Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Atilla │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, 2, 3 şi 8 din Legea nr. 42/2010 privind darea în administrarea autorităţilor administraţiei publice locale a unor bunuri aflate în domeniul public al statului, excepţie ridicată de Administraţia Naţională „Apele Române“ prin Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea-Litoral (ABADL) din Constanţa în Dosarul nr. 3.491/118/2018 al Tribunalului Constanţa - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 280D/2019. 2. La apelul nominal răspund, pentru partea Societatea Somaco Construct - S.A. din Constanţa, doamna Daniela Cismaru, consilier juridic, cu delegaţie depusă la dosar şi domnul Grigore Comănescu, administrator. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că partea Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Regională a Finanţelor Publice Galaţi- Agenţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa şi partea Societatea Somaco Construct - S.A. din Constanţa au transmis note scrise prin care susţin admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. De asemenea părţile Oraşul Năvodari şi Consiliul Local Năvodari, prin Primarul Oraşului Năvodari, au transmis note scrise în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei părţii Societatea Somaco Construct - S.A. din Constanţa, care susţine admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, cu privire la regimul juridic al bunului vizat de dispoziţiile legale criticate, arată, în esenţă, că lacul Siutghiol, cu o suprafaţă de 19 km^2, formează obiectul exclusiv al proprietăţii publice a statului, în temeiul legii organice, Legea apelor nr. 107/1996, care la art. 3 alin. (1) prevede expres că „Aparţin domeniului public al statului apele de suprafaţă (...) cu bazine hidrografice ce depăşesc suprafaţa de 10 km^2, malurile şi cuvetele lacurilor (...)“, şi este monopol natural de interes strategic, în sensul art. 4 din Legea nr. 107/1996. Invocă Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind stabilirea unui cadru de politică comunitară în domeniul apei, transpusă în legislaţia naţională prin Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, şi arată că monitorizarea şi evaluarea calităţii apei lacului Siutghiol se realizează de către Administraţia Naţională „Apele Române“, prin unităţile sale teritoriale. Din analiza coroborată a dispoziţiilor art. 136 alin. (3) din Constituţie, ale art. 3 alin. (1) din Legea nr. 107/1996 şi ale art. 3 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, cu referire la pct. 3, 5 şi 19 din anexa la lege, se reţine că formează obiectul exclusiv al proprietăţii publice a statului: cuveta lacului Siutghiol, zona de protecţie a lacului şi zona de protecţie a lucrărilor de consolidare. De asemenea, arată că începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 42/2010, prin hotărâri succesive adoptate de Consiliul Local Năvodari, bunurile din domeniul public al statului enumerate anterior au fost incluse în patrimoniul unităţii administrativ-teritoriale, creându-se premisele înstrăinării, concesionării sau fructificării acestor bunuri. În acest context, susţine încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, sub aspectul exigenţelor de claritate şi previzibilitate specifice normelor juridice. Astfel, deşi conform datelor oficiale, lacul Siutghiol are o suprafaţă de 1.900 ha, prin Legea nr. 42/2010 a fost cedat dreptul de administrare asupra unei suprafeţe de doar 1.778,39 ha din cuveta lacului Siutghiol, astfel cum rezultă din art. 1-3 din legea menţionată. Legea nr. 42/2010 nu conţine nicio reglementare cu privire la suprafaţa de 121,61 ha, ce rezultă din diferenţa dintre suprafaţa de 1.900 ha ce se regăseşte în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului şi suprafaţa de 1.778,39 ha ce a fost transferată prin Legea nr. 42/2010. Arată că lacul Siutghiol se regăseşte şi în prezent în domeniul public al statului şi în administrarea Administraţiei Naţionale „Apele Române“ - Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea-Litoral, sens în care invocă Hotărârea Guvernului nr. 446/2018 privind actualizarea valorilor de inventar ale unor bunuri imobile aflate în domeniul public al statului şi în administrarea Administraţiei Naţionale „Apele Române“ prin Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea-Litoral, instituţie publică aflată în coordonarea Ministerului Apelor şi Pădurilor, prevăzute în anexa nr. 12 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, ca urmare a reevaluării, poziţia nr. 20 din anexa la hotărârea menţionată. 