Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌──────────────────┬───────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Mihaela Ionescu │- │
│ │magistrat-asistent │
└──────────────────┴───────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Maria Eleonora Centea. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 213 alin. (1) teza a treia din Codul penal, respectiv a sintagmei „obţinerea de foloase materiale de pe urma practicării prostituţiei“, excepţie ridicată de Petre Bogdan Pârlici în Dosarul nr. 3.954/109/2017/a12 al Tribunalului Argeş - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 968D/2019. 2. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate, doamna avocat Ionela Ramona Mihăilescu, având delegaţie de substituire a doamnei avocat Amalia Bica, cu împuternicire avocaţială aflată la dosar. Lipseşte partea Valentin Rădulescu, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul apărătorului prezent, care solicită admiterea excepţiei, reiterând motivele de neconstituţionalitate cuprinse în notele scrise aflate la dosar. 4. Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că dispoziţiile art. 16 din Legea fundamentală nu sunt incidente în cauză, textul de lege criticat aplicându-se în egală măsură tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie, chiar dacă autorul este membru al familiei. Totodată, apreciază că textul criticat nu aduce atingere accesului liber la justiţie, raportarea autorului la norma constituţională fiind pur formală. Consideră criticile - formulate din perspectiva încălcării art. 26 din Legea fundamentală şi a dispoziţiilor din Codul civil referitoare la relaţiile de familie - irelevante atât timp cât legiuitorul civil a avut în vedere obţinerea unor foloase licite, iar nu ilicite, în condiţiile în care, în România, prostituţia nu este legalizată. Apreciază că practicarea prostituţiei în România este incompatibilă cu art. 48 din Constituţie, iar norma criticată este clară şi predictibilă, nefiind contrară dispoziţiilor constituţionale invocate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 7 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 3.954/109/2017/a12, Tribunalul Argeş - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 213 alin. (1) teza a treia din Codul penal, respectiv a sintagmei „obţinerea de foloase materiale de pe urma practicării prostituţiei“. Autorul excepţiei a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de proxenetism în formă continuată (în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a determinat-o pe soţia sa să practice prostituţia, obţinând în mod repetat foloase materiale) şi spălare a banilor în formă continuată. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că drepturile recunoscute de Constituţie persoanelor care întemeiază în mod legal şi oficial o familie se completează sau se raportează la dispoziţiile incidente din Codul civil invocate, care sunt incompatibile cu starea de fapt pe care art. 213 alin. (1) din Codul penal o reglementează în privinţa sintagmei „obţinerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituţiei“. Susţine că sintagma menţionată nu îndeplineşte condiţiile de claritate, precizie şi previzibilitate, în privinţa subiecţilor de drept cărora le este opozabilă, mai ales în situaţia în care aceştia din urmă se află în relaţii de rudenie/căsătorie cu persoana care practică prostituţia, indiferent că ne referim la teritoriul României ori la alte state unde aceasta este reglementată ca activitate impozabilă, în afara ilicitului penal/contravenţional. În viziunea autorului, norma penală criticată se află în coliziune cu dispoziţiile Codului civil referitoare la relaţiile de familie, incluzând drepturile şi obligaţiile reciproce ale soţilor, precum şi obligaţia părinţilor de a-şi întreţine copiii. Totodată, susţine că modul defectuos în care este reglementată norma penală criticată îngrădeşte accesul la instituţia căsătoriei pentru persoanele care practică anumite activităţi sau meserii, în condiţiile în care anumite acte/fapte ce reprezintă concretizarea efectelor încheierii căsătoriei se pot circumscrie elementului material al laturii obiective a infracţiunii de proxenetism, în forma „obţinerii de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituţiei“. 7. Tribunalul Argeş - Secţia penală apreciază că dispoziţiile criticate sunt în deplină concordanţă cu prevederile Legii fundamentale. Redactarea actuală a textului de lege criticat conduce la înţelegerea clară a conţinutului normei juridice de către destinatarul acesteia, dar şi a conduitei interzise. Reţine că infracţiunea de proxenetism nu are un subiect activ circumstanţiat. Orice persoană poate fi autor al infracţiunii, inclusiv un membru de familie, respectiv soţul sau concubinul persoanei majore care practică prostituţia, cât timp legiuitorul nu a exclus aceste persoane din sfera autorului infracţiunii. Apreciază că invocarea unei pretinse coliziuni între textul normei de incriminare şi dispoziţiile Codului civil referitoare la relaţiile de familie, care nu ar da posibilitatea destinatarilor normei penale să înţeleagă în ce constă conduita interzisă de textul de lege criticat, este