Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. 613 alin. (4) din Codul de procedură civilă şi art. 27 din Codul de procedură civilă în interpretarea dată acestui text, în sensul că sunt supuse recursului numai hotărârile pronunţate în cazul litigiilor începute după 4 februarie 2016 când a fost adoptată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016 prin care au fost modificate dispoziţiile art. 613 alin. (4) din Codul de procedură civilă“, excepţie ridicată de Societatea Pehart Tec Grup - S.A. din Dej în Dosarul nr. 5.397/2/2017/a2 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.829D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens invocă jurisprudenţa Curţii, respectiv Decizia nr. 356 din 23 mai 2019. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 4 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 5.397/2/2017/a2, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. 613 alin. (4) din Codul de procedură civilă şi art. 27 din Codul de procedură civilă în interpretarea dată acestui text, în sensul că sunt supuse recursului numai hotărârile pronunţate în cazul litigiilor începute după 4 februarie 2016 când a fost adoptată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016 prin care au fost modificate dispoziţiile art. 613 alin. (4) din Codul de procedură civilă“. Excepţia a fost invocată de Societatea Pehart Tec Grup - S.A. din Dej într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva unei sentinţe civile prin care a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea în anulare a unei sentinţe arbitrale. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin raportul asupra admisibilităţii în principiu din data de 10 iulie 2018, întocmit în Dosarul nr. 5.397/2/2017 dispoziţiilor art. 613 din Codul de procedură civilă pe baza art. 27 din acelaşi act normativ, în sensul că se aplică numai hotărârilor pronunţate în procesele începute după data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016, contravine Deciziei Curţii Constituţionale nr. 279 din 23 aprilie 2015, precum şi prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5), ale art. 16, 21 şi ale art. 61 alin. (1). În acest context este menţionată şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017. 6. Astfel, prin interpretarea dată se conferă unui text de lege un sens contrar jurisprudenţei Curţii Constituţionale şi se sustrage de la aplicarea textului o proporţie însemnată de cauze, respectiv toate cauzele în care hotărârile curţii de apel sunt pronunţate după data intrării în vigoare a textului, respectiv 4 februarie 2016. Însă pentru simplul fapt că procesul arbitral este început anterior acestei date se consideră că dispoziţiile legale criticate se aplică doar litigiilor arbitrale declanşate după intrarea lor în vigoare. 7. Autoarea excepţiei arată că în acest mod ar urma ca în privinţa cauzelor începute anterior datei de 4 februarie 2016 recursurile să fie respinse ca inadmisibile, aşa cum rezultă şi din raportul întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului. 8. În continuare, arată că este de principiu că normele de procedură sunt de imediată aplicare, spre deosebire de normele de drept substanţial, a căror aplicabilitate persistă şi ulterior ieşirii lor din vigoare. Caracterul normelor de procedură de a fi de imediată aplicare a fost ridicat la nivel de principiu, inclusiv în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Aşa fiind, apreciază că dispoziţiile art. 613 alin. (4), astfel cum au fost modificate, sunt pe deplin aplicabile şi în prezenta cauză, potrivit principiului activităţii legii civile. În acest sens menţionează că „acţiunea în anulare a fost înregistrată ulterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016, iar sentinţa civilă a fost pronunţată de curtea de apel sub imperiul Codului de procedură civilă în forma amendată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016“. 9. În concluzie, apreciază că interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie dispoziţiilor legale criticate, în sensul că se aplică numai proceselor în care acţiunea arbitrală a fost formulată după modificarea acestora, este neconstituţională. 10. În continuare, se arată că interpretarea dată art. 27 din Codul de procedură civilă, în sensul că recursul, potrivit art. 613 alin. (4) din acelaşi cod, poate fi exercitat doar în cadrul litigiilor în care înregistrarea cererii arbitrale a avut loc după modificarea acestei dispoziţii legale prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016, chiar dacă acţiunea în anularea şi hotărârea curţii de apel sunt ulterioare intrării în vigoare a acestui act normativ, încalcă principiul egalităţii în drepturi şi al nediscriminării tuturor cetăţenilor. În acest context se ajunge la aplicarea în continuare a vechii forme a textului de lege, vădit neconstituţională. 