Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a „prevederilor cuprinse în capitolul I - Indemnizaţia de încadrare pentru judecători, procurori, magistraţi-asistenţi din anexa nr. V - Familia ocupaţională de funcţii bugetare «Justiţie» la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice cu privire la stabilirea indemnizaţiei de încadrare pentru judecători şi procurori, ale art. 38 alin. (6) din capitolul IV din Legea-cadru nr. 153/2017, art. 69 şi 70 din anexa nr. VI - Familia ocupaţională de funcţii bugetare apărare, ordine publică şi securitate naţională la aceeaşi lege, respectiv ale art. 42, art. 69 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal“, excepţie ridicată de Grigore-Florin Popescu în Dosarul nr. 2.814/2/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - Veche şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.728D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care arată că stabilirea principiilor şi a condiţiilor concrete de salarizare a personalului plătit din fonduri publice intră în atribuţiile legiuitorului, iar modificarea reglementărilor în această materie nu înseamnă restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale. De asemenea, nu se încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, deoarece prevederile cuprinse în pct. 3 din anexa nr. V şi în art. 69 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 stabilesc cu claritate regimul salarizării procurorilor militari. Invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 324 din 11 iunie 2020. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 4 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 2.814/2/2018, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - Veche a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a „prevederilor cuprinse în capitolul I - Indemnizaţia de încadrare pentru judecători, procurori, magistraţi-asistenţi din anexa nr. V - Familia ocupaţională de funcţii bugetare «Justiţie» la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice cu privire la stabilirea indemnizaţiei de încadrare pentru judecători şi procurori, ale art. 38 alin. (6) din capitolul IV din Legea-cadru nr. 153/2017, art. 69 şi 70 din anexa nr. VI - Familia ocupaţională de funcţii bugetare apărare, ordine publică şi securitate naţională la aceeaşi lege, respectiv ale art. 42 şi art. 69 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal“. Excepţia a fost ridicată de Grigore-Florin Popescu într-o cauză având ca obiect anularea unor acte administrative - ordine privind salarizarea. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că în urma intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017 şi a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 79/2017, începând cu data de 1 ianuarie 2018, veniturile lunare nete ale procurorilor militari din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie (D.N.A.) au fost diminuate în mod semnificativ (în cazul autorului excepţiei, scăderea netă este de aproximativ 2.146 lei). Soluţia instituită prin Legea-cadru nr. 153/2017 a presupus ca salarizarea procurorilor militari să fie încadrată în grila de la lit. B a capitolului I din anexa nr. V la legea-cadru, ceea ce a condus la o veritabilă retrogradare sub aspect salarial, raportat la situaţia anterioară intrării în vigoare a legii mai sus menţionate, dând astfel naştere unei semnificative diferenţieri, din perspectivă salarială, între procurorii militari şi judecătorii militari. Din moment ce situaţia juridică a personalului bugetar de acelaşi grad, cu aceeaşi gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, precum şi aceleaşi studii este identică, atunci şi tratamentul juridic aplicabil, salariul de bază/indemnizaţia de încadrare, trebuie să fie acelaşi, nefiind permis ca magistraţii de acelaşi grad, cu aceeaşi gradaţie, vechime în funcţie şi în specialitate, precum şi aceleaşi studii să aibă indemnizaţii de încadrare diferite. 6. Se susţine că, raportat la condiţiile cumulative prevăzute de art. 53 din Constituţie privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale (cum este şi dreptul la salariu), aplicabile în mod corespunzător şi în cauza de faţă, doar o singură cerinţă este îndeplinită, şi anume aceea că restrângerea (limitarea dreptului) este prevăzută de o lege. Însă legea nu indică nicio situaţie care să impună restrângerea dreptului, această măsură necircumscriindu-se motivelor expres prevăzute de textul constituţional menţionat, iar restrângerea este aplicată discriminatoriu, în condiţiile în care celelalte categorii de personal salarizat din fonduri publice au beneficiat, ca efect al aplicării aceleiaşi legi, de creşteri salariale (unele, dea dreptul spectaculoase, cum este cazul personalului medical). 