neavenită, în condiţiile în care legiuitorul civil a avut în vedere sume de bani obţinute de către unul dintre soţi din activităţi licite, şi nu din cele ilegale, cum este prostituţia, sancţionată drept contravenţie conform art. 2 alin. (6) din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice. 8. În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea normei penale criticate prin raportare la dispoziţiile art. 16 din Constituţie, apreciază că aceste dispoziţii trebuie interpretate în corelare cu prevederile art. 4 din Legea fundamentală, care vizează criteriile generale de discriminare. Constată că nicio astfel de diferenţiere nu este făcută în cuprinsul art. 213 alin. (1) din Codul penal. Consideră că norma penală criticată se aplică în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridică şi nu afectează dreptul la un proces echitabil, reprezentând o opţiune de politică legislativă, a cărei reglementare constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Totodată, apreciază că nu se poate susţine că textul criticat ar restrânge dreptul la întemeierea unei familii, prin aceea că îi pune pe viitorii soţi în imposibilitatea de a-şi acorda sprijin material reciproc, deoarece nu ar putea să împartă veniturile obţinute din practicarea prostituţiei de către unul dintre soţi. Subliniază că sumele destinate traiului în comun au în vedere venituri obţinute în mod legal şi nu se poate face abstracţie de împrejurarea că scopul căsătoriei îl reprezintă întemeierea unei familii, că soţii îşi datorează respect reciproc, fidelitate şi sprijin moral, instituţia căsătoriei fiind incompatibilă cu practicarea prostituţiei de către unul dintre parteneri. Consideră că această activitate, legalizată sau nu, nu este una onorabilă, ci are un vădit caracter imoral. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile apărătorului prezent, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 213 alin. (1) teza a treia din Codul penal, respectiv a sintagmei „obţinerea de foloase materiale de pe urma practicării prostituţiei“. Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 213 alin. (1) din Codul penal, cu referire la sintagma „obţinerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituţiei“, având următorul conţinut: „Determinarea sau înlesnirea practicării prostituţiei ori obţinerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituţiei de către una sau mai multe persoane se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.“ 13. În susţinerea neconstituţionalităţii normelor penale criticate, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalităţii, ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, ale art. 21 alin. (1) şi (3) referitor la accesul liber la justiţie şi dreptul părţilor la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (12) potrivit căruia nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii, ale art. 25 alin. (1) privind libera circulaţie şi ale art. 26 referitor la viaţa intimă, familială şi privată. Invocă şi dispoziţiile art. 258 alin. (1) şi (2), ale art. 259 alin. (1) şi (2), ale art. 325 alin. (1), (2) şi (3), ale art. 339, 341, 342 şi ale art. 343 alin. (1) din Codul civil. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că elementul material al laturii obiective a infracţiunii de proxenetism se poate realiza prin una dintre următoarele trei acţiuni distincte prevăzute de art. 213 alin. (1) din Codul penal, şi anume determinarea practicării prostituţiei, înlesnirea practicării prostituţiei şi obţinerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituţiei de către una sau mai multe persoane. Varianta-tip a infracţiunii reia varianta-tip a incriminării cu aceeaşi denumire marginală din art. 329 din vechiul Cod penal, cu unele modificări de ordin semantic realizate prin utilizarea unor termeni şi sintagme noi, şi anume „determinarea“ în loc de „îndemnul“, „obţinerea de foloase patrimoniale“ în loc de „tragerea de foloase“, „una sau mai multe persoane“ în loc de „o persoană“ (cu referire la practicarea prostituţiei). Acţiunea de determinare reprezintă, în fapt, o instigare, în sensul art. 47 din noul Cod penal, iar acţiunea de înlesnire constituie, la rândul ei, o modalitate a complicităţii, potrivit art. 48 din acelaşi cod, cu diferenţa majoră faţă de vechea reglementare că fapta determinată sau înlesnită, şi anume prostituţia - care era incriminată în art. 328 din Codul penal din 1969 -, nu mai reprezintă infracţiune potrivit noii legislaţii. Aşadar, faptele de participare la prostituţie sub forma instigării sau complicităţii sunt incriminate distinct ca fapte autonome în raport cu care ar putea exista acte distincte de participaţie. În completare, „obţinerea de foloase patrimoniale“ este reglementată atât ca scop al infracţiunii de proxenetism, cât şi ca modalitate distinctă de săvârşire a infracţiunii. 