Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 7 din 22 aprilie 2024 referitoare la interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 5 şi ale art. 20 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, cu modificările şi completările ulterioare

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 7 din 22 aprilie 2024 referitoare la interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 5 şi ale art. 20 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, cu modificările şi completările ulterioare

EMITENT: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 502 din 30 mai 2024

Comenteaza legea

Dosar nr. 390/1/2024


┌────────────┬─────────────────────────┐
│            │- preşedintele Înaltei   │
│Corina-Alina│Curţi de Casaţie şi      │
│Corbu       │Justiţie - preşedintele  │
│            │completului              │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Carmen Elena│- preşedintele Secţiei I │
│Popoiag     │civile                   │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Marian Budă │- preşedintele delegat al│
│            │Secţiei a II-a civile    │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Elena Diana │- preşedintele Secţiei de│
│Tămagă      │contencios administrativ │
│            │şi fiscal                │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Eleni       │- preşedintele delegat al│
│Cristina    │Secţiei penale           │
│Marcu       │                         │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Irina       │- judecător la Secţia I  │
│Alexandra   │civilă                   │
│Boldea      │                         │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Ileana      │- judecător la Secţia I  │
│Ruxandra    │civilă                   │
│Tirică      │                         │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Cristina    │- judecător la Secţia I  │
│Truţescu    │civilă                   │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Dorina Zeca │- judecător la Secţia I  │
│            │civilă                   │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Maricel     │- judecător la Secţia I  │
│Nechita     │civilă                   │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Mariana     │- judecător la Secţia I  │
│Hortolomei  │civilă                   │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Carmen      │- judecător la Secţia a  │
│Trănica Teau│II-a civilă              │
├────────────┼─────────────────────────┤
│George      │- judecător la Secţia a  │
│Bogdan      │II-a civilă              │
│Florescu    │                         │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Cosmin Horia│- judecător la Secţia a  │
│Mihăianu    │II-a civilă              │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Ştefan Ioan │- judecător la Secţia a  │
│Lucaciuc    │II-a civilă              │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Valentina   │- judecător la Secţia a  │
│Vrabie      │II-a civilă              │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Iulia       │- judecător la Secţia a  │
│Manuela     │II-a civilă              │
│Cîrnu       │                         │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Andreea     │- judecător la Secţia de │
│Marchidan   │contencios administrativ │
│            │şi fiscal                │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Veronica    │- judecător la Secţia de │
│Dumitrache  │contencios administrativ │
│            │şi fiscal                │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Adriana     │- judecător la Secţia de │
│Florina     │contencios administrativ │
│Secreţeanu  │şi fiscal                │
├────────────┼─────────────────────────┤
│            │- judecător la Secţia de │
│Maria Hrudei│contencios administrativ │
│            │şi fiscal                │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Ştefania    │- judecător la Secţia de │
│Dragoe      │contencios administrativ │
│            │şi fiscal                │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Bogdan      │- judecător la Secţia de │
│Cristea     │contencios administrativ │
│            │şi fiscal                │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Gheorghe    │- judecător la Secţia    │
│Valentin    │penală                   │
│Chitidean   │                         │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Lavinia     │- judecător la Secţia    │
│Valeria     │penală                   │
│Lefterache  │                         │
└────────────┴─────────────────────────┘

    1. Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii ce formează obiectul Dosarului nr. 390/1/2024 este legal constituit conform dispoziţiilor art. 516 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi ale art. 31 alin. (4) lit. b) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările ulterioare (Regulamentul).
    2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Corina-Alina Corbu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
    3. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este reprezentat de doamna procuror-şef al Secţiei judiciare Antonia Eleonora Constantin.
    4. La şedinţa de judecată participă doamna Mihaela Lorena Repana, magistrat-asistent în cadrul Secţiilor Unite, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 32 din Regulament.
    5. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii ia în examinare recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ce formează obiectul Dosarului nr. 390/1/2024.
    6. Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că au fost depuse la dosar raportul întocmit de judecătorii-raportori, opiniile specialiştilor consultaţi, precum şi memorii amicus curiae.
    7. Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, doamna judecător Corina-Alina Corbu, preşedintele completului, acordă cuvântul asupra recursului în interesul legii reprezentantei procurorului general.
    8. Doamna procuror Antonia Eleonora Constantin solicită admiterea recursului în interesul legii, astfel cum a fost formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, susţinând motivele prezentate în scris, potrivit cărora apreciază că prima orientare jurisprudenţială este în litera şi spiritul legii, în sensul că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5 şi art. 20 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, cu modificările şi completările ulterioare, prestarea activităţii specifice, de reprezentare juridică, se poate realiza de către consilieri juridici, în calitatea lor de funcţionari publici sau de angajaţi cu contract individual de muncă, independent de înscrierea acestora în Tabloul profesional al consilierilor juridici ţinut de Colegiile Consilierilor Juridici din România. Totodată, învederează că această opinie este împărtăşită de marea majoritate a specialiştilor consultaţi, precum şi prin memoriile amicus curiae depuse la dosar, iar concluziile raportului întocmit în cauză de judecătorii-raportori sunt în acelaşi sens.
    9. Nefiind întrebări pentru reprezentanta Ministerului Public, doamna judecător Corina-Alina Corbu, preşedintele completului, declară dezbaterile închise, iar completul rămâne în pronunţare asupra recursului în interesul legii.
    ÎNALTA CURTE,
    deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:
    I. Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi obiectul recursului în interesul legii
    10. La 22 februarie 2024, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea recursului în interesul legii ce vizează următoarea problemă de drept:
    "În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5 şi art. 20 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, cu modificările şi completările ulterioare, prestarea activităţii specifice, de reprezentare juridică, se poate realiza de către consilieri juridici, în calitatea lor de funcţionari publici (în cazul unei autorităţi, instituţii publice sau persoane juridice de drept public) sau de angajaţi cu contract individual de muncă (în cazul unei instituţii sau a unei persoane juridice de drept public ori de drept privat), independent de înscrierea acestora în Tabloul profesional al consilierilor juridici ţinut de Colegiile Consilierilor Juridici din România sau, dimpotrivă, aceasta reprezintă o condiţie sine qua non pentru desfăşurarea activităţii specifice de reprezentare juridică."

    11. Recursul în interesul legii a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la aceeaşi dată, formându-se Dosarul nr. 390/1/2024, cu termen de soluţionare la 22 aprilie 2024.

    II. Dispoziţiile legale care formează obiectul sesizării
    12. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este chemată să interpreteze, în vederea aplicării unitare, următoarele prevederi legale din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 514/2003):
    "ART. 2
    Consilierul juridic poate să fie numit în funcţie sau angajat în muncă, în condiţiile legii."

    "ART. 3
    (1) Consilierul juridic numit în funcţie are statutul funcţionarului, potrivit funcţiei şi categoriei acesteia.
    (2) Consilierul juridic angajat în muncă are statut de salariat."

    "ART. 5
    Consilierii juridici pot constitui asociaţii profesionale în scopul apărării şi promovării intereselor profesionale, în condiţiile legii privind asocierea şi constituirea persoanelor juridice."

    "ART. 6
    Consilierii juridici au drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege potrivit statutului profesional şi reglementărilor legale privind persoana juridică în serviciul căreia se află sau cu care are raporturi de muncă."

    "ART. 8
    Poate fi consilier juridic acela care îndeplineşte următoarele condiţii:
    a) este cetăţean român şi are domiciliul în România;
    b) are exerciţiul drepturilor civile şi politice;
    c) este licenţiat al unei facultăţi de drept;
    d) este apt din punct de vedere medical pentru exercitarea profesiei; (...)
    e) nu se află în vreunul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute de prezenta lege."

    "ART. 8^1
    (1) Cetăţeanul unui stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European poate exercita profesia de consilier juridic în România, dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, mai puţin cea prevăzută la art. 8 lit. a). (...)"

    "ART. 20
    (1) În condiţiile prevăzute la art. 5, consilierii juridici se pot asocia în structuri judeţene, pe ramuri sau domenii de activitate, potrivit intereselor profesionale, şi, după caz, la nivel naţional, cu respectarea legii privind asociaţiile şi fundaţiile.
    (2) Formele de asociere şi organizare la nivel judeţean şi la nivel naţional sunt stabilite prin statutul asociaţiei, cerut de lege.
    (3) Constituirea asocierilor profesionale are la bază principiile constituţionale ale dreptului de asociere şi reglementările legale privind asocierea şi constituirea de persoane juridice."

    "ART. 25
    (1) Asociaţiile profesionale se vor înfiinţa şi statutele acestora se vor adopta în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
    (2) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, asociaţiile profesionale existente ale jurisconsulţilor şi consilierilor juridici îşi încetează activitatea."

    "ART. 26
    Evidenţele consilierilor juridici şi actualizarea permanentă a acestora se vor realiza de către asociaţiile profesionale la sfârşitul fiecărui an şi se vor comunica prefecturii, consiliului judeţean, instanţelor judecătoreşti, organelor de urmărire penală şi baroului din judeţul respectiv."

