Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 700 din 15 noiembrie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, ale ordonanţei de urgenţă în ansamblul său, ale art. 483 alin. (1) din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 700 din 15 noiembrie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, ale ordonanţei de urgenţă în ansamblul său, ale art. 483 alin. (1) din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 506 din 21 iunie 2019

Comenteaza legea


┌──────────────────┬───────────────────┐
│Valer Dorneanu    │- preşedinte       │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Marian Enache     │- judecător        │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Petre Lăzăroiu    │- judecător        │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Mircea Ştefan     │- judecător        │
│Minea             │                   │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Daniel Marius     │- judecător        │
│Morar             │                   │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Mona-Maria        │- judecător        │
│Pivniceru         │                   │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Livia Doina       │- judecător        │
│Stanciu           │                   │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Varga Attila      │- judecător        │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Andreea Costin    │-                  │
│                  │magistrat-asistent │
└──────────────────┴───────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Adrian Gheorghe Tabora în Dosarul nr. 1.374/111/2015 al Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 239D/2017.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 516D/2017, nr. 551D/2017, nr. 1.043D/2017, nr. 1.159D/2017, nr. 1.432D/2017 şi nr. 1.569D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 483, art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, art. 39 alin. (2) şi art. 39 alin. (2) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţii ridicate de Gheorghe Vasilie Cornel Ilie în Dosarul nr. 15.229/301/2015/a2 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, Alexandru Firicel în Dosarul nr. 37.462/3/2016/a1.1 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, Liliana Teodoriu în Dosarul nr. 3.181/193/2017/a1 al Judecătoriei Botoşani, Gheorghe Vasile Cornel Ilie şi Mariana Basarab în dosarele nr. 1.872/3/2017/a1 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi nr. 3.377/301/2015/a2 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, respectiv în Dosarul nr. 2.130/3/2017/a1 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.
    4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    5. Magistratul-asistent referă asupra faptului că la Dosarul nr. 551D/2017 partea Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti a depus note scrise prin care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.
    6. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 516D/2017, nr. 551D/2017, nr. 1.043D/2017, nr. 1.159D/2017, nr. 1.432D/2017 şi nr. 1.569D/2017 la Dosarul nr. 239D/2017, care a fost primul înregistrat.
    7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere că instanţa constituţională s-a mai pronunţat asupra aspectelor invocate în prezentele cauze şi nu există temeiuri pentru schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    8. Prin Încheierea din 12 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 1.374/111/2015, Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
    9. Prin Încheierea din 6 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 15.229/301/2015/a2, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi ale art. 39 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
    10. Prin Încheierea din 18 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 37.462/3/2016/a1.1, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
    11. Prin Încheierea din 15 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 3.181/193/2017/a1, Judecătoria Botoşani a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
    12. Prin Încheierea din 24 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 1.872/3/2017/a1, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 alin. (2) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
    13. Prin Decizia nr. 162 din 24 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 3.377/301/2015/a2, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 483 din Codul de procedură civilă şi ale art. 39 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
    14. Prin Încheierea din 11 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 2.130/3/2017/a1, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 alin. (2) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
    15. Excepţiile au fost invocate de Adrian Gheorghe Tabora, Gheorghe Vasile Cornel Ilie, Mariana Basarab, Alexandru Firicel şi Liliana Teodoriu în cauze având ca obiect soluţionarea cererilor de reexaminare a taxei judiciare de timbru, a recursului formulat împotriva încheierilor prin care au fost soluţionate cereri de reexaminare a taxei judiciare de timbru sau soluţionarea apelurilor formulate împotriva unei sentinţe civile prin care a fost anulată ca netimbrată acţiunea prin care s-a constatat nulitatea absolută a unor tranzacţii imobiliare.
    16. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 39 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 sunt neconstituţionale, întrucât sunt imprevizibile prin faptul că nu stabilesc nici calitatea în care acţionează instanţa învestită şi nici regulile de judecată ce ar trebui respectate de către judecător în soluţionarea cererii de reexaminare. De asemenea, nu este înscrisă nicio obligaţie a instanţei de judecată de a respecta principiul legalităţii sau procedura de judecată înscrisă în Codul de procedură civilă şi nici nu este cuprinsă o obligaţie a instanţei de judecată de a comunica autorului cererii de reexaminare încheierea definitivă. Impun formularea unei cereri de reexaminare în ceea ce priveşte modul de stabilire a taxei judiciare de timbru şi nu permit formularea unui apel în acest sens. Sintagma „încheiere definitivă“ din cuprinsul art. 39 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 este neconstituţională, întrucât încalcă accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi dublul grad de jurisdicţie.
