Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, excepţie ridicată de Florin Popa în Dosarul nr. 1.887/119/2017 al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 930D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că partea Eugen Palade a fost citată, potrivit datelor comunicate de către instanţa în faţa căreia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, citaţia fiind restituită Curţii Constituţionale cu menţiunea că nu mai lucrează în cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean, însă la dosar nu există nicio înştiinţare referitoare la schimbarea locului citării. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 1.025D/2018, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de acelaşi autor în Dosarul nr. 1.896/119/2017 al Tribunalului Covasna - Secţia civilă. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că partea Eugen Palade a fost citată, potrivit datelor comunicate de către instanţa în faţa căreia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, citaţia fiind restituită Curţii Constituţionale cu menţiunea că nu mai lucrează în cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean, însă la dosar nu există nicio înştiinţare referitoare la schimbarea locului citării. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.025D/2018 la Dosarul nr. 930D/2018, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât a stabili limitativ cazurile în care ar putea fi dispusă cercetarea prealabilă ar da naştere la o rigiditate a reglementării, iar o astfel de cuprindere a acestor situaţii nu este posibilă. Se arată că rezultatul cercetării prealabile se consemnează într-un raport al cărui conţinut este stabilit de lege, la art. 59^2. Procedura disciplinară are la bază o serie de principii, printre care şi cel al garantării dreptului la apărare şi, ca o garanţie suplimentară, în art. 59^1 din Legea nr. 360/2002, se prevede că înainte de finalizarea raportului o copie a acestuia se comunică poliţistului cercetat care are la dispoziţie un termen de 3 zile în care să formuleze obiecţii sau să propună probe noi în apărare. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 7. Prin Încheierile din 12 şi 28 iunie 2018, pronunţate în Dosarele nr. 1.887/119/2017 şi nr. 1.896/119/2017, Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Covasna - Secţia civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului. Excepţia a fost ridicată de Florin Popa în cauze având ca obiect suspendarea executării şi anularea unor acte administrative, respectiv a unor dispoziţii emise de şeful inspectoratului judeţean de poliţie Covasna, prin care s-a aprobat cercetarea disciplinară a autorului excepţiei şi au fost desemnate persoanele pentru efectuarea acesteia. 8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate dau posibilitatea angajatorului de a dispune discreţionar şi abuziv măsura declanşării cercetării disciplinare, în lipsa unor criterii obiective. Acest comportament abuziv este încurajat de lipsa unei reglementări care să detalieze modul de aplicare a legii în această materie. Prin urmare, angajatorul poate interpreta declanşarea cercetării prealabile în mod subiectiv, ceea ce face practic imposibil accesul la justiţie al celui cercetat disciplinar şi încalcă dreptul său la apărare, întrucât instanţa nu are posibilitatea de a cenzura măsura emiterii actului administrativ de cercetare prealabilă. Ca atare, dispoziţiile criticate sunt lipsite de claritate şi previzibilitate pentru a putea fi aplicate. 9. Se consideră că dispunerea cercetării disciplinare printr-un act administrativ în condiţiile art. 59 alin. (1) este susceptibilă de a fi calificată drept subiectivă şi uneori chiar abuzivă, mai ales în contextul raporturilor de serviciu care, prin natura lor, presupun o semnificativă interacţiune umană. Raporturile de serviciu ale poliţistului presupun subordonare faţă de angajator (inspectorat judeţean de poliţie, Inspectoratul General al Poliţiei Române sau Ministerul Afacerilor Interne), caracterizată prin executarea de ordine şi dispoziţii, avansarea în grad şi funcţie, evaluarea profesională, atributul de a efectua controale a activităţii desfăşurate şi de a sancţiona încălcările atribuţiilor de serviciu. 10. Textul criticat dă dreptul angajatorului să declanşeze cercetarea prealabilă si când nu există abatere disciplinară, pentru că nu există criterii obiective pentru a analiza cadrul legal şi temeinic al măsurii declanşării cercetării prealabile dispuse de angajator, ceea ce constituie doar un acces formal la instanţele de judecată, contrar art. 21 alin. (1) din Constituţie, atât timp cât judecătorul nu are la dispoziţie instrumente legale suficiente pentru a decide asupra pretenţiilor şi contestaţiilor care privesc o eventuală conduită abuzivă a angajatorului. 