    III. Alte dispoziţii legale incidente
    13. Regulamentul privind recunoaşterea calificării profesionale de consilier juridic a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European ori Confederaţiei Elveţiene, în vederea admiterii şi practicării acesteia în România, aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 1.813/C/2008, cu modificările ulterioare (Regulamentul privind recunoaşterea calificării profesionale de consilier juridic a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European ori Confederaţiei Elveţiene, în vederea admiterii şi practicării acesteia în România):
    "ART. 1
    Cetăţeanul unui stat membru al Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European ori Confederaţiei Elveţiene poate practica profesia de consilier juridic în România, în condiţiile stabilite în art. 2, 3 şi 8^1 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, cu completările ulterioare."

    "ART. 2
    Aprobarea cererii de acces în profesia de consilier juridic se realizează, în conformitate cu prevederile Legii nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România, cu modificările şi completările ulterioare, şi în temeiul art. 8^1 din Legea nr. 514/2003, cu completările ulterioare, prin parcurgerea a două etape: etapa de informare şi etapa de evaluare."

    "ART. 19
    Dreptul de a exercita profesia de consilier juridic definitiv în România se acordă candidatului declarat admis la examenul pentru verificarea cunoştinţelor profesionale sau solicitantului care a făcut dovada îndeplinirii stagiului, prin ordin al ministrului justiţiei."

    "ART. 20
    (...)
    (2) Solicitantul căruia i s-a recunoscut calificarea profesională exercită profesia de consilier juridic cu titlul profesional din România."

    "ART. 23
    Compartimentul de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei ţine evidenţa cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European ori Confederaţiei Elveţiene, cărora li s-a conferit dreptul de a exercita profesia de consilier juridic în România, întocmeşte şi actualizează periodic listele, în funcţie de acordarea dreptului de a exercita această profesie unor noi persoane."

    IV. Dispoziţii statutare incidente
    14. Statutul profesiei de consilier juridic, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 29 iulie 2004, astfel cum a fost modificat prin Hotărârea nr. 4/2012 a Congresului Ordinar al Ordinului Consilierilor Juridici din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 20 iunie 2014 (Statutul profesiei de consilier juridic):
    "ART. 3
    Profesia de consilier juridic se exercită personal de către consilierul juridic înscris pe Tabloul profesional al consilierilor juridici definitivi sau stagiari, denumit în continuare Tablou, ţinut de către Colegiile Consilierilor Juridici din România."

    "ART. 4
    Consilierul juridic, în exercitarea profesiei, se supune numai Constituţiei, legii, codului de deontologie profesională şi prezentului statut al profesiei."

    "ART. 15
    Înscrierea în profesia de consilier juridic se face în mod individual, pe baza unei cereri adresate Colegiului Consilierilor Juridici pe a cărui rază teritorială domiciliază, conform regulamentului şi statutului fiecărui colegiu teritorial."

    "ART. 16
    (1) Cererea de înscriere în profesie va fi însoţită de acte care să ateste îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 8, 9 şi 10 din Legea nr. 514/2003 (...).
    (2) Colegiul teritorial verifică îndeplinirea condiţiilor generale şi speciale prevăzute de legea şi statutul profesiei şi avizează admiterea în colegiul respectiv.
    (3) După aprobarea cererii, solicitantului i se va elibera decizia de înscriere în profesie, conform vechimii sale în activităţi juridice. (...)"

    "ART. 23
    (1) La debutul exercitării profesiei, consilierul juridic efectuează, în mod obligatoriu, un stagiu de pregătire profesională, perioadă în care are calitatea de consilier juridic stagiar. (...)
    (12) Definitivarea
    După efectuarea stagiului consilierul juridic stagiar va susţine examenul de definitivare.
    Comisia de examinare după definitivat eliberează candidatului «Certificatul de promovare a examenului de definitivat» în baza căruia acesta este înscris pe Tablou cu menţiunea «definitiv». (...)"

    "ART. 26
    (...) (2) Consilierul juridic definitiv sau stagiar, în vederea exercitării profesiei, se va înscrie pe Tabloul ţinut de colegiul teritorial. (...)"

    "ART. 27
    Tabloul anual
    (1) Colegiul teritorial are obligaţia să întocmească anual Tabloul, cu menţionarea numelui şi a prenumelui, codului unic de înregistrare, a poziţiei profesionale, respectiv stagiar sau definitiv, precum şi a situaţiei în ceea ce priveşte exercitarea profesiei (exclus, suspendat etc.).
    (2) Prin grija colegiului teritorial, Tabloul anual şi modificările intervenite sunt comunicate O.C.J.R. şi instituţiilor prevăzute de lege."

    "ART. 29
    (1) Consilierii juridici care la data intrării în vigoare a Legii nr. 514/2003 au debutat în profesie, indiferent de vechimea în activitatea juridică, sunt trecuţi pe Tablou cu menţiunea «definitiv».
    (2) Consilierii juridici care de la data intrării în vigoare a Legii nr. 514/2003 nu pot face dovada debutului în profesie anterior acestei date sunt trecuţi pe Tablou cu menţiunea «stagiar».
    (3) Licenţiatul unei facultăţi de drept care solicită înscrierea în profesia de consilier juridic şi are o vechime de minimum 5 ani în alte profesii juridice va fi trecut pe Tablou cu menţiunea «definitiv"

    "ART. 61
    (1) Colegiul teritorial este organizaţia profesională creată pentru toţi consilierii juridici asociaţi în această formă de organizare dintr-un judeţ sau din municipiul Bucureşti, indiferent de ramura, domeniul de activitate ori locul exercitării profesiei, ce asigură organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic în mod unitar şi apără drepturile şi interesele legitime ale consilierilor juridici.
    (2) Colegiul teritorial este persoană juridică de interes general şi are sediul în oraşul de reşedinţă al judeţului, respectiv în municipiul Bucureşti. (...)
    (5) Colegiul teritorial activează în baza statutului propriu."

    "ART. 65
    Colegiile teritoriale înfiinţate după constituirea O.C.J.R. devin membre cu drepturi şi obligaţii egale prin asociere."

    "ART. 67
    (1) O.C.J.R. este formată din toate colegiile consilierilor juridici din România şi cuprinde toţi consilierii juridici înscrişi în Tabloul acestora, cu drept de exercitare a profesiei de consilier juridic şi are drept scop organizarea unitară a exercitării profesiei de consilier juridic în România.
    (2) O.C.J.R. este persoană juridică de interes general, are patrimoniu şi buget propriu. (...)"

    "ART. 71
    Congresul O.C.J.R. are competenţele prevăzute în Statutul O.C.J.R."

    "ART. 86
    Prezentul statut va fi pus în aplicare astfel:
    a) în termen de 30 de zile de la adoptarea prezentului statut, conducerile colegiilor vor înainta O.C.J.R. datele şi documentele necesare înscrierii în evidenţe a consilierilor juridici definitivi şi stagiari;
    b) în termen de 45 de zile de la adoptarea statutului, Consiliul O.C.J.R. şi comisiile O.C.J.R. vor adopta regulamentele profesionale care vor fi comunicate colegiilor teritoriale;
    c) prezentul statut va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 514/2003."

    "ART. 87
    După publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentului statut, consultanţa, redactarea, avizarea pentru legalitate şi contrasemnarea actelor juridice, asistenţa şi reprezentarea juridică a instituţiilor, autorităţilor publice, a persoanelor juridice se vor realiza numai de către consilierii juridici înscrişi în Tablou."

    "ART. 92
    Prezentul statut a fost adoptat de Congresul Extraordinar al Colegiilor Consilierilor Juridici din România din data de 6 martie 2004, prin reprezentanţii legali, şi intră în vigoare la data adoptării, urmând a fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I."

