Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT ÎN MATERIE PENALĂ Dosar nr. 436/1/2018 Completul compus din:
┌─────────┬────────────────────────────┐
│Mirela │- preşedintele cu delegaţie │
│Sorina │al Secţiei penale a Înaltei │
│Popescu │de Casaţie şi Justiţie - │
│ │preşedintele completului │
├─────────┼────────────────────────────┤
│Aurel │ │
│Gheorghe │- judecător la Secţia penală│
│Ilie │ │
├─────────┼────────────────────────────┤
│Valentin │ │
│Horia │- judecător la Secţia penală│
│Şelaru │ │
├─────────┼────────────────────────────┤
│Rodica │- judecător la Secţia penală│
│Cosma │ │
├─────────┼────────────────────────────┤
│Marius │ │
│Dan │- judecător la Secţia penală│
│Foitoş │ │
├─────────┼────────────────────────────┤
│Rodica │- judecător la Secţia penală│
│Aida Popa│ │
├─────────┼────────────────────────────┤
│Lucia │ │
│Tatiana │- judecător la Secţia penală│
│Rog │ │
├─────────┼────────────────────────────┤
│Geanina │ │
│Cristina │- judecător la Secţia penală│
│Arghir │ │
├─────────┼────────────────────────────┤
│Francisca│ │
│Maria │- judecător la Secţia penală│
│Vasile │ │
└─────────┴────────────────────────────┘
S-a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală în Dosarul nr. 16.205/299/2017 (3.358/2017), prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a următoarei chestiuni de drept: „în interpretarea dispoziţiilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, pentru determinarea restului de pedeapsă rămas neexecutat în vederea aplicării tratamentului sancţionator de la art. 104 alin. (2) coroborat cu art. 43 alin. (1) din Codul penal, trebuie recalculată, începând cu data de 24.07.2012, «perioada executată efectiv» din pedeapsa din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiţionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 (prin considerarea ca executate, suplimentar, a 6 zile din pedeapsa aplicată pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare), cu efectul micşorării restului rămas neexecutat din pedeapsa anterioară“. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a fost constituit conform prevederilor art. 476 alin. (6) din Codul de procedură penală şi art. 27^5 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare. Şedinţa de judecată a fost prezidată de către preşedintele cu delegaţie al Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, doamna judecător Mirela Sorina Popescu. La şedinţa de judecată a participat doamna Valeria Maurer, magistrat-asistent în cadrul Secţiei penale, desemnat în conformitate cu dispoziţiile art. 27^6 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de doamna procuror Marilena Mincă, procuror în cadrul Secţiei judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, învederând obiectul Dosarului nr. 436/1/2018, respectiv sesizarea prin care Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală, investită cu soluţionarea Dosarului nr. 16.205/299/2017 (3.358/2017), având ca obiect apelul formulat de inculpatul G.N. împotriva Sentinţei penale nr. 734 din 20 octombrie 2017 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, pronunţată în Dosarul nr. 16.205/299/2017, solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a următoarei chestiuni de drept, respectiv „în interpretarea dispoziţiilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, pentru determinarea restului de pedeapsă rămas neexecutat în vederea aplicării tratamentului sancţionator de la art. 104 alin. (2) coroborat cu art. 43 alin. (1) din Codul penal, trebuie recalculată, începând cu data de 24.07.2012, «perioada executată efectiv» din pedeapsa din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiţionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 (prin considerarea ca executate, suplimentar, a 6 zile din pedeapsa aplicată pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare), cu efectul micşorării restului rămas neexecutat din pedeapsa anterioară“. De asemenea, a precizat că au fost transmise puncte de vedere asupra problemei de drept deduse judecăţii formulate de judecătorii instanţelor judecătoreşti de la curţile de apel Galaţi, Constanţa, Cluj, Oradea, Târgu Mureş, Bacău, Braşov, Suceava, Ploieşti, Timişoara, Bucureşti, Iaşi. Totodată, a arătat că a fost depus la data de 29 martie 2018 raportul întocmit de judecătorul-raportor, care a fost comunicat părţilor la data de 2 aprilie 2018, potrivit dispoziţiilor art. 476 alin. (9) din Codul de procedură penală. Reprezentantul Ministerului Public a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a sesizării, prevăzute de art. 475 şi următoarele din Codul de procedură penală, inclusiv sub aspectul înrâuririi pe care dezlegarea care se va da dispoziţiilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 o are asupra fondului cauzei, având în vedere că această interpretare are consecinţă cu privire la stabilirea restului de pedeapsă neexecutat, aspect care influenţează aplicarea dispoziţiilor art. 104 alin. (2) coroborat cu art. 43 alin. (1) din Codul penal. A arătat că punctul de vedere al parchetului este în sensul că, potrivit dispoziţiilor legale anterior menţionate, restul de pedeapsă rămas neexecutat în cazul persoanelor condamnate şi liberate condiţionat la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 poate fi recalculat datorită următoarelor argumente: Din interpretarea art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 şi a dispoziţiilor art. V ale Legii nr. 169/2017 rezultă că nu se face distincţie între categoriile de persoane condamnate care pot beneficia de incidenţa acestor prevederi legale. Prin urmare, legea nu distinge, astfel că, din punctul de vedere al parchetului, în raport cu momentul intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017, se pot întâlni 4 categorii de persoane condamnate care s-ar putea afla în ipoteza normei, şi anume: persoanele condamnate care sunt în cursul executării pedepsei la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017; persoanele condamnate care la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 erau liberate condiţionat şi se aflau în termenul de liberare condiţionată; persoanele liberate