    17. De asemenea, dispoziţiile legale criticate nu garantează un control efectiv asupra legalităţii modului de stabilire a taxei datorate. Astfel, cererea de reexaminare se soluţionează fără publicitate, în camera de consiliu şi fără citarea părţilor şi nu se prevede că se comunică încheierea de şedinţă definitivă părţilor. Dispoziţiile legale criticate încalcă accesul liber la justiţie, deoarece interzic controlul judecătoresc al hotărârilor cu privire la „compatibilitatea completului de judecată, al soluţionării înscrierii în fals şi al nesoluţionării motivate a tuturor capetelor de cerere cu încălcarea art. 397 din Codul de procedură civilă“.
    18. Totodată, este încălcat şi dreptul de proprietate privată prin faptul că alin. (3) al art. 39 din ordonanţa de urgenţă nu reglementează cu privire la dobânda legală corespunzătoare timpului cât suma respectivă a fost gestionată de Trezoreria Statului în mod nejustificat.
    19. În ceea ce priveşte ordonanţa de urgenţă în ansamblul său, se arată, în esenţă, că prin adoptarea actului normativ s-a reglementat în domeniul legilor organice, respectiv au fost adoptate norme ce ţin de organizarea şi funcţionarea instanţelor judecătoreşti, instituirea termenelor procedurale speciale derogatorii sau a unor căi de atac, iar prima Cameră sesizată trebuia să fie Camera Deputaţilor „ca şi cameră decizională“, şi nu Senatul. Având în vedere procedura de adoptare neconformă cu Constituţia, solicită declararea ordonanţei de urgenţă în integralitatea sa ca fiind neconstituţională. Reglementarea printro ordonanţă de urgenţă a unei proceduri de judecată ce se desfăşoară în faţa unei instanţe de judecată de contencios administrativ încalcă principiul separaţiei puterilor în stat, precum şi prevederile art. 73 alin. (3) lit. k), art. 115 alin. (6) şi ale art. 126 alin. (2) din Constituţie.
    20. Dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă sunt criticate din perspectiva faptului că nu poate fi formulată calea de atac a recursului împotriva încheierii de respingere a cererii de reexaminare.
    21. Curtea de Apel Oradea - Secţia I civilă, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IVa civilă, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi Judecătoria Botoşani apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    22. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    23. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    24. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
    25. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    26. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    27. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din actele de sesizare, îl reprezintă dispoziţiile art. 39 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru şi ordonanţa de urgenţă în ansamblul său, precum şi art. 483 din Codul de procedură civilă. În realitate, având în vedere motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi cadrul procesual al invocării acesteia, Curtea reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 483 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă şi ale art. 39 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale ordonanţei de urgenţă în ansamblul său. De asemenea, Curtea observă că, potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2019. Având în vedere că în cauzele în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă procesele au fost începute anterior acestei date, Curtea reţine că se aplică dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.
    28. Prin urmare, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 39 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale ordonanţei de urgenţă în ansamblul său, ale art. 483 alin. (1) din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins:
    - Art. 483 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.“
    – Art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013: „În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.“

    29. Prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma „precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“ cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 este neconstituţională.
    - Art. 39 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013:
    "(1) Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate. Cererea de reexaminare este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
(2) Cererea se soluţionează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părţilor, prin încheiere definitivă. Dispoziţiile art. 200 alin. (2) teza I din Codul de procedură civilă rămân aplicabile în ceea ce priveşte complinirea celorlalte lipsuri ale cererii de chemare în judecată. Instanţa va proceda la comunicarea cererii de chemare în judecată, în condiţiile art. 201 alin. (1) din Codul de procedură civilă, numai după soluţionarea cererii de reexaminare.
(3) În cazul admiterii integrale sau parţiale a cererii de reexaminare, instanţa va dispune restituirea taxei de timbru total ori, după caz, proporţional cu reducerea sumei contestate.
(4) În cazul taxelor datorate pentru cereri adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, soluţionarea cererii de reexaminare este de competenţa Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti."