    V. Orientările jurisprudenţiale divergente
    15. Autorul sesizării a arătat că, în urma analizării practicii judiciare existente la nivel naţional, a rezultat că problema de drept a fost soluţionată diferit de către instanţele judecătoreşti.
    16. Astfel, într-o primă orientare jurisprudenţială, s-a considerat că dispoziţiile art. 5 şi ale art. 20 din Legea nr. 514/2003 nu impun consilierilor juridici, drept condiţie pentru prestarea activităţii specifice, ca aceştia să fie înscrişi pe Tabloul profesional al consilierilor juridici ţinut de Colegiile Consilierilor Juridici din România, întrucât prevederile respective din Legea nr. 514/2003 conferă consilierilor juridici opţiunea de a face parte dintr-o asociaţie profesională, şi nicidecum nu instituie o obligaţie în acest sens.
    17. Ca răspuns la criticile ridicate de părţile aflate în litigiu privind nerespectarea dispoziţiilor Statutului profesiei de consilier juridic, act publicat în Monitorul Oficial al României, instanţele au menţionat că prevederile din Legea nr. 514/2003 care fac trimitere la organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic în condiţii similare profesiei de avocat sunt insuficiente, neclare sau mult prea vagi pentru a se institui un paralelism viabil între cele două profesii; în plus, interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor unei legi nu se pot face în baza unor completări introduse prin acte cu putere infralegală, adoptate de o asociaţie profesională.
    18. În consecinţă, instanţele care s-au raliat acestei orientări jurisprudenţiale au respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii de reprezentant a persoanelor care au compărut în procese în calitate de consilier juridic, chiar dacă nu făceau parte dintr-un colegiu al consilierilor juridici şi nici nu erau înscrişi în Tabloul profesional al consilierilor juridici.
    19. În sensul acestei orientări jurisprudenţiale s-au ataşat hotărâri definitive pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, Tribunalul Bucureşti, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, Curtea de Apel Ploieşti, Tribunalul Suceava, Curtea de Apel Braşov, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj şi Tribunalul Iaşi.
    20. Opinia contrară a instanţelor, în cea de-a doua orientare jurisprudenţială, a fost în sensul că exercitarea profesiei de consilier juridic nu se poate realiza doar în virtutea numirii în această funcţie sau în baza unui contract individual de muncă, ci este necesară, în prealabil, dobândirea calităţii de consilier juridic, în condiţiile Legii nr. 514/2003 şi ale Statutului profesiei de consilier juridic.
    21. La solicitarea părţii adverse ori din oficiu, instanţele judecătoreşti au pus în vedere persoanelor care au compărut în procese în calitate de consilieri juridici să facă dovada acestei calităţi, în sensul că fac parte dintr-un colegiu al consilierilor juridici şi că sunt înscrişi în Tabloul profesional al consilierilor juridici ţinut de Colegiile Consilierilor Juridici din România.
    22. Referitor la susţinerile că dispoziţiile Legii nr. 514/2003 nu impun obligaţia asocierii într-un colegiu al consilierilor juridici şi, în mod evident, nici obligaţia respectării statutului unui asemenea colegiu, instanţele au reţinut dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 514/2003, în temeiul cărora „Consilierii juridici au drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege potrivit statutului profesional şi reglementărilor legale privind persoana juridică în serviciul căreia se află sau cu care are raporturi de muncă“, coroborate cu dispoziţiile art. 3 din Statutul profesiei de consilier juridic şi cu aspectele reţinute la paragraful 28 din Decizia nr. 9 din 4 aprilie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 26 mai 2016.
    23. Instanţele care au adoptat această orientare jurisprudenţială au admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant, în sensul art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, a celor care nu au făcut dovada apartenenţei la un colegiu al consilierilor juridici şi înscrierii pe tabloul profesional, cu toate consecinţele decurgând din această soluţie: anularea cererilor de chemare în judecată, anularea căilor de atac, imposibilitatea de a reprezenta părţile şi de a formula concluzii în instanţă.
    24. În sensul acestei orientări jurisprudenţiale s-au pronunţat Tribunalul Bucureşti, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, Tribunalul Suceava, Tribunalul Vaslui şi Tribunalul Hunedoara, aşa cum rezultă din hotărârile judecătoreşti definitive ataşate la memoriul de recurs în interesul legii.

    VI. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale
    25. Prin Decizia nr. 101 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 12 mai 2014, Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 514/2003, reţinând că „(...) profesia de consilier juridic, nefiind o profesie liberală asemenea celei de avocat, nu poate fi exercitată decât în limitele cadrului legal al raportului de serviciu (în condiţiile prevăzute de Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici) sau al raportului juridic de muncă (în urma încheierii unui contract individual de muncă în conformitate cu prevederile Codului muncii)“.
    26. A fost identificată, de asemenea, Decizia Curţii Constituţionale nr. 242 din 9 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 13 aprilie 2006, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Statutului profesiei de consilier juridic, în ansamblu, cu motivarea că art. 146 din Constituţia României, enumerând atribuţiile Curţii Constituţionale, prevede la lit. d) că aceasta „hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial; (...)“, dispoziţie preluată şi de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, iar statutul criticat nu se încadrează în aceste categorii de acte normative.

    VII. Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului
    27. Prin Hotărârea din 8 martie 2011, pronunţată în Cauza Colegiul Consilierilor Juridici Argeş împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât că a fost încălcat art. 11 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cu privire la dreptul de asociere, reiterând faptul că aptitudinea de a înfiinţa o entitate juridică care să funcţioneze colectiv într-un domeniu de interes reciproc este unul dintre cele mai importante aspecte ale dreptului de asociere.

    VIII. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
    28. În legătură cu problema de drept ce face obiectul prezentului recurs în interesul legii sunt de menţionat următoarele decizii pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în mecanismele de unificare a practicii judiciare:
    29. Prin Decizia nr. 9 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 26 mai 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea formulată de Tribunalul Braşov - Secţia I civilă şi a stabilit că: „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cererea de chemare în judecată şi reprezentarea convenţională a persoanei juridice în faţa instanţelor de judecată nu se pot face prin mandatar persoană juridică, nici prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urmă.“
    30. În acest sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a arătat la paragraful 28 că „(...) anumite activităţi juridice, cum sunt cele de reprezentare juridică, de redactare a unor acte juridice, de formulare de acţiuni, de exercitare şi motivare a căilor de atac, pot fi îndeplinite de consilierii juridici, dar prestarea unor astfel de activităţi le este permisă numai în condiţiile reglementate prin art. 1-4 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, cu completările ulterioare, adică în calitatea lor de funcţionari publici sau de angajaţi, cu contract individual de muncă, la o persoană juridică de drept public sau privat.“
    31. Prin Decizia nr. XXII din 12 iunie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 20 noiembrie 2006, a fost admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 46 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi s-a stabilit că: „Cererile de autorizare a constituirii şi de înmatriculare a societăţilor comerciale de consultanţă, asistenţă şi reprezentare juridică sunt inadmisibile.“
    32. La pronunţarea acestei decizii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite a avut în vedere următoarele:
    "Potrivit art. 2 din Legea nr. 514/2003, «consilierul juridic poate să fie numit în funcţie sau angajat în muncă, în condiţiile legii», iar în conformitate cu art. 3 din aceeaşi lege, «consilierul juridic numit în funcţie are statutul funcţionarului», cel angajat în muncă având «statut de salariat».
    Aşadar, profesia de consilier juridic se exercită fie pe baza unui raport de serviciu, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, fie pe baza unui raport juridic de muncă, în urma încheierii unui contract individual de muncă în conformitate cu reglementările din Codul muncii.
    (...) profesia de consilier juridic, nefiind o profesie liberală, cum este aceea de avocat, nu poate fi exercitată decât în limitele cadrului legal al raportului de serviciu sau al raportului juridic de muncă.
    (...) prin art. 20 alin. (2) din Legea nr. 514/2003 s-a prevăzut că «formele de asociere şi organizare la nivel judeţean şi la nivel naţional sunt stabilite prin statutul asociaţiei, cerut de lege», dar prin alin. (3) al aceluiaşi articol o atare asociere este condiţionată de concordanţa cu principiile constituţionale ale dreptului de asociere şi cu reglementările legale de ansamblu privind asocierea şi constituirea de persoane juridice.
    Ca urmare, prevederea în art. 21 din Statutul profesiei de consilier juridic, adoptat de Congresul Extraordinar al Colegiilor Consilierilor Juridici din România din data de 10 martie 2004, potrivit căreia funcţionarea persoanei juridice înfiinţate în baza Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, constituită de către unul sau mai mulţi consilieri juridici înscrişi în Tabloul ţinut de colegiile teritoriale, cu caracter de societate profesională, este condiţionată de avizul de principiu dat de colegiul teritorial, care trebuie să verifice, între altele, ca «obiectul de activitate să fie unic, respectiv activităţi juridice (consultanţă şi reprezentare juridică, exclusiv activităţi atribute speciale ale altor profesii juridice) cod CAEN 7411», contravine prevederilor limitative din Legea nr. 514/2003 (...)."

    33. Cu privire la aceeaşi problemă de drept ce face obiectul prezentului recurs în interesul legii, sunt de menţionat şi următoarele decizii pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal:
    34. Prin Decizia nr. 64 din 12 ianuarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 493/32/2010, s-au reţinut următoarele:
    "Se constată, în primul rând, că în Lista profesiilor reglementate în România, menţionate în anexa nr. 2 la Legea nr. 200/2004, figurează la punctul A lit. t) profesia de consilier juridic, iar în Lista autorităţilor competente corespunzătoare fiecărei profesii reglementate în România, menţionate în anexa nr. 3 la Legea nr. 200/2004, este nominalizat, la punctul A lit. t), Ministerul Justiţiei, pentru profesia de consilier juridic. (...)
    Instanţa de fond a statuat în mod justificat că apărările reclamantului întemeiate pe prevederile Statutului profesiei de consilier juridic nu pot fi reţinute, întrucât prin raportare la Uniunea Naţională a Barourilor din România care este o persoană juridică de interes public, înfiinţată prin Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Uniunea Colegiilor Consilierilor Juridici din România nu are statutul unui organism profesional, cu atribuţii recunoscute prin Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic de autoreglementare şi de organizare a profesiei de consilier juridic (inclusiv de recunoaştere a calificărilor profesionale în spaţiul comunitar).
    Într-adevăr, conform art. 20 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, consilierii juridici se pot asocia în structuri judeţene, pe ramuri sau domenii de activitate, potrivit intereselor profesionale, şi, după caz, la nivel naţional, cu respectarea legii privind asociaţiile şi fundaţiile, iar formele de asociere şi organizare la nivel judeţean şi la nivel naţional sunt stabilite prin statutul asociaţiei, cerut de lege; constituirea asocierilor profesionale are la bază principiile constituţionale ale dreptului la asociere şi reglementările legale privind asocierea şi constituirea de persoane juridice. Asociaţiile profesionale ale consilierilor juridici urmau a fi înfiinţate, potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 514/2003, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a legii, acelaşi termen fiind stabilit şi pentru adoptarea statutelor acestor asociaţii.
    Prin urmare, spre deosebire de structurile asociative naţionale ale consilierilor juridici, Uniunii Naţionale a Barourilor din România nu îi sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aceasta nefiind o asociaţie în sensul art. 9 din Constituţia României şi al art. 11 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ci un organism profesional, desemnat ca atare prin lege. (...)"

