Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌──────────────────┬───────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent │
└──────────────────┴───────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) şi (3), ale art. 17, ale art. 50, ale art. 60 alin. (2) şi (6) şi ale art. 113 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, precum şi a prevederilor art. 83 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marin Ţuluş în Dosarul nr. 2.441/311/2015 al Tribunalului Olt - Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.068D/2018. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent învederează Curţii că autorul excepţiei a transmis la dosar o cerere prin care solicită conexarea acestuia cu Dosarul nr. 1.327D/2018, care are fixat termen de judecată la data de 22 martie 2022. 4. Cu privire la această cerere, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea acesteia. 5. Deliberând, Curtea respinge cererea, având în vedere stadiul diferit de soluţionare în care se află cele două dosare. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. Acesta pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a acesteia, apreciind că nu se impune reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, concretizată în numeroase decizii, dintre care enumeră, exemplificativ, deciziile nr. 349 din 11 mai 2017, nr. 2 din 15 ianuarie 2019 şi nr. 346 din 23 mai 2019. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 7. Prin Încheierea din 1 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 2.441/311/2015, Tribunalul Olt - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) şi (3), ale art. 17, ale art. 50, ale art. 60 alin. (2) şi (6) şi ale art. 113 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, precum şi a prevederilor art. 83 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marin Ţuluş într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea unei cereri de obligare a pârâţilor să redea uzului public o suprafaţă din drumul comunal şi să demoleze partea de construcţii pe care au edificat-o pe drumul public, cauză în care s-a pus problema calităţii de reprezentant al pârâţilor a autorului prezentei excepţii de neconstituţionalitate. 8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că Legea nr. 51/1995 nu defineşte procedura de înfiinţare a Uniunii Naţionale a Barourilor din România (UNBR) şi nu stabileşte care este situaţia juridică a acesteia. Se arată că Legea nr. 51/1995 reprezintă actul de înfiinţare al UNBR, cu toate că legea nu poate avea decât caracter universal. Totodată este discriminatorie, abuzivă, îngrădeşte dreptul la demnitate, dreptul la muncă, dreptul de asociere, dreptul la exercitarea unei activităţi economice, dreptul la viaţă de familie, privată şi la bunăstare. Cu privire la pretinsa nesocotire a dreptului de asociere şi a dreptului la muncă şi la alegerea liberă a profesiei, se arată că Legea nr. 51/1995 trebuie să fie clară, să prevadă cu exactitate modul în care se înfiinţează UNBR şi barourile de avocaţi, pentru a se asigura libertatea fiecărui cetăţean cu studii juridice de acces la profesia de avocat, fără restricţii. Se susţine că Legea nr. 51/1995 este o lege care are drept scop marginalizarea unei importante categorii a populaţiei, respectiv absolvenţii de studii juridice, şi obstrucţionarea concurenţei şi a dezvoltării profesiei de avocat. 9. Se mai arată că stabilirea vinovăţiei pentru exercitarea profesiei de avocat în structuri înfiinţate prin hotărâri judecătoreşti se realizează de persoane care nu sunt organe de urmărire penală şi nu fac parte din autoritatea judecătorească, încălcându-se prevederile art. 124 şi 131 din Constituţie. Se susţine că, neexistând motive de nelegalitate invocate temeinic şi în deplină independenţă şi imparţialitate, organele statului român fac aprecieri eronate şi părtinitoare cu scopul înlăturării din profesie a membrilor grupării UNBR condusă de Pompiliu Bota şi, mai ales, al condamnării acestora. 10. În ceea ce priveşte art. 83 din Codul de procedură civilă, se arată că pentru realizarea unui proces echitabil trebuie să se asigure dreptul la libera exprimare. Or, dispoziţiile menţionate nu respectă principiile şi valorile intrinseci ale drepturilor constituţionale şi ale dreptului internaţional, instituind o discriminare şi o cenzură asupra dreptului reprezentantului legal şi, prin acesta, al persoanei ce i-a dat împuternicirea de a se exprima şi de a-şi putea formula oral apărările, concluziile şi cererile în cauză, interdicţie ce poate fi calificată ca un abuz şi o încălcare a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor, mai ales când mandatarul în cauză este o persoană cu studii superioare juridice. 