    30. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3), (4) şi (5) privind valorile supreme ale statului de drept, principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 5 privind cetăţenia, art. 15 privind universalitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 19 privind extrădarea şi expulzarea, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătăţii, art. 35 privind dreptul la un mediu sănătos, art. 40 privind dreptul de asociere, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 46 privind dreptul la moştenire, art. 47 privind nivelul de trai, art. 50 privind protecţia persoanelor cu handicap, art. 51 privind dreptul de petiţionare, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 73 alin. (3) lit. k), lit. l) şi lit. t) privind reglementarea prin lege organică a contenciosului administrativ, a organizării şi funcţionării Consiliului Superior al Magistraturii, a instanţelor judecătoreşti, a Ministerului Public şi a Curţii de Conturi, precum şi a celorlalte domenii pentru care în Constituţie se prevede adoptarea de legi organice, art. 74 alin. (3) şi (5) privind iniţiativa legislativă, art. 75 privind sesizarea Camerelor, art. 76 privind adoptarea legilor, art. 115 alin. (5) şi (6) privind delegarea legislativă, art. 126 alin. (2) privind instanţele judecătoreşti şi ale art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea, se invocă şi dispoziţiile art. 6 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil şi dreptul la un recurs efectiv, precum şi Primul Protocol adiţional la Convenţie, dispoziţiile art. 41 alin. (2) lit. a), art. 47 şi art. 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, dispoziţii privind dreptul oricărei persoane de a fi ascultată înainte de luarea oricărei măsuri individuale care ar putea să îi aducă atingere, dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil, respectiv prezumţia de nevinovăţie şi dreptul la apărare.
    31. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, precum şi dispoziţiile art. 39 din acest act normativ au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la critici similare cu cele formulate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 267 din 27 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 14 iulie 2017, Curtea, referitor la criticile de natură extrinsecă, a reţinut că dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 115 alin. (5) condiţionează intrarea în vigoare a ordonanţei de urgenţă de îndeplinirea cumulativă a două cerinţe: depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată şi publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I. Dispoziţiile constituţionale sunt transpuse la nivel legal de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit căruia „Ordonanţele de urgenţă ale Guvernului intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, sub condiţia depunerii lor prealabile la Camera competentă să fie sesizată, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară“. Depunerea ordonanţei de urgenţă spre dezbatere în procedură de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată drept condiţie necesară intrării în vigoare a actului normativ nu reprezintă altceva decât o obligaţie ce incumbă emitentului, respectiv Guvernului, în calitate de legiuitor delegat.
    32. Curtea a mai observat că, potrivit fişei legislative, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 a fost adoptată în şedinţa de Guvern din 26 iunie 2013, iar proiectul de lege privind aprobarea ordonanţei de urgenţă a fost transmis Senatului României, în calitate de primă Cameră sesizată, la data de 28 iunie 2013 şi a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013. Prin urmare, au fost întrunite cele două condiţii cumulative necesare intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă, astfel încât Curtea nu poate reţine critica privind încălcarea art. 115 alin. (5) din Constituţie (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 169 din 29 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 716 din 20 august 2018, paragraful 33).
    33. De asemenea, referitor la criticile potrivit cărora prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 au fost aduse modificări substanţiale ce ţin de procedura de judecată, respectiv de organizarea şi funcţionarea instanţelor judecătoreşti, Curtea a reţinut că, în nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, legiuitorul delegat a subliniat că modificarea cadrului legal de desfăşurare a procesului civil prin adoptarea Codului de procedură civilă, precum şi punerea în aplicare a noilor instituţii adoptate prin Codul civil impuneau revizuirea urgentă a legislaţiei şi în materia taxelor judiciare de timbru, care trebuie să reflecte noua structură şi dinamică a procesului civil, noile garanţii procedurale acordate părţilor pentru asigurarea unui proces echitabil, precum şi acoperirea costurilor suplimentare pentru dezvoltarea infrastructurii, pregătirea personalului din sistemul justiţiei etc. S-a arătat, totodată, că neadoptarea urgentă a acestui act normativ ar fi condus la conservarea unui sistem de taxare neadaptat în raport cu întreaga evoluţie în plan legislativ, cu liniile trasate prin regândirea sistemului juridic românesc odată cu adoptarea noului Cod civil şi a noului Cod de procedură civilă; în acest sens, orice întârziere în asanarea şi sistematizarea legislaţiei în materia taxelor de timbru ar fi condus la menţinerea nepermisă a neconcordanţelor între prevederile legale în această materie şi prevederile noilor coduri, prin perpetuarea acelor norme care trebuie expres abrogate, fiind perimate sau chiar în contradicţie cu noul cadru normativ. În aceeaşi ipoteză, a neadoptării urgente a actului normativ în discuţie, legiuitorul delegat a susţinut că ar fi fost menţinute şi aspectele care impietează asupra transparenţei aplicării actualelor norme, printre care lipsa criteriilor statistice pentru o evidenţă clară asupra tuturor operaţiunilor pe care le implică sistemul de taxare actual. Totodată, consecinţele negative pe planul transparenţei şi disciplinei financiare impuse de exerciţiul colectării la buget a sumelor derivând din plata taxelor judiciare de timbru, dar şi pe planul situaţiei justiţiabililor şi al nevoilor acute ale sistemului, nu ar fi fost deloc neglijabile.
