Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌──────────────────┬───────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Mircea Ştefan │- judecător │
│Minea │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent │
└──────────────────┴───────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 şi art. 25 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, excepţie ridicată din oficiu de Judecătoria Beclean în Dosarul nr. 1.258/186/2014* al acestei instanţe şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 760D/2016. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, procedura de citare fiind legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că instanţa de judecată, prin invocarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale tranzitorii privind aplicarea legii procesual civile, vizează, în realitate, interpretarea acestora prin prisma efectelor Deciziei nr. 348 din 17 iunie 2014. La stabilirea competenţei instanţei de executare se are în vedere data înregistrării cererii de încuviinţare a executării silite, dată la care se verifică competenţa în raport cu cadrul normativ în vigoare la momentul respectiv. Toate celelalte cereri formulate în legătură cu executarea silită începută, având caracter incidental şi accesoriu, sunt supuse aceleiaşi legi ca şi executarea silită însăşi. 4. Plecând de la efectele deciziei menţionate, astfel cum sunt prevăzute de art. 147 alin. (4) din Constituţie, este evident că, dacă cererea de încuviinţare a executării silite a fost înregistrată pe rolul instanţei de executare înainte de data publicării deciziei, competenţa rămâne instanţei sesizate şi pentru cererile ulterioare în legătură cu executarea silită începută. În măsura în care cererea a fost înregistrată după publicarea deciziei menţionate, raportarea la textul legal constatat neconstituţional prin aceasta rămâne fără fundament legal. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 20 aprilie 2016 pronunţată în Dosarul nr. 1.258/186/2014*, Judecătoria Beclean a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 şi art. 25 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, excepţie ridicată, din oficiu, de instanţa de judecată într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile privitoare la executările silite din cuprinsul celor două texte legale criticate sunt neconstituţionale în măsura în care prin sintagma „legea nouă“ din cuprinsul art. 24 din Codul de procedură civilă se înţelege o dispoziţie modificatoare din Codul de procedură civilă, ca urmare a constatării dispoziţiei anterioare ca neconstituţională printr-o decizie publicată în Monitorul Oficial al României, precum şi în măsura în care prin sintagma „legea veche“ din cuprinsul art. 25 din Cod se înţelege o dispoziţie din Codul de procedură civilă constatată neconstituţională printr-o decizie a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I. 7. În acest sens, instanţa arată că, în doctrină şi în practica judecătorească, s-a apreciat că dispoziţiile art. 650 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în forma anterioară suspendării de drept ca urmare a publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 16 iulie 2014 a Deciziei nr. 348 din 17 iunie 2014, reprezintă o „lege veche“ şi că, pentru toate executările silite începute înaintea publicării deciziei menţionate, instanţa de executare se determină, în continuare, potrivit „legii vechi“. 8. Instanţa de judecată apreciază neconstituţionalitatea dispoziţiilor legale din perspectiva incidenţei efectelor deciziilor Curţii Constituţionale prin care s-a constatat neconstituţionalitatea unor dispoziţii din Codul de procedură civilă privitoare la executarea silită. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 10. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens, având în vedere şi opiniile exprimate în doctrină, arată, în esenţă, că, în măsura în care executarea silită a început sub imperiul legii vechi, aceasta va fi aplicabilă tuturor chestiunilor privitoare la acea executare silită, inclusiv - şi aceasta este cea mai importantă precizare - tuturor procedurilor judiciare incidente, ocazionate de respectiva executare silită, precum încuviinţarea executării silite sau contestaţiile la executare. Această calificare, de incident apărut în cursul executării silite, se întemeiază pe dispoziţiile exprese ale art. 650 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Aşa fiind, în cazul executărilor în curs, ar fi nelegale eventuale soluţii de declinare a competenţei instanţelor de executare desemnate de art. 650 alin. (1) din cod, cu motivarea că acest text de lege a fost constatat neconstituţional, întrucât s-ar ignora împrejurarea că efectele deciziilor Curţii Constituţionale sunt limitate la executările silite viitoare, nefiind mai energice decât o