11. Se afirmă că în cazul supus analizei, cercetarea prealabilă a autorului excepţiei a fost dispusă în urma aducerii la cunoştinţă a comportamentului abuziv al unor poliţişti din cadrul inspectoratului, faţă de un poliţist aflat în subordinea acestuia. 12. Autorul consideră că, în aceste circumstanţe, trebuie admis că declanşarea cercetării prealabile de către angajator cu consecinţa interzicerii dreptului de a participa la un concurs pentru a ocupa o funcţie vacantă, de a fi împuternicit pe o funcţie de conducere, de a fi mutat, delegat, detaşat şi de a fi trimis în misiuni internaţionale poate constitui oricând expresia unui comportament şicanatoriu asupra poliţistului. 13. Se susţine că textul de lege criticat nu respectă condiţiile de claritate şi previzibilitate ce ar trebui îndeplinite de o lege şi nici nu oferă un minim de garanţii împotriva arbitrariului. Lipsa de claritate şi previzibilitate rezultă din folosirea sintagmei „cu privire la aspectele sesizate sau cunoscute“, care este, în opinia autorului excepţiei, o „expresie obscură şi echivocă“, vădit imprecisă, atât pentru subiectul activ care trebuie să respecte legea, cât şi pentru subiectul pasiv, respectiv poliţistul faţă de care s-a dispus cercetarea prealabilă. Expresia menţionată lasă posibilitatea persoanei care trebuie să emită dispoziţia de cercetare prealabilă, să stabilească în mod arbitrar, pe criterii subiective, conţinutul sintagmei „cu privire la aspectele sesizate sau cunoscute“, care atrage cercetarea prealabilă a unui poliţist. Prin urmare, această sintagmă trimite la o multitudine de situaţii în care şefii ierarhici pot decide, discreţionar, cercetarea disciplinară a poliţistului, cu consecinţe asupra evoluţiei profesionale a acestuia. 14. Se consideră că dispoziţiile de lege criticate, contrar art. 53 din Constituţie, restrâng drepturile fundamentale prevăzute la art. 41 alin. (1) şi art. 21, întrucât, în perioada cercetării disciplinare, poliţistul nu poate fi mutat (nici măcar la cererea), delegat, detaşat, împuternicit pe o funcţie de conducere într-o altă unitate şi nici nu poate fi trimis în misiuni internaţionale. Această dispoziţie nu are o raţiune legitimă şi este discriminatorie, în raport cu categoria funcţionarilor publici supuşi prevederilor Legii nr. 188/1999. 15. Se menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi cea a instanţei europene cu privire la calitatea legii, respectiv Deciziile Curţii Constituţionale nr. 1 din 11 ianuarie 2012 şi 494 din 10 mai 2012 şi hotărârile instanţei europene din 26 aprilie 1979, 20 mai 1999, 4 mai 2000 şi 25 aprilie 2006, pronunţate în cauzele Sunday Times împotriva Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Rekvenyi împotriva Ungariei, Rotaru împotriva României şi, respectiv, Dammann împotriva Elveţiei. 16. Având în vedere toate aspectele prezentate, autorul conchide că dispoziţiile art. 59 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 în care sunt cuprinse sintagmele „stabilirea existenţei/ inexistenţei abaterii disciplinare“ şi „cu privire la aspectele sesizate sau cunoscute“ sunt contrare prevederilor constituţionale invocate. 17. Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 930D/2018, apreciază că dispoziţiile art. 59 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 nu încalcă prevederile Constituţiei României. Astfel, se arată că dispoziţiile de lege criticate se aplică prin coroborare cu celelalte articole ale Legii nr. 360/2002, fiind astfel reglementat un cadru legal complet, clar şi previzibil pentru realizarea cercetării disciplinare. Curtea de Apel Braşov apreciază că nu este îngrădit nici dreptul de acces la instanţă în condiţii de egalitate procesuală, întrucât norma legală nu instituie restricţii sau limitări în privinţa exercitării drepturilor procesuale. Totodată, reglementarea legală nu implică, prin ea însăşi, o restrângere a exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 18. Tribunalul Covasna - Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.025D/2018, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată, întrucât stabilirea săvârşirii unei abateri disciplinare nu poate avea loc decât ca urmare a realizării cercetării prealabile, iar demararea acesteia nu poate avea loc decât ca urmare a emiterii unui act administrativ care să dispună în acest sens. Instanţa menţionează că, în cauză, motivele invocate de reclamant vizează, în realitate, efectele juridice pe care alte norme legale le conferă actului administrativ de declanşare a cercetării prealabile, respectiv incidenţa acestui act normativ în contextul condiţiilor necesare pentru înscrierea poliţistului la un concurs sau examen, norme legale ce excedează cadrului procesual dedus judecăţii. 19. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 20. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 21. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 22. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 59 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora: „Cercetarea prealabilă are ca scop stabilirea existenţei/inexistenţei abaterii disciplinare şi a vinovăţiei, cu privire la aspectele sesizate sau cunoscute, la cauzele şi împrejurările concrete în care acestea s-au produs.“ 23. În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 care consacră accesul liber la justiţie, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, ale art. 41 alin. (1) privind munca şi protecţia socială a muncii, precum şi ale art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 24. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată netemeinicia susţinerilor autorului acesteia, din perspectiva argumentelor ce vor fi prezentate în continuare. Astfel, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că raporturile juridice de serviciu trebuie să se desfăşoare într-un cadru legal, pentru a fi respectate drepturile şi îndatoririle, precum şi interesele legitime ale ambelor părţi. În acest cadru, cercetarea disciplinară prealabilă aplicării sancţiunii contribuie în mare măsură la prevenirea unor măsuri abuzive, nelegale sau netemeinice, dispuse de angajator, profitând de situaţia sa dominantă (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 95 din 5 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 28 februarie 2008, şi Decizia nr. 653 din 17 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.002 din 18 decembrie 2017, paragraful 27). 25. Potrivit doctrinei, procedura cercetării disciplinare prealabile necesară aplicării unei sancţiuni disciplinare dă posibilitatea angajatorului de a demara cercetarea faptelor care i-au fost sesizate, salariatului de a-şi exercita dreptul la apărare faţă de faptele sesizate persoanei sau persoanelor împuternicite cu cercetarea disciplinară să stabilească împrejurările în care au fost săvârşite faptele şi să analizeze criteriile de stabilire a sancţiunii disciplinare şi, în final, angajatorului să aplice sancţiunea disciplinară salariatului. Însă, pentru verificarea respectării acestor drepturi şi obligaţii este necesar să se parcurgă anumite etape şi să se respecte anumite termene, chiar dacă acest lucru presupune un anumit formalism. 26. Curtea observă că dispoziţiile privind răspunderea juridică a poliţistului, cuprinse în cap. IV din Legea nr. 360/2002, au fost modificate şi completate ca urmare a Deciziei nr. 392 din 2 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 11 septembrie 2014, prin care Curtea Constituţională a constatat că prevederile art. 59 alin. (2), art. 60 alin. (1) şi ale art. 62 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului sunt neconstituţionale, întrucât poliţistul este subiect al unui raport de serviciu, raport care ia naştere, se execută şi încetează în condiţii speciale, astfel că orice aspect care vizează „elementele esenţiale“ referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea raportului de serviciu al poliţistului, inclusiv răspunderea disciplinară, trebuie reglementate prin lege organică. Curtea a reţinut că răspunderea disciplinară, ţinând de statutul poliţistului, trebuie reglementată, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, prin lege organică, respectiv Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, lege specială în sensul art. 1 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. 27. Astfel, potrivit art. 55 din Legea nr. 360/2002, încălcarea de către poliţist, cu vinovăţie, a îndatoririlor de serviciu angajează răspunderea sa disciplinară, materială, civilă sau penală, după caz. 28. Curtea reţine că, potrivit art. 57 din Legea nr. 360/2002, „constituie abateri disciplinare, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni, următoarele fapte săvârşite de poliţist, comise cu vinovăţie: a) comportarea necorespunzătoare, în serviciu, familie sau în societate, care aduce atingere onoarei, probităţii profesionale a poliţistului sau prestigiului instituţiei; b) neglijenţa manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispoziţiilor primite de la şefii ierarhici sau de la autorităţile anume abilitate de lege; c) întârzierea repetată sau nejustificată a soluţionării lucrărilor; c^1) refuzul nejustificat de a îndeplini o atribuţie de serviciu cuprinsă în fişa postului; d) depăşirea atribuţiilor de serviciu ori lipsa de solicitudine în relaţiile cu cetăţenii; e) absenţa nemotivată ori întârzierea repetată de la serviciu; f) producerea de pagube materiale unităţii din care face parte sau patrimoniului Ministerului de Interne; g) încălcarea normelor privind confidenţialitatea activităţii desfăşurate; h) nerespectarea prevederilor jurământului de credinţă; i) imixtiunea ilegală în activitatea altui poliţist; j) intervenţia pentru influenţarea soluţionării unor cereri privind satisfacerea intereselor oricărei persoane; k) încălcarea prevederilor referitoare la îndatoriri, incompatibilităţi, conflicte de interese şi interdicţiile stabilite prin lege.