorul excepţiei face confuzie între sensul noţiunii de „beneficiar de contract“ şi al celei de „beneficiar al unui serviciu efectuat de beneficiarul de contract“, în speţă fiind vorba despre soţia acestuia. Or, conform legii, aceşti beneficiari de contract sunt instituţiile publice care încheie acele contracte finanţate din bugetul statului, fie că este vorba despre bugetul local sau de cel central, şi indiferent dacă este vorba despre bugetul naţional sau cel din fonduri externe. Referitor la prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie, se arată că acestea nu pot fi aplicate în cauză, întrucât dispoziţia legală criticată reprezintă o normă de drept substanţial, iar garanţiile dreptului la un proces echitabil se asigură prin normele dreptului procedural. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea penală din 14 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 13.768/320/2018/a1, Judecătoria Târgu Mureş - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, excepţie ridicată de Ovidiu Mugurel Butuc într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cauze penale în care autorul excepţiei a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunilor de fals în declaraţii, conflict de interese, înşelăciune, fals şi uz de fals. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că prevederile art. 28 din Legea nr. 176/2010 reglementează infracţiunea de fals în declaraţii comisă de persoanele care, cu intenţie, depun declaraţii de avere sau declaraţii de interese care nu corespund adevărului, normă de incriminare care trebuie coroborată cu prevederile pct. 5 din anexa nr. 2 la Legea nr. 176/2010, care precizează aspectele ce trebuie declarate de titularul declaraţiei de avere sau de interese. Se arată însă că dispoziţiile legale criticate conţin sintagme susceptibile de mai multe sensuri, motiv pentru care norma de incriminare analizată este lipsită de claritate, precizie şi previzibilitate, fiind contrară dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate în prezenta cauză. 6. În acest sens, se arată că sintagma „contracte finanţate de la bugetul de stat“ din cuprinsul pct. 5 din anexa nr. 2 la Legea nr. 176/2010 poate avea sensul de contracte prin care entităţile publice au împrumutat, au întreţinut sau au susţinut cu bani declarantul, soţul/soţia acestuia sau pe rudele sale de gradul I sau poate fi interpretată ca fiind aplicabilă şi contractelor de prestări de servicii încheiate cu entităţi publice care şi-au îndeplinit obligaţiile contractuale prin plata unor sume de bani din bugetul local, de stat sau din fonduri externe. Pentru aceste motive, se susţine că textele criticate încalcă principiul legalităţii incriminării, astfel cum acesta este prevăzut la art. 7 din Convenţie. Este invocată Decizia Curţii Constituţionale nr. 363 din 7 mai 2015. 7. De asemenea, se arată că, prin folosirea conjuncţiei „şi“ în cuprinsul sintagmei „de la bugetul de stat, local şi din fonduri externe“ prevăzute la pct. 5 din anexa nr. 2 la Legea nr. 176/2010, legiuitorul a reglementat 3 condiţii, constând în surse de finanţare, care trebuie îndeplinite cumulativ de contractele care trebuie menţionate în declaraţiile de avere sau de interese de titularii acestora. Mai mult, se arată că legiuitorul nu a precizat în cuprinsul dispoziţiilor legale criticate care sunt fondurile externe din care ar putea fi finanţate contractele la care face referire pct. 5 din anexa nr. 2 la Legea nr. 176/2010. În aceste condiţii, se arată că, dacă în privinţa contractelor finanţate din bugetul local sau din bugetul de stat se poate afirma că este vorba despre acele contracte încheiate cu entităţi publice, în privinţa contractelor finanţate din fonduri externe, poate fi vorba despre orice contract încheiat chiar între persoane juridice de drept privat. Pentru aceste considerente, se apreciază că sintagma „beneficiar de contract“ din cuprinsul pct. 5 din anexa nr. 2 la Legea nr. 176/2010 contravine standardelor de calitate a legii penale. Sunt invocate, în acest sens, hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului din 4 mai 2000 şi 25 ianuarie 2007, pronunţate în cauzele Rotaru împotriva României şi Sissanis împotriva României, precum şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 363 din 7 mai 2015. Se susţine, totodată, că această lipsă de previzibilitate a textului criticat încalcă garanţiile specifice dreptului la un proces echitabil. 