modificare legislativă a prevederilor art. 650 alin. (1) din cod. În ambele cazuri, noua situaţie normativă nu este aplicabilă executărilor silite în curs, care rămân supuse legii în vigoare la data începerii lor. Ca urmare, nu este posibilă înlăturarea normelor juridice aplicabile şi înlocuirea lor cu soluţii create pe cale judiciară, care comportă un anumit grad de improvizaţie şi, deci, de insecuritate juridică, de vreme ce în momentul de faţă competenţa teritorială a instanţei de executare nu mai beneficiază de o reglementare legală explicită. În cazul cererilor de încuviinţare a executării silite înregistrate după publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I a Deciziei nr. 348 din 17 iunie 2014 este, însă, limpede că aplicarea, în continuare, a textului de lege constatat neconstituţional nu ar mai avea fundament legal. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 24 - Legea aplicabilă proceselor noi şi art. 25 alin. (1) cu denumirea marginală Legea aplicabilă proceselor în curs din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: - Art. 24: „Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare“; – Art. 25 alin. (1): „Procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi“. 14. În opinia instanţei de judecată, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind valorile supreme ale statului de drept şi art. 147 alin. (4) potrivit căruia „Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor“. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 495 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 1 septembrie 2016, a constatat că art. 24 din Codul de procedură civilă prevede că „Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare“. Această prevedere legală trebuie privită în coroborare cu soluţia legislativă prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, care dispune că „Dispoziţiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare“. 16. Art. 25 alin. (1) din Codul de procedură civilă, criticat în prezenta cauză, prevede că „Procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi“. Curtea a reţinut că această dispoziţie legală trebuie privită, de asemenea, în coroborare cu prevederile art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, potrivit cărora „Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, procesele şi cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a Codului civil se soluţionează de către instanţele legal învestite, în conformitate cu dispoziţiile legale, materiale şi procedurale în vigoare la data când acestea au fost pornite“. 17. Astfel, Curtea a constatat că, pe de o parte, legea nouă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare (art. 24 din Codul de procedură civilă - principiul aplicării imediate a legii noi), iar, pe de altă parte, „procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi“ [art. 25 alin. (1) din Codul de procedură civilă - principiul supravieţuirii legii vechi]. 18. Curtea a mai reţinut că dispoziţiile art. 24 din Codul de procedură civilă au fost adoptate de legiuitor în cadrul competenţei sale, astfel cum este consacrată prin prevederile constituţionale ale art. 126 alin. (2), potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, considerent care îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 19. Distinct de cele reţinute în decizia amintită, în prezenta cauză, dispoziţiile legale sunt criticate din perspectiva efectelor deciziilor pronunţate de Curtea Constituţională prin care se constată ca fiind neconstituţionale prevederile legale supuse controlului, respectiv din perspectiva efectelor Deciziei nr. 348 din 17 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 16 iulie 2014. 20. Aşadar, instanţa de judecată, autoare a excepţiei, consideră neconstituţionale dispoziţiile art. 24 din Codul de procedură civilă dacă prin sintagma „lege nouă“ din cuprinsul acestora se înţelege dispoziţia legală adoptată ca urmare a intervenţiei legiuitorului de a pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Se apreciază că dispoziţiile art. 25 alin. (1) sunt neconstituţionale dacă prin sintagma „lege veche“ din cuprinsul acestora se înţelege o dispoziţie constatată ca fiind neconstituţională de Curtea Constituţională. 21. În legătură cu aceste critici, Curtea observă că, prin Decizia nr. 348 din 17 iunie 2014, au fost constatate ca fiind neconstituţionale dispoziţiile art. 650 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care prevedeau că: „Instanţa de executare este judecătoria din circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel“. 22. Curtea a reţinut, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate stabileau un criteriu subiectiv atunci când se decide cu privire la competenţa teritorială a instanţei de executare, lăsând o marjă largă de apreciere creditorului, care, în mod indirect, este cel care stabileşte instanţa de executare prin alegerea executorului judecătoresc. Prin urmare, Curtea a avut în vedere criteriul de stabilire a competenţei teritoriale a instanţei de executare. 