“ 29. Totodată, Curtea reţine că, potrivit art. 58^2 din Legea nr. 360/2002, „procedura disciplinară are la bază următoarele principii: a) prezumţia de nevinovăţie - poliţistul cercetat este considerat nevinovat pentru fapta sesizată ca abatere disciplinară atât timp cât vinovăţia sa nu a fost dovedită; b) garantarea dreptului la apărare - se recunoaşte dreptul poliţistului de a formula şi de a susţine apărări în favoarea sa, de a prezenta probele şi motivaţiile pe care le consideră necesare în apărarea sa şi de a fi asistat; c) celeritatea procedurii - cauza se soluţionează fără întârziere, cu respectarea drepturilor persoanelor implicate şi a regulilor prevăzute de lege; d) contradictorialitatea - asigurarea posibilităţii persoanelor aflate pe poziţii divergente de a se exprima cu privire la orice act sau fapt care are legătură cu abaterea disciplinară sesizată; e) proporţionalitatea - asigurarea unui raport corect între gravitatea abaterii disciplinare, circumstanţele săvârşirii acesteia şi sancţiunea disciplinară propusă; f) unicitatea sancţiunii - pentru o abatere disciplinară nu se poate aplica decât o singură sancţiune disciplinară; g) legalitatea sancţiunii - sancţiunea disciplinară nu poate fi decât una dintre sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 58 alin. (1).“ 30. Potrivit art. 58^4 din Legea nr. 360/2002, sancţiunile disciplinare se stabilesc şi se dispun numai după cercetarea prealabilă şi după consultarea Consiliului de disciplină, mai puţin în cazul sancţiunilor privind mustrarea scrisă şi diminuarea salariului funcţiei de bază cu 5-20% pe o perioadă de 1-3 luni, care se pot aplica fără consultarea consiliului. Prin excepţie, pentru abaterile disciplinare săvârşite pe timpul stării de urgenţă, de asediu, de mobilizare şi pe timp de război, sancţiunile disciplinare se aplică după efectuarea cercetării prealabile, fără consultarea consiliului de disciplină. 31. Curtea observă că, pentru punerea în aplicare a prevederilor din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului referitoare la răspunderea disciplinară a poliţiştilor, în temeiul art. 62^8 din lege, a fost emisă Hotărârea Guvernului nr. 725/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 690 din 11 septembrie 2015. 32. Sintetizând criticile de neconstituţionalitate formulate, Curtea reţine că autorul excepţiei apreciază că sintagmele „stabilirea existenţei/inexistenţei abaterii disciplinare“ şi „cu privire la aspectele sesizate sau cunoscute“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 59 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 sunt lipsite de claritate şi previzibilitate. 33. Cu privire la critica potrivit căreia sintagma „aspectele sesizate sau cunoscute“ din cuprinsul art. 59 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 este lipsită de claritate şi previzibilitate, întrucât, în opinia autorului excepţiei, lasă posibilitatea persoanei care trebuie să emită dispoziţia de cercetare prealabilă, să stabilească în mod arbitrar, pe criterii subiective, conţinutul acestei expresii, care atrage cercetarea prealabilă a unui poliţist, Curtea constată netemeinicia acestei susţineri. Astfel, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale referitoare la art. 1 alin. (5) din Constituţie, una dintre cerinţele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 225). În acest sens, Curtea a constatat că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar şi precis pentru a putea fi aplicat. Astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu afectează însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia Curţii Constituţionale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, sau Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013). 