    35. Prin Decizia nr. 4.285 din 14 octombrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 5.097/2/2008, s-a reţinut:
    "Potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, recunoaşterea unei federaţii de utilitate publică se poate face doar prin hotărâre de Guvern, cu respectarea condiţiilor şi a procedurii prevăzute în art. 38-45 din ordonanţa menţionată (...).
    În consecinţă, în lipsa statutului de utilitate publică, Federaţia (...) nu se poate înscrie în teza finală a art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, pentru a fi asimilată autorităţilor publice, iar actele emise de aceasta, inclusiv statutul, nu pot fi considerate acte administrative.
    De altfel, potrivit art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000, actele juridice de constituire a asociaţiilor, inclusiv ale federaţiilor, sunt guvernate de legea civilă, fiind rezultatul unui acord de voinţă, astfel că statutul - chiar şi în cazul existenţei caracterului de utilitate publică a persoanei juridice de drept privat - nu poate fi un act administrativ, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ."

    IX. Opinia procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
    36. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat ca fiind în litera şi spiritul legii prima orientare jurisprudenţială, în sensul că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5 şi art. 20 din Legea nr. 514/2003, prestarea activităţii specifice, de reprezentare juridică, se poate realiza de către consilieri juridici, în calitatea lor de funcţionari publici (în cazul unei autorităţi, instituţii publice sau persoane juridice de drept public) sau de angajaţi cu contract individual de muncă (în cazul unei instituţii sau al unei persoane juridice de drept public ori de drept privat), independent de înscrierea acestora în Tabloul profesional al consilierilor juridici ţinut de Colegiile Consilierilor Juridici din România.
    37. În argumentarea acestei opinii, s-a arătat că, din coroborarea dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi (5), art. 16 alin. (1), art. 41 alin. (1), art. 40 alin. (1) şi ale art. 124 din Constituţia României, rezultă că instanţele judecătoreşti, ca autoritate publică învestită cu prerogativa înfăptuirii actului de justiţie, trebuie să respecte, cu prioritate, principiile statului de drept; or, unul dintre fundamentele statului de drept este reprezentat de caracterul universal şi obligatoriu al legilor. În interpretarea şi aplicarea legilor, instanţele judecătoreşti trebuie să se asigure că hotărârile sunt în litera şi spiritul normelor de drept incidente în litigiu, iar prin soluţiile pronunţate nu se încalcă principiul referitor la supremaţia Constituţiei şi garanţiile constituţionale privind libertăţile fundamentale şi drepturile cetăţeneşti (nediscriminarea, dreptul la muncă, libertatea de asociere).
    38. În problema de drept ce formează obiectul prezentului recurs în interesul legii, Ministerul Public a apreciat că instanţele judecătoreşti care au adoptat prima orientare jurisprudenţială au acţionat corect, în lumina dispoziţiilor art. 124 din Constituţie, întrucât au analizat condiţiile exercitării profesiei de consilier juridic din perspectiva unicului act normativ care prezintă putere de lege în această materie - Legea nr. 514/2003.
    39. Instanţele judecătoreşti care au adoptat cea de-a doua orientare jurisprudenţială au dat prevalenţă statutului profesional şi, în esenţă, au considerat că ar trebui puse sub semnul echivalenţei condiţiile de organizare şi exercitare a profesiei de consilier juridic şi condiţiile de organizare şi exercitare a profesiei de avocat, chestiune care contravine prevederilor Legii nr. 514/2003.
    40. Conform art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, „Persoanele juridice pot fi reprezentate convenţional în faţa instanţelor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat, în condiţiile legii“.
    41. O analiză comparativă a Legii nr. 514/2003, care reglementează profesia de consilier juridic, şi a Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 51/1995), ce reglementează profesia de avocat, relevă argumente extrem de solide în susţinerea primei orientări jurisprudenţiale şi demontează argumentele regăsite în susţinerea celei de-a doua orientări jurisprudenţiale.
    42. De asemenea, în ceea ce priveşte statutele celor două profesii, se observă că Statutul profesiei de avocat, adoptat prin Hotărârea Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România nr. 64/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 898 din 19 decembrie 2011, cu modificările şi completările ulterioare (Statutul profesiei de avocat), deşi este un act infralegal, se aplică tuturor avocaţilor şi produce consecinţe juridice importante, fiind adoptat în temeiul legii, de către un for prevăzut de lege (Congresul avocaţilor), ce are acordată prin lege această atribuţie, în timp ce Statutul profesiei de consilier juridic, deşi în mod procedural a fost adoptat conform dispoziţiilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 514/2003, în concret aduce completări nepermise la norme cu putere de lege şi, în niciun caz, nu poate produce consecinţele juridice previzionate de forul care l-a adoptat (Congresul Extraordinar al Colegiilor Consilierilor Juridici din România), în sensul ca statutul să fie aplicabil tuturor consilierilor juridici, întrucât forul care l-a adoptat aparţine unei asociaţii profesionale care nu cuprinde decât o parte din consilierii juridici, forul nu este prevăzut de lege şi nici nu are acordată prin lege atribuţia de adoptare a statutului profesiei.
    43. Examinarea critică a dispoziţiilor celor două legi în discuţie (Legea nr. 514/2003 şi Legea nr. 51/1995) conduce, din punctul de vedere al Ministerului Public, la lămurirea problemei de drept care a fost soluţionată neunitar de către instanţele judecătoreşti - mai exact, în ce măsură exercitarea profesiei specifice, de consilier juridic, este supusă rigorilor de organizare prevăzute de lege pentru exercitarea profesiei de avocat.
    44. Nu se pot stabili condiţii suplimentare pentru exercitarea profesiei de consilier juridic nici prin analogii forţate cu Legea nr. 51/1995, nici prin dispoziţiile unui act cu putere infralegală - Statutul profesiei de consilier juridic - care nu este opozabil erga omnes, ci membrilor asociaţiei profesionale care l-a adoptat, şi nu conţine doar norme praeter legem sau secundum legem (în suplinirea sau în executarea legii), ci adaugă nepermis la lege, devenind astfel un veritabil act contra legem.
    45. Conform art. 8 din Legea nr. 514/2003, orice persoană care îndeplineşte condiţiile cumulative menţionate în respectivul text de lege are dreptul să devină consilier juridic, însă dobândirea efectivă a calităţii de consilier juridic a generat controverse. Conform art. 2 din Legea nr. 514/2003, calitatea de consilier juridic se dobândeşte prin numire în funcţie sau prin angajare în muncă, după caz; accesul în profesia de consilier juridic nu este condiţionat de vreo formalitate sau examen prealabil, astfel cum este situaţia celor care doresc să devină avocaţi şi, în consecinţă, trebuie să participe la examenele organizate de Uniunea Naţională a Barourilor din România (U.N.B.R.), în condiţiile Legii nr. 51/1995.
    46. În mod corespunzător, consilierii juridici pot, în condiţiile art. 20 din Legea nr. 514/2003 şi cu respectarea legislaţiei specifice privind asociaţiile şi fundaţiile, să constituie structuri la nivel judeţean sau la nivel naţional, pe anumite ramuri sau domenii de activitate, potrivit intereselor profesionale, dar în mod evident legiuitorul nu a vizat să instituie o obligaţie în acest sens.
    47. În cazul avocaţilor, art. 1 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 51/1995 statuează:
    "(2) Profesia de avocat se exercită numai de avocaţii înscrişi în tabloul baroului din care fac parte, barou component al Uniunii Naţionale a Barourilor din România, denumită în continuare U.N.B.R.
(3) Constituirea şi funcţionarea de barouri în afara U.N.B.R. sunt interzise. Actele de constituire şi de înregistrare ale acestora sunt nule de drept. Nulitatea poate fi constatată şi din oficiu."