11. Tribunalul Olt - Secţia I civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât avocatura este un serviciu public care este organizat şi funcţionează pe baza unei legi speciale, iar profesia de avocat poate fi exercitată de un corp profesional selectat şi funcţionând după regulile stabilite de lege, scopul fiind asigurarea unei asistenţe juridice calificate, care trebuie să se desfăşoare într-un cadru organizat. Referitor la dispoziţiile art. 83 din Codul de procedură civilă, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat stabileşte condiţiile de exercitare şi limitele în care poate fi exercitat mandatul, inclusiv posibilitatea mandatarului de a pune sau nu concluzii în instanţă în numele părţii, aceasta fiind, aşadar, opţiunea legiuitorului de a stabili, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, regulile privind procedura de judecată. 12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 1 alin. (2) şi (3), ale art. 17, ale art. 50, ale art. 60 alin. (2) şi (6) şi ale art. 113 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2011, şi prevederile art. 83 din Codul de procedură civilă. La data sesizării Curţii Constituţionale, Legea nr. 51/1995 fusese din nou republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 mai 2018, dându-se textelor o nouă numerotare. În prezent, prevederile criticate din Legea nr. 51/1995 se regăsesc, în aceeaşi redactare, la art. 1 alin. (2) şi (3), art. 17, art. 49, art. 59 alin. (2) şi (6) şi art. 107 alin. (1) şi (2), având următorul conţinut: - Art. 1 alin. (2) şi (3): "(2) Profesia de avocat se exercită numai de avocaţii înscrişi în tabloul baroului din care fac parte, barou component al Uniunii Naţionale a Barourilor din România, denumită în continuare U.N.B.R.(3) Constituirea şi funcţionarea de barouri în afara U.N.B.R. sunt interzise. Actele de constituire şi de înregistrare ale acestora sunt nule de drept. Nulitatea poate fi constatată şi din oficiu." – Art. 17: "(1) Primirea în profesie se realizează numai în baza unui examen organizat de U.N.B.R., cel puţin anual şi la nivel naţional, potrivit prezentei legi şi Statutului profesiei de avocat.(2) Examenul pentru primirea în profesia de avocat se susţine în cadrul Institutului Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor şi se desfăşoară în mod unitar, în centrele teritoriale ale acestuia, având la bază o metodologie elaborată şi aprobată de Consiliul U.N.B.R.(3) Tematica examenului este unică la nivelul U.N.B.R., iar selectarea subiectelor se face de comisia naţională de examen.(4) Comisia naţională de examen este formată cu precădere din avocaţi - cadre didactice universitare, care au minimum 10 ani vechime în profesia de avocat. Desemnarea acesteia se face de Comisia permanentă a U.N.B.R., la propunerea barourilor.(5) Dispoziţiile art. 102 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător, precum şi judecătorilor de la instanţele internaţionale." – Art. 49: "(1) Baroul este constituit din toţi avocaţii dintr-un judeţ sau din municipiul Bucureşti. Sediul baroului este în oraşul de reşedinţă al judeţului, respectiv în municipiul Bucureşti.(2) Baroul are personalitate juridică, patrimoniu şi buget propriu.(3) Contribuţia avocaţilor la realizarea bugetului este stabilită de consiliul baroului.(4) Patrimoniul baroului poate fi folosit în activităţi producătoare de venituri, în condiţiile legii." – Art. 59 alin. (2) şi (6): "(2) U.N.B.R. este persoană juridică de interes public, are patrimoniu şi buget proprii. [...](6) Folosirea fără drept a denumirilor «Barou», «Uniunea Naţională a Barourilor din România», «U.N.B.R. » ori «Uniunea Avocaţilor din România» sau a denumirilor specifice formelor de exercitare a profesiei de avocat, precum şi folosirea însemnelor specifice profesiei ori purtarea robei de avocat în alte condiţii decât cele prevăzute de prezenta lege constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă." – Art. 107 alin. (1) şi (2): "(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi persoanele fizice sau juridice care au fost autorizate în baza altor acte normative ori au fost încuviinţate prin hotărâri judecătoreşti să desfăşoare activităţi de consultanţă, reprezentare sau asistenţă juridică, în orice domenii, îşi încetează de drept activitatea. Continuarea unor asemenea activităţi constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit legii penale.(2) De asemenea, la data intrării în vigoare a prezentei legi încetează de drept efectele oricărui act normativ, administrativ sau jurisdicţional prin care au fost recunoscute ori încuviinţate activităţi de consultanţă, reprezentare şi asistenţă juridică contrare dispoziţiilor prezentei legi." – Art. 83 din Codul de procedură civilă - Reprezentarea convenţională a persoanelor fizice: "(1) În faţa primei instanţe, în apel, precum şi în recurs, persoanele fizice pot fi reprezentate de către avocat sau alt mandatar. Dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii asupra excepţiilor procesuale şi asupra fondului decât prin avocat, atât în etapa cercetării procesului, cât şi în etapa dezbaterilor.