15. În aceste condiţii, Curtea constată că raţiuni de politică penală - referitoare la asigurarea protecţiei persoanelor vulnerabile faţă de faptele de exploatare a acestora prin practicarea prostituţiei - au impus legiuitorului să incrimineze, în continuare, proxenetismul, atât în modalităţile normative simple de la art. 213 alin. (1) din noul Cod penal, cât şi în modalităţile agravate reglementate la alin. (2) şi (3) ale aceluiaşi articol, valoarea socială ocrotită fiind diferită faţă de cea avută în vedere de Codul penal anterior. Astfel, Codul penal din 1969 prevedea infracţiunea de proxenetism în titlul IX din Partea specială - „Infracţiuni care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socială“, la capitolul IV - „Alte infracţiuni care aduc atingere unor relaţii privind convieţuirea socială“, în timp ce în noul Cod penal incriminarea faptei de proxenetism a fost adusă în titlul destinat protecţiei persoanei, care este titlul I din Partea specială a Codului penal - „Infracţiuni contra persoanei“, printre infracţiunile care se referă la exploatarea persoanelor vulnerabile, având reglementarea în capitolul VII - „Traficul şi exploatarea persoanelor vulnerabile“ (în acest sens este Decizia nr. 874 din 15 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 7 martie 2016). 16. Pornind de la grupul de infracţiuni în cadrul căruia a fost inclusă fapta de proxenetism în noul Cod penal, Curtea constată că obiectul juridic principal al acestei infracţiuni constă în relaţiile sociale referitoare la atributele fundamentale ale persoanei, relaţii care presupun procurarea mijloacelor de existenţă prin muncă, în condiţii de respect pentru regulile de morală şi de asigurare a demnităţii umane, cu excluderea oricăror acte de dobândire a unor foloase patrimoniale din practicarea prostituţiei de către o altă persoană. În aceste condiţii, Curtea constată că sunt neavenite susţinerile autorului excepţiei potrivit cărora norma penală criticată se află în coliziune cu dispoziţiile Codului civil referitoare la relaţiile de familie, incluzând drepturile şi obligaţiile reciproce ale soţilor, precum şi obligaţia părinţilor de a-şi întreţine copiii, în condiţiile în care valoarea socială protejată de legiuitor prin incriminarea infracţiunii de proxenetism este tocmai apărarea bunelor moravuri în relaţiile de convieţuire socială, incluzând relaţiile de familie, şi asigurarea licită a mijloacelor de existenţă. De altfel, scopul căsătoriei este declarat, în mod expres, în alin. (2) al art. 259 din Codul civil, invocat de autor, acesta fiind întemeierea unei familii. Uniunea se realizează prin consimţământul celor care se căsătoresc şi, odată realizată, ea este reglementată de normele legale în materie, aşa încât Curtea reţine că susţinerile potrivit cărora textele criticate aduc atingere dispoziţiilor referitoare la viaţa intimă, familială şi privată din Legea fundamentală sunt neîntemeiate. În plus, cu privire la raportarea de către autorul excepţiei a normei penale atacate la prevederile din Codul civil, Curtea reaminteşte că, în jurisprudenţa sa, a statuat că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins violate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Legii fundamentale. 17. Totodată, Curtea constată că subiectul activ al infracţiunii de proxenetism nu este calificat, putând fi orice persoană care îndeplineşte condiţiile generale ale răspunderii penale, inclusiv un membru de familie (de pildă, soţul persoanei care practică prostituţia), şi care obţine foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituţiei, în condiţiile în care legiuitorul nu a exclus aceste persoane din sfera ilicitului penal în materia săvârşirii infracţiunii de proxenetism. De altfel, atunci când legiuitorul a dorit protejarea relaţiilor de familie în detrimentul tragerii la răspundere penală a persoanelor care au săvârşit fapte prevăzute de legea penală, a reglementat cauze speciale de nepedepsire, aspect ce nu se regăseşte în cazul infracţiunii de proxenetism. 18. În aceste condiţii, Curtea constată că norma penală criticată este reglementată cu suficientă claritate şi precizie, interpretarea ei în ansamblul actului normativ din care face parte relevând cu claritate voinţa legiuitorului. De asemenea, câtă vreme norma penală criticată nu operează nicio distincţie între subiectele de drept supuse incidenţei sale, susţinerea pretinsului său caracter discriminatoriu este lipsită de temei şi nu poate fi primită. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare, prin textul de lege criticat, a dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie, Curtea reţine că acestea nu sunt aplicabile în prezenta cauză, întrucât prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate constituie norme de drept penal substanţial, iar standardele dreptului la un proces echitabil se asigură prin dispoziţiile dreptului procesual penal. Totodată, Curtea constată că dispoziţiile constituţionale privind libera circulaţie nu sunt incidente în cauză. 19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Petre Bogdan Pârlici în Dosarul nr. 3.954/109/2017/a12 al Tribunalului Argeş - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 213 alin. (1) din Codul penal, cu referire la sintagma „obţinerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituţiei“ sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Argeş - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 octombrie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
