Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Atilla │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor „art. 14 alin. (1) teza a doua“ din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Claudia Călina Sandea în Dosarul nr. 7.093/117/2017 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.108D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece prevederile legale criticate sunt clare, precise şi nu au caracter discriminatoriu. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 25 mai 2018, pronunţată în Dosarul nr. 7.093/117/2017, Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor „art. 14 alin. (1) teza a doua din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice“. Excepţia a fost ridicată de Claudia Călina Sandea într-o cauză având ca obiect drepturi băneşti. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, în măsura în care noţiunea de „domeniu“ din cuprinsul acestora se interpretează restrictiv, excluzând aplicabilitatea textului de lege la tezele de doctorat interdisciplinare (atunci când persoana care deţine titlul de doctor îşi desfăşoară activitatea în unul dintre domeniile în care a redactat lucrarea ştiinţifică). Atât timp cât o persoană care deţine titlul ştiinţific de doctor într-un singur domeniu primeşte indemnizaţie pentru acest titlu, dacă îşi desfăşoară activitatea în domeniul pentru care deţine titlul de doctor, conform art. 14 din Legea-cadru nr. 153/2017, cu atât mai mult este îndreptăţită să beneficieze de indemnizaţia în cauză o persoană care are o lucrare interdisciplinară, întrucât redactarea ei implică o cunoaştere a mai multor discipline care se întrepătrund. În susţinerea criticilor de neconstituţionalitate se invocă prevederile art. 36 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit cărora asemenea acte trebuie redactate într-un limbaj şi stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar şi precis care să excludă orice echivoc, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale şi de ortografie. Or, în cazul de faţă, prin sintagma de lege contestată se creează tocmai echivocul care a condus la formularea acestei excepţii de neconstituţionalitate, deoarece autorităţile şi instituţiile aplică în mod diferenţiat norma juridică. 6. Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale precizează că opinia instanţei cu privire la excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi exprimată la momentul sesizării Curţii Constituţionale, interpretarea legii raportată la situaţia de fapt concretă urmând a se realiza la momentul pronunţării soluţiei pe fondul cauzei. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituţionale, sens în care reţine că acestea nu sunt de natură a institui discriminări, fiind aplicabile tuturor persoanelor prevăzute de ipoteza normei în mod egal, şi anume personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, dacă îşi desfăşoară activitatea în domeniul pentru care deţine titlul. Condiţionarea acordării titlului de doctor de desfăşurarea activităţii în domeniul pentru care se deţine titlul este justificată de necesitatea respectării interesului angajatorului de a utiliza competenţele şi performanţele individuale ale angajaţilor. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 14 alin. (1) teza a doua din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Din examinarea încheierii de sesizare şi a notelor scrise ale autoarei excepţie, Curtea constată că, în realitate, criticile de neconstituţionalitate vizează prevederile art. 14 alin. (1) teza întâi partea finală din Legea-cadru nr. 153/2017 şi, prin urmare, reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate aceste prevederi de lege, care au următorul cuprins: „Personalul care deţine titlul ştiinţific de doctor beneficiază de o indemnizaţie lunară pentru titlul ştiinţific de doctor în cuantum de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, dacă îşi desfăşoară activitatea în domeniul pentru care deţine titlul.“ 12. În opinia autoarei excepţiei, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 14 alin. (1) teza întâi partea finală din Legea-cadru nr. 153/2017 stabilesc acordarea indemnizaţiei lunare pentru titlul ştiinţific de doctor personalului care deţine titlul ştiinţific de doctor, dacă îşi desfăşoară activitatea în domeniul pentru care deţine titlul. Indemnizaţia respectivă face parte din categoria drepturilor salariale suplimentare, stabilite de legiuitor, în limitele opţiunii sale, iar raţiunea acordării acestei indemnizaţii este încurajarea personalului plătit din fonduri publice de a participa activ în viaţa ştiinţifică, de a-şi perfecţiona cunoştinţele într-un domeniu dat şi de a-şi îmbunătăţi performanţele profesionale la locul de muncă. 14. Curtea observă că în cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate este pusă în discuţie aplicarea dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 în cazul persoanelor care deţin titlul ştiinţific de doctor obţinut pe baza tezelor care tratează subiecte multidisciplinare sau interdisciplinare. Asemenea aspecte învederate de autoarea excepţiei privesc, în realitate, probleme de interpretare şi aplicare a sintagmei „dacă îşi desfăşoară activitatea în domeniul pentru care deţine titlul“, din cuprinsul prevederilor legale criticate. Or, interpretarea şi aplicarea acestui text de lege în raport cu raţiunea care a stat la baza adoptării sale, revin angajatorului, iar, în cazul unui litigiu, instanţelor de judecată, nefiind de resortul contenciosului constituţional. Interpretarea legilor este operaţiunea raţională, indispensabilă în procesul aplicării şi respectării acestora, având ca scop clarificarea înţelesului normelor juridice sau a câmpului lor de aplicare (a se vedea în acest sens Decizia nr. 1.560 din 7 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 24 februarie 2011), iar, în procesul de soluţionare a cauzelor cu care au fost învestite, această operaţiune este realizată de instanţele judecătoreşti, în mod necesar, prin recurgerea la metodele interpretative. De asemenea, o greşită interpretare şi aplicare a legii poate fi remediată prin recurgerea la controlul judiciar, iar acceptarea unui punct de vedere contrar ar echivala cu încălcarea competenţei instanţelor judecătoreşti, Curtea, exercitând competenţe specifice acestora, transformându-se din instanţă constituţională în una de control judiciar (a se vedea în acest sens şi Decizia nr. 276 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 28 iulie 2016, paragrafele 20 şi 21, sau Decizia nr. 2 din 18 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 9 mai 2018, paragraful 19). 15. În conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta asigură controlul de constituţionalitate a legilor, a ordonanţelor Guvernului, a tratatelor internaţionale şi a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispoziţiile şi principiile Constituţiei. Aşadar, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte aspectele referitoare la aplicarea şi interpretarea legii în speţele deduse spre judecată instanţelor judecătoreşti. 16. În raport cu cele expuse, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) teza finală din Legea-cadru nr. 153/2017, astfel cum a fost formulată, apare ca inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare. 17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) teza întâi partea finală din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Claudia Călina Sandea în Dosarul nr. 7.093/117/2017 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 31 octombrie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
