Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 46 alin. (1), ale art. 52 alin. (1) şi ale art. 61 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor şi ale art. II alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 7/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, excepţie ridicată de Societatea Field - S.R.L. din comuna Birda, judeţul Timiş, în Dosarul nr. 16.730/325/2018 al Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.402D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Precizează că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate, în sensul conformităţii acestora cu prevederile constituţionale invocate şi în cauza de faţă, prin Decizia nr. 445 din 11 iulie 2019, a cărei soluţie îşi menţine valabilitatea, neintervenind elemente noi, de natură să determine reconsiderarea acestei jurisprudenţe. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 3 decembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 16.730/325/2018, Tribunalul Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 46 alin. (1), ale art. 52 alin. (1) şi ale art. 61 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor şi ale art. II alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 7/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, excepţie ridicată de Societatea Field - S.R.L. din comuna Birda, judeţul Timiş, într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de stabilire şi sancţionare a unei contravenţii constând în utilizarea unei căi de acces la drumul naţional fără a deţine acordul prealabil şi autorizaţia de acces în zona drumului public, emise de administratorul drumului respectiv. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că din dispoziţiile criticate cuprinse în Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 rezultă că proprietarul lucrărilor amplasate în zona drumului public are obligaţia de a solicita acordul prealabil şi/sau autorizaţia de acces de la administratorul drumului, precum şi avizul poliţiei rutiere, chiar dacă odată cu dreptul de proprietate asupra lucrării a fost transmis şi dreptul de servitute asupra accesului la drumul public existent anterior intrării în vigoare a ordonanţei. În ceea ce priveşte art. II alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 7/2010, subliniază că situaţia de fapt este preexistentă intrării în vigoare a ordonanţei, precizând că are calitatea de beneficiar al dreptului de servitute încă din anul 2005, iar tot din acest an are şi acces la drumul public. Ca atare, din impunerea obligaţiei de a obţine acord prealabil şi autorizaţie de acces şi din aplicarea sancţiunii contravenţionale pentru nerespectarea acestei obligaţii rezultă caracterul retroactiv al legii, cu atât mai mult cu cât Ordonanţa Guvernului nr. 7/2010 reprezintă lege contravenţională mai nefavorabilă. 6. Tribunalul Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, făcând trimitere la cele statuate prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 445 din 11 iulie 2019. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 46 alin. (1), ale art. 52 alin. (1) şi ale art. 61 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 29 iunie 1998, şi ale art. II alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 7/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 30 ianuarie 2010. În ceea ce priveşte art. 61 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997, Curtea observă că doar lit. a) din acesta este incident în cauză, astfel că va restrânge analiza doar la aceasta. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 a fost modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 37/2023 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 1 septembrie 2023, dar soluţia legislativă criticată nu a fost modificată, astfel că instanţa de contencios constituţional se va pronunţa cu privire la varianta în vigoare în prezent. Prevederile legale criticate au următorul cuprins: - Art. 46 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997: "(1) Pentru realizarea sau amplasarea în zona drumului public a panourilor publicitare, a oricăror construcţii sau activităţi comerciale, căi de acces, amenajări sau instalaţii în orice scop, fără a periclita siguranţa circulaţiei, sunt obligatorii, pe lângă autorizaţia de construire, după caz, acordul prealabil şi autorizaţia de amplasare şi/sau de acces în zona drumului public, emise de administratorul drumului respectiv." – Art. 52 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997: "(1) Proiectarea, construcţia sau amenajarea căilor de acces la drumurile deschise circulaţiei publice se face potrivit legislaţiei în vigoare de către cei interesaţi, în baza acordului prealabil şi a autorizaţiei de amplasare şi/sau de acces eliberate de administratorul drumului public şi cu avizul poliţiei rutiere." – Art. 61 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997: "(1) Următoarele fapte constituie contravenţii, dacă nu constituie infracţiune potrivit legii penale, şi se sancţionează după cum urmează: a) încălcarea prevederilor art. 16 alin. (2), art. 17 alin. (2), art. 18 alin. (1), art. 19 alin. (4)-(6), art. 21 alin. (3), art. 22^1 alin. (9) şi (10), art. 25, 26, art. 27 alin. (1), (2) şi (4)-(9), art. 30, art. 32 alin. (2), art. 35, art. 37 alin. (2) şi (6)-(9), art. 38 alin. (1^2), (1^11), (3) şi (4), art. 39 alin. (2)-(4), art. 40 alin. (1), art. 43 lit. a)-j), art. 44 alin. (4) şi (5), art. 45, art. 46 alin. (1) şi (3)-(12), art. 47 alin. (1), (2), (4), (5), (8), (11), (13) şi (14), art. 48, 50, art. 51 alin. (2) şi (4), art. 52 şi ale art. 54 alin. (2), cu amendă de la 2.000 lei la 6.000 lei, aplicată persoanei fizice sau juridice;" – Art. II alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 7/2010: "(1) Beneficiarii zonei drumului prin amplasamente sau căi de acces de orice fel, realizate înainte sau după intrarea în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, fără acordul prealabil şi autorizaţia de amplasare şi/sau de acces în zona drumului public, sunt obligaţi să facă demersurile în vederea obţinerii acestora şi încheierii contractului de utilizare şi acces în zona drumului, în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe. În caz contrar, administratorul drumului are dreptul să aplice măsurile prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997, republicată, cu modificările şi completările ulterioare." 11. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie privind neretroactivitatea legii, cu excepţia legii penale şi contravenţionale mai favorabile. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 445 din 11 iulie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 880 din 1 noiembrie 2019, s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor art. 46 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 şi ale art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 7/2010. Curtea a reţinut (paragrafele 17 şi 18), în ceea ce priveşte aspectele referitoare la aprobarea amplasării de construcţii şi instalaţii în zona drumului public, cuprinse în Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997, capitolul II: Administrarea drumurilor, secţiunea a 5-a, că acestea au avut diferite conţinuturi, care au evoluat în funcţie de dezvoltarea infrastructurii, a concurenţei etc. Astfel, dacă iniţial textul art. 46 din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 se rezuma la a statua că „realizarea în zona drumului public a oricărei construcţii sau instalaţii, în orice scop, se face cu respectarea legislaţiei în vigoare privind amplasarea şi autorizarea executării construcţiilor şi numai cu acordul prealabil al administratorului drumului“, ulterior s-a legiferat în sensul că „pentru realizarea sau amplasarea în zona drumului public a panourilor publicitare, a oricăror construcţii sau activităţi comerciale, căi de acces, amenajări sau instalaţii în orice scop, fără a periclita siguranţa circulaţiei, sunt obligatorii, pe lângă autorizaţia de construire, după caz, acordul prealabil şi autorizaţia de amplasare şi/sau de acces în zona drumului public, emise de administratorul drumului respectiv“. 13. În acest context, prin art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 7/2010 a fost reglementată şi situaţia beneficiarilor care utilizează căi de acces realizate înainte de intrarea în vigoare a acestor acte normative, în sensul că aceştia sunt obligaţi să facă toate demersurile în vederea obţinerii acordului administratorului drumului prevăzut de lege, pe bază de documentaţie tehnică aferentă, urmată de încheierea contractului prevăzut la art. 46 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 7/2010, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a acestei ordonanţe. În caz contrar, administratorul drumului are dreptul să aplice măsurile prevăzute de lege. Ulterior, prin Legea nr. 198/2015 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 7/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 16 iulie 2015, a fost instituit un nou termen, de 12 luni de la intrarea în vigoare a legii de aprobare menţionate. Mai mult, în cazul în care beneficiarii deţin acord prealabil şi autorizaţie de amplasare şi/sau de acces în zona drumului public şi nu au încheiat cu administratorul drumului contract pentru utilizarea şi accesul în zona drumului public, sunt obligaţi să facă demersurile în vederea încheierii contractului în termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a Legii nr. 198/2015. În caz contrar, administratorul drumului are dreptul să aplice măsurile prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997. Prin urmare, prin instituirea unor termene succesive, legiuitorul a creat posibilitatea tuturor celor interesaţi să intre în legalitatea circumscrisă de normele care reglementează regimul drumurilor. 14. Curtea a constatat (paragraful 19 din Decizia nr. 445 din 11 iulie 2019, precitată) că aceste norme sunt clare, precise şi previzibile, din cuprinsul acestora desprinzându-se cu uşurinţă conduita pe care trebuie să o adopte beneficiarii care utilizează căi de acces realizate înainte de intrarea în vigoare a acestor acte normative. Aşadar, sunt îndeplinite condiţiile de calitate a legii, astfel cum acestea au fost dezvoltate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale. 15. În ceea ce priveşte invocarea principiului neretroactivităţii legii, Curtea a reţinut (Decizia nr. 445 din 11 iulie 2019, precitată, paragraful 20) că, din cele expuse mai sus, reiese că prevederile criticate nu conţin norme care să conducă la aplicarea legii pentru trecut, ci fac anumite precizări în legătură cu aplicarea în timp a normelor. Or, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a stabilit că un act normativ nu este retroactiv atunci când modifică pentru viitor o stare de fapt născută anterior şi nici când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că, în aceste cazuri, legea nouă nu face altceva decât să reglementeze pentru perioada ulterioară intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare (a se vedea Decizia nr. 784 din 3 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 27 august 2010, sau Decizia nr. 330 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002). 16. Totodată, Curtea a observat, în ceea ce priveşte aspectele invocate referitoare la dreptul de servitute deţinut în timp, că acestea sunt probleme ce ţin de aplicarea şi interpretarea legii în contextul dat, nefiind chestiuni ce ţin de contenciosul constituţional. 17. Cele statuate prin decizia citată îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă, neintervenind elemente noi, de natură să determine reconsiderarea acestei jurisprudenţe. 18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Field - - S.R.L. din comuna Birda, judeţul Timiş, în Dosarul nr. 16.730/325/2018 al Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 46 alin. (1), ale art. 52 alin. (1) şi ale art. 61 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor şi ale art. II alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 7/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 30 ianuarie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