11. Aşadar, autoarea excepţiei arată că, în condiţiile în care se consideră că, raportat la data introducerii acţiunii arbitrale, se aplică forma art. 613 alin. (4) din Codul de procedură civilă anterioară modificării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016, această formă a textului de lege este contrară dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 şi 21. 12. Prin urmare, autoarea excepţiei consideră că sunt aplicabile considerentele reţinute de Curtea Constituţională în Decizia nr. 854 din 23 iunie 2011, prin care Curtea a reţinut că, în interpretarea legii, instanţele judecătoreşti, între care şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, trebuie să respecte cadrul constituţional, iar sancţionarea depăşirii/încălcării acestuia revine în exclusivitate Curţii Constituţionale. 13. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 613 alin. (4) din Codul de procedură civilă, în redactarea anterioară modificării aduse prin Legea nr. 17/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi a unor acte normative conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 21 martie 2017, precum şi ale art. 27 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: - Art. 613 alin. (4): „(4) Hotărârile curţii de apel, pronunţate potrivit alin. (3) [prin care curtea de apel admite acţiunea în anulare şi anulează hotărârea arbitrală - s.n.], sunt supuse recursului.“; – Art. 27: „Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.“ 18. Ulterior modificării aduse prin Legea nr. 17/2017, dispoziţiile art. 613 alin. (4) din Codul de procedură civilă au următorul cuprins: „(4) Hotărârea curţii de apel prin care se soluţionează acţiunea în anulare este supusă recursului.“ 19. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) privind securitatea raporturilor juridice, ale art. 4 - Unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 21 - Accesul liber la justiţie, ale art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului. 20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autoarea acesteia critică, în realitate, interpretarea referitoare la aplicarea în cauză a dispoziţiilor legale criticate din cuprinsul raportului asupra inadmisibilităţii recursului întocmit în Dosarul nr. 5.397/2/2017 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă. Prin raportul menţionat s-a apreciat că, în aplicarea principiului tempus regit actum, în cauză sunt incidente dispoziţiile Codului de procedură civilă în forma în vigoare la data de 12 ianuarie 2016, momentul introducerii acţiunii arbitrale. 21. Curtea constată, astfel, că problema de drept ridicată sub forma unei excepţii de neconstituţionalitate este, în realitate, o problemă de identificare, interpretare şi aplicare a normelor pertinente în cauzele aflate pe rolul instanţelor de judecată. 22. Or, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa constituţională asigură controlul de constituţionalitate a legilor, a ordonanţelor Guvernului, a tratatelor internaţionale şi a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispoziţiile şi principiile Constituţiei. Aşadar, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte aplicarea şi interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanţei de judecată care judecă fondul cauzei, precum şi al instanţelor de control judiciar, aşa cum rezultă din prevederile art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie. Astfel, printr-o jurisprudenţă constantă, Curtea Constituţională s-a pronunţat cu privire la competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti de a soluţiona probleme care ţin de interpretarea şi/sau aplicarea legii, sens în care este, spre exemplu, Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14. 23. Prin urmare, având în vedere dispoziţiile art. 142 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora „Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei“, coroborate cu cele ale art. 126 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentală, în virtutea cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege, iar competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, precum şi faptul că instanţa constituţională nu se pronunţă asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, numai asupra înţelesului său contrar Constituţiei dedus din raportarea la norme şi principii constituţionale, excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum este formulată în prezenta cauză, urmează să fie respinsă ca inadmisibilă (a se vedea Decizia nr. 148 din 12 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 18 august 2020, paragrafele 15 şi 16). 24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 613 alin. (4) din Codul de procedură civilă, în redactarea anterioară modificării aduse prin Legea nr. 17/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi a unor acte normative conexe, şi ale art. 27 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Pehart Tec Grup - S.A. din Dej în Dosarul nr. 5.397/2/2017/a2 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 12 decembrie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Andreea Costin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