5. De asemenea invocă încălcarea art. 136 alin. (4) din Constituţie, având în vedere că, din analiza dispoziţiilor legale criticate, rezultă că statul păstrează dreptul de proprietate publică şi conferă administrarea unor autorităţi publice locale. Imposibilitatea juridică de constituire a dreptului real de administrare este confirmată de inexistenţa unor raporturi de subordonare între Guvern şi cele trei consilii locale indicate în anexa nr. 1 la Legea nr. 42/2010. Invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 1 din 10 ianuarie 2014 şi susţine că prevederile legale criticate stabilesc doar aparent constituirea unui drept de administrare, întrucât, prin raportare la dispoziţiile cuprinse în anexa nr. 1, poziţiile 1-3, parte integrantă a Legii nr. 42/2010, se observă că acestea reglementează, de fapt, o transmitere a bunurilor din domeniul public al statului în domeniul public al unităţii administrativ-teritoriale, aşadar un transfer de proprietate. Susţine că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 42/2010, Consiliul Local al Oraşului Năvodari şi-a arogat dreptul de proprietate asupra lacului Siutghiol, însuşindu-şi, prin inventariere, suprafeţe semnificative din domeniul public al statului - teren câştigat din lac prin diminuarea luciului de apă şi a zonei de protecţie a lacului, creând astfel aparenţa legalităţii înstrăinării, concesionării sau închirierii bunurilor din domeniul public al statului. Astfel, statul a suferit o semnificativă pierdere patrimonială, diminuându-se proprietatea publică a acestuia, garantată de art. 136 alin. (2) din Constituţie. 6. Totodată, reprezentanta părţii Societatea Somaco Construct - S.A. din Constanţa arată că prin Legea nr. 42/2010 au fost modificate implicit dispoziţiile cuprinse în actul normativ adoptat în domeniul apelor, domeniu rezervat legii organice (Legea nr. 107/1996), subrogarea celor trei autorităţi ale administraţiei publice prevăzute de Legea nr. 42/2010 în drepturile şi obligaţiile Administraţiei Naţionale „Apele Române“ fiind una pur formală. Prin normele legale criticate s-a realizat, de fapt, o transmitere a bunurilor din domeniul public al statului în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale indicate în anexa nr. 1 a Legii nr. 42/2010. Or, un astfel de transfer de proprietate se putea realiza doar prin legea organică de modificare a Legii nr. 213/1998, lege organică prin care aceste bunuri au fost declarate obiect exclusiv al proprietăţii publice. 7. Având cuvântul, administratorul Societăţii Somaco Construct - S.A. din Constanţa, domnul Grigore Comănescu, susţine necesitatea respectării dispoziţiilor din Constituţie privind dreptul de proprietate publică al statului, în vederea înlăturării blocajelor apărute ca efect al Legii nr. 42/2010. 8. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care arată că prevederile de lege criticate încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (5) şi ale art. 136 alin. (4) din Constituţie. În acest sens susţine că măsura instituită prin dispoziţiile legale criticate nu este compatibilă cu regimul juridic al dreptului de administrare asupra bunurilor proprietate publică stabilit prin dispoziţiile art. 136 alin. (4) din Constituţie şi Legea nr. 213/1998, act normativ în vigoare la data adoptării legii criticate. De asemenea arată că, potrivit art. 12 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, dreptul de administrare a bunurilor proprietate publică ia naştere în temeiul unor acte de drept administrativ şi invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 1 din 10 ianuarie 2014. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 9. Prin Încheierea din 28 ianuarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 3.491/118/2018, Tribunalul Constanţa - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, 2, 3 şi 8 din Legea nr. 42/2010 privind darea în administrarea autorităţilor administraţiei publice locale a unor bunuri aflate în domeniul public al statului. Excepţia a fost ridicată de reclamanta Administraţia Naţională „Apele Române“ prin Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea-Litoral din Constanţa într-o cauză având ca obiect o revendicare imobiliară în contradictoriu cu pârâţii Oraşul Năvodari şi Consiliul Local al Oraşului Năvodari. 10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia formulează critici de neconstituţionalitate extrinsecă şi intrinsecă. Sub aspect extrinsec, susţine, în esenţă, că Legea nr. 42/2010 are ca obiect de reglementare darea în administrarea Consiliului Local al Municipiului Constanţa şi a consiliilor locale ale oraşelor Năvodari şi Ovidiu a unor bunuri din domeniul public al statului, fiind adoptată cu încălcarea dispoziţiilor art. 75 şi 76, precum şi ale art. 20 din Constituţie. Astfel, legea criticată a fost adoptată de Senat, în calitate de primă Cameră sesizată, fiind înaintată spre dezbatere şi adoptare Camerei Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională. În condiţiile în care Legea nr. 42/2010 conţine prevederi prin care se modifică Legea apelor nr. 107/1996 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2002 privind înfiinţarea Administraţiei Naţionale „Apele Române“, astfel de modificări nu puteau fi adoptate decât prin lege organică, potrivit art. 76 alin. (1) din Constituţie; or, legea criticată a fost adoptată ca lege ordinară, deşi modifică şi încalcă, implicit, dispoziţii de lege cu caracter organic. 