7. Se mai arată că prevederile legale criticate încalcă principiul egalităţii în faţa legii, deoarece procurorii militari (în mod particular cei din cadrul D.N.A.) constituie singura categorie de personal din sistemul bugetar care este retrogradată în funcţie (cu caracter permanent) prin efectul aplicării dispoziţiilor criticate din Legea-cadru nr. 153/2017 şi căreia i se reduce semnificativ nivelul venitului net (cu peste 40%); este vorba despre o categorie profesională care cuprinde aproximativ 50 de persoane (în total la nivelul parchetelor militare), raportată la un număr total de personal bugetar de 1.200.000 de persoane. Autorul excepţiei arată că, deşi prestează aceeaşi muncă pe care o desfăşura şi înainte de intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, venitul salarial a fost diminuat, cu caracter permanent, semnificativ şi nejustificat, deşi, conform informaţiilor statistice oficiale furnizate de Institutul Naţional de Statistică, România este într-o etapă de creştere economică. Arată că, potrivit nomenclatorului profesiilor - Clasificarea ocupaţiilor din România (C.O.R.) -, noţiunea de „procuror“ este cuprinsă în cadrul subgrupei majore 26 - „specialişti în domeniul juridic, social şi cultural“ - şi vizează numeroase profesii. Procurorul militar care îşi desfăşoară activitatea în cadrul D.N.A. exercită, în grade diferite, activităţi specifice atât domeniului juridic, enumerat în C.O.R., cât şi domeniului militar; astfel, nu se poate compara procurorul militar din cadrul D.N.A. cu procurorul civil/militar din orice alt parchet şi, a fortiori, cu specialistul din domeniul social şi cultural din aceeaşi subgrupă majoră (de exemplu, bibliotecari, arhivari, autori, jurnalişti, lingvişti etc.). 8. În opinia autorului excepţiei, aplicarea normelor a căror constituţionalitate este contestată aduce atingere însuşi dreptului la salariu, constituind o afectare substanţială a drepturilor legitime şi a aşteptărilor pe care tot legiuitorul le-a creat prin recunoaşterea unui nivel al salariului mai mare. Revenirea legiuitorului asupra măsurii pe care tot el a instituit-o, dar în sens invers, nejustificată de niciun motiv obiectiv, impietează asupra dreptului fundamental la un nivel de trai decent, nivel care s-a raportat la cuantumul veniturilor salariale obţinute până la data de 31 decembrie 2017. Această măsură se înfăţişează ca o veritabilă sancţiune faţă de împrejurarea că până la data de 31 decembrie 2017 a beneficiat de un salariu considerabil în viziunea iniţiatorilor reglementării ce face în prezent obiectul Legii-cadru nr. 153/2017. 9. Se mai arată că art. 74 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor consfinţeşte principiul potrivit căruia judecătorii şi procurorii militari sunt militari activi şi au toate drepturile şi obligaţiile ce decurg din această calitate. Legea-cadru nr. 153/2017 reia acest principiu în cuprinsul art. 2 din anexa nr. V. 10. De asemenea, art. 69 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, reglementând drepturile judecătorilor şi procurorilor militari, face trimitere la anexa nr. V la legea-cadru, unde nu există nicio reglementare referitoare la plafonul salarial maxim pentru anul 2022 şi cu atât mai puţin pentru procurorii militari din cadrul D.N.A. În tabelul de la lit. B - „Indemnizaţia de încadrare pentru procurori“ din capitolul I al anexei nr. V la legea-cadru se face vorbire despre indemnizaţia de încadrare lunară a unui judecător militar cu grad de tribunal militar. Totodată, potrivit art. 70 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, „pentru calitatea de cadru militar în activitate, cadrele militare prevăzute la art. 69 (judecătorii şi procurorii militari) mai beneficiază de solda de grad“. Acest articol devine superfluu în contextul dispoziţiilor art. 74 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 şi ale art. 2 din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, dispoziţii care instituie principiul potrivit căruia judecătorii şi procurorii militari beneficiază de toate drepturile materiale şi băneşti specifice calităţii de militar activ. 