8. Se mai observă că dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 176/2010 prevăd că infracţiunea de fals în declaraţii pe care o reglementează se pedepseşte potrivit Codului penal, fără a preciza dacă această trimitere are în vedere doar limitele speciale ale pedepselor sau şi latura subiectivă a infracţiunii - respectiv ca declaraţia de avere sau de interese completată de subiectul activ al infracţiunii să aibă ca scop producerea unei consecinţe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declaraţia făcută serveşte la producerea acelei consecinţe - aspect care este important de stabilit, pentru a putea determina dacă, în lipsa scopului anterior menţionat, o faptă dintre cele la care face referire textul criticat constituie sau nu infracţiune. Or, se susţine că, în condiţiile în care o astfel de faptă constituie infracţiune, conform prevederilor art. 28 din Legea nr. 176/2010, este încălcat principiul minimei intervenţii. 9. În fine, se mai arată că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, întrucât nu reglementează clar modalitatea de comitere a infracţiunii de fals în declaraţii, prevăzută la art. 28 din Legea nr. 176/2010, lăsând posibilitatea organelor judiciare de a le interpreta în defavoarea inculpatului şi dând naştere la arbitrariu. 10. Judecătoria Târgu Mureş - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, se susţine că sintagma „contracte finanţate“ din cuprinsul normei criticate trebuie interpretată lato sensu, astfel încât sfera acesteia de aplicare să includă şi contractele de prestări de servicii încheiate cu entităţi publice care şi-au îndeplinit obligaţiile stabilite prin contract prin plata unor sume de bani din bugetul local, de stat sau din fonduri externe. Cu privire la folosirea conjuncţiei „şi“ în cuprinsul sintagmei „contractele (...) finanţate de la bugetul de stat, local şi din fonduri externe“, prevăzută la pct. 5 din anexa nr. 2 la Legea nr. 176/2010, se arată că este uşor de sesizat că, din eroare, legiuitorul a folosit conjuncţia „şi“ în locul conjuncţiei „sau“, intenţia sa fiind aceea de a face referire la oricare dintre cele 3 categorii de contracte enumerate. Referitor la sensul sintagmei „beneficiar de contract“ din cuprinsul pct. 5 din anexa nr. 2 la Legea nr. 176/2010, se arată că acesta rezultă din conţinutul anexei anterior menţionate, expresia analizată având în vedere persoana care încheie un contract finanţat de la bugetul de stat, local sau din fonduri externe, ori care este încheiat cu societăţi cu capital de stat sau la care statul este acţionar majoritar sau minoritar, în această ipoteză putându-se afla titularul declaraţiei de avere sau de interese, soţul sau soţia acestuia ori o rudă de gradul I. Cu privire la norma de incriminare prevăzută la art. 28 din Legea nr. 176/2010, se menţionează faptul că aceasta este o normă incompletă care sancţionează penal doar falsul în declaraţii, prin trimitere la dispoziţiile Codului penal, aceasta nefiind susceptibilă de mai multe interpretări, aşa cum susţine autorul excepţiei. 11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010, care au următorul cuprins: „Fapta persoanelor care, cu intenţie, depun declaraţii de avere sau declaraţii de interese care nu corespund adevărului constituie infracţiunea de fals în declaraţii şi se pedepseşte potrivit Codului penal.“ 15. Se susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitoare la calitatea legii şi ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, precum şi prevederilor art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la legalitatea incriminării şi a pedepsei, articol al cărui reper constituţional este art. 23 alin. (12). 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că Legea nr. 176/2010 reglementează măsuri de natură a asigura integritatea funcţionarilor publici în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice pe care aceştia le deţin. În acest sens, actul normativ criticat prevede obligaţia funcţionarilor publici de a completa şi de a depune declaraţii de avere şi de interese al căror conţinut este prevăzut în anexa nr. 1 şi anexa nr. 2 la Legea nr. 176/2010, un mecanism administrativ de control al acestor declaraţii, precum şi sancţiunile aplicabile în cazul încălcării acestor dispoziţii legale. 