condiţionat, dar cu privire la care termenul se împlinise la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017, în privinţa acestora pedeapsa considerându-se executată; persoanele condamnate care executaseră integral pedeapsa înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 169/2017. A apreciat că scopul acestei legi a fost, pe de o parte, de a se asigura o reducere a populării penitenciarelor, iar, pe de altă parte, de a oferi o compensare a vătămării drepturilor. Dacă primul scop al actului normativ este acela de reducere a populaţiei din penitenciare, este evident că scopul legii este de a se aplica persoanelor încarcerate la momentul intrării sale în vigoare, dar din cel de-al doilea obiectiv al actului normativ, a apreciat că se poate trage concluzia că, prin dorinţa de a oferi această compensare, sunt avute în vedere şi persoanele care la momentul intrării în vigoare a actului normativ erau liberate condiţionat şi se aflau în termenul de liberare condiţionată, întrucât legea nu distinge. De altfel aceste persoane au fost în aceeaşi situaţie juridică, ele au executat pedeapsa în condiţii necorespunzătoare şi, prin urmare, nu s-ar justifica un tratament diferenţiat. Pe de altă parte, o astfel de concluzie se desprinde şi din evoluţia normativă a actului normativ anterior menţionat, întrucât, iniţial, aceste dispoziţii erau în capitolul dedicat liberării condiţionate, iar ulterior au fost introduse în art. 55^1 din legea privind executarea pedepselor, care se referă la condiţiile de detenţie. De asemenea, prin faptul că aplicarea acestor dispoziţii legale se repercutează asupra restului rămas neexecutat şi care atrage consecinţe din perspectiva aplicării stării de recidivă, a apreciat că au o natură mixtă, au implicit natura unei norme de drept penal, şi, nu în ultimul rând, ele operează concomitent cu liberarea condiţionată, nu se reduc exclusiv la persoanele cu vocaţie la liberarea condiţionată, pe de o parte, pentru că au fost scoase din acest capitol; pe de altă parte, aceste dispoziţii au fost aplicate independent de formularea sau nu a unei cereri de liberare condiţionată, atâta vreme cât s-a constatat incidenţa lor şi pe cale administrativă de către administraţia penitenciară, aşadar independent de procedura liberării condiţionate. A apreciat că toate acestea sunt argumente în sensul că legea nu face distincţie, reducerea restului de pedeapsă poate opera şi în cazul acestei categorii de persoane, situaţie în care restul rămas neexecutat se reduce cu zilele compensatorii şi în ipoteza săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul liberării condiţionate, ceea ce se adaugă la pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune este acest rest redus ca urmare a aplicării şi a dispoziţiilor art. 55^1 din legea privind executarea pedepselor. Preşedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, doamna judecător Mirela Sorina Popescu, a declarat dezbaterile închise, reţinându-se dosarul în pronunţare. ÎNALTA CURTE, asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizării Prin Încheierea de şedinţă din data de 14 februarie 2018 pronunţată în Dosarul nr. 16.205/299/2017 (3.358/2017) Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea dezlegării de principiu a următoarei chestiuni de drept: „în interpretarea dispoziţiilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, pentru determinarea restului de pedeapsă rămas neexecutat în vederea aplicării tratamentului sancţionator de la art. 104 alin. (2) coroborat cu art. 43 alin. (1) din Codul penal, trebuie recalculată, începând cu data de 24.07.2012, «perioada executată efectiv» din pedeapsa din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiţionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 (prin considerarea ca executate, suplimentar, a 6 zile din pedeapsa aplicată pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare), cu efectul micşorării restului rămas neexecutat din pedeapsa anterioară“. II. Expunerea succintă a cauzei Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală a fost sesizată cu apelul formulat de inculpatul G.N. împotriva Sentinţei penale nr. 734 din 20 octombrie 2017 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, pronunţată în Dosarul nr. 16.205/299/2017. Prin Sentinţa penală nr. 734 din 20 octombrie 2017 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, pronunţată în Dosarul nr. 16.205/299/2017, s-au dispus, printre altele, următoarele: În baza art. 228 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. (1) din Codul penal şi art. 396 alin. (2) şi (10) din Codul de procedură penală a fost condamnat inculpatul G.N. la pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt. În baza art. 67 alin. (1) din Codul penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din Codul penal, pe o durată de 2 (doi) ani, pedeapsa complementară urmând a se executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) din Codul penal. În baza art. 65 alin. (1) şi (3) din Codul penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din Codul penal, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată. În baza art. 104 alin. (2) teza I din Codul penal s-a revocat beneficiul liberării condiţionate din executarea pedepsei de 8 ani închisoare aplicate prin Sentinţa penală nr. 484 din 29.04.2011 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 23.05.2011, şi s-a dispus executarea restului de pedeapsă de 1.321 zile. În baza art. 104 alin. (2) teza a II-a din Codul penal raportat la art. 43 alin. (1) din Codul penal s-a adăugat la pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare, aplicată în prezenta cauză, restul de 1.321 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 484 din 29.04.2011 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 23.05.2011, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 1 an, 3 luni şi 1.321 zile închisoare. Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a reţinut că la data de 17 mai 2017 a fost înregistrat, sub nr. 16.205/299/2017, Rechizitoriul nr. 1.078/P/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti din data de 12.05.2017 prin care s-a dispus trimiterea în judecată, sub măsura preventivă a controlului judiciar, a inculpatului G.N., pentru săvârşirea infracţiunii de furt prevăzute de art. 228 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. (1) din Codul penal. În fapt, s-a reţinut că la data de 27.01.2017, în jurul orelor 10:45-10:50, inculpatul G.N. a pătruns în sala de conferinţe Alcyone situată la mezaninul hotelului Radisson Blu, din Bucureşti, Calea Victoriei nr. 63-81, sectorul 1, unde, profitând de neatenţia persoanei vătămate B.E., a sustras un telefon mobil marca Samsung Galaxy A5 Gold, prejudiciul produs fiind estimat la suma de 2.000 lei. Având în vedere că inculpatul a beneficiat de liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 8 ani închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 484 din 29.04.2011 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 23.05.2011, având un rest de pedeapsă neexecutat de 1.321 zile, instanţa a constatat incidenţa stării de recidivă postcondamnatorie. Sub aspectul individualizării pedepsei care a fost aplicată inculpatului, instanţa a avut în vedere limitele speciale ale pedepsei, reţinând că în cauză este incidentă cauza de reducere a limitelor pedepsei prevăzute de art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală privind procedura în cazul recunoaşterii vinovăţiei, precum şi criteriile stabilite prin art. 74 din Codul penal. În consecinţă, în baza art. 228 alin. (1) din Codul penal a constatat că pedeapsa aplicabilă pentru săvârşirea infracţiunii de furt este de la 6 luni la 3 ani închisoare, alternativ cu amenda, iar în urma aplicării dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, instanţa a constatat că noile limite reduse sunt închisoarea de la 4 luni la 2 ani, respectiv între 135 şi 225 zile-amendă. În aceste condiţii s-a orientat la pedeapsa principală de 1 an şi 3 luni închisoare. Având în vedere că, prin Sentinţa penală nr. 1.607 din 13.10.2014 a Judecătoriei Găeşti, rămasă definitivă prin necontestare la data de 17.10.2014, s-a dispus liberarea condiţionată a inculpatului G.N. din executarea pedepsei de 8 ani închisoare aplicate prin Sentinţa penală nr. 484 din 29.04.2011 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 23.05.2011, fapta dedusă judecăţii fiind comisă şi descoperită în interiorul termenului de supraveghere, în baza art. 104 alin. (2) teza I din Codul penal, instanţa de fond a revocat beneficiul liberării condiţionate din executarea pedepsei de 8 ani închisoare şi a dispus executarea restului de pedeapsă de 1.321 zile. În baza art. 104 alin. (2) teza a II-a din Codul penal raportat la art. 43 alin. (1) din Codul penal a adăugat la pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare, aplicată în prezenta cauză, restul de 1.321 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 484 din 29.04.2011 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 23.05.2011, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 1 an, 3 luni şi 1.321 zile închisoare. Împotriva Sentinţei penale nr. 734 din 20 octombrie 2017 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, pronunţată în Dosarul nr. 16.205/299/2017, a declarat apel în termen inculpatul G.N., solicitând, în esenţă, reindividualizarea pedepsei. La termenul din data de 14 februarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală, din oficiu, a apreciat că se impune sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a pronunţa o hotărâre care să dea o rezolvare de principiu asupra următoarei chestiuni de drept: „în interpretarea dispoziţiilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, pentru determinarea restului de pedeapsă rămas neexecutat în vederea aplicării tratamentului sancţionator de la art. 104 alin. (2) coroborat cu art. 43 alin. (1) din Codul penal, trebuie recalculată, începând cu data de 24.07.2012, «perioada executată efectiv» din pedeapsa din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiţionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 (prin considerarea ca executate, suplimentar, a 6 zile din pedeapsa aplicată pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare, cu efectul micşorării restului rămas neexecutat din pedeapsa anterioară“. III. Punctul de vedere al instanţei care a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală a reţinut că normele de drept intern apreciate a fi relevante în speţa dedusă judecăţii sunt următoarele: art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal; art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 a fost introdus prin art. I pct. 3 din Legea nr. 169/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 18 iulie 2017), art. 41 alin. (1) din Codul penal (Recidiva), art. 43 alin. (1) din Codul penal (Pedeapsa în caz de recidivă), art. 104 alin. (2)din Codul penal (Revocarea liberării condiţionate). S-a apreciat că, în interpretarea dispoziţiilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, pentru determinarea restului de pedeapsă rămas neexecutat în vederea aplicării tratamentului sancţionator de la art. 104 alin. (2) coroborat cu art. 43 alin. (1) din Codul penal, trebuie recalculată, începând cu data de 24.07.2012, „perioada executată efectiv“ din pedeapsa din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiţionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 (prin considerarea ca executate, suplimentar, a 6 zile din pedeapsa aplicată pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare, cu efectul micşorării restului rămas neexecutat din pedeapsa anterioară). S-a arătat că, după cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 55^1 alin. (1) din Legea nr. 254/2013, redate anterior, în ipoteza executării pedepsei în condiţii necorespunzătoare, la calcularea „pedepsei executate efectiv“ se are în vedere, indiferent de regimul de executare a pedepsei, ca măsură compensatorie, şi executarea pedepsei în condiţii necorespunzătoare, în sensul că „pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare, chiar dacă acestea nu sunt consecutive, se consideră executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată“. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 55^1 alin. (8) din acelaşi act normativ, „Perioada pentru care se acordă zile considerate ca executate în compensarea cazării în condiţii necorespunzătoare se calculează începând cu 24 iulie 2012“. Prin urmare, în condiţiile în care legiuitorul nu distinge, în ceea ce priveşte categoriile de persoane care beneficiază de dispoziţiile legale menţionate, între condamnaţii care se află/se aflau încă în stare de deţinere la data intrării în vigoare a normei în discuţie (introdusă prin art. I pct. 3 din Legea nr. 169/2017) şi cei care deja fuseseră liberaţi condiţionat, s-a susţinut că modalitatea de calcul al „pedepsei executate efectiv“ de la art. 55^1 alin. (1) din Legea nr. 254/2013 se aplică ori de câte ori o persoană condamnată a executat pedeapsa în condiţii necorespunzătoare, ulterior datei de 24 iulie 2012 [menţionată la art. 55^1 alin. (8) din Legea nr. 254/2013], dacă nu au fost despăgubite pentru condiţii necorespunzătoare de detenţie, în condiţiile art. VI alin. (2) din Legea nr. 169/2017. În opinia instanţei care a înaintat sesizarea, considerarea ca executate, suplimentar, a 6 zile din pedeapsa aplicată pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare se face nu numai în vederea calculării fracţiunii din pedeapsă ce trebuie executată pentru a putea fi acordată liberarea condiţionată, în condiţiile art. 99 şi 100 din Codul penal, ci şi pentru calcularea executării - ulterior datei de 24 iulie 2012 - a pedepsei pronunţate cu privire la persoana condamnată, dispoziţiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 nefiind cuprinse în capitolul VIII din lege, privind liberarea condiţionată, ci în capitolul IV, privind condiţiile de detenţie, ambele din titlul III (Executarea pedepselor privative de libertate). Recalcularea unei pedepse anterioare, începând cu data de 24 iulie 2012, din executarea căreia persoana condamnată a fost liberată condiţionat, potrivit dispoziţiilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, în cazul în care persoana este judecată pentru o nouă infracţiune, poate avea ca efect: - fie reducerea restului rămas neexecutat din pedeapsa anterioară (reţinându-se în continuare comiterea celei de-a doua infracţiuni în timpul termenului de supraveghere), situaţie în care sunt incidente dispoziţiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, având ca urmare reducerea restului de pedeapsă ce se adaugă la pedeapsa pronunţată pentru noua infracţiune săvârşită, faţă de dispoziţiile art. 5 din Codul penal; – fie înlăturarea restului rămas neexecutat sau reducerea acestuia (cu reţinerea comiterii celei de-a doua infracţiuni după împlinirea termenului de supraveghere), situaţie în care sunt incidente dispoziţiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, având drept consecinţă reţinerea stării de recidivă postexecutorie [şi majorarea cu jumătate a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, potrivit art. 43 alin. (5) din Codul penal] pentru faptele comise ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017, iar pentru faptele comise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 - numai în măsura în care pedeapsa aplicată potrivit tratamentului sancţionator de la art. 43 alin. (5) din Codul penal este mai mică decât cea aplicată potrivit dispoziţiilor art. 43 alin. (1) din Codul penal, respectându-se astfel principiul aplicării legii penale mai favorabile. IV. Punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie În urma analizei condiţiilor de admisibilitate a sesizării, efectuate în temeiul art. 475 din Codul de procedură penală, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a concluzionat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, justificat de faptul că sesizarea aparţine unei curţi de apel învestite cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă (apel) care a constatat, în cursul judecăţii, existenţa unei chestiuni de drept a cărei dezlegare nu a mai fost supusă examenului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nestatuându-se asupra ei printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii aflat în curs de soluţionare. Totodată, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a considerat că de lămurirea acestei chestiuni de drept depinde soluţionarea pe fond a cauzei în care a fost invocată deoarece categoriile de persoane susceptibile de incidenţa art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 sunt, în raport cu momentul intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017: a) persoanele condamnate aflate în curs de executare a pedepsei în condiţii de detenţie; b) persoanele condamnate liberate condiţionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 şi aflate în termenul liberării condiţionate; c) persoanele condamnate liberate condiţionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 şi aflate după expirarea termenului liberării condiţionate, deci după considerarea ca executată a pedepsei; d) persoanele condamnate care au executat, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017, integral pedeapsa în penitenciar. S-a arătat că incidenţa art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 cu privire la toate categoriile anterior menţionate este susţinută de principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, respectiv de faptul că nu se face distincţie între categoriile de persoane condamnate, beneficiare ale acestor reglementări. Totodată, s-a arătat că trebuie avut în vedere şi scopul legii - soluţie de reducere a suprapopulării din penitenciare şi de compensare a vătămării drepturilor ce rezultă din acest aspect - astfel cum s-a arătat în Expunerea de motive a Legii nr. 169/2017, de modificare a Legii nr. 254/2013. Dacă primul obiectiv vizează persoanele condamnate aflate în curs de executare în momentul intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017, cel de al doilea vizează atât categoriile precizate anterior (tuturor acestor persoane le-au fost vătămate drepturile prin executarea pedepsei în condiţii necorespunzătoare), cât şi persoanele care la momentul intrării în vigoare a actului normativ erau liberate condiţionat şi se aflau