11. Modalitatea de redactare a dispoziţiilor art. 69 şi 70 din anexa nr. VI la Legea-cadru 153/2017, coroborate cu dispoziţiile anexei nr. V la aceeaşi lege, în special tabelul B - Indemnizaţia de încadrare pentru procurori, lipseşte destinatarul legii (ordonatorii principali de credite) de posibilitatea stabilirii drepturilor salariale ale procurorilor militari, în condiţii de legalitate, deoarece legea nu stabileşte care sunt drepturile salariale ale procurorilor militari de care beneficiază în calitate de magistraţi şi care sunt drepturile salariale de care ar trebui să beneficieze în calitate de militari activi. În această modalitate de reglementare se ajunge la situaţii de aplicare a legii într-un mod cu totul absurd. De exemplu: art. 14 alin. (3) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 prevede că „personalul militar care desfăşoară activităţi privind prevenirea şi combaterea corupţiei în rândul personalului propriu beneficiază de majorarea soldei de funcţie/salariului de funcţie/salariului de bază cu 12,5%“. Astfel s-a ajuns la situaţia în care personalul militar (care nu are calitatea de ofiţer de cercetare penală) din cadrul Direcţiei de prevenire şi combatere a corupţiei şi fraudelor (subunitate în structura Ministerului Apărării Naţionale) beneficiază de un astfel de spor, în schimb, procurorii militari care au atribuţii legale de combatere a corupţiei nu beneficiază de un astfel de spor. 12. Se mai arată că, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2017, cotele de contribuţii de asigurări sociale şi cota de contribuţie de asigurări sociale de sănătate au fost transferate din sarcina angajatorului în sarcina exclusivă a angajatului. 13. În susţinerea criticilor de neconstituţionalitate este invocată jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016, Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010 şi Decizia nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008. 14. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - Veche apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată poate fi considerată ca întemeiată prin prisma textelor constituţionale invocate de reclamant, interpretate în cheia conferită de art. 53 din Constituţie privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, în sensul că această categorie profesională - procurorii militari, în particular procurorii militari din cadrul D.N.A., nu ar putea să beneficieze de un drept de care beneficiază în mod curent orice categorie de angajaţi, prin prisma legislaţiei muncii, adică menţinerea nivelului drepturilor salariale în urma modificării sistemului-cadru de salarizare, în condiţiile în care celor mai mulţi dintre destinatarii legii le-au fost mărite salariile, însă unele categorii profesionale, cum este cazul procurorilor militari din cadrul D.N.A., prin efectul legii, par să aibă drepturi salariale reduse prin efectele juridice ale noii legi de salarizare, în prezent în vigoare. Pentru aceste considerente, instanţa judecătorească apreciază că textele de lege criticate pot fi considerate ca fiind neconstituţionale, deoarece legea nu este suficient de clară şi de previzibilă, astfel încât creează discriminări sub aspectul exercitării dreptului la conservarea unor drepturi salariale câştigate prin succesiunile legislative anterioare pentru această subcategorie profesională din magistratura militară. 15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cele cuprinse în lit. A şi B din capitolul I - Indemnizaţia de încadrare pentru judecători, procurori, magistraţi-asistenţi din anexa nr. V - Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Justiţie“ la Legea-cadru nr. 153/2017 şi ale art. 69 şi art. 70 din anexa nr. VI - Familia ocupaţională de funcţii bugetare apărare, ordine publică şi securitate naţională la Legea-cadru nr. 153/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Curtea observă că prevederile art. 69 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 au fost completate prin art. V pct. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 9 ianuarie 2020, fiind păstrată soluţia legislativă criticată. 19. Prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 au următorul cuprins: „În situaţia în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.“ 20. Prevederile cuprinse la lit. A şi B din capitolul I al anexei nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 stabilesc indemnizaţia de încadrare pentru judecători, magistraţi-asistenţi şi, respectiv, procurori. 21. Prevederile art. 69 şi 70 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 au următorul cuprins: - Art. 69: "(1) Pentru judecătorii şi procurorii militari se aplică, în mod corespunzător, reglementările specifice personalului din sistemul justiţiei.(2) Pentru procurorii militari din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie se aplică, în mod corespunzător, reglementările specifice personalului din sistemul justiţiei.(3) Pentru personalul auxiliar de specialitate şi pentru personalul conex militar şi civil de la instanţele judecătoreşti şi parchetele militare se aplică, în mod corespunzător, reglementările specifice personalului din sistemul justiţiei.