17. În acest context, prevederile art. 28 din Legea nr. 176/2010 reglementează o formă a infracţiunii de fals în declaraţii, care constă în depunerea, cu intenţie, a unor declaraţii de avere sau a unor declaraţii de interese care nu corespund adevărului, faptă care este sancţionată potrivit Codului penal. 18. Astfel, Legea nr. 176/2010, ce reglementează integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi modificarea şi completarea altor acte normative, constituie o lege penală specială în raport cu Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, în relaţia dintre cele două acte normative fiind aplicabil principiul specialia generalibus derogant, potrivit căruia norma specială este cea care poate deroga de la norma generală, cea dintâi fiind de strictă interpretare şi aplicare; potrivit aceluiaşi principiu, o normă generală nu poate înlătura de la aplicare o normă specială. Aşa fiind, dispoziţiile art. 326 din Codul penal, care prevăd infracţiunea de fals în declaraţii, reprezintă norma penală cu caracter general în raport cu art. 28 din Legea nr. 176/2010. 19. Această infracţiune are ca element material al laturii obiective faptele de depunere a unor declaraţii de avere sau a unor declaraţii de interese care nu corespund adevărului. Din punctul de vedere al laturii subiective, pentru a putea fi reţinută comiterea infracţiunii reglementate prin textul criticat, faptele incriminate trebuie să fie săvârşite cu intenţie, norma penală analizată nefăcând distincţie între forma de vinovăţie a intenţiei directe şi cea a intenţiei indirecte. De asemenea, dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 176/2010 nu fac referire la scopul comiterii faptelor de depunere a unor declaraţii de avere sau a unor declaraţii de interese false, aspect ce relevă intenţia legiuitorului de a nu condiţiona întrunirea condiţiilor conţinutului constitutiv al infracţiunii analizate de existenţa, respectiv de probarea unui scop al comiterii faptelor ce constituie elementul material al laturii obiective. 20. Aşadar, conform normei de incriminare criticate, faptele de depunere a unor declaraţii de avere sau a unor declaraţii de interese false nu trebuie să fie comise în scopul producerii unor consecinţe juridice, pentru sine sau pentru altul, pentru a putea fi reţinută săvârşirea infracţiunii prevăzute la art. 28 din Legea nr. 176/2010, astfel cum sugerează autorul excepţiei. De altfel, spre deosebire de restul ipotezelor în care poate fi comisă infracţiunea de fals în declaraţii, astfel cum aceasta este reglementată la art. 326 din Codul penal, ipoteza premisă a comiterii infracţiunii reglementate la art. 28 din Legea nr. 176/2010 este cea a îndeplinirii de către funcţionarul public a unei obligaţii legale, mai exact a obligaţiei de declarare a averii şi a intereselor prevăzută la art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 176/2010. În aceste condiţii, în care declaraţiile de avere şi cele de interese sunt completate de toate persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 176/2010, ex lege, apare ca firească sancţionarea de către legiuitor a oricărei fapte de depunere a unor declaraţii false, comisă cu intenţie, indiferent de scopul avut în vedere de către funcţionarul public care comite o astfel de faptă. Aceasta întrucât, astfel cum rezultă chiar din titlul Legii nr. 176/2010, norma de incriminare criticată are ca finalitate asigurarea integrităţii în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, care implică desfăşurarea de către funcţionarii publici prevăzuţi la art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 176/2010 a activităţilor specifice atribuţiilor care le sunt încredinţate în condiţii de corectitudine, transparenţă şi imparţialitate, aspecte care presupun ca aceştia să deţină doar acele calităţi şi să realizeze doar acele venituri care sunt prevăzute de lege a fi compatibile cu funcţiile pe care le deţin. De altfel, depunerea, cu intenţie, a unei declaraţii de avere sau a unei declaraţii de interese care nu corespunde adevărului ar putea avea ca finalitate încălcarea de către funcţionarul public în cauză a dispoziţiilor legale referitoare la interdicţiile şi incompatibilităţile care îi sunt aplicabile în contextul funcţiei publice pe care o deţine. Aşa fiind, este firesc ca o astfel de faptă să fie sancţionată de către legiuitor, indiferent dacă este comisă cu intenţie directă - formă de vinovăţie caracterizată prin existenţa unui scop - sau cu intenţie indirectă. 