Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌──────────────────┬───────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Mircea Ştefan │- judecător │
│Minea │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent │
└──────────────────┴───────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 813 şi următoarele din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Vasile Bortiş în Dosarul nr. 213/238/2016/a1 al Judecătoriei Gurahonţ şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 788D/2016. 2. La apelul nominal răspunde personal autorul excepţiei de neconstituţionalitate şi asistat de doamna avocat Amalia Dragoş din Baroul Arad, cu delegaţie depusă la dosar, lipsind cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia. Supune atenţiei Curţii Constituţionale aspecte legate de fondul cauzei în care, considerând că se află în faţa unei confiscări speciale, întrucât terenurile dobândite în mod licit fac obiectul executării silite imobiliare, a apreciat că se impune ridicarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate. În continuare arată, în esenţă, că executarea silită imobiliară, astfel cum este reglementată de art. 813 şi următoarele din Codul de procedură civilă, încalcă atât dispoziţiile art. 1 privind protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cât şi art. 44 alin. (8) din Constituţie care prevede că averea dobândită licit nu poate fi confiscată. 4. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că, în cauză, nu sunt incidente dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (8), având în vedere că potrivit jurisprudenţei Curţii, respectiv Decizia nr. 453 din 16 aprilie 2008, acestea devin aplicabile doar în cazul săvârşirii unei infracţiuni sau contravenţii. În continuare, arată că dispoziţiile legale criticate reglementează obiectul urmăririi imobiliare, ca formă a executării silite, iar Codul de procedură civilă a venit cu modificări importante în sensul protejării dreptului de proprietate, printre care instituirea pragului de 10.000 lei sub care nu pot fi urmărite bunurile imobile decât în măsura în care debitorul nu are alte bunuri mobile urmăribile sau acestea nu pot fi valorificate. 5. În replică, având cuvântul, autorul excepţiei de neconstituţionalitate prezintă aspecte de fapt cu privire la situaţia sa personală, precum şi cu privire la modul de dobândire a terenurilor. De asemenea, îşi manifestă nemulţumirea faţă de modul de judecare a cauzei sale, având în vedere că documentele pe care le deţine nu sunt luate în considerare. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 6. Prin Încheierea din 4 mai 2016, pronunţată în Dosarul nr. 213/238/2016/a1, Judecătoria Gurahonţ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 813 şi următoarele din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Vasile Bortiş într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare. 7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate instituie o procedură în care bunurile imobile dobândite licit pot fi vândute forţat, fără ca proprietarul de bună-credinţă să poată face ceva. Or, această procedură, deşi reglementată cu scopul de a veni în sprijinul creditorilor pentru recuperarea unor creanţe, încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (8). 8. Judecătoria Gurahonţ apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Acestea nu se referă la confiscarea imobilelor, ci la executarea lor silită ca urmare a neîndeplinirii de bună voie a obligaţiilor stabilite prin hotărârea instanţei sau prin alt titlu executoriu de către proprietarii imobilelor. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 10. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. 11. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului şi ale autorului excepţiei de neconstituţionalitate, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl reprezintă dispoziţiile art. 813 şi următoarele din Codul de procedură civilă. Curtea reţine ca obiect al excepţiei dispoziţiile art. 813-863 cuprinse în cap. II - Urmărirea imobiliară din titlul II - Urmărirea silită asupra bunurilor debitorului al cărţii a V-a - Despre executare silită din Codul de procedură civilă. 15. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (8) potrivit căruia „Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă“. Din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în susţinerea acesteia, a fost invocat şi art. 44 alin. (2) privind garantarea dreptului de proprietate privată, astfel cum acesta se interpretează, potrivit art. 20 din Constituţie, şi prin prisma exigenţelor dispoziţiilor art. 1 privind protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate statuează cu privire la bunurile imobile ce pot fi urmărite în procedura urmăririi silite. La această procedură se recurge în situaţia în care debitorul obligaţiei de plată nu îşi execută de bunăvoie prestaţia la care este obligat printr-o hotărâre a instanţei sau printr-un alt titlu executoriu. Prin executarea silită a unei obligaţii de plată rezultate dintr-un titlu executoriu emis conform legii se asigură realizarea drepturilor legale ale creditorului, această procedură fiind în acord cu dispoziţiile constituţionale ale art. 44 referitoare la garantarea dreptului de proprietate privată, dându-le expresie într-o manieră specifică, dar indubitabilă. Astfel, prin dispoziţiile legale criticate se permite executarea silită şi, implicit, lipsirea de proprietate în cazurile prevăzute de lege. 17. Legiuitorul este în drept să stabilească conţinutul şi limitele dreptului de proprietate. De principiu, aceste limite au în vedere obiectul dreptului de proprietate şi atributele acestuia şi se instituie în vederea apărării intereselor sociale şi economice generale sau pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale altor persoane, esenţial fiind ca prin aceasta să nu fie anihilat complet dreptul de proprietate. În acest sens, legiuitorul trebuie să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 694 din 20 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 22 decembrie 2015, paragraful 30). 