(4) Pentru personalul civil al Ministerului Apărării Naţionale din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie se aplică, în mod corespunzător, reglementările specifice personalului din sistemul justiţiei.(5) Indemnizaţiile de încadrare şi celelalte drepturi ale judecătorilor şi procurorilor militari, ale personalului auxiliar de specialitate, precum şi ale personalului conex şi civil de la instanţele judecătoreşti şi parchetele militare se stabilesc, după caz, de directorul Direcţiei instanţelor militare din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, respectiv de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.“;" – Art. 70: „Pentru calitatea de cadru militar în activitate, cadrele militare prevăzute la art. 69 mai beneficiază de solda de grad.“ 22. De asemenea, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. I pct. 42 şi 69 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 10 noiembrie 2017, având următorul cuprins: „Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: (...) 42. Articolul 138 se modifică şi va avea următorul cuprins: "ART. 138 Cotele de contribuţii de asigurări sociale Cotele de contribuţii de asigurări sociale sunt următoarele: a) 25% datorată de către persoanele fizice care au calitatea de angajaţi sau pentru care există obligaţia plăţii contribuţiei de asigurări sociale, potrivit prezentei legi; b) 4% datorată în cazul condiţiilor deosebite de muncă, astfel cum sunt prevăzute în Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, de către persoanele fizice şi juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora; c) 8% datorată în cazul condiţiilor speciale de muncă, astfel cum sunt prevăzute în Legea nr. 263/2010, de către persoanele fizice şi juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora.» (...)" 69. Articolul 156 se modifică şi va avea următorul cuprins: "Art. 156 Cota de contribuţie de asigurări sociale de sănătate Cota de contribuţie de asigurări sociale de sănătate este de 10% şi se datorează de către persoanele fizice care au calitatea de angajaţi sau pentru care există obligaţia plăţii contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, potrivit prezentei legi." 23. În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege ce formează obiectul excepţiei contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei şi a supremaţiei sale şi a legilor, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă, art. 53 alin. (1) şi (2) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 56 privind contribuţiile financiare şi art. 139 privind impozitele, taxele şi alte contribuţii. 24. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, ale lit. B din capitolul I al anexei nr. V, ale art. 69 şi art. 70 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, precum şi ale art. I pct. 42 şi 69 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2017 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate exercitat prin prisma unor critici de neconstituţionalitate similare, iar prin Decizia nr. 324 din 11 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.270 din 21 decembrie 2020, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate. 25. Astfel, referitor la critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea a reiterat considerente din jurisprudenţa sa (spre exemplu, Decizia nr. 700 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 29 ianuarie 2020, paragrafele 28-52), potrivit cărora stabilirea, prin prevederile legale criticate, a unei limite a cuantumului salariului de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare care sunt mai mari decât cele stabilite, potrivit acestei legi, la nivelul prevăzut de lege pentru anul 2022 are un caracter tehnic, fără a dispune cu privire la reducerea salariilor de bază ale personalului plătit din fonduri publice. Integrate regulilor privind aplicarea etapizată a legii, prevederile legale criticate vizează reglarea în timp a disfuncţionalităţilor existente în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice, prin limitarea creşterilor salariale la un nivel stabilit prin lege. O asemenea soluţie legislativă este circumscrisă scopului urmărit de legiuitor, astfel cum acesta este enunţat în expunerea de motive la Legea-cadru nr. 153/2017, şi anume acela de „eliminare a disfuncţionalităţilor salariale existente în sistemul public de salarizare“, şi vizează, în ansamblu, toate categoriile de personal plătit din fonduri publice. 