11. O altă critică de neconstituţionalitate priveşte faptul că Legea nr. 42/2010, prin obiectul său de reglementare, este un act normativ cu caracter individual, ceea ce aduce atingere prevederilor art. 1 alin. (4), art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, deoarece aceasta reglementează exclusiv cu privire la un singur bun, lacul Siutghiol. 12. Ca motive de neconstituţionalitate intrinsecă, autoarea excepţiei invocă considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1 din 10 ianuarie 2014 şi arată că, potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 107/1996 „Aparţin domeniului public al statului apele de suprafaţă cu albiile lor minore cu lungimi mai mari de 5 km şi cu bazine hidrografice ce depăşesc suprafaţa de 10 km^2, malurile şi cuvetele lacurilor, precum şi apele subterane, apele maritime interioare, faleza şi plaja mării, cu bogăţiile lor naturale şi potenţialul valorificabil, marea teritorială şi fundul apelor maritime.“, lacul Siutghiol regăsindu-se şi în prezent în domeniul public al statului şi în administrarea autoarei excepţiei, astfel cum rezultă din poziţia nr. 20 din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 446/2018. Autoarea excepţiei susţine că, raportat la dispoziţiile Legii nr. 213/1998, coroborate cu prevederile Legii nr. 107/1996, bunurile precum „malurile şi cuvetele lacurilor“ sunt declarate ca aparţinând domeniului public al statului, iar potrivit Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, consiliile locale nu pot administra bunuri aflate în domeniul public de interes naţional, lacul Siutghiol. 13. Tribunalul Constanţa - Secţia I civilă constată că, astfel cum susţine reclamanta-autoare a excepţiei, Legea nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2002 sunt acte ce transpun în legislaţia românească Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei. Instanţa reţine că, astfel cum a statuat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, printr-o lege ordinară se pot modifica dispoziţii dintr-o lege organică, dacă acestea nu conţin norme de natura legii organice, întrucât se referă la aspecte care nu sunt în directă legătură cu domeniul de reglementare al legii organice; în consecinţă, criteriul material este cel definitoriu pentru a analiza apartenenţa sau nu a unei reglementări la categoria legilor ordinare sau organice (Decizia nr. 622 din 13 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 20 ianuarie 2017, paragraful 26). Or, Legea nr. 42/2010, chiar dacă ar aduce modificări ale Legii nr. 107/1996, din perspectiva schimbării titularului dreptului de administrare, acestea nu sunt în directă legătură cu domeniul de reglementare a legii organice - legea apelor. Pe de altă parte, instanţa judecătorească reţine că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 136 alin. (4) din Constituţie, potrivit cărora: „Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică.“ Aşadar, darea în administrare a bunurilor proprietate publică se face prin lege organică, or legea suspusă controlului de constituţionalitate este o lege ordinară, în dezacord cu dispoziţiile art. 136 alin. (4) din Constituţie. În consecinţă, instanţa judecătorească consideră că apare ca întemeiată critica formulată în ceea ce priveşte împrejurarea că dispoziţiile cuprinse în Legea nr. 42/2010 contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) şi art. 136 alin. (4) din Constituţie. De asemenea instanţa judecătorească reţine că sunt aplicabile considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, respectiv cele cuprinse la paragrafele 195-197. 14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile reprezentanţilor părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din dispozitivul actului de sesizare, îl constituie prevederile art. 1, 2, 3 şi 8 din Legea nr. 42/2010 privind darea în administrarea autorităţilor administraţiei publice locale a unor bunuri aflate în domeniul public al statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 183 din 23 martie 2010. Însă, din examinarea considerentelor actului de sesizare şi a notelor scrise ale autoarei excepţiei, Curtea observă că, în cauză, sunt formulate atât critici de neconstituţionalitate extrinsecă asupra Legii nr. 42/2010, cât şi critici de neconstituţionalitate intrinsecă asupra prevederilor punctual indicate din cuprinsul legii menţionate. În aceste condiţii, având în vedere criticile de neconstituţionalitate extrinsecă referitoare la actul normativ în integralitatea sa, Curtea urmează a reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate Legea nr. 42/2010, în ansamblul său. 18. În opinia autoarei excepţiei, prevederile de lege ce formează obiectul excepţiei contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (4) şi (5) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în cadrul democraţiei constituţionale şi principiul obligativităţii respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 4 alin. (2) privind criteriile de nediscriminare, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 75 privind sesizarea Camerelor Parlamentului, art. 76 privind adoptarea legilor şi a hotărârilor, art. 136 alin. (3) privind bunurile care fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice, art. 136 alin. (4) potrivit căruia „Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ale pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică“ şi art. 147 alin. (4) privind deciziile Curţii Constituţionale. 