21. Curtea reţine că dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 176/2010 prevăd că fapta persoanelor care, cu intenţie, depun declaraţii de avere sau declaraţii de interese care nu corespund adevărului constituie infracţiunea de fals în declaraţii şi se pedepseşte potrivit Codului penal. Astfel, textul criticat conţine o normă incompletă, de trimitere, potrivit căreia pedeapsa aplicabilă în cazul comiterii faptelor pe care le incriminează este cea prevăzută în Codul penal, aceasta neputând fi alta decât pedeapsa prevăzută la art. 326 din Codul penal pentru infracţiunea de fals în declaraţii, din a cărei sferă face parte, drept categorie specifică, infracţiunea reglementată la art. 28 din Legea nr. 176/2010, aspect prevăzut expressis verbis în cuprinsul textului criticat, prin sintagma „constituie infracţiunea de fals în declaraţii“. 22. De altfel, din maniera de redactare a texului criticat şi, implicit, din interpretarea sa gramaticală, rezultă, în mod evident, intenţia legiuitorului de a reglementa, prin dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 176/2010, o infracţiune sui generis de fals în declaraţii, ale cărei elemente constitutive sunt expres definite în cuprinsul normei analizate, - respectiv depunerea de declaraţii de avere sau de interese care nu corespund adevărului, - faptă care este comisă cu forma de vinovăţie a intenţiei, indiferent dacă aceasta este intenţie directă sau indirectă. Aşadar, legiuitorul face trimitere, în cuprinsul textului criticat, la dispoziţiile Codului penal doar în vederea stabilirii pedepsei pentru fapta anterior menţionată, nu şi a altor aspecte ale conţinutului constitutiv al infracţiunii analizate, cum ar fi cel referitor la scopul comiterii faptei. 23. Cu privire la conţinutul declaraţiilor de avere şi al declaraţiilor de interese pe care funcţionarii publici prevăzuţi la art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 176/2010 trebuie să le depună, acesta este prevăzut în anexa nr. 1 - „Declaraţie de avere“ şi, respectiv, în anexa nr. 2 - „Declaraţie de interese“ la Legea nr. 176/2010. 24. În ceea ce priveşte conţinutul declaraţiei de interese, astfel cum arată şi autorul excepţiei, pct. 5 al anexei nr. 2 la Legea nr. 176/2010 face referire la contracte, inclusiv la cele de asistenţă juridică, de consultanţă şi civile, obţinute sau aflate în derulare în timpul exercitării funcţiilor, mandatelor sau demnităţilor publice finanţate de la bugetul de stat, local şi din fonduri externe ori încheiate cu societăţi comerciale cu capital de stat sau unde statul este acţionar majoritar/minoritar. 25. Referitor la sintagma „contracte finanţate de la bugetul de stat“, astfel cum rezultă din interpretarea gramaticală a pct. 5 din anexa nr. 2 anterior menţionată, aceasta are în vedere toate contractele încheiate de funcţionarii publici în timpul exercitării funcţiilor, a mandatelor sau a demnităţilor publice pe care le deţin, precum şi contractele aflate în derulare în timpul exercitării de către aceştia a funcţiilor, a mandatelor sau a demnităţilor publice, inclusiv contractele de asistenţă juridică, de consultanţă şi contractele civile, textul criticat nefăcând nicio distincţie între cele două categorii de contracte menţionate de autorul excepţiei în argumentele formulate în susţinerea neconstituţionalităţii dispoziţiilor legale criticate, respectiv între „contracte prin care entităţile publice au împrumutat, au întreţinut sau au susţinut cu bani declarantul, soţul/soţia acestuia sau pe rudele sale de gradul I“ şi „contractele de prestări de servicii încheiate cu entităţi publice care şi-au îndeplinit obligaţiile contractuale prin plata unor sume de bani din bugetul local, de stat sau din fonduri externe“. Or, ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus. Prin urmare, sunt incluse în sfera de aplicare a pct. 5 din anexa nr. 2 la Legea nr. 176/2010 toate contractele care corespund criteriilor prevăzute în cuprinsul textului criticat. 