    48. Este lesne de observat că Statutul profesiei de consilier juridic reflectă dispoziţiile Legii nr. 51/1995. Acest statut prezintă însă două vicii majore: pe de o parte, toate prevederile care limitează dreptul de exercitare a profesiei de consilier juridic sunt contrare literei şi spiritului Legii nr. 514/2003, iar, pe de altă parte, spre deosebire de U.N.B.R., asociaţia consilierilor juridici care a adoptat statutul în discuţie nu are niciun fel de îndrituire să stabilească condiţiile de organizare şi exercitare a profesiei de consilier juridic şi, pe deasupra, să îşi aroge poziţia de unică formă asociativă a consilierilor juridici.
    49. În mod evident, problema principală a Statutului profesiei de consilier juridic este reprezentată de lipsa de legitimitate a forului care l-a adoptat.
    50. În privinţa avocaţilor, Legea nr. 51/1995 stabileşte imperativ ca avocaţii să fie înscrişi într-un barou constituit la nivel de judeţ, iar respectivul barou să facă parte din U.N.B.R.
    51. Conform art. 60 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 51/1995, Congresul avocaţilor este organ de conducere al U.N.B.R., iar potrivit art. 63 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 51/1995, una dintre atribuţiile Congresului avocaţilor este să adopte şi să modifice statutul profesiei de avocat.
    52. În ceea ce priveşte consilierii juridici, prevederile art. 5 şi ale art. 20 din Legea nr. 514/2003 prevăd că aceştia pot constitui asociaţii profesionale, la nivel naţional sau judeţean, pe ramuri sau domenii de activitate, fără să impună însă vreo obligaţie în acest sens. În aceste condiţii, Statutul profesiei de consilier juridic adoptat de Congresul Extraordinar al Colegiilor Consilierilor Juridici din România nu poate fi sub nicio formă opozabil consilierilor juridici care nu fac parte din respectivele colegii.
    53. Cu referire la faptul că dispoziţiile din Statutul profesiei de consilier juridic sunt contrare Legii nr. 514/2003, Ministerul Public a indicat punctual doar următoarele două chestiuni care constituie adăugiri nepermise la conţinutul actului normativ, astfel cum acesta a fost elaborat de legiuitor: (i) afilierea la un colegiu al consilierilor juridici şi înscrierea pe tabloul profesional, prevăzute în statut drept condiţii pentru dobândirea calităţii de consilier juridic şi (ii) impunerea susţinerii unui examen de definitivare în profesie la sfârşitul stagiului, pe modelul examenului de definitivare în profesia de avocat, care să fie organizat de către Ordinul Consilierilor Juridici din România.
    54. Această ultimă chestiune (dezideratul de a se impune un examen de definitivare în profesia de consilier juridic sub auspiciile Ordinului Consilierilor Juridici din România) este unul dintre elementele care explică modul defectuos în care a fost interpretată şi aplicată Legea nr. 514/2003; s-a încercat o echivalare între consilieri juridici şi avocaţi, fără a se lua în calcul principala diferenţă între cele două profesii, şi anume faptul că avocaţii desfăşoară o activitate de interes public, dar esenţialmente liberală, fiind astfel necesară reglementarea strictă a profesiei printr-un sistem intern de conducere, coordonare şi control (sistem format din barouri şi U.N.B.R.), pe când consilierii juridici îşi desfăşoară activitatea - tot de interes public - sub supravegherea angajatorului (fie că vorbim de o autoritate de stat, de o instituţie publică sau de o societate cu personalitate juridică).
    55. De aceea, Ministerul Public a apreciat că sunt nefondate soluţiile potrivit cărora, în lipsa afilierii la un colegiu, consilierii juridici eludează efectuarea stagiului profesional şi definitivarea în profesie, întrucât din interpretarea sistematică a Legii nr. 514/2003 rezultă că revin angajatorului obligaţiile de a organiza stagiul profesional şi de a certifica definitivarea în profesie a consilierului juridic aflat în slujba sa - obligaţii care, în situaţia avocaţilor stagiari, revin structurilor profesionale prevăzute de lege (barouri, U.N.B.R., Institutul Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor).
    56. La fel de nefondate sunt obiecţiunile în sensul că, nefiind afiliaţi la un colegiu, consilierii juridici eludează răspunderea pentru activitatea profesională, întrucât din dispoziţiile art. 17 şi art. 22 din Legea nr. 514/2003 rezultă că, pentru modul de îndeplinire a îndatoririlor de serviciu, consilierul juridic răspunde, primordial, în faţa persoanei juridice în slujba căreia se află - spre deosebire de avocaţi, care răspund primordial în faţa organelor de conducere ale profesiei.
    57. În consecinţă, nu există temei legal sau raţiune logico-juridică pentru care consilierilor juridici care nu sunt afiliaţi la un colegiu şi nu sunt înscrişi pe tabloul profesional să le fie refuzat dreptul de a reprezenta în instanţă persoane juridice, conform art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
    58. O soluţie în sens contrar ar însemna un act de discriminare, o încălcare a dreptului la muncă şi, nu în ultimul rând, o contorsionare a libertăţii de asociere într-o obligaţie de asociere.

    X. Opinia specialiştilor consultaţi
    59. La solicitarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, formulată în temeiul dispoziţiilor art. 516 alin. (6) din Codul de procedură civilă, au fost transmise următoarele opinii scrise cu privire la problema de drept ce formează obiectul recursului în interesul legii:
    60. Specialiştii din cadrul Institutului Naţional al Magistraturii, Facultăţii de Drept a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca şi Ministerului Justiţiei, precum şi U.N.B.R. au apreciat că înscrierea consilierului juridic în Tabloul profesional al consilierilor juridici definitivi sau stagiari ţinut de Colegiile Consilierilor Juridici din România nu constituie o condiţie pentru dobândirea dreptului de exercitare a profesiei de consilier juridic.
    61. În acest sens, s-a arătat că statutul asociaţiei profesionale nu poate fi opozabil erga omnes, ci doar inter partes membrilor asociaţiei profesionale care l-au adoptat şi nu poate impune afilierea obligatorie, respectiv nu poate limita exerciţiul activităţii de consilier juridic doar de către persoanele care sunt înscrise pe Tabloul profesional al consilierilor juridici ţinut de Colegiile Consilierilor Juridici din România. Această condiţie impusă exclusiv prin statut şi neprevăzută în lege nu poate fi considerată obligatorie.
    62. Prin urmare, s-a considerat că prima orientare jurisprudenţială este cea corectă, potrivit căreia dispoziţiile art. 5 şi art. 20 din Legea nr. 514/2003 trebuie interpretate în sensul că prestarea activităţii specifice, de reprezentare juridică, se poate realiza de către consilieri juridici, în calitatea lor de funcţionari publici (în cazul unei autorităţi, instituţii publice sau persoane juridice de drept public) sau de angajaţi cu contract individual de muncă (în cazul unei instituţii sau a unei persoane juridice de drept public ori de drept privat), independent de înscrierea acestora în Tabloul profesional al consilierilor juridici ţinut de Colegiile Consilierilor Juridici din România, aceasta nereprezentând o condiţie sine qua non pentru desfăşurarea activităţii specifice de reprezentare juridică.
    63. Cadrele didactice de la Facultatea de Drept - Departamentul de Drept privat din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara, implicate în formularea unei opinii juridice cu privire la problema de drept ce face obiectul prezentului recurs în interesul legii, au exprimat puncte de vedere diferite, majoritatea apreciind ca fiind justificată prima orientare jurisprudenţială, fiind exprimată şi o opinie în sensul că soluţia corectă este cea din a doua orientare jurisprudenţială, pe considerentul că Legea nr. 514/2003 se completează cu prevederile din Statutul profesiei de consilier juridic, care detaliază în mod concret felul în care se exercită profesia de consilier juridic, cât şi drepturile şi obligaţiile acestuia.
    64. Cea de-a doua orientare jurisprudenţială a fost apreciată ca fiind în litera şi spiritul legii şi de către Federaţia Ordinul Consilierilor Juridici din România şi Colegiul Consilierilor Juridici Satu Mare care, prin punctele de vedere transmise, au arătat că profesia de consilier juridic este reglementată, se organizează şi se exercită conform prevederilor Legii nr. 514/2003 şi ale Statutului profesiei de consilier juridic, care fac o paralelă cu legea şi statutul profesiei de avocat, astfel că se impune ca exercitarea activităţii specifice profesiei de consilier juridic să se facă numai de către persoanele înscrise în Tabloul profesional al consilierilor juridici ţinut de Colegiile Consilierilor Juridici din România.
    65. În ceea ce priveşte Statutul profesiei de consilier juridic, emis de Uniunea Colegiilor Consilierilor din România, Institutul Naţional al Magistraturii a menţionat, în punctul de vedere înaintat, că acesta nu constituie un act administrativ cu caracter normativ, din moment ce nu este emis de o autoritate publică, ci de o uniune de asociaţii.
    66. Un astfel de statut adoptat de Congresul Extraordinar al Colegiilor Consilierilor Juridici din România (entitate ce nu reuneşte totalitatea consilierilor juridici din ţară) este, astfel, cel mult opozabil consilierilor ce fac parte din Congres, dar nu şi instanţelor de judecată ori celorlalţi consilieri juridici.
    67. La rândul său, Ministerul Justiţiei a subliniat faptul că prezintă relevanţă următoarele aspecte:
    - Statutul profesiei de consilier juridic a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, fără respectarea dispoziţiilor Legii nr. 202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al României, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 202/1998);
    – adoptarea unui eventual statut trebuie să parcurgă etapele prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000), ca statut al unei anumite asociaţii;
    – de asemenea, art. 57 alin. (3) din Statutul profesiei de consilier juridic instituie obligaţii pentru persoanele juridice şi instituţiile publice, deşi legea nu le prevede;
    – Statutul profesiei de consilier juridic instituie şi alte obligaţii pentru consilierii juridici, neprevăzute de lege (primirea în profesie pe baza unei cereri adresate Colegiului Consilierilor Juridici pe a cărui rază teritorială domiciliază, plata unei taxe de înscriere în profesia de consilier juridic, purtarea robei, instituirea legitimaţiei de consilier juridic, a insignei, ştampilelor profesionale etc.).