în termenul de liberare condiţionată, întrucât legea nu distinge. De altfel, situaţia acestora fiind identică (executarea pedepsei în condiţii necorespunzătoare) şi tratamentul juridic aferent acestei situaţii trebuie să fie identic, respectiv recunoaşterea beneficiului art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 tuturor categoriilor enunţate. S-a arătat că, în cauza ce face obiectul sesizării, interesează categoria persoanelor condamnate liberate condiţionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 şi aflate în cursul termenului liberării condiţionate şi care, în cursul acestui termen, săvârşesc o nouă infracţiune. În această ipoteză, prin efectul compensatoriu prevăzut de art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, pedeapsa aplicată pentru prima infracţiune, aceea din a cărei executare a fost liberat condiţionat condamnatul, va fi considerată ca executată mai devreme ca urmare a restului de pedeapsă rămas neexecutat mai mic. Acest rest de pedeapsă rămas neexecutat (cu care se va opera în urma revocării liberării condiţionate, în vederea aplicării tratamentului sancţionator) se va determina deducând din pedeapsa de executat perioada efectiv executată, precum şi perioada zilelor calculate ca executate, în considerarea condiţiilor necorespunzătoare de detenţie. Restul astfel identificat se va adăuga la pedeapsa aplicată pentru infracţiunea dedusă judecăţii şi comisă în cursul termenului de liberare condiţionată. În consecinţă, în opinia Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în interpretarea dispoziţiilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, pentru determinarea restului de pedeapsă rămas neexecutat în vederea aplicării tratamentului sancţionator de la art. 104 alin. (2) coroborat cu art. 43 alin. (1) din Codul penal, trebuie recalculată, începând cu data de 24.07.2012, „perioada executată efectiv“ din pedeapsa din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiţionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 (prin considerarea ca executate, suplimentar, a 6 zile din pedeapsa aplicată pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare, cu efectul micşorării restului rămas neexecutat din pedeapsa anterioară). V. Opiniile instanţelor judecătoreşti În conformitate cu dispoziţiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedură penală cu referire la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală s-a solicitat punctul de vedere al instanţelor judecătoreşti asupra chestiunii de drept supuse dezlegării. Au comunicat puncte de vedere asupra problemei de drept în discuţie: Curtea de Apel Galaţi, Curtea de Apel Constanţa, Curtea de Apel Cluj, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Târgu Mureş, Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Braşov, Curtea de Apel Suceava, Curtea de Apel Ploieşti, Curtea de Apel Timişoara, Curtea de Apel Bucureşti şi Curtea de Apel Iaşi care, după caz, au făcut referire şi la punctele de vedere ale unora dintre instanţele arondate. În principal s-au conturat următoarele opinii: Într-o primă opinie exprimată de Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Ploieşti, Curtea de Apel Bucureşti (opinie majoritară) Tribunalul Bucureşti (în majoritate), Tribunalul Călăraşi, Tribunalul Giurgiu, Tribunalul Ilfov, Tribunalul CaraşSeverin, Tribunalul Braşov, Tribunalul Bacău, Tribunalul Bihor, Tribunalul Teleorman, Judecătoria Moineşti s-a susţinut că pentru determinarea restului de pedeapsă rămas neexecutat în vederea aplicării tratamentului sancţionator de la art. 104 alin. (2) coroborat cu art. 43 alin. (1) din Codul penal trebuie recalculată, începând cu data de 24.07.2012, „perioada executată efectiv“ din pedeapsa din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiţionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 (prin considerarea ca executate, suplimentar, a 6 zile din pedeapsa aplicată pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare), cu efectul micşorării restului rămas neexecutat din pedeapsa anterioară. În cea de-a doua opinie exprimată de Curtea de Apel Galaţi, Curtea de Apel Braşov, Curtea de Apel Bucureşti (opinia minoritară), Tribunalul Bucureşti (în opinie minoritară), Tribunalul Ialomiţa, Tribunalul Covasna, Tribunalul Neamţ, Tribunalul Hunedoara, Judecătoria Cluj-Napoca, Judecătoria Baia Mare, Judecătoria Zalău, Judecătoria Roman, Judecătoria Botoşani (jurisprudenţă - 1 hotărâre), Judecătoria Bacău (în opinie majoritară), Judecătoria Deva - s-a apreciat că, în interpretarea dispoziţiilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, pentru determinarea restului de pedeapsă rămas neexecutat în vederea aplicării tratamentului sancţionator de la art. 104 alin. (2) coroborat cu art. 43 alin. (1) din Codul penal, nu trebuie recalculată, începând cu data de 24.07.2012, „perioada executată efectiv“ din pedeapsa din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiţionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017. În cea de-a treia opinie exprimată - Tribunalul Vaslui şi instanţele arondate, Curtea de Apel Timişoara, Tribunalul Arad, Tribunalul Constanţa, Curtea de Apel Târgu Mureş - s-a considerat că, în cazul revocării unei liberări condiţionate ce fusese dispusă înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 169/2017, se revocă întreg restul rămas neexecutat din pedeapsa anterioară, indicat în sentinţa de liberare, se aplică o nouă pedeapsă conform regulilor de la recidivă postcondamnatorie sau pluralitatea intermediară, iar problema aplicării dispoziţiilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 vizează pedeapsa astfel rezultantă şi este o chestiune ce se rezolvă în cursul executării pedepsei, în vederea calculării fracţiei pentru o nouă liberare condiţionată. Nu au exprimat un punct de vedere propriu: Curtea de Apel Iaşi, Curtea de Apel Suceava, Curtea de Apel Cluj, Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Constanţa, Curtea de Apel Alba Iulia, instanţe care au indicat doar că nu au jurisprudenţă. Curtea de Apel Craiova şi instanţele din raza sa de activitate au exprimat puncte de vedere privind primele două opinii