26. În raport cu cele enunţate, Curtea a reţinut că prevederile legale criticate, prin conţinutul lor normativ, nu pun în discuţie o restrângere a exerciţiului dreptului fundamental la salariu, în sensul art. 53 din Constituţie, ci vizează o redimensionare a politicii salariale în cazul personalului plătit din fonduri publice, aspect care se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului. 27. Cât priveşte invocarea unor aspecte din jurisprudenţa Curţii Constituţionale privind dreptul fundamental la salariu, Curtea a reţinut că acestea vizează ipoteze juridice distincte de cea avută în vedere prin prevederile legale criticate, motiv pentru care acestea nu au relevanţă pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate. 28. Referitor la invocarea dreptului la respectarea unui „bun“, prevăzut de art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea a observat că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, în Convenţie nu se conferă dreptul de a primi în continuare un salariu într-un anumit cuantum (a se vedea în acest sens Hotărârea din 19 aprilie 2007, pronunţată în Cauza Vilho Eskelinen şi alţii împotriva Finlandei, paragraful 94). Prin urmare, stabilirea prin lege a unei limite a salariilor de bază plătite angajaţilor din fonduri publice la nivelul prevăzut pentru anul 2022 nu are semnificaţia încălcării regulilor fundamentale şi convenţionale menţionate. 29. De asemenea, reţinând că situaţia obiectiv diferită în care se află diferite categorii de persoane plătite din fonduri publice justifică şi chiar impune un tratament juridic diferit, Curtea a constatat că prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 nu sunt, prin însuşi conţinutul lor, contrare art. 16 alin. (1) din Constituţie. 30. În ceea ce priveşte aspectele referitoare la scăderea cuantumului venitului net în luna ianuarie 2018 faţă de luna decembrie 2017, Curtea a reţinut că, în realitate, criticile de neconstituţionalitate vizează consecinţele aplicării concomitente a prevederilor de lege şi a altor prevederi legale cu incidenţă în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice, începând cu 1 ianuarie 2018. Curtea a reiterat că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi sau texte legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel sar ajunge inevitabil la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele. Rezultă deci că întro astfel de situaţie nu se pune în discuţie o chestiune privind constituţionalitatea, ci una de coordonare a legislaţiei în vigoare, de competenţa autorităţii legiuitoare (a se vedea în acest sens Decizia nr. 76 din 25 aprilie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 27 iulie 2000, Decizia nr. 81 din 25 mai 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 8 iulie 1999, sau Decizia nr. 6 din 14 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 7 februarie 2003). 31. Curtea a mai observat că, pe fondul prevederilor legale anterioare privind salarizarea bugetarilor, reglementarea salarizării personalului plătit din fonduri publice prin Legea-cadru nr. 153/2017 apare ca un proces complex, care, în mod necesar, presupune, în timp, o serie de corecţii şi corelări cu ansamblul actelor normative care fac parte din fondul activ al legislaţiei, aspecte de competenţa autorităţii legiuitoare. 32. În plus, Curtea a subliniat că modalitatea de aplicare în concret a Legii-cadru nr. 153/2017 excedează controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, aceasta revenind autorităţilor publice responsabile, iar în caz de litigiu, instanţelor judecătoreşti. 33. În ceea ce priveşte criticile referitoare la prevederile lit. B a capitolului I din anexa nr. V, precum şi ale art. 69 şi 70 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea a reţinut că, potrivit jurisprudenţei instanţei constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, principiul egalităţii justifică dreptul la diferenţiere, tocmai pentru că egalitatea nu înseamnă uniformitate, iar situaţiile diferite sub aspect obiectiv şi rezonabil impun diferenţe de tratament juridic (a se vedea în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale, de exemplu, Decizia nr. 107 din 1 noiembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996, Decizia nr. 14 din 22 ianuarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 20 martie 2013, sau jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 13 iunie 1979, pronunţată în Cauza Marckx împotriva Belgiei, paragraful 33, Hotărârea din 8 iunie 1976, pronunţată în Cauza Engel şi alţii împotriva Olandei, paragraful 72, sau Hotărârea din 28 noiembrie 1984, pronunţată în Cauza Rasmussen împotriva Danemarcei, paragrafele 38 şi 40). 