(2) În cazul în care mandatarul persoanei fizice este soţ sau o rudă până la gradul al doilea inclusiv, acesta poate pune concluzii în faţa oricărei instanţe, fără să fie asistat de avocat, dacă este licenţiat în drept.(3) În cazul contestaţiei în anulare şi al revizuirii, dispoziţiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător." 16. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul român, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 26 - Viaţa intimă, familială şi privată, art. 30 alin. (1) şi (2) privind libertatea de exprimare, art. 32 - Dreptul la învăţătură, art. 40 - Dreptul de asociere, art. 41 - Munca şi protecţia socială a muncii, art. 45 - Libertatea economică, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 124 - Înfăptuirea justiţiei şi art. 131 - Rolul Ministerului Public. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că s-a mai pronunţat asupra prevederilor din Legea nr. 51/1995 supuse controlului de constituţionalitate în cauza de faţă, prin prisma unor critici similare, formulate de acelaşi autor, constatând că acestea nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate (a se vedea Decizia nr. 158 din 14 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 394 din 25 mai 2017, paragrafele 18-24, şi prin Decizia nr. 349 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 660 din 10 august 2017, paragrafele 16-19). 18. Astfel, prin Decizia nr. 158 din 14 martie 2017, precitată, Curtea a reţinut, ţinând seama de jurisprudenţa sa anterioară, că, în concepţia legiuitorului, avocatura este un serviciu public, care este organizat şi funcţionează pe baza unei legi speciale, iar profesia de avocat poate fi exercitată de un corp profesional selectat şi funcţionând după reguli stabilite de lege. Această opţiune a legiuitorului nu poate fi considerată ca neconstituţională, având în vedere că scopul ei este asigurarea unei asistenţe juridice calificate, iar normele în baza cărora funcţionează nu contravin principiilor constituţionale. Faptul că accesul la profesia de avocat este condiţionat de satisfacerea anumitor cerinţe nu poate fi privit ca o îngrădire a dreptului la muncă sau a alegerii libere a profesiei. 19. Aşa fiind, Curtea a menţionat că, potrivit art. 1 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 51/1995, profesia de avocat se exercită numai de avocaţii înscrişi în tabloul baroului din care fac parte, barou component al Uniunii Naţionale a Barourilor din România, constituirea şi funcţionarea de barouri în afara acesteia fiind interzise, iar actele de constituire şi de înregistrare ale acestora sunt nule de drept. De asemenea, exercitarea oricărei activităţi de asistenţă juridică specifică profesiei de avocat de către o persoană fizică sau juridică ce nu are calitatea de avocat înscris într-un barou şi în tabloul avocaţilor acelui barou constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit legii penale. 20. Curtea a reţinut că organizarea avocaţilor în barouri şi a barourilor în Uniunea Naţională a Barourilor din România nu contravine normelor din Constituţie. Organizarea exercitării prin lege a profesiei de avocat, ca de altfel a oricărei alte activităţi ce prezintă interes pentru societate, este firească şi necesară, în vederea stabilirii competenţei, a mijloacelor şi a modului în care se poate exercita această profesie, precum şi a limitelor dincolo de care s-ar încălca drepturile altor persoane sau categorii profesionale. Prin urmare, normele în baza cărora funcţionează Uniunea Naţională a Barourilor din România nu contravin principiilor constituţionale, cei care doresc să practice această profesie fiind datori să respecte legea şi să accepte regulile impuse de aceasta. 21. În jurisprudenţa sa în materie, Curtea a statuat că dreptul de asociere se poate exercita numai cu respectarea legii, şi nu împotriva ei, astfel că nici acest drept, specific prin natura lui profesiilor liberale, nici dispoziţiile cuprinse în art. 40 din Constituţie nu sunt nesocotite. Curtea a reţinut totodată că, deşi avocatura este o profesie liberală şi independentă, exercitarea sa trebuie să se desfăşoare într-un cadru organizat, în conformitate cu reguli prestabilite, a căror respectare trebuie asigurată inclusiv prin aplicarea unor măsuri coercitive, raţiuni care au impus constituirea unor structuri organizatorice unitare şi interzicerea constituirii în paralel a altor structuri destinate practicării aceleiaşi activităţi, fără suport legal. O atare soluţie legislativă nu poate fi calificată, însă, ca venind în contradicţie cu dreptul de asociere. 