arătate mai sus, fără a se putea decela care este opinia majoritară. VI. Examenul jurisprudenţei Instanţele la care au fost identificate hotărâri judecătoreşti în această materie sunt: Curtea de Apel Suceava (Judecătoria Botoşani - Sentinţa penală nr. 61 din 16 ianuarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 19.873/193/2017), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală - Decizia penală nr. 1.471/A din 25 octombrie 2017 pronunţată în Dosarul nr. 2.024/339/2015; Decizia penală nr. 1.517/A din 31 octombrie 2017 pronunţată în Dosarul nr. 14.411/1.748/2016; Decizia penală nr. 1.349/A din 6 octombrie 2017 pronunţată în Dosarul nr. 15.941/1.748/2016 (Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Sentinţa penală nr. 8 din 11 ianuarie 2018 pronunţată în Dosarul nr. 29.143/299/2017). VII. Jurisprudenţa relevantă a Curţii Constituţionale Nu au fost identificate decizii relevante în problema de drept supusă dezlegării. VIII. Jurisprudenţa relevantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Nu au fost identificate decizii relevante legate strict de problema de drept supusă dezlegării. IX. Jurisprudenţa relevantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului Nu a fost identificată jurisprudenţă a Curţii Europene a Drepturilor Omului privind problema de drept supusă dezlegării. A fost identificată jurisprudenţă a Curţii Europene a Drepturilor Omului - prin care se constată condiţiile improprii de detenţie din penitenciarele româneşti şi se reaminteşte faptul că acest lucru înseamnă încălcarea dispoziţiilor art. 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, menţionându-se totodată că „... nu este sarcina Curţii să stabilească ce măsuri reparatorii ar fi indicat de luat de către un stat pârât în conformitate cu obligaţiile acestuia prevăzute la art. 46 din convenţie...“, dar şi faptul că „... eforturile constante şi pe termen lung, precum adoptarea unor măsuri suplimentare, trebuie continuate pentru a ajunge la o deplină conformitate cu art. 3 şi 46 din Convenţie.“ (Cauza Iacov Stanciu c. România). X. Opinia specialiştilor consultaţi În conformitate cu dispoziţiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedură penală raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală a fost solicitată opinia scrisă a unor specialişti cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării. Au fost înaintate puncte de vedere de către Colectivul de drept penal al Catedrei de drept public din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca şi de Departamentul de drept public al Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii de Drept din Timişoara, ambele puncte de vedere fiind în sensul necesităţii recalculării perioadei efectiv executate din pedeapsa din a cărei executare a fost dispusă liberarea condiţionată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 (prin considerarea ca executate, suplimentar, a 6 zile din pedeapsă pentru fiecare 30 de zile executate efectiv în condiţii necorespunzătoare). XI. Punctul de vedere exprimat de Direcţia legislaţie, studii, documentare şi informare juridică din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Cu privire la chestiunea de drept care formează obiectul sesizării prealabile în Dosarul nr. 436/1/2018 s-a opinat că, în interpretarea dispoziţiilor art. 55^1 alin. (1) şi (8) din Legea nr. 254/2013, în cazul persoanelor liberate condiţionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017, pentru determinarea restului de pedeapsă rămas neexecutat în scopul aplicării tratamentului sancţionator prevăzut în art. 104 alin. (2) coroborat cu art. 43 alin. (1) din Codul penal trebuie recalculată, începând cu data de 24 iulie 2012, „partea efectiv executată“ din durata pedepsei închisorii - pedeapsă din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiţionat. Recalcularea se realizează în condiţiile art. 55^1 alin. (1) din Legea nr. 254/2013 (considerându-se executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare) şi are ca efect reducerea duratei restului rămas neexecutat din pedeapsa anterioară. XII. Dispoziţiile legale supuse interpretării Art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal: "ART. 55^1 Compensarea în cazul cazării în condiţii necorespunzătoare (1) La calcularea pedepsei executate efectiv se are în vedere, indiferent de regimul de executare a pedepsei, ca măsură compensatorie, şi executarea pedepsei în condiţii necorespunzătoare, caz în care, pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare, chiar dacă acestea nu sunt consecutive, se consideră executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată. (2) În sensul prezentului articol se consideră condiţii necorespunzătoare cazarea unei persoane în oricare centru de detenţie din România care a avut lipsuri la condiţiile impuse de standardele europene. (3) În sensul prezentului articol se consideră executare a pedepsei în condiţii necorespunzătoare cazarea în oricare dintre situaţiile următoare: a) cazarea într-un spaţiu mai mic sau egal cu 4 mp/deţinut, care se calculează, excluzând suprafaţa grupurilor sanitare şi a spaţiilor de depozitare a alimentelor, prin împărţirea suprafeţei totale a camerelor de deţinere la numărul de persoane cazate în camerele respective, indiferent de dotarea spaţiului în cauză; b) lipsa accesului la activităţi în aer liber; c) lipsa accesului la lumină naturală sau aer suficient ori disponibilitatea de ventilaţie; d) lipsa temperaturii adecvate a camerei; e) lipsa posibilităţii de a folosi toaleta în privat şi de a se respecta normele sanitare de bază, precum şi cerinţele de igienă; f) existenţa infiltraţiilor, igrasiei şi mucegaiului în pereţii camerelor de detenţie. (4) Dispoziţiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător şi la calcularea pedepsei executate efectiv ca măsură preventivă/pedeapsă în centrul de reţinere şi arestare preventivă în condiţii necorespunzătoare. (5) În sensul prezentului articol nu se consideră executare a pedepsei în condiţii necorespunzătoare ziua sau perioada în care persoana a fost: a) internată în infirmerii din cadrul locurilor de deţinere, în spitale din reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, a Ministerului Afacerilor Interne sau din reţeaua sanitară publică; b) în tranzit. (6) Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică în cazul în care persoana a fost despăgubită pentru condiţii necorespunzătoare de detenţie, prin hotărâri definitive ale instanţelor naţionale sau ale Curţii Europene a Drepturilor Omului, pentru perioada pentru care s-au acordat despăgubiri şi a fost transferată sau mutată într-un spaţiu de detenţie având condiţii necorespunzătoare. (7) Beneficiul aplicării dispoziţiilor alin. (1) nu poate fi revocat. (8) Perioada pentru care se acordă zile considerate ca executate în compensarea cazării în condiţii necorespunzătoare se calculează începând cu 24 iulie 2012." Art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 a fost introdus prin art. I pct. 3 din Legea nr. 169/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 18 iulie 2017), care mai prevede, la art. V, că: "(1) În termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Biroul evidenţă şi organizarea muncii din cadrul fiecărei unităţi va deschide o fişă de evidenţă pentru fiecare persoană privată de libertate în care vor fi consemnate clădirile în care a fost cazată pe parcursul pedepsei.(2) Pentru persoanele private de libertate care au început executarea pedepsei înainte de 24 iulie 2012 fişa prevăzută la alin. (1) va cuprinde numai informaţiile relevante ulterioare acestei date. (...)" De asemenea, potrivit art. VI alin. (2) din Legea nr. 169/2017, „Prevederile prezentei legi se aplică în mod corespunzător persoanei condamnate aflate temporar, la solicitarea organelor judiciare, în centrele de reţinere şi arestare preventivă potrivit art. 45 alin. (6) din Legea nr. 254/2013, cu modificările şi completările ulterioare, şi persoanei private de libertate care a executat în condiţiile art. 55^1 alin. (2) din Legea nr. 254/2013, cu modificările şi completările ulterioare, pedepse şi/sau măsuri privative de libertate în centre de reţinere şi arestare preventivă, în situaţia în care faţă de aceasta se dispune o pedeapsă privativă de libertate şi nu a fost despăgubită pentru condiţii necorespunzătoare de detenţie, prin hotărâri definitive ale instanţelor naţionale sau ale Curţii Europene a Drepturilor Omului, pentru această perioadă.“ Art. 41 alin. (1) din Codul penal (Recidiva): "Există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an şi până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie sau cu intenţie depăşită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare" Art. 43 alin. (1) din Codul penal (Pedeapsa în caz de recidivă): "Dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvârşeşte o nouă infracţiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta." Art. 104 alin. (2) din Codul penal (Revocarea liberării condiţionate): "Dacă după acordarea liberării cel condamnat a săvârşit o nouă infracţiune, care a fost descoperită în termenul de supraveghere şi pentru care s-a pronunţat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă liberarea şi dispune executarea restului de pedeapsă. Pedeapsa pentru noua infracţiune se stabileşte şi se execută, după caz, potrivit dispoziţiilor de la recidivă sau pluralitate intermediară." XIII. Opinia judecătorului-raportor Referitor la chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită, opinia judecătorului-raportor a fost în sensul de admitere a sesizării formulate de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală în Dosarul nr. 16.205/299/2017 (3.358/2017) şi, pe fond, pronunţarea unei hotărâri prealabile prin care să se stabilească că „perioada executată efectiv“ din pedeapsa din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiţionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 nu trebuie recalculată, în vederea determinării restului de pedeapsă rămas neexecutat şi aplicării tratamentului sancţionator de la art. 104 alin. (2) coroborat cu art. 43 alin. (1) din Codul penal. XIV. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Examinând sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti, raportul întocmit de judecătorul-raportor şi chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele: I. Cu privire la admisibilitatea sesizării Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală justificat de faptul că sesizarea aparţine unei curţi de apel învestite cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă (apel), care a constatat, în cursul judecăţii, existenţa unei chestiuni de drept a cărei dezlegare nu a mai fost supusă examenului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nestatuându-se asupra ei printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii aflat în curs de soluţionare. Totodată, de lămurirea acestei chestiuni de drept depinde soluţionarea pe fond a cauzei în care a fost invocată incidenţa art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 care, în raport, cu momentul intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 va determina, în speţă, existenţa sau nu a unui rest rămas neexecutat din pedeapsa anterioară, din a cărei executare inculpatul a fost liberat condiţionat, cu consecinţe asupra individualizării concrete a pedepsei. II. Cu privire la chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 55^1 alin. (1) din Legea nr. 254/2013, introduse prin Legea nr. 169/2017, dispoziţii care reglementează „compensarea în cazul cazării în condiţii necorespunzătoare“, la calcularea pedepsei executate efectiv se are în vedere, indiferent de regimul de executare a pedepsei, ca măsură compensatorie, şi executarea pedepsei în condiţii necorespunzătoare, caz în care, pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare, chiar dacă acestea nu sunt consecutive, se consideră executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată. În temeiul dispoziţiilor art. 55^1 alin. (8) din Legea nr. 254/2013, perioada pentru care se acordă zile considerate ca executate în compensarea cazării în condiţii necorespunzătoare se calculează începând cu 24 iulie 2012. În cuprinsul dispoziţiilor art. 55^1 alin. (1) şi (8) din Legea nr. 254/2013, legiuitorul