Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Atilla │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 103 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, ale pct. 35 lit. e) teza a VII-a din Ordonanţa Guvernului nr. 21/2014 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi ale art. 1 alin. III pct. 5 din Legea nr. 119/2014 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, excepţie ridicată de instanţa judecătorească, din oficiu, în Dosarul nr. 482/329/2018 al Judecătoriei Turnu Măgurele şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.062D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 7 iunie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 482/329/2018, Judecătoria Turnu Măgurele a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 103 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, ale pct. 35 lit. e) teza a VII-a din Ordonanţa Guvernului nr. 21/2014 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi ale art. 1 alin. III pct. 5 din Legea nr. 119/2014 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de instanţa judecătorească, din oficiu, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri în materie contravenţională. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate instanţa judecătorească susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece pe calea unor ordonanţe ale Guvernului au fost modificate şi completate dispoziţii din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, act normativ aprobat printr-o lege organică. Astfel, se arată că legea organică menţionată a fost „modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 21/2008 (în realitate, Ordonanţa Guvernului nr. 21/2014), care are caracter de lege ordinară“. Se mai arată că „Ordonanţa Guvernului nr. 21/2008 (în realitate, Ordonanţa Guvernului nr. 21/2014) a fost emisă în baza Legii nr. 119/2014“, care are caracter de lege ordinară. În raport cu acestea, instanţa judecătorească, autoare a excepţiei, apreciază că „o lege organică, respectiv Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2006, care a fost aprobată prin Legea nr. 6/2007, a fost modificată prin lege ordinară, ceea ce nu corespunde voinţei Adunării Constituante din 21 noiembrie 1991“. În susţinerea criticii de neconstituţionalitate se invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 15 din 25 ianuarie 2000. 6. De asemenea, referindu-se la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materia legilor organice (spre exemplu, Decizia nr. 88 din 2 iunie 1998, Decizia nr. 548 din 15 mai 2008 sau Decizia nr. 786 din 13 mai 2009), potrivit căreia „criteriul material este cel definitoriu pentru a analiza apartenenţa sau nu a unei reglementări la categoria legilor ordinare sau organice“, instanţa judecătorească invocă dispoziţiile art. 73 alin. (3) lit. m) teza I şi ale art. 52 alin. (1) din Constituţie, în raport cu diminuarea patrimoniului petentului cu suma de 580 lei, precum şi suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile. 7. În fine, instanţa judecătorească arată că „nu ar putea fi invocată existenţa unui vid legislativ cu privire la circulaţia pe drumurile publice a vehiculelor în raport de posibilitatea emiterii, oricând a unei ordonanţe de urgenţă care să respecte dispoziţiile art. 73 din Constituţie“. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie prevederile art. 103 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, ale pct. 35 lit. e) teza a VII-a din Ordonanţa Guvernului nr. 21/2014 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi ale art. 1 alin. III pct. 5 din Legea nr. 119/2014 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe. Din examinarea considerentelor actului de sesizare rezultă că, în realitate, excepţia de neconstituţionalitate vizează următoarele prevederi legale: - Art. 100 alin. (3) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins: "Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: (...) f) nerespectarea semnalelor, indicaţiilor şi dispoziţiilor poliţistului rutier aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu;" – Art. I pct. 35 lit. e) teza a VII-a din Ordonanţa Guvernului nr. 21/2014 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 29 august 2014, având următorul cuprins: "În cuprinsul ordonanţei de urgenţă, următoarele expresii şi termeni se înlocuiesc după cum urmează: (...) e) în cuprinsul [...] art. 100 alin. (2) şi alin. (3) partea introductivă şi lit. b), [...],expresiile «autovehicul sau tramvai», «autovehicule sau tramvaie» şi «autovehicule ori tramvaie» se înlocuiesc cu expresia «autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai» [...];" – Art. 1 pct. III. 5 din Legea nr. 119/2014 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 524 din 14 iulie 2014, având următorul cuprins: "În temeiul art. 115 alin. (1) din Constituţia României, republicată, Guvernul este abilitat ca, de la data intrării în vigoare a prezentei legi, dar nu înainte de încheierea primei sesiuni ordinare a anului 2014, şi până la reluarea lucrărilor Parlamentului în cea de-a doua sesiune ordinară a anului 2014, să emită ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, după cum urmează: (...) III. Apărare naţională şi afaceri interne (...) 5. modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare." 12. În opinia instanţei judecătoreşti, autoare a excepţiei, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 73 alin. (1) lit. m) privind reglementarea prin lege organică a regimului juridic general al proprietăţii şi art. 52 alin. (1) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în esenţă, aspectele puse în discuţie de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate vizează pretinsa neconstituţionalitate extrinsecă ce decurge din modificarea unor prevederi ale unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului, care conţine norme de natura legii organice, prin dispoziţiile unei ordonanţe simple. Astfel, prin Legea nr. 119/2014, Guvernul a fost abilitat să emită Ordonanţa nr. 21/2014 care modifică şi completează Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, aprobată prin Legea nr. 49/2006, lege organică. Analizând aceste critici de neconstituţionalitate extrinsecă, Curtea reţine că acestea se referă la pretinsa încălcare a dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 73 alin. (3) lit. m) privind reglementarea prin lege organică a regimului juridic general al proprietăţii şi al moştenirii şi art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. 