18. În prezenta cauză, autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că procedura instituită prin normele legale criticate permite deposedarea de bunurile imobile dobândite licit, prin executare silită imobiliară, fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 44 alin. (8) din Constituţie. Referitor la această critică, Curtea observă că, potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (8) teza întâi din Constituţie, „Averea dobândită licit nu poate fi confiscată“, ceea ce presupune, per a contrario, că poate fi confiscată averea dobândită în mod ilicit. Însă măsura confiscării unor bunuri constituie o excepţie de la principiul constituţional consfinţit de art. 44 alin. (8) din Constituţie, fiind reglementată constituţional doar în cazul săvârşirii unor infracţiuni sau contravenţii, adică în situaţii constatate, în condiţiile legii, ca reprezentând fapte cu un anumit grad de pericol social (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 453 din 16 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 374 din 16 mai 2008). Prin urmare, Curtea reţine că dispoziţiile art. 44 alin. (8) din Constituţie nu sunt aplicabile în cauză, valorificarea bunurilor imobile prin executare silită nu pune în discuţie caracterul de bun dobândit licit de către debitor şi nici nu se referă la confiscarea imobilelor, ci este consecinţa neîndeplinirii de bunăvoie a unei obligaţii stabilite într-un titlu executoriu. Astfel, creditorul care are o creanţă stabilită printr-un titlu executoriu asupra debitorului încearcă să o valorifice din suma obţinută în urma vânzării bunurilor imobile ale debitorului, fără a se aduce în discuţie aspecte ce ţin de prezumţia de liceitate a dobândirii bunurilor imobile. 19. În continuare, Curtea apreciază că dispoziţiile criticate nu contravin exigenţelor prevederilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât reglementează mijloace procesuale puse la îndemâna creditorului pentru apărarea şi valorificarea dreptului său de proprietate privată prin punerea în executare a unui titlu executoriu încuviinţat de instanţă. De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut în hotărârile din 4 septembrie 2002 şi 3 aprilie 2012, pronunţate în Cauza Burdov împotriva Rusiei, paragraful 40, respectiv Cauza Kotov împotriva Rusiei, paragraful 90, că imposibilitatea ca un reclamant să obţină executarea unei hotărâri judecătoreşti pronunţate în favoarea sa constituie o ingerinţă în dreptul la exercitarea paşnică a posesiunilor, astfel cum este prevăzut în prima teză a primului paragraf al articolului 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie. Obligaţiile pozitive pe care le impune acest articol în cauzele care implică litigii între persoanele fizice sau societăţi solicită statelor să se asigure că procedurile prevăzute în legislaţie pentru executarea hotărârilor judecătoreşti şi pentru procedurile de faliment sunt respectate. De asemenea, instanţa de la Strasbourg a mai statuat în Hotărârea din 3 februarie 2005 pronunţată în Cauza Fociac împotriva României, paragraful 70, că, în cazul în care debitorul este o persoană privată, statul trebuie să acţioneze cu sârguinţă pentru a asista un creditor în executarea unei hotărâri judecătoreşti. 20. Prin urmare, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate reglementează cadrul normativ al urmăririi silite imobiliare în vederea asigurării punerii în executare, în condiţii corespunzătoare, a titlurilor executorii, care, potrivit art. 632 din Codul de procedură civilă, sunt hotărârile executorii prevăzute la art. 633 din acelaşi cod, hotărârile cu executare provizorie, hotărârile definitive, precum şi orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare. Mai mult, procedura criticată are ca finalitate asigurarea condiţiilor optime pentru executarea hotărârilor judecătoreşti, precum în cauză, unde titlul executoriu este reprezentat de o hotărâre judecătorească. Prin urmare, scopul urmărit de legiuitor este unul legitim. 21. Curtea reţine că normele criticate se constituie într-o măsură adecvată şi necesară pentru îndeplinirea scopului legitim urmărit, fiind, pe de o parte, apte, în mod obiectiv, să ducă la îndeplinirea acestuia, iar, pe de altă parte, având în vedere ansamblul de instrumente puse la îndemâna creditorului pentru valorificarea titlului său executoriu, stabilesc o procedură eficientă şi indispensabilă, din punct de vedere normativ, pentru executarea titlului executoriu. 22. De asemenea, Curtea observă că dispoziţiile legale criticate respectă justul echilibru ce trebuie să caracterizeze interesele concurente ale debitorului şi creditorului. Urmărirea silită imobiliară se dispune după încuviinţarea executării silite de către instanţă cu privire la un titlu executoriu şi asigură valorificarea drepturilor de creanţă după încuviinţarea urmăririi silite imobiliare de către executorul judecătoresc, astfel încât Curtea constată că există un ansamblu întreg de proceduri ce trebuie parcurse pentru a se ajunge la urmărirea silită imobiliară; mai mult, textele criticate asigură protejarea debitorului prin instituirea pragului de 10.000 lei sub care nu pot fi urmărite bunurile imobile [art. 813 alin. (5) din Codul de procedură civilă]. Toate aceste aspecte garantează debitorului că urmărirea silită imobiliară nu va fi dispusă în orice condiţii, astfel încât nu va fi supus unei proceduri arbitrare sau abuzive. Pe de altă parte, textele legale criticate, aplicabile în procedura executării silite, dau substanţă interesului creditorului pentru executarea titlului executoriu şi satisfacerea creanţei sale, în condiţiile anterior prescrise, întrucât ceea ce primează este executarea obligaţiei. Ca atare, Curtea reţine că textele criticate respectă justul raport de proporţionalitate între interesele concurente ale debitorului şi cele ale creditorului. 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Vasile Bortiş în Dosarul nr. 213/238/2016/a1 al Judecătoriei Gurahonţ şi constată că dispoziţiile art. 813-863 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Gurahonţ şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 9 noiembrie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Andreea Costin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