    68. Cadrele didactice ale Facultăţii de Drept a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca au apreciat că natura juridică a Statutului profesiei de consilier juridic este similară cu aceea a diverselor statute adoptate de federaţiile sportive, care nu sunt acte administrative veritabile, nici din perspectivă organică şi formală (pentru că statutul nu este supus unei aprobări printr-un act administrativ veritabil), nici din perspectivă materială (pentru că un asemenea statut nu este emis în interes public, ci în interesul privat al membrilor federaţiei ori al federaţiei înseşi).
    69. În aceste condiţii, dată fiind natura juridică de act de ordine privată a unui astfel de statut, instanţele sesizate cu un conflict între acesta şi Legea nr. 514/2003 trebuie să aplice cu prioritate legea în temeiul art. 124 alin. (3) din Constituţia României, potrivit căruia judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii.

    XI. Opinia judecătorilor-raportori
    70. Judecătorii-raportori au apreciat că recursul în interesul legii este admisibil şi că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 5 şi art. 20 din Legea nr. 514/2003, prestarea activităţii specifice, de reprezentare juridică, se poate realiza de către consilieri juridici, în calitatea lor de funcţionari publici sau de angajaţi cu contract individual de muncă, independent de înscrierea acestora în Tabloul profesional al consilierilor juridici ţinut de Colegiile Consilierilor Juridici din România.

    XII. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
    Asupra admisibilităţii recursului în interesul legii
    71. Potrivit dispoziţiilor art. 514 din Codul de procedură civilă: „Pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către toate instanţele judecătoreşti, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, colegiile de conducere ale curţilor de apel, precum şi Avocatul Poporului au îndatorirea să ceară Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe asupra problemelor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti“.
    72. Conform prevederilor art. 515 din Codul de procedură civilă: „Recursul în interesul legii este admisibil numai dacă se face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecăţii au fost soluţionate în mod diferit prin hotărâri judecătoreşti definitive, care se anexează cererii“.
    73. Textele de lege menţionate stabilesc condiţiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea unei decizii de recurs în interesul legii, determinând, în acelaşi timp, şi limitele analizei instanţei în soluţionarea acestei sesizări.
    74. Procedând la verificarea legalităţii învestirii, în acord cu prevederile art. 514 din Codul de procedură civilă, se constată că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost legal învestită, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie făcând parte din categoria subiecţilor ce pot promova recurs în interesul legii.
    75. În ceea ce priveşte condiţiile de admisibilitate care trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv: sesizarea să aibă ca obiect o problemă de drept, această problemă de drept să fi fost dezlegată diferit de instanţele judecătoreşti, dovada soluţionării diferite fiind făcută prin hotărâri judecătoreşti definitive, anexate sesizării, se constată că toate acestea sunt îndeplinite.
    76. Astfel, din înscrisurile anexate memoriului înaintat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie rezultă că se identifică practică neunitară la nivelul instanţelor. În acest sens, judecătoriile, tribunalele şi curţile de apel au pronunţat soluţii diferite asupra problemei de drept, conturându-se cele două orientări divergente menţionate de autorul sesizării, întemeiate pe interpretarea şi aplicarea aceloraşi prevederi legale, ceea ce justifică necesitatea pronunţării unei decizii care să asigure unificarea jurisprudenţei.
    77. Aşadar, recursul în interesul legii îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 514 şi 515 din Codul de procedură civilă.

    Asupra fondului recursului în interesul legii
    78. În esenţă, problema de drept ce constituie obiectul recursului în interesul legii este aceea dacă înscrierea consilierului juridic în Tabloul profesional al consilierilor juridici definitivi sau stagiari ţinut de Colegiile Consilierilor Juridici din România constituie o condiţie pentru dobândirea dreptului de exercitare a profesiei de consilier juridic.
    79. Sesizate cu excepţia lipsei dovezii calităţii consilierului juridic, de reprezentant al uneia dintre părţi, o parte dintre instanţele judecătoreşti au analizat condiţiile exercitării profesiei exclusiv din perspectiva Legii nr. 514/2003, considerând că acesta este unicul act normativ care prezintă putere de lege în această materie, în vreme ce alte instanţe au dat prevalenţă unui act statutar (statutul profesional) şi, în esenţă, au considerat că ar trebui puse sub semnul echivalenţei condiţiile de organizare şi exercitare ale profesiei de consilier juridic şi condiţiile de organizare şi exercitare ale profesiei de avocat.
    80. În prezent, problematica organizării şi exercitării profesiei de consilier juridic este reglementată prin Legea nr. 514/2003 şi Regulamentul privind recunoaşterea calificării profesionale de consilier juridic a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European ori Confederaţiei Elveţiene, în vederea admiterii şi practicării acesteia în România.
    81. O analiză comparativă a Legii nr. 514/2003, care reglementează profesia de consilier juridic, şi a Legii nr. 51/1995, ce reglementează profesia de avocat, conduce la lămurirea problemei de drept care a fost soluţionată neunitar de către instanţele judecătoreşti, respectiv în ce măsură exercitarea profesiei specifice, de consilier juridic, este supusă rigorilor de organizare prevăzute de lege pentru exercitarea profesiei de avocat.
    82. Legea nr. 514/2003, abrogând şi înlocuind Decretul nr. 143/1955 privitor la organizarea şi funcţionarea oficiilor juridice, cu modificările ulterioare, menţine concepţia de bază a acestui din urmă act normativ, în sensul că activitatea de consilier juridic se poate exercita numai în serviciul unei persoane juridice (art. 1 din lege) şi exclusiv în temeiul unui raport juridic de muncă în sens larg, şi anume, fie în calitate de funcţionar public (la autorităţi şi instituţii publice), fie în calitate de salariat, aşadar prin încheierea unui contract individual de muncă, în condiţiile reglementate de Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Codul muncii), avându-se în vedere distincţiile formulate prin art. 2 şi 3 ale legii.
    83. În felul acesta, legea statorniceşte deosebirea fundamentală şi conceptuală între consilieri juridici, de pe o parte, şi avocaţi, pe de altă parte, supuşi Legii nr. 51/1995, în sensul că primii îşi desfăşoară activitatea exclusiv în baza unui raport juridic de muncă în sens larg, în timp ce ultimii, fără excepţie, sunt liber-profesionişti.
    84. Reglementarea Legii nr. 514/2003 este astfel pozitivă, obstaculând orice confuzie instituţională între cele două profesii juridice, de aceea, însăşi legea (art. 10) dispune expres că „Exercitarea profesiei de consilier juridic este incompatibilă cu: a) calitatea de avocat; (...)“.
    85. Conform art. 8 din Legea nr. 514/2003, orice persoană care îndeplineşte condiţiile cumulative menţionate în respectivul text de lege (este cetăţean român şi are domiciliul în România, are exerciţiul drepturilor civile şi politice, este licenţiat al unei facultăţi de drept, este apt din punct de vedere medical pentru exercitarea profesiei, nu se află în vreunul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute de lege) are dreptul să devină consilier juridic, la fel cum orice persoană care îndeplineşte condiţiile cumulative menţionate în art. 12 din Legea nr. 51/1995 (are exerciţiul drepturilor civile şi politice, este licenţiat al unei facultăţi de drept cu durata stabilită de lege, nu se găseşte în vreunul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute de lege şi este apt, din punct de vedere medical, pentru exercitarea profesiei) are dreptul să devină avocat.
    86. Observând prevederile art. 2 din Legea nr. 514/2003, actul de numire în funcţie, respectiv contractul de muncă legal încheiat, este suficient pentru dobândirea calităţii de consilier juridic, răspunderea pentru verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 8 din Legea nr. 514/2003 revenind unităţii angajatoare. Această concluzie este logică şi din perspectiva faptului că unitatea angajatoare este cea care, în considerarea posibilităţii de error in eligendo, suportă riscurile pentru activitatea profesională a consilierului juridic. În cazul avocaţilor, examenele de admitere în barou şi definitivare în profesie au rolul, printre altele, de a reduce riscul apariţiei unor erori în activitatea profesională, iar răspunderea profesională a acestora este personală.
    87. Consilierii juridici care au dobândit această calitate prin numire în funcţie sau angajare în muncă au facultatea de a adera la o asociaţie profesională, în conformitate cu dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 514/2003, însă textul de lege prevede un drept (o opţiune), nicidecum o obligaţie în acest sens, aspect care rezultă neîndoielnic din modalitatea de normare utilizată de legiuitor [„Consilierii juridici pot constitui asociaţii profesionale (...)“].
    88. În mod corespunzător, consilierii juridici pot, în condiţiile art. 20 din Legea nr. 514/2003 şi cu respectarea legislaţiei specifice privind asociaţiile şi fundaţiile, să constituie structuri la nivel judeţean sau la nivel naţional, pe anumite ramuri sau domenii de activitate, potrivit intereselor profesionale, dar, în mod evident, legiuitorul nu a vizat să instituie o obligaţie în acest sens, ci doar să accentueze existenţa unui drept, care oricum este garantat de art. 40 alin. (1) din Constituţie.
    89. Pentru situaţiile în care a dorit să impună o structură clară de organizare şi condiţii mai puţin flexibile pentru exercitarea profesiei, legiuitorul a folosit termeni adecvaţi, astfel cum se poate observa în art. 1 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 51/1995, care statuează:
    "(2) Profesia de avocat se exercită numai de avocaţii înscrişi în tabloul baroului din care fac parte, barou component al Uniunii Naţionale a Barourilor din România, denumită în continuare U.N.B.R.
(3) Constituirea şi funcţionarea de barouri în afara U.N.B.R. sunt interzise. Actele de constituire şi de înregistrare ale acestora sunt nule de drept. Nulitatea poate fi constatată şi din oficiu."