26. În ceea ce priveşte sintagma „de la bugetul de stat, local şi din fonduri externe“ prevăzută la pct. 5 din anexa nr. 2 la Legea nr. 176/2010, interpretând sistematic şi teleologic textul criticat, Curtea constată că, deşi legiuitorul a folosit în cuprinsul acesteia conjuncţia „şi“, intenţia sa a fost aceea de a enumera trei categorii distincte de surse de finanţare, mai exact trei categorii distincte de contracte ce trebuie menţionate în declaraţia de interese, şi nu de a prevedea trei condiţii ce trebuie îndeplinite cumulativ. Doar această interpretare permite excluderea din rândul activităţilor funcţionarilor publici a oricăror interese incompatibile cu funcţiile pe care le deţin. 27. Pentru toate aceste considerente, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate sunt clare, precise şi previzibile, fiind în acord cu exigenţele impuse de dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, referitoare la calitatea legii, şi de prevederile art. 23 alin. (12) din Constituţie şi de dispoziţiile art. 7 din Convenţie. Astfel, prevederile legale criticate permit destinatarilor legii să determine conţinutul constitutiv al infracţiunii de fals în declaraţii, reglementate la art. 28 din Legea nr. 176/2010, la nevoie prin apelarea la servicii de consultanţă de specialitate, să îşi adapteze conduita la exigenţele legii penale şi să prevadă consecinţele nerespectării acesteia. În acest sens este atât jurisprudenţa Curţii Constituţionale, cât şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la standardele de calitate a legii penale. Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, art. 7 paragraful 1 din Convenţie, care consacră principiul legalităţii incriminării şi pedepsei (nullum crimen, nulla poena sine lege), legea trebuie să definească în mod clar infracţiunile şi pedepsele aplicabile, această cerinţă fiind îndeplinită atunci când un justiţiabil are posibilitatea de a cunoaşte, din însuşi textul normei juridice pertinente, la nevoie cu ajutorul interpretării acesteia de către instanţe şi în urma obţinerii unei asistenţe judiciare adecvate, care sunt actele şi omisiunile ce pot angaja răspunderea sa penală şi care este pedeapsa pe care o riscă în virtutea acestora. Potrivit aceleiaşi jurisprudenţe, semnificaţia noţiunii de „previzibilitate“ depinde într-o mare măsură de conţinutul textului despre care este vorba şi de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi de calitatea destinatarilor săi. S-a reţinut, totodată, că principiul previzibilităţii legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clarificatoare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanţele cauzei, consecinţele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă; s-a menţionat că este, în special, cazul profesioniştilor, care sunt obligaţi să dea dovadă de o mare prudenţă în exercitarea profesiei lor, motiv pentru care se aşteaptă din partea lor să acorde o atenţie specială evaluării riscurilor pe care aceasta le prezintă (a se vedea hotărârile din 15 noiembrie 1996, 24 mai 2007 şi 20 ianuarie 2009, pronunţate în cauzele Cantoni împotriva Franţei, paragrafele 29 şi 35, Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 33-35, şi Sud Fondi SRL şi alţii împotriva Italiei, paragrafele 107- 109, precum şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 717 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 216 din 23 martie 2016, paragraful 30). 28. Referitor la încălcarea, prin dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 176/2010, a prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie, Curtea reţine că dreptul la un proces echitabil este un drept fundamental ale cărui garanţii se asigură prin norme din domeniul dreptului procesual, or textul criticat constituie o normă de drept penal substanţial, motiv pentru care dispoziţiile constituţionale anterior menţionate nu sunt aplicabile în prezenta cauză. 29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ovidiu Mugurel Butuc în Dosarul nr. 13.768/320/2018/a1 al Judecătoriei Târgu Mureş - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Târgu Mureş - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 12 decembrie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