    34. Faţă de cele menţionate anterior, şi critica raportată la prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie este neîntemeiată.
    35. Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 139 din Constituţie privind stabilirea impozitelor, taxelor şi a oricăror altor venituri ale bugetelor centrale, respectiv a celor locale, din formularea constituţională „se stabilesc numai prin lege“ se deduce că nu este de conceput să se stabilească impozite, taxe sau alte contribuţii la bugetul de stat şi la bugetul asigurărilor sociale de stat prin hotărâre a Guvernului sau prin ordine ale miniştrilor, ci numai prin acte normative cu putere de lege. Prin urmare, stabilirea taxelor judiciare de timbru prin ordonanţă de urgenţă a Guvernului nu contravine Legii fundamentale.
    36. Cât priveşte critica formulată prin raportare la încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 11 din 17 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 25 aprilie 2017, paragraful 18, a precizat că „delegarea legislativă, consacrată expres de Legea fundamentală, presupune o excepţie de la principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat şi o derogare de la prevederile art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora «Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării». Dispoziţiile art. 115 din Constituţie atribuie Guvernului, autoritate constitutivă a puterii executive, dreptul de a legifera alături de Parlamentul României“. Prin urmare, Guvernul nu a exercitat în mod neconstituţional atribuţii de legiferare.
    37. Referitor la art. 39 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că acesta reprezintă o normă procedurală care reglementează soluţionarea cererii de reexaminare împotriva încheierii de stabilire a taxei judiciare de timbru, aşadar un incident procedural prealabil antamării fondului de către instanţa de judecată. Întrucât în discuţie este o chestiune prealabilă, soluţionarea acesteia este guvernată de principiul celerităţii, care ar fi grav afectat prin aplicarea în materie a principiilor oralităţii şi contradictorialităţii, a obligativităţii citării părţilor, precum şi a posibilităţii exercitării unei căi de atac împotriva încheierii de soluţionare a cererii de reexaminare. Curtea a mai observat că raţiuni ce ţin de necesitatea soluţionării într-un termen rezonabil a cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti justifică în mod obiectiv soluţia legislativă criticată, care asigură în mod eficient un raport rezonabil de proporţionalitate între scopul urmărit - stabilirea corectă a taxelor judiciare de timbru - şi mijloacele procedurale utilizate. Totodată, Curtea a statuat că acest cadru legislativ, în deplin acord cu normele fundamentale, creează premisele necesare ce permit instanţei judecătoreşti să examineze circumstanţele specifice fiecărui caz şi să realizeze un just echilibru între interesele individuale şi cele privind administrarea justiţiei, astfel încât solicitantului să îi fie asigurat accesul efectiv la justiţie.
    38. Astfel cum prevede art. 45 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parţial sau proporţional, la cererea petiţionarului. Aşadar, judecătorul urmează să aprecieze care este cuantumul sumei care va fi reţinută în funcţie de specificitatea cauzei şi a activităţilor desfăşurate până la momentul la care acesta constată că devine aplicabil vreunul dintre cazurile de restituire, integrală sau parţială, a sumei plătite de reclamant cu titlu de taxă judiciară de timbru. Cât priveşte susţinerile potrivit cărora în cuprinsul art. 39 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 nu se prevede faptul că odată cu „restituirea taxei de timbru total ori, după caz, proporţional cu reducerea sumei contestate“ justiţiabilul - privat în prealabil de dreptul de proprietate asupra banilor săi prin plata unei sume nedatorate - nu este despăgubit pentru aceasta cu dobânda legală corespunzătoare, Curtea a apreciat că o atare critică vizează o omisiune legislativă, care nu intră în sfera de competenţă a instanţei de contencios constituţional. De altfel, taxele judiciare de timbru constituie o contraprestaţie raportat la actul de justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie.