    90. În schimb, Legea nr. 514/2003 nu reglementează, drept condiţie sine qua non a exercitării (practicării) profesiei de consilier juridic, înfiinţarea, ope legis, a unui organism care să reprezinte la nivel naţional profesia în discuţie, înscrierea urmând a fi obligatorie pentru toate persoanele care exercită o astfel de profesie.
    91. Deşi art. 12 din Legea nr. 514/2003 trimite la Legea nr. 51/1995 si Statutul profesiei de avocat, nu reglementează prin norme imperative obligaţia înfiinţării unui organism unic ce ar fi competent, la nivel naţional, centralizat, să decidă cu privire la cariera consilierului juridic, astfel cum este în cazul avocaţilor.
    92. Câtă vreme legea nu a statuat înfiinţarea, în mod obligatoriu, a unui corp profesional unic, cu precizarea că profesia de consilier juridic nu poate fi exercitată decât de către membrii acestui corp, apar necorelate o serie de menţiuni, cum ar fi, de exemplu, cele privind afilierea la un colegiu al consilierilor juridici şi înscrierea pe tabloul profesional, prevăzute în statut drept condiţii pentru dobândirea calităţii de consilier juridic, impunerea susţinerii unui examen de definitivare în profesie la sfârşitul stagiului, pe modelul examenului de definitivare în profesia de avocat, care să fie organizat de către Ordinul Consilierilor Juridici din România, sau răspunderea disciplinară.
    93. Este real faptul că, potrivit art. 6 din Legea nr. 514/2003, „Consilierii juridici au drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege potrivit statutului profesional şi reglementărilor legale privind persoana juridică în serviciul căreia se află sau cu care are raporturi de muncă“, dar sintagma „statut profesional“ nu este folosită în sensul specific de act ce reglementează organizarea şi exercitarea profesiei, ci într-un sens larg, de totalitate a normelor de drept aplicabile unei activităţi.
    94. Pentru a evita confuzia dintre „statutul profesional“ şi „statutul profesiei“, prevederile art. 6 din Legea nr. 514/2003 trebuie coroborate cu dispoziţiile art. 3 ale aceluiaşi act normativ, conform cărora: „(1) Consilierul juridic numit în funcţie are statutul funcţionarului, potrivit funcţiei şi categoriei acesteia. (2) Consilierul juridic angajat în muncă are statut de salariat.“
    95. Statutul profesional este definit ca izvorul de drept al muncii lato sensu care reglementează, pentru personalul dintr-un anumit domeniu, fie salariaţi, fie funcţionari publici, aspectele legate de naşterea, executarea, suspendarea şi încetarea raporturilor lor de muncă, inclusiv cele de ordin disciplinar.
    96. Astfel, consilierii juridici au drepturile şi obligaţiile corespunzătoare statutului profesional de funcţionar public sau de salariat, respectiv cele conferite de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, sau de Codul muncii, având în vedere că, spre deosebire de avocaţi, care sunt independenţi, consilierii juridici îşi exercită activitatea în calitatea lor de funcţionari publici (în cazul unei autorităţi, instituţii publice sau persoane juridice de drept public) sau de angajaţi cu contract individual de muncă (în cazul unei instituţii sau al unei persoane juridice de drept public ori de drept privat), aşadar în cadrul unui raport de serviciu sau de muncă, acestea implicând, prin definiţie, exerciţiul autorităţii angajatorului şi al prerogativelor sale disciplinare.
    97. Dimpotrivă, conform art. 2 alin. (1) din Legea nr. 51/1995: „În exercitarea profesiei, avocatul este independent şi se supune numai legii, statutului profesiei şi codului deontologic“. Această normă juridică este corelată cu art. 1 alin. (1) din acelaşi act normativ, potrivit căruia „Profesia de avocat este liberă şi independentă, cu organizare şi funcţionare autonome, în condiţiile prezentei legi şi ale statutului profesiei“.
    98. În concluzie, profesia de consilier juridic este, într-adevăr, supusă unor rigori de organizare, însă aceste rigori nu pot fi altele decât cele izvorâte din prevederile Legii nr. 514/2003, neputându-se stabili condiţii suplimentare pentru exercitarea profesiei de consilier juridic prin analogii cu Legea nr. 51/1995.
    99. De altfel, şi în Decizia nr. 9 din 4 aprilie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a reţinut că „anumite activităţi juridice, cum sunt cele de reprezentare juridică, de redactare a unor acte juridice, de formulare de acţiuni, de exercitare şi motivare a căilor de atac, pot fi îndeplinite de consilierii juridici, dar prestarea unor astfel de activităţi le este permisă numai în condiţiile reglementate prin art. 1-4 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, cu completările ulterioare, adică în calitatea lor de funcţionari publici sau de angajaţi, cu contract individual de muncă, la o persoană juridică de drept public sau privat“ (paragraful 28).
    100. Cu alte cuvinte, în cazul consilierilor juridici a fost evidenţiată condiţia ca aceştia să aibă calitatea de funcţionari publici sau de angajaţi, cu contract individual de muncă, la o persoană juridică de drept public sau privat, nu şi aceea de a fi înscrişi în Ordinul/Colegiul Consilierilor Juridici din România.
    101. Aşadar, în reglementarea legală actuală, calitatea de consilier juridic nu se dobândeşte în condiţiile aderării la vreo formă de asociere, iar exercitarea acestei profesii nu este condiţionată de apartenenţa la o formă de asociere profesională, orice analogie, din acest punct de vedere, cu forma de exercitare a profesiei de avocat, profesie liberală, fiind exclusă.
    102. În dezlegarea problemei de drept, pentru a ajunge la aceeaşi interpretare a dispoziţiilor art. 5 şi art. 20 din Legea nr. 514/2003, este util a fi menţionate şi aspectele următoare.
    103. Statutul profesiei de consilier juridic a fost adoptat la data de 6 martie 2004 de către un Congres Extraordinar al Colegiilor Consilierilor Juridici din România, prin „reprezentanţii legali“, intrând „în vigoare la data adoptării“, şi urma a se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I (art. 92 din statut), temeiul legal al adoptării, conform celor menţionate în preambulul statutului, fiind Legea nr. 514/2003 (fără indicarea vreunui text din lege) şi art. 9, 40, 41 şi 45 din Constituţia României.
    104. Cum însă Congresul Extraordinar al Colegiilor Consilierilor Juridici este un organ neprevăzut de Legea nr. 514/2003 şi care nu a fost abilitat să asigure punerea în aplicare a acesteia, s-ar putea pune în discuţie inclusiv eficienţa publicării, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 29 iulie 2004, a acestui act statutar, prin raportare la dispoziţiile Legii nr. 202/1998, care prevede, la art. 5 lit. N, că: „În Partea I se publică următoarele categorii de acte: actele normative adoptate de persoane juridice - altele decât autorităţile publice - care au fost abilitate prin lege să asigure executarea unor legi“.
    105. Statutul profesiei de consilier juridic a fost modificat, prin Hotărârea nr. 4 din 17 martie 2012 a Congresului Ordinar al Ordinului Consilierilor Juridici din România (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 20 iunie 2014), în sensul schimbării denumirii structurii menţionate, prin înlocuirea sintagmei „Uniunea Colegiilor Consilierilor Juridici din România“ cu sintagma „Ordinul Consilierilor Juridici din România“.
    106. Cu privire la statut, raportat la definiţia autorităţii publice din art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi la cea a actului administrativ din art. 2 alin. (1) lit. c) din aceeaşi lege, se impune a se aprecia inclusiv asupra naturii sale juridice, actul adoptat urmărind organizarea prestării unui serviciu public.
    107. Legea nr. 514/2003 nu impune ca obligaţie elaborarea unui statut care să reglementeze organizarea serviciului public prestat prin activitatea consilierilor juridici, ci prevede, doar ca o facultate, constituirea consilierilor juridici în asociaţii profesionale.
    108. Formele de asociere facultativă a consilierilor juridici nu pot fi însă asimilate persoanelor juridice de utilitate publică, scopul acestora nefiind o mai bună prestare a serviciului public, respectiv protecţia unui interes public, ci apărarea şi promovarea intereselor profesionale ale membrilor lor, adică interese prin definiţie private.
    109. Actele provenind de la aceste asocieri profesionale (între care şi Statutul profesiei de consilier juridic adoptat de Congresul Extraordinar al Colegiilor Consilierilor Juridici) au astfel natura juridică a unor acte de ordine privată, care nu se bucură de forţa juridică a actului administrativ normativ.
    110. În schimb, Legea nr. 51/1995 impune obligaţia legală a Congresului avocaţilor [organ de conducere al U.N.B.R, potrivit art. 60 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 51/1995] de a adopta statutul profesiei de avocat [art. 63 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 51/1995], act infralegal, care se aplică tuturor avocaţilor şi produce consecinţe juridice importante, fiind adoptat în temeiul legii, de către un for prevăzut de lege şi care are acordată prin lege această atribuţie.