22. Curtea a reţinut că incriminarea şi sancţionarea faptelor de exercitare fără drept a unor profesii sau activităţi, pentru care se cere o anumită pregătire şi care, în consecinţă, sunt supuse autorizării, exprimă necesitatea apărării unor valori sociale de o importanţă deosebită, inclusiv a vieţii şi integrităţii fizice şi psihice ale persoanei, precum şi a intereselor patrimoniale ale acesteia. Societatea nu poate îngădui ca anumite profesii, precum aceea de medic, de farmacist sau de stomatolog, să fie practicate de persoane fără calificare şi fără răspunderea necesară în caz de urmări periculoase ori păgubitoare. Faptul că aceleaşi cerinţe, cu aceleaşi consecinţe juridice, au fost impuse şi profesiei de avocat este o opţiune a legiuitorului, determinată de o anumită oportunitate, care intră în activitatea de legiferare a Parlamentului. 23. În acelaşi sens s-a statuat şi prin Decizia nr. 379 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 731 din 27 noiembrie 2013, Decizia nr. 412 din 8 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 712 din 20 noiembrie 2013, Decizia nr. 129 din 13 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 22 aprilie 2014, Decizia nr. 155 din 17 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 17 aprilie 2015, sau Decizia nr. 509 din 30 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 3 august 2015. 24. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunţat, de asemenea, prin numeroase decizii, prin care a constatat conformitatea textelor criticate cu prevederile Legii fundamentale. 25. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 860 din 17 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 10 aprilie 2020, paragrafele 17 şi 18, Curtea a observat că prevederile art. 83 din Codul de procedură civilă, în ansamblul lor, sunt destinate să asigure plenitudinea dreptului de acces liber la justiţie, reglementând reprezentarea convenţională ca un mecanism de facilitare a exercitării acestui drept fundamental. În acelaşi timp, modalitatea de reglementare a reprezentării convenţionale asigură şi exercitarea deplină a dreptului de apărare, întrucât limitarea posibilităţii mandatarului de a pune concluzii orale în faţa instanţei nu reprezintă altceva decât o garanţie pentru realizarea dreptului consacrat de art. 24 din Legea fundamentală. În considerarea importanţei acestui tip de apărare în cadrul procesului, legiuitorul a apreciat că este necesar să impună realizarea acesteia într-o manieră profesionistă, prin intermediul unui avocat, asigurându-se astfel că justiţiabilul va beneficia de o apărare care să întrunească exigenţele calitative suficiente pentru a-i servi interesele procesuale şi a respecta standardele unui proces echitabil. 26. Totodată, prin Decizia nr. 111 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 373 din 16 mai 2016, Curtea a reţinut că nu este încălcat dreptul la apărare, garanţie a dreptului la un proces echitabil, întrucât condiţiile, precum şi limitele între care poate fi exercitat mandatul, inclusiv posibilitatea mandatarului de a pune sau nu concluzii în instanţă în numele părţii, reprezintă opţiuni ale legiuitorului, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabileşte regulile privind procedura de judecată. Partea însăşi poate participa la dezbateri şi poate pune concluzii înaintea instanţei de judecată. 27. Cu privire la pretinsa nesocotire a dispoziţiilor art. 30 din Constituţie care garantează libertatea de exprimare, Curtea a constatat că acestea nu au relevanţă în examinarea constituţionalităţii dispoziţiilor art. 83 din Codul de procedură civilă, întrucât soluţionarea proceselor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti este strict reglementată legal, fiind aplicabile regulile procedurale stabilite pentru fiecare materie în parte. Or, libertatea de exprimare, garantată prin Legea fundamentală, se referă la posibilitatea exteriorizării gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel. În condiţiile existenţei unui cadru organizat al procesului judiciar, apărările formulate de părţi nu intră sub incidenţa art. 30 din Constituţie, acestea fiind ţinute de respectarea normelor de procedură specifice desfăşurării procesului (Decizia nr. 624 din 17 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 20 februarie 2018, paragraful 25). 28. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează aplicabilitatea şi în prezenta cauză. 29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Marin Ţuluş în Dosarul nr. 2.441/311/2015 al Tribunalului Olt - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 1 alin. (2) şi (3), ale art. 17, ale art. 49, ale art. 59 alin. (2) şi (6) şi ale art. 107 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, precum şi cele ale art. 83 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Olt - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 24 februarie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