34. În ceea ce priveşte invocarea încălcării dispoziţiilor art. 41 şi ale art. 53 din Constituţie, Curtea a reţinut că stabilirea principiilor şi a condiţiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului plătit din fonduri publice intră în atribuţiile exclusive ale legiuitorului, iar modificarea reglementărilor în această materie nu înseamnă restrângerea exerciţiului unor drepturi fundamentale. Constituţia prevede în art. 41 alin. (2), printre drepturile salariaţilor la protecţia socială a muncii, „instituirea unui salariu minim brut pe ţară“, fără să dispună cu privire la cuantumul acestuia. În aceste condiţii, nu poate fi reţinută o restrângere a exerciţiului dreptului la muncă, în componenta sa privind dreptul la salariu, în sensul art. 53 din Constituţie, şi, în consecinţă, dispoziţiile art. 41 şi ale art. 53 din Legea fundamentală invocate nu sunt încălcate. 35. Curtea a mai constatat că regimul salarizării procurorilor militari poate fi dedus din punctul 3 al anexei nr. V coroborat cu art. 69 alin. (1) al anexei nr. VI la aceeaşi lege, care prevede că pentru judecătorii şi procurorii militari se aplică, în mod corespunzător, reglementările specifice personalului din sistemul justiţiei. Astfel, art. 69 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 prevede clar: „(1) Pentru judecătorii şi procurorii militari se aplică, în mod corespunzător, reglementările specifice personalului din sistemul justiţiei.“ Aşadar, procurorii militari nu beneficiază de un regim dublu de salarizare, respectiv de personal din sistemul justiţiei şi de personal din domeniul apărării, ci numai de cel care îi priveşte pe procurori ca parte a sistemului justiţiei. 36. În ceea ce priveşte prevederile art. I pct. 42 şi 69 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2017, Curtea a invocat jurisprudenţa sa (Decizia nr. 46 din 4 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 1 iulie 2020) şi a reţinut, în esenţă, că prevederile criticate se aplică deopotrivă, în mod egal, tuturor celor care cad sub incidenţa lor, de la momentul de referinţă stabilit de legiuitor. Prin conduita sa legiuitorul a respectat întru totul dispoziţiile art. 56 şi art. 139 din Constituţie, fără a afecta alte drepturi şi libertăţi fundamentale. Legiuitorul a acţionat în limitele marjei sale de apreciere, permisă de Legea fundamentală, şi a urmărit predictibilitatea şi eficientizarea încasării impozitelor datorate la bugetul consolidat al statului, respectiv la bugetele locale, pentru protejarea titularului dreptului de creanţă, respectiv statul, care este ţinut de realizarea funcţiilor şi sarcinilor sale constituţionale (protecţie socială etc.), inclusiv cu privire la menţinerea unei discipline fiscale coerente. 37. Întrucât în prezenta cauză nu au fost evidenţiate elemente noi, care să justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia pronunţată în Decizia nr. 324 din 11 iunie 2020, antereferită, îşi menţin în mod corespunzător valabilitatea şi în ceea ce priveşte prezenta excepţie de neconstituţionalitate. 38. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate adusă lit. A a capitolului I din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea observă că prevederile de lege criticate instituie reguli privind indemnizaţia de încadrare pentru judecători şi magistraţi-asistenţi. Or, astfel cum rezultă din actele aflate la dosar, excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată într-o cauză având ca obiect anularea unor acte administrative privind salarizarea procurorilor militari, autorul excepţiei exercitând funcţia de procuror militar. În aceste condiţii se reţine că prevederile lit. A a capitolului I din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 nu îndeplinesc condiţia de admisibilitate referitoare la legătura cu soluţionarea cauzei, prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia“. În consecinţă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor lit. A a capitolului I din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. 39. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Grigore-Florin Popescu în Dosarul nr. 2.814/2/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - Veche şi constată că prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, ale lit. B a capitolului I din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 şi ale art. 69 şi 70 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, precum şi ale art. I pct. 42 şi 69 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. 2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor lit. A a capitolului I din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe judecătoreşti. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - Veche şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 14 ianuarie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