14. Referindu-se la regimul juridic al legilor organice, inclusiv din perspectiva regulilor referitoare la modificarea acestora, Curtea a statuat că domeniul lor este foarte clar delimitat prin textul Constituţiei, fiind de strictă interpretare (Decizia nr. 53 din 18 mai 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 din 9 noiembrie 1994), astfel încât legiuitorul va adopta legi organice numai în acele domenii. Prin mai multe decizii (Decizia nr. 88 din 2 iunie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 3 iunie 1998, Decizia nr. 548 din 15 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 2 iulie 2008, sau Decizia nr. 786 din 13 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 12 iunie 2009), Curtea a stabilit că este posibil ca o lege organică să cuprindă, din motive de politică legislativă, şi norme de natura legii ordinare, dar fără ca aceste norme să capete natură de lege organică, întrucât altfel s-ar extinde domeniile rezervate de Constituţie legii organice. De aceea, printr-o lege ordinară se pot modifica dispoziţii dintr-o lege organică, dacă acestea nu conţin norme de natura legii organice, întrucât se referă la aspecte care nu sunt în directă legătură cu domeniul de reglementare al legii organice. În consecinţă, criteriul material este cel definitoriu pentru a analiza apartenenţa sau nu a unei reglementări la categoria legilor ordinare sau organice. 15. Analizând din perspectiva criteriului material dispoziţiile art. I pct. 35 lit. e) teza a VII-a din Ordonanţa Guvernului nr. 21/2014, Curtea constată că acestea dispun sub aspect terminologic cu privire la expresiile „autovehicul sau tramvai“, „autovehicule sau tramvaie“ şi „autovehicule ori tramvaie“, pe care Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 le utilizează în cuprinsul art. 100 alin. (3), în sensul înlocuirii acestora cu expresia „autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai“ ori „autovehicule, tractoare agricole sau forestiere ori tramvaie“, după caz. 16. Nici dispoziţiile art. 52 şi nici cele ale art. 73 alin. (3) lit. m) din Constituţie nu impun ca reglementarea unor asemenea expresii să se realizeze prin lege organică. Rezultă astfel că normele modificate nu au caracter organic, ci ordinar, astfel încât modificarea lor poate fi realizată tot prin norme cu caracter ordinar. De altfel, acceptarea susţinerilor autoarei excepţiei ar avea drept consecinţă extinderea domeniilor rezervate de Legea fundamentală legii organice, încălcându-se astfel normele exprese ale Constituţiei. 17. Pentru aceste considerente, Curtea constată că reglementarea criticată şi normele pe care le modifică sunt circumscrise, sub aspectul domeniului de reglementare, legii ordinare, iar legiuitorul delegat a acţionat în temeiul şi limitele art. 115 alin. (1) din Constituţie. Prin urmare, sunt neîntemeiate criticile formulate în raport cu 73 alin. (3) lit. m) din Constituţie. 18. În ceea ce priveşte invocarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 15 din 25 ianuarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000, Curtea observă că, în acea cauză, instanţa de contencios constituţional a reţinut că motivele invocate nu justificau abrogarea unei legi organice (Legea monopolului de stat), pe calea emiterii unei ordonanţe de urgenţă, neexistând elementele necesare definirii unui caz excepţional, în sensul constatării unui pericol public major şi care să nu poată fi evitat decât pe calea emiterii unei ordonanţe de urgenţă. Or, în prezenta cauză, ipoteza juridică este diferită şi, prin urmare, considerentele şi soluţia reţinute de instanţa de contencios constituţional în decizia precitată nu pot fi aplicate mutatis mutandis. 19. Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 100 alin. (3) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, vizând o încălcare a patrimoniului persoanei sancţionate contravenţional, Curtea reţine că dreptul de proprietate privată nu este un drept absolut. Potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, conţinutul şi limitele acestuia sunt stabilite de lege, iar alin. (7) al aceluiaşi articol obligă proprietarul la „respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului“, îi revin. Aşa fiind, nu se poate susţine că prin instituirea unei sancţiuni contravenţionale în sarcina persoanelor fizice ori juridice se aduce atingere dreptului de proprietate, chiar dacă în mod automat executarea contravenţiei înseamnă diminuarea patrimoniului. De asemenea, sub aspectul conţinutului reglementării, reglementarea prin lege a contravenţiei şi a sancţiunii nu are semnificaţia reglementării în domeniul regimului juridic general al proprietăţii sau dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică, prevăzute de art. 73 alin. (3) lit. m) şi ale art. 52 din Constituţie. 20. În raport cu aceste considerente, Curtea constată că dispoziţiile art. 73 alin. (3) lit. m) şi art. 52 din Constituţie nu sunt sub niciun aspect încălcate. 21. Totodată, contrar susţinerilor autorului excepţiei, prevederile legale criticate nu restrâng drepturi constituţionale, ci prevăd sancţionarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranţa circulaţiei rutiere, în scopul prevăzut încă din primul articol al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, respectiv „asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietăţii publice şi private, cât şi a mediului“. Aşa fiind, reglementarea unor sancţiuni contravenţionale pentru încălcarea acestor reguli este deplin justificată din perspectiva interesului general ocrotit. În acelaşi sens, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin deciziile nr. 210 din 13 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 20 aprilie 2007, şi nr. 44 din 27 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 23 februarie 2005. 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de instanţa judecătorească, din oficiu, în Dosarul nr. 482/329/2018 al Judecătoriei Turnu Măgurele şi constată că prevederile art. 100 alin. (3) lit. f) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, ale art. I pct. 35 lit. e) teza a VII-a din Ordonanţa Guvernului nr. 21/2014 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi ale art. 1 pct. III.5 din Legea nr. 119/2014 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Turnu Măgurele şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 31 octombrie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