    39. Referitor la criticile privind pretinsa imprevizibilitate a dispoziţiilor legale criticate, întrucât nu stabilesc nici calitatea în care acţionează instanţa învestită şi nici regulile de judecată ce ar trebui respectate de către judecător în soluţionarea cererii de reexaminare, Curtea a statuat prin Decizia nr. 844 din 14 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 16 martie 2018, că acestea nu pot fi reţinute în măsura în care din coroborarea prevederilor unui act normativ - în speţă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, precum şi a altor acte normative la care se face trimitere - Codul de procedură civilă - pot fi deduse toate aspectele necesare aplicării sale. Prin urmare, nu se poate reţine imprevizibilitatea dispoziţiilor de lege criticate doar pentru că nu reafirmă rolul pe care îl îndeplineşte instanţa de judecată în soluţionarea cererii de reexaminare a modului de stabilire a taxei de timbru sau pentru că nu prevăd principiile generale pe care se întemeiază judecătorul în modul de soluţionare a acestei cereri, aspecte consacrate chiar la nivel constituţional prin art. 124 alin. (1) şi art. 126 alin. (1).
    40. Cât priveşte raportarea criticii de neconstituţionalitate la prevederile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi la cele ale Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 276 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 660 din 10 august 2017, paragrafele 24 şi 25, a arătat că, „în ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 47 privind dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, Curtea constată că în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, spre exemplu Hotărârea din 22 decembrie 2010, pronunţată în Cauza C-279/09 - DEB Deutsche Energiehandels und Beratungsgesellschaft mbH împotriva Bundesrepublik Deutschland, paragraful 35, s-a statuat că, potrivit art. 52 alin. (3) din Cartă, în măsura în care aceasta conţine drepturi ce corespund celor garantate prin Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, înţelesul şi întinderea lor sunt aceleaşi ca şi cele prevăzute de această convenţie. Potrivit explicaţiei aferente acestei dispoziţii, înţelesul şi întinderea drepturilor garantate sunt stabilite nu numai prin textul Convenţiei, ci şi, în special, prin jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Art. 52 alin. (3) teza a doua din Cartă prevede că prima teză a aceluiaşi alineat nu împiedică dreptul Uniunii să confere o protecţie mai largă. Aşadar, în ceea ce priveşte conţinutul dreptului la o cale de atac efectivă şi la un proces echitabil prevăzut de art. 47 din Cartă, Curtea de la Luxemburg a reţinut prin Hotărârea din 26 februarie 2013, pronunţată în Cauza C-311/11 - Stefano Melloni împotriva Ministerio Fiscal, paragraful 50, că acesta corespunde conţinutului pe care jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului îl recunoaşte drepturilor garantate de art. 6 paragrafele 1 şi 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (a se vedea hotărârile Curţii Europene a Dreptului Omului din 14 iunie 2001, 1 martie 2006 şi 24 aprilie 2012, pronunţate în cauzele Medenica împotriva Elveţiei, paragrafele 56-59, Sejdovic împotriva Italiei, paragrafele 84, 86 şi 98, şi Haralampiev împotriva Bulgariei, paragrafele 32 şi 33).“ Curtea a reţinut că aceste considerente, de principiu, sunt aplicabile în controlul de constituţionalitate în măsura în care asigură, garantează şi dezvoltă prevederile constituţionale în materia drepturilor fundamentale, cu alte cuvinte, în măsura în care nivelul lor de protecţie este cel puţin la nivelul normelor constituţionale în domeniul drepturilor omului (a se vedea, în acest sens, deciziile nr. 872 şi 874 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010). În consecinţă, având în vedere cele menţionate mai sus, precum şi faptul că, potrivit art. 21 alin. (3) din Constituţie, standardul naţional de protecţie în materia analizată este superior celui oferit de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea, cu referire la art. 47 din Cartă, a constatat că nu există motive pentru a reconsidera concluziile sale referitoare la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 39 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013.