23. După publicarea deciziei menţionate, legiuitorul a intervenit prin Legea nr. 138/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 16 octombrie 2014. În urma intervenţiei legiuitorului, dispoziţiile art. 650 au căpătat următorul conţinut normativ: "(1) Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.(1^1) Schimbarea domiciliului sau sediului debitorului ori, după caz, al creditorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenţei instanţei de executare.(2) Instanţa de executare soluţionează contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.(3) În toate cazurile instanţa de executare se pronunţă prin încheiere executorie care poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, dacă prin lege nu se dispune altfel.“" 24. În continuare, Curtea reţine că deciziile prin care s-a constatat neconstituţionalitatea unor legi sau ordonanţe ori a unor dispoziţii din acestea sunt general obligatorii (efecte erga omnes) şi nu limitate doar la părţile din procesul în cadrul căruia a fost ridicată excepţia (efecte inter partes) şi îşi produc efectele, numai pentru viitor, de la data publicării în Monitorul Oficial al României. 25. Astfel, raportat la speţa de faţă, Curtea reţine că, în cauzele în care competenţa instanţei de executare a fost stabilită anterior publicării deciziei Curţii Constituţionale nr. 348 din 17 iunie 2014, fără ca în acestea să fi fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţiile art. 650 alin. (1) din Codul de procedură civilă, decizia Curţii Constituţionale nu poate produce niciun efect juridic asupra competenţei instanţei astfel stabilite. În această situaţie, întrucât momentul stabilirii competenţei instanţei de executare a fost depăşit, şi întrucât nu a fost contestată la acel moment, aceasta reprezintă o facta praeterita în raport cu decizia Curţii Constituţionale, astfel încât această decizie nu poate fi aplicată retroactiv. În schimb, aceasta se aplică în cauzele în care o excepţie de neconstituţionalitate a fost admisă, respectiv respinsă ca devenită inadmisibilă, după caz, privind aceleaşi texte legale, în condiţiile Deciziei Curţii Constituţionale nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, paragrafele 20-22, 30. Prin urmare, Decizia nr. 348 din 17 iunie 2014 nu poate avea niciun efect asupra executărilor silite aflate în curs, implicit nici asupra incidentelor ivite în cursul executării silite, precum este contestaţia la executare, întrucât, în temeiul dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, ea produce efecte numai pentru viitor (facta futura), nu şi cu privire la situaţiile juridice trecute (facta praeterita). 26. De altfel, prin Decizia nr. 895 din 17 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 4 februarie 2016, prin care a constatat neconstituţionalitatea competenţei executorului judecătoresc de a încuviinţa executarea silită, respectiv a faptului că începerea/declanşarea procedurii executării silite este sustrasă controlului judecătoresc, Curtea a reţinut, în paragraful 28, efectele pe care urma să le producă această decizie. Aşadar, Curtea, reţinând că, pe perioada de activitate a unui act normativ, acesta se bucură de prezumţia de constituţionalitate, decizia sa nu se va aplica în privinţa procedurilor de executare silită încuviinţate până la data publicării sale, aplicându-se, în schimb, în privinţa contestaţiilor la executare formulate împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite date de executorul judecătoresc aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti la data publicării prezentei decizii, precum şi în cele în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate până la data sus-menţionată. 27. În evaluarea criteriului stabilirii competenţei conform art. 650 din Codul de procedură civilă şi Deciziei nr. 348 din 17 iunie 2014, instanţele judecătoreşti trebuie să ţină cont de faptul că, raportat la momentul publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu privire la cauzele în care competenţa instanţei de executare a fost deja stabilită, acestea se constituie în facta praeterita, decizia Curţii neputându-se aplica pentru situaţii epuizate/trecute. 28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată din oficiu de Judecătoria Beclean în Dosarul nr. 1.258/186/2014* al acestei instanţe şi constată că dispoziţiile art. 24 şi art. 25 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Beclean şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 9 noiembrie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Andreea Costin ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