nu distinge, în acordarea măsurii compensatorii, între persoanele private de libertate aflate în executarea pedepsei închisorii la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 şi persoanele liberate condiţionat şi nu limitează aplicarea dispoziţiilor art. 55^1 alin. (1) şi (8) din Legea nr. 254/2013 la persoanele private de libertate aflate în executarea pedepsei închisorii la momentul intrării în vigoare a legii menţionate. În consecinţă, în absenţa unui temei legal, persoanele liberate condiţionat anterior momentului intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 nu pot fi excluse din sfera de aplicare a dispoziţiilor art. 55^1 alin. (1) şi (8) din Legea nr. 254/2013, în ipoteza în care sunt incidente dispoziţiile art. 104 alin. (2) din Codul penal privitoare la revocarea liberării condiţionate. Totodată, evoluţia procesului legislativ care a condus la adoptarea Legii nr. 169/2017 relevă, cu claritate, voinţa legiuitorului de a nu limita aplicarea dispoziţiilor art. 55^1 alin. (1) şi (8) din Legea nr. 254/2013 la persoanele private de libertate aflate în executarea pedepsei închisorii la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 şi de a nu limita acordarea măsurii compensatorii la instituţia liberării condiţionate, aplicabilă ulterior intrării în vigoare a legii menţionate. În acest sens se remarcă faptul că, în forma iniţială a proiectului legii, aprobată în Guvern, dispoziţiile privitoare la măsura compensatorie erau incluse în capitolul consacrat liberării condiţionate din Legea nr. 254/2013, iar iniţiatorul restrângea în mod explicit aplicabilitatea acestor dispoziţii la instituţia liberării condiţionate. Modificările operate ulterior de legiuitor asupra formei iniţiale a proiectului, prin eliminarea reglementării măsurii compensatorii din capitolul consacrat liberării condiţionate şi includerea acestei reglementări în capitolul dedicat condiţiilor de detenţie, dar mai ales prin eliminarea referirii la liberarea condiţionată, reflectă voinţa acestuia de a nu restrânge aplicabilitatea dispoziţiilor art. 55^1 alin. (1) şi (8) din Legea nr. 254/2013 la persoanele private de libertate aflate în executarea pedepsei închisorii, care au vocaţia de a beneficia de liberarea condiţionată ulterior intrării în vigoare a legii menţionate. Aşadar, excluderea persoanelor liberate condiţionat anterior, din sfera de aplicare a dispoziţiilor art. 55^1 alin. (1) şi (8) din Legea nr. 254/2013, atunci când devin incidente dispoziţiile în materia revocării liberării condiţionate, ar contraveni voinţei legiuitorului, care rezultă din evoluţia procesului legislativ. Ca atare, aplicând dispoziţiile art. 55^1 alin. (1) şi (8) din Legea nr. 254/2013, instanţa de judecată trebuie să recalculeze „partea efectiv executată“ din durata pedepsei închisorii, considerând executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare începând cu 24 iulie 2012. Pe baza recalculării, instanţa de judecată determină partea considerată ca executată prin acordarea măsurii compensatorii şi reduce în mod corespunzător durata restului rămas neexecutat din pedeapsa închisorii. În ceea ce priveşte însă efectele concrete ale acestei recalculări asupra stării de recidivă, revocării sau nu a liberării condiţionate şi altele asemenea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea nu fac obiectul sesizării de faţă, motiv pentru care nu se va pronunţa asupra lor. În consecinţă, faţă de toate aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 475 şi următoarele din Codul de procedură penală, va admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 16.205/299/2017 (3.358/2017) şi va stabili că, în interpretarea dispoziţiilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, pentru determinarea restului de pedeapsă rămas neexecutat în vederea aplicării tratamentului sancţionator de la art. 104 alin. (2) coroborat cu art. 43 alin. (1) din Codul penal, trebuie recalculată - începând cu data de 24.07.2012 - perioada executată efectiv din pedeapsa din a cărei executare a fost dispusă liberarea condiţionată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 prin considerarea ca executate suplimentar a zilelor calculate ca executate în considerarea condiţiilor de detenţie necorespunzătoare. ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE În numele legii DECIDE: Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 16.205/299/2017 (3.358/2017), prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a următoarei chestiuni de drept: „în interpretarea dispoziţiilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, pentru determinarea restului de pedeapsă rămas neexecutat în vederea aplicării tratamentului sancţionator de la art. 104 alin. (2) coroborat cu art. 43 alin. (1) din Codul penal, trebuie recalculată, începând cu data de 24.07.2012, «perioada executată efectiv» din pedeapsa din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiţionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 (prin considerarea ca executate, suplimentar, a 6 zile din pedeapsa aplicată pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare), cu efectul micşorării restului rămas neexecutat din pedeapsa anterioară“. Stabileşte că, în interpretarea dispoziţiilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, pentru determinarea restului de pedeapsă rămas neexecutat în vederea aplicării tratamentului sancţionator de la art. 104 alin. (2) coroborat cu art. 43 alin. (1) din Codul penal, trebuie recalculată, începând cu data de 24.07.2012 - perioada executată efectiv din pedeapsa din a cărei executare a fost dispusă liberarea condiţionată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 prin considerarea ca executate suplimentar a zilelor calculate ca executate în considerarea condiţiilor de detenţie necorespunzătoare. Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală. Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 26 aprilie 2018. Preşedintele cu delegaţie al Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, judecător Mirela Sorina Popescu Magistrat-asistent, Valeria Maurer -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