19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că Legea nr. 42/2010 are ca obiect de reglementare darea în administrare unor autorităţi ale administraţiei publice locale a unor bunuri aflate în domeniul public al statului. În acest sens, art. 2 din Legea nr. 42/2010 dispune darea în administrarea Consiliului Local al Oraşului Năvodari a unei suprafeţe de 207,42 ha din cuveta lacului Siutghiol, inclusiv luciul de apă aferent, aflate în domeniul public al statului şi în administrarea Administraţiei Naţionale „Apele Române“, având datele de identificare prevăzute în anexa nr. 1 nr. crt. 2 la lege. 20. Referitor la regimul juridic al bunurilor în privinţa cărora Legea nr. 42/2010 operează transferul dreptului de administrare (suprafeţe din cuveta lacului Siutghiol, inclusiv luciul de apă aferent), Curtea reţine că acestea aparţin domeniului public al statului. În acest sens relevante sunt şi dispoziţiile cuprinse în art. 1 alin. (2) din Legea apelor nr. 107/1996, potrivit cărora: „Apele fac parte din domeniul public al statului.“ şi în art. 3 alin. (1) din aceeaşi lege, potrivit cărora: „Aparţin domeniului public al statului apele de suprafaţă cu albiile lor minore cu lungimi mai mari de 5 km şi cu bazine hidrografice ce depăşesc suprafaţa de 10 kmp, malurile şi cuvetele lacurilor,(...).“ De asemenea pct. I.3 din anexa la Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, în vigoare la data adoptării Legii nr. 42/2010, text în prezent abrogat, în baza art. 597 alin. (2) lit. m) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019, stabilea că malurile şi cuvetele lacurilor alcătuiesc domeniul public al statului. 21. În raport cu cadrul normativ invocat, Curtea constată că legea supusă controlului de constituţionalitate are ca efect juridic schimbarea titularului dreptului de administrare asupra unor bunuri concret individualizate, aflate în proprietatea publică a statului. 22. În continuare, Curtea observă că la data adoptării Legii nr. 42/2010, dreptul de administrare, ca drept real corespunzător proprietăţii publice, era prevăzut cu titlu generic în Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică. Astfel, potrivit art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 213/1998, bunurile din domeniul public pot fi date, după caz, în administrarea regiilor autonome, a prefecturilor, a autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, a altor instituţii publice de interes naţional, judeţean sau local, iar darea în administrare se realizează, după caz, prin hotărâre a Guvernului sau a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local. 23. Analizând prevederile Legii nr. 42/2010, Curtea, în acord cu jurisprudenţa sa (a se vedea Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014), observă că statul păstrează dreptul de proprietate publică şi transferă administrarea unor bunuri către autorităţi ale administraţiei publice locale. Or, această măsură legislativă nu este compatibilă cu regimul juridic al dreptului real de administrare, corespunzător dreptului de proprietate publică, care, în temeiul art. 12 din Legea nr. 213/1998, impune constituirea acestuia prin acte juridice de drept administrativ, în cadrul unor raporturi de subordonare, care nu există între Guvern, în calitate de administrator general al bunurilor aparţinând domeniului public al statului, pe de o parte, şi un consiliu local, pe de altă parte. Având în vedere imposibilitatea juridică de constituire a dreptului real de administrare, rezultă că intenţia de reglementare a vizat, în realitate, transmiterea dreptului de proprietate asupra bunurilor menţionate de lege. În acest sens, Curtea observă că, în expunerea de motive a Legii nr. 42/2010, se arată că „ţinând cont de necesitatea dezvoltării unor noi produse turistice menite să repoziţioneze staţiunea Mamaia şi zona adiacentă pe harta turismului internaţional şi având în vedere importanţa turistică a Lacului Siutghiol, în contextul oportunităţii de finanţare a unor proiecte de dezvoltare locală prin Programul Operaţional Regional, precum şi a faptului că Lacul Siutghiol este în primul rând un lac de interes local, situat pe raza administrativ-teritorială a municipiului Constanţa, oraşului Năvodari şi oraşului Ovidiu, este necesară transmiterea acestuia din domeniul public al statului în domeniul public de interes local“. Astfel, Curtea reţine că se creează o confuzie, sub aspectul drepturilor (de proprietate publică sau de administrare) care se transferă, ceea ce este de natură să încalce exigenţele de claritate şi precizie ale normelor juridice, care decurg din dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie. 24. Pe de altă parte, observând că prin prevederile Legii nr. 42/2010 este reglementată darea în administrare a unor bunuri aflate în proprietatea publică a statului, Curtea precizează că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 136 alin. (4) din Constituţie, potrivit cărora: „Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice [...]