    41. Cu privire la sintagma „încheiere definitivă“ din cuprinsul art. 39 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra unor critici de neconstituţionalitate referitoare la faptul că nu există cale de atac în cazul respingerii cererii de reexaminare, care este soluţionată în primă instanţă prin încheiere definitivă. Astfel, prin Decizia nr. 471 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 12 noiembrie 2014, Decizia nr. 696 din 20 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 892 din 27 noiembrie 2015, sau Decizia nr. 466 din 28 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 26 august 2016, Curtea a constatat că raţiuni ce ţin de necesitatea soluţionării într-un termen rezonabil a cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti justifică în mod obiectiv soluţia legislativă criticată, care asigură în mod eficient un raport rezonabil de proporţionalitate între scopul urmărit - stabilirea corectă a taxelor judiciare de timbru - şi mijloacele procedurale utilizate. Totodată, Curtea a reţinut că acest cadru legislativ, în deplin acord cu normele fundamentale, creează premisele necesare ce permit instanţei judecătoreşti să examineze circumstanţele specifice fiecărui caz şi să realizeze un just echilibru între interesele individuale şi cele privind administrarea justiţiei, astfel încât solicitantului să îi fie asigurat accesul efectiv la justiţie.
    42. În continuare, Curtea observă că art. 483 alin. (1) din Codul de procedură civilă reglementează obiectul recursului care îl pot constitui hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile prevăzute de lege, iar art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 enumeră hotărârile care nu pot fi supuse recursului.
    43. În acest sens, Curtea reţine că încheierea prin care se soluţionează cererea de reexaminare împotriva încheierii de stabilire a taxei judiciare de timbru este definitivă, neputând fi supusă recursului. Potrivit art. 475 alin. (1) din Codul de procedură civilă, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că Legea fundamentală nu consacră numărul gradelor de jurisdicţie ale unui proces, iar, potrivit art. 126 alin. (2) coroborat cu art. 129 din Constituţie, stabilirea căilor de atac este de competenţa exclusivă a legiuitorului (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 25 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 31 martie 2015, paragraful 15).
    44. Referitor la posibilitatea exercitării oricărei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reţinut că art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu consacră nici expres, nici implicit dreptul la dublul grad de jurisdicţie, drept ce este recunoscut doar în materie penală (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 389 din 16 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 745 din 24 octombrie 2003, Decizia nr. 634 din 26 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 22 august 2007, Decizia nr. 1.122 din 23 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 4 noiembrie 2010, Decizia nr. 160 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 432 din 9 iunie 2016, paragraful 21).
    45. Curtea a mai statuat că accesul liber la justiţie nu are semnificaţia accesului la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege. Accesul liber la justiţie implică, prin natura sa, o reglementare din partea statului şi poate fi supus unor limitări, atât timp cât nu este atinsă substanţa dreptului, în acest sens statuând şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Hotărârea din 26 ianuarie 2006, pronunţată în Cauza Lungoci împotriva României, paragraful 36, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 588 din 7 iulie 2006.
    46. De asemenea, Curtea, prin Decizia nr. 292 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 3 august 2017, a reţinut că legiuitorul, în materia căilor extraordinare de atac, are posibilitatea de a reglementa condiţii de admisibilitate a acestora, care sunt circumscrise materiei în care a fost pronunţată hotărârea, precum în cazul de faţă.
    47. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Adrian Gheorghe Tabora în Dosarul nr. 1.374/111/2015 al Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă, de Gheorghe Vasile Cornel Ilie şi Mariana Basarab în dosarele nr. 15.229/301/2015/a2, nr. 1.872/3/2017/a1, nr. 3.377/301/2015/a2 şi nr. 2.130/3/2017/a1 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă, Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă, de Alexandru Firicel în Dosarul nr. 37.462/3/2016/a1.1 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal şi de Liliana Teodoriu în Dosarul nr. 3.181/193/2017/a1 al Judecătoriei Botoşani şi constată că dispoziţiile art. 39 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, ale ordonanţei de urgenţă în ansamblul său, ale art. 483 alin. (1) din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Oradea - Secţia I civilă, Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă, Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi Judecătoriei Botoşani şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 15 noiembrie 2018.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. Valer Dorneanu
                    Magistrat-asistent,
                    Andreea Costin

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 700 din 15 noiembrie 2018

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"