34. Aplicând considerentele de principiu rezultate din jurisprudenţa sa la prezenta cauză, Curtea constată că sintagma „aspectele sesizate sau cunoscute“ întruneşte exigenţele de claritate şi previzibilitate a legii, având în vedere că normele juridice nu există în mod izolat, ci ele pot şi trebuie interpretate şi raportate la întreg ansamblul normativ din care acestea fac parte, respectiv la Legea nr. 360/2002. Aşadar, sintagma „aspectele sesizate sau cunoscute“ din cuprinsul art. 59 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 se referă, în fapt, la modalităţile prin care organele prevăzute la art. 59 alin. (2) din lege, şi anume „a) persoana care are competenţa de numire în funcţie a poliţistului cercetat sau şeful unităţii ierarhic superioare; b) şeful unităţii sau instituţiei de învăţământ din Ministerul Afacerilor Interne la care poliţistul este delegat sau detaşat ori la care urmează cursuri sau susţine examene de carieră; c) şeful instituţiei subordonate Ministerului Afacerilor Interne care exercită competenţe de coordonare şi control metodologic al serviciilor publice comunitare sau ministrul afacerilor interne, pentru poliţiştii din cadrul serviciilor publice comunitare sau detaşaţi la aceste servicii“, iau cunoştinţă de fapta săvârşită. Cu alte cuvinte, acestea echivalează, pe de-o parte, cu o sesizare/reclamaţie făcută de o persoană interesată, iar, pe de altă parte, cu o sesizare din oficiu referitoare la fapte ce pot constitui abateri disciplinare. 35. Contrar susţinerilor autorului excepţiei, în lumina dispoziţiilor de lege menţionate, Curtea reţine că nu orice persoană are competenţa de a se sesiza din oficiu şi de a declanşa cercetarea disciplinară, ci doar cele prevăzute de art. 59 alin. (2) din lege. Ca atare, dispunerea cercetării prealabile disciplinare este o etapă a procedurii disciplinare, astfel că, în situaţia în care cercetarea disciplinară nu a fost dispusă de către persoanele prevăzute de art. 59 alin. (2) din lege sau nu respectă normele legale în materia răspunderii disciplinare, aceste aspecte pot fi verificate de instanţa judecătorească, în cadrul controlului declanşat cu privire la sancţiunea aplicată şi la procedura urmată. 36. Referitor la sintagma „stabilirea existenţei/inexistenţei abaterii disciplinare“, criticată din perspectiva neclarităţii, Curtea constată netemeinicia acestei susţineri, întrucât stabilirea existenţei/inexistenţei abaterii disciplinare reprezintă un element al obiectului cercetării prealabile, pe lângă stabilirea vinovăţiei, pe baza aspectelor sesizate sau cunoscute, a cauzelor şi a împrejurărilor concrete în care acestea s-au produs. 37. Curtea reţine că cercetarea prealabilă este o etapă obligatorie în determinarea existenţei unei abateri disciplinare, şi implicit în sancţionarea acesteia, iar efectuarea ei este o condiţie imperativă a legii, reprezentând o concretizare a garanţiei respectării dreptului de apărare pe toată durata desfăşurării acţiunii disciplinare de către cei învestiţi cu dreptul de a aplica sancţiunea. Prin urmare, numai după finalizarea cercetării prealabile se poate aprecia dacă „fapta“ are caracterul unei „abateri disciplinare“, deoarece, până la acel moment, persoana care a săvârşit „fapta“ beneficiază de prezumţia de nevinovăţie. 38. În ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei potrivit căreia textul criticat dă dreptul angajatorului să declanşeze cercetarea prealabilă şi când nu există abatere disciplinară pentru că nu există criterii obiective pentru a analiza cadrul legal şi temeinic al măsurii declanşării cercetării prealabile dispuse de angajator, Curtea observă că momentul declanşării cercetării disciplinare se raportează la fapta săvârşită, fără ca aceasta să fi căpătat, la momentul respectiv, caracterul de abatere disciplinară. Astfel, dacă aspectele sesizate sau cunoscute configurează o posibilă abatere disciplinară, pare ca fiind justificată competenţa persoanelor prevăzute de lege de a declanşa această procedură. 39. Totodată, Curtea nu poate reţine nici critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile constituţionale ale art. 21 care consacră accesul liber la justiţie, deoarece Legea nr. 360/2002 prevede suficient de clar şi precis că poliţistul nemulţumit de sancţiunea aplicată se poate adresa instanţei de contencios administrativ. Prin urmare, aceste dispoziţii de lege garantează atât accesul liber la justiţie, cu finalitatea apărării drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale reclamantului, cât şi controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, potrivit art. 126 alin. (6) din Constituţie. 40. În final, cât priveşte invocarea art. 53 din Constituţie, având în vedere că nu s-a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale, Curtea constată că norma fundamentală nu are incidenţă în cauză. 41. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Florin Popa în Dosarul nr. 1.887/119/2017 al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi în Dosarul nr. 1.896/119/2017 al Tribunalului Covasna - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 59 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalului Covasna - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 6 octombrie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Bianca Drăghici ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