“. Astfel, Curtea observă că reglementarea-cadru în materia apelor - bunuri aflate în proprietatea publică a statului - este reprezentată de Legea apelor nr. 107/1996, lege cu caracter organic, în vigoare la data adoptării Legii nr. 42/2010. În privinţa dreptului de administrare, Legea nr. 107/1996 cuprinde reguli distincte de cele stabilite, ulterior, prin Legea nr. 213/1998. În acest context normativ, Curtea constată că normele cuprinse în Legea nr. 42/2010 referitoare la darea în administrare a unor suprafeţe din cuveta lacului Siutghiol, inclusiv luciul de apă aferent, particularizează regulile instituite prin Legea nr. 107/1996 la domeniul specific al administrării malurilor şi cuvetelor lacurilor aparţinând domeniului public al statului. Această particularizare nu reprezintă, însă, o simplă translatare a regulilor generale la domeniul menţionat, ci, prin Legea nr. 42/2010, se instituie reguli noi, derogatorii de la cele stabilite prin reglementarea-cadru, sub aspectul dreptului de administrare a unor bunuri proprietate publică a statului (suprafeţe din cuveta lacului Siutghiol, inclusiv luciul de apă aferent), aşadar într-un domeniu rezervat, potrivit art. 136 alin. (4) din Constituţie, legii organice. În plus, Curtea reiterează, în acord cu jurisprudenţa sa, că ori de câte ori o lege derogă de la o lege organică, ea trebuie calificată ca fiind organică, întrucât intervine tot în domeniul rezervat legii organice (a se vedea, spre exemplu Decizia nr. 442 din 10 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 15 iulie 2015, paragraful 29). 25. Curtea observă însă că Legea nr. 42/2010, supusă controlului de constituţionalitate, are caracter ordinar, astfel cum rezultă din menţiunea finală a acesteia, care atestă că „Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată“. Aşadar, în cauza de faţă, Curtea constată că aplicarea la domeniul dării în administrare a unor bunuri aflate în domeniul public al statului, a regulilor cuprinse în Legea nr. 42/2010, lege cu caracter ordinar, nu respectă exigenţele constituţionale prevăzute de art. 136 alin. (4), în condiţiile în care, astfel cum rezultă din dispoziţiile din Legea fundamentală menţionate, reglementarea legală a dării în administrare a bunurilor proprietate publică nu poate fi făcută decât în condiţiile legii organice (a se vedea în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 89 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 13 aprilie 2017 sau Decizia nr. 312 din 9 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 9 iulie 2018). 26. În raport cu aceste considerente, Curtea constată că Legea nr. 42/2010, lege ordinară prin care se reglementează darea în administrare a unor bunuri proprietate publică, încalcă dispoziţiile art. 136 alin. (4) din Constituţie. De asemenea, reţinând că reglementarea într-un domeniu care aparţine legii organice trebuie să se supună rigorilor constituţionale în ce priveşte procedura parlamentară de adoptare a legilor organice, Curtea constată că Legea nr. 42/2010, adoptată ca lege ordinară, încalcă şi dispoziţiile art. 76 alin. (1) din Constituţie. 27. Întrucât au fost constatate viciile de neconstituţionalitate de natură extrinsecă mai sus arătate, care, în final, atrag neconstituţionalitatea Legii nr. 42/2010 în ansamblul său, Curtea nu va mai proceda la examinarea celorlalte critici de neconstituţionalitate extrinsecă şi intrinsecă formulate (a se vedea spre exemplu Decizia nr. 681 din 6 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 11 martie 2019, paragraful 253, Decizia nr. 747 din 4 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 922 din 11 decembrie 2015, paragraful 35, Decizia nr. 442 din 10 iunie 2015, paragraful 33, Decizia nr. 545 din 5 iulie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638 din 25 iulie 2006, sau Decizia nr. 82 din 15 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 16 ianuarie 2009, Decizia nr. 58 din 12 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 13 martie 2020). 28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Administraţia Naţională „Apele Române“, prin Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea-Litoral (ABADL) din Constanţa, în Dosarul nr. 3.491/118/2018 al Tribunalului Constanţa - Secţia I civilă şi constată că Legea nr. 42/2010 privind darea în administrarea autorităţilor administraţiei publice locale a unor bunuri aflate în domeniul public al statului este neconstituţională, în ansamblul său. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Tribunalului Constanţa - Secţia a I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 6 octombrie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