    111. Sub acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în mod constant în sensul că „ordinele profesiilor liberale sunt instituţii de drept public, reglementate de lege şi care urmăresc scopuri de interes general. În acest fel, ele nu intră sub incidenţa art. 11 din Convenţie“, iar afilierea obligatorie la acestea nu constituie o încălcare a libertăţii de asociere (Hotărârea din 23 iunie 1981, pronunţată în Cauza Le compte, Van Leuven şi De Meyere împotriva Belgiei).
    112. Imperativul reglementării unei entităţi unice la nivel naţional ar da, fără îndoială, expresie unui interes general, de natură publică, motiv pentru care o astfel de structură nu ar putea fi decât o instituţie de drept public, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Europene a Drepturilor Omului (de exemplu, Cauza Slavic University in Bulgaria şi alţii împotriva Bulgariei, 2004; Cauza Pompiliu Bota împotriva României, Cererea nr. 24.057/03), iar nu o „asociaţie“, persoană juridică de drept privat, înfiinţată în virtutea dreptului de asociere (care vizează asocierile voluntare ce urmăresc un scop comun - Cauza Young, James şi Webster împotriva Regatului Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord, 1982) în înţelesul art. 11 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, căruia îi corespunde art. 40 din Constituţia României.
    113. Condiţionarea exerciţiului activităţii de consilier juridic de înscrierea pe Tabloul profesional al consilierilor juridici în considerarea statutului adoptat de congresul extraordinar al acestora ar presupune confuzia, nepermisă de lege, dintre statutul profesiei şi statutul asociaţiei profesionale, Colegiile Consilierilor Juridici din România neavând dreptul, consacrat legal, de a adopta un statut al profesiei de consilier juridic, ci doar un statut al asociaţiei de drept privat „în condiţiile legii privind asocierea şi constituirea persoanelor juridice“ - Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000.
    114. Astfel, art. 20 alin. (2) din Legea nr. 514/2003 prevede că „Formele de asociere şi organizare la nivel judeţean şi la nivel naţional sunt stabilite prin statutul asociaţiei, cerut de lege“.
    115. În continuare, art. 25 din Legea nr. 514/2003 stabileşte un termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a legii pentru înfiinţarea asociaţiilor profesionale (asociaţii care însă, nefiind instituţii de drept public, nu pot fi obligatoriu înfiinţate) şi pentru adoptarea statutelor acestora.
    116. În acest context, se remarcă, în primul rând, că scopul pentru care se pot constitui asociaţiile profesionale ale consilierilor juridici este doar acela al apărării şi promovării intereselor profesionale ale acestora, şi nu acela de reglementare a exerciţiului unei profesii.
    117. În al doilea rând, textul face referire la Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000, care prevede, ca o condiţie pentru dobândirea personalităţii juridice, încheierea statutului asociaţiei de către membrii asociaţi, prin act sub semnătură privată, cuprinzând modul de dobândire şi de pierdere a calităţii de asociat, respectiv drepturile şi obligaţiile asociaţilor.
    118. Astfel, pe de o parte, statutul asociaţiei trebuie adoptat pentru însăşi dobândirea personalităţii juridice de către aceasta şi, pe de altă parte, în absenţa unei abilitări legale exprese contrare, poate stabili doar condiţiile exerciţiului dreptului de asociere (în structura asociativă), nu însuşi exerciţiul unei activităţi profesionale, pe care să îl condiţioneze de înscrierea în asociaţia respectivă.
    119. În acelaşi sens, asociaţiile profesionale ale consilierilor juridici, asociaţii de drept privat, sunt guvernate de principiul libertăţii de asociere, care include şi un aspect negativ, şi anume libertatea de a nu adera sau de a se retrage dintr-o asociaţie, în condiţiile în care autonomia personală reprezintă un corolar esenţial al libertăţii individuale de opţiune pe care o implică art. 11 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (Cauza S\'f8rensen şi Rasmussen împotriva Danemarcei, 2006).
    120. Având în vedere argumentele expuse anterior, statutul asociaţiei profesionale nu poate fi opozabil erga omnes, ci doar inter partes membrilor asociaţiei profesionale care l-au adoptat şi nu poate impune afilierea obligatorie, respectiv nu poate limita exerciţiul activităţii de consilier juridic doar de către persoanele care sunt înscrise pe Tabloul profesional al consilierilor juridici ţinut de Colegiile Consilierilor Juridici din România.
    121. Atât potrivit normelor constituţionale, cât şi jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, alegerea unei profesii, a unei anumite ocupaţii sau a unui loc de muncă pot fi supuse unor restricţii de ordin legal (precum calificarea, vârsta minimă de încadrare în muncă, obţinerea unei autorizaţii, apartenenţa la un corp profesional etc.), însă restricţiile trebuie să fie prevăzute de lege, să urmărească un scop legitim şi să fie justificate în mod rezonabil şi obiectiv („necesare într-o societate democratică pentru a garanta respectarea drepturilor şi libertăţilor altora sau pentru a proteja ordinea publică, securitatea naţională, sănătatea publică sau bunele moravuri“). Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că expresia „prevăzută de lege“ implică, în primul rând, obligaţia ca ingerinţa în exerciţiul dreptului (în acest caz, restrângerea dreptului la muncă) să se întemeieze pe dreptul intern (Hotărârea din 14 ianuarie 2014, pronunţată în Cauza Mateescu împotriva României), legea incluzând orice act juridic care creează, în mod licit, drepturi şi obligaţii pentru anumite persoane. De asemenea, este considerată lege doar dispoziţia accesibilă şi previzibilă, condiţie care vizează şi calitatea legii în cauză, care trebuie să fie formulată cu suficientă precizie, astfel încât să fie accesibilă persoanei care „trebuie, în plus, să fie capabilă să prevadă, într-o măsură care să fie rezonabilă în circumstanţele respective, consecinţele pe care le poate avea o anumită acţiune“ (Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord, 1979; Cauza Michaud împotriva Franţei, 2012).
    122. În considerarea naturii juridice de act de ordine privată a statutului adoptat de o asociere profesională a consilierilor juridici şi a faptului că, spre deosebire de Legea nr. 51/1995, care prevede în mod expres faptul că profesia de avocat se exercită numai de avocaţii înscrişi în tabloul baroului component al U.N.B.R. din care fac parte, se constată că Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic nu conţine o asemenea condiţie.
    123. Astfel, Statutul profesiei de consilier juridic, aprobat de Congresul Extraordinar al Colegiilor Consilierilor Juridici din România, întemeiat, conform celor menţionate în preambulul actului, pe dispoziţiile Legii nr. 514/2003, completează norme cu putere de lege, neavând abilitatea de a produce consecinţele juridice previzionate de forul care l-a adoptat.
    124. În interpretarea dată de opinia contrară, el încalcă dreptul la muncă prin recunoaşterea exerciţiului acestei activităţi doar consilierilor juridici înscrişi pe Tabloul profesional al consilierilor juridici definitivi sau stagiari (art. 3 din statutul menţionat).
    125. În consecinţă, în reglementarea actuală, organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic nu sunt supuse rigorilor Statutului profesiei de consilier juridic, asocierea consilierilor juridici exprimând dreptul la libera asociere, prevăzut de art. 40 din Constituţia României, coroborat cu art. 5 şi art. 20 din Legea nr. 514/2003.
    126. Pentru motivele sus-arătate, fiind întrunite dispoziţiile art. 514 din Codul de procedură civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 517 alin. (1) din acelaşi cod,

    ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
    În numele legii
    DECIDE:
    Admite recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, stabileşte că:
    În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 5 şi ale art. 20 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, cu modificările şi completările ulterioare, prestarea activităţii specifice, de reprezentare juridică, se poate realiza de către consilieri juridici, în calitatea lor de funcţionari publici sau de angajaţi cu contract individual de muncă, independent de înscrierea acestora în Tabloul profesional al consilierilor juridici ţinut de Colegiile Consilierilor Juridici din România.

    Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.
    Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 aprilie 2024.

                    PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
                    CORINA-ALINA CORBU
                    Magistrat-asistent,
                    Mihaela Lorena Repana

    ----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 7 din 22 aprilie 2024

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ DECIZIA nr. 7 din 22 aprilie 2024 referitoare la interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 5 şi ale art. 20 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, cu modificările şi completările ulterioare

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 7 din 22 aprilie 2024 referitoare la interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 5 şi ale art. 20 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, cu modificările şi completările ulterioare