Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌──────────────────┬───────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────────┼───────────────────┤
│Mihaela Ionescu │- │
│ │magistrat-asistent │
└──────────────────┴───────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Maria Eleonora Centea. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 274 teza finală din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, excepţie ridicată de Petruş Ţăpurică şi Florentina Mirela Ţăpurică în Dosarul nr. 14.403/212/2018 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 1.746D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, excepţie ridicată de Valentin Stan (fost Nedelcu) şi Dan Miron în Dosarul nr. 392/110/2018/a14 al Tribunalului Bacău - Secţia penală. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 2.206D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, excepţie ridicată de Costel Mezeniuc şi Niculai Maximiuc în Dosarul nr. 440/110/2016/a25 al Curţii de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor, iar reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.746D/2019 şi nr. 2.206D/2019 la Dosarul nr. 4D/2019, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate şi menţinerea jurisprudenţei instanţei de control constituţional în materie. Referitor la infracţiunea de contrabandă, legiuitorul a considerat necesară sancţionarea fermă şi, întrucât Parlamentul este liber să decidă cu privire la politica penală, apreciază că motivele de neconstituţionalitate sunt neîntemeiate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 7. Prin Încheierea din 12 decembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 14.403/212/2018, Curtea de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 274 teza finală din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României. Excepţia a fost ridicată de Petruş Ţăpurică şi Florentina Mirela Ţăpurică cu ocazia soluţionării apelurilor declarate, printre alţii, şi de autorii excepţiei împotriva Sentinţei penale nr. 1.045 din 13 septembrie 2018, pronunţată de Judecătoria Constanţa în Dosarul nr. 14.403/212/2018. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de contrabandă, prevăzută şi pedepsită de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006. 8. Prin Încheierea din 31 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. 392/110/2018/a14, Tribunalul Bacău - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României. Excepţia a fost ridicată de Valentin Stan (fost Nedelcu) şi Dan Miron într-o cauză penală. 9. Prin Încheierea din 3 iulie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 440/110/2016/a25, Curtea de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României. Excepţia a fost ridicată de Costel Mezeniuc şi Niculai Maximiuc într-o cauză penală. 10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia din Dosarul Curţii nr. 4D/2019 susţin, în esenţă, că, în condiţiile în care art. 77 lit. a) din Codul penal - norma generală în materie - reglementează circumstanţa agravantă a săvârşirii faptei de trei sau mai multe persoane împreună, cu consecinţa majorării pedepsei aplicate, norma criticată prevede - pentru aceeaşi agravantă determinată de numărul de participanţi - două pedepse, mai exact majorarea pedepsei de două ori, contrar prevederilor art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Totodată, formulează critici şi din perspectiva lipsei de corelare cu dispoziţiile noului Cod penal, în condiţiile în care la adoptarea noii legi penale s-a avut în vedere inclusiv evitarea suprapunerilor între diferitele incriminări din partea specială şi textele părţii generale. 11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia din dosarele Curţii nr. 1.746D/2019 şi nr. 2.206D/2019 susţin, în esenţă, că între inculpaţii cercetaţi pentru infracţiuni mai grave (de pildă, trafic de droguri) şi inculpaţii cercetaţi pentru infracţiuni cu pericol social mai redus decât cea menţionată, mai exact cercetaţi pentru contrabandă cu ţigări în forma calificată, se creează o inechitate din perspectiva regimului sancţionator. Susţin că este necesar ca pedeapsa să fie proporţională, raportat la realitatea socială, iar norma de incriminare să aibă un caracter echitabil faţă de valoarea socială protejată şi faţă de modul în care sunt reglementate modalităţile de săvârşire. 12. Curtea de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, exprimându-şi opinia în Dosarul Curţii nr. 4D/2019, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, reţine că, prin modalitatea de reglementare a prevederilor art. 274 teza finală din Legea nr. 86/2006, pentru aceeaşi agravantă determinată de numărul de participanţi se prevăd două pedepse, respectiv majorarea pedepsei de două ori, atât timp cât se reţine doar dispoziţia specială care reglementează agravanta săvârşirii faptei de două sau mai multe persoane împreună, prevăzută de art. 274 din Legea nr. 86/2006, fără a se reţine dispoziţia generală prevăzută de art. 77 lit. a) din Codul penal. În consecinţă, apreciază că dispoziţiile art. 274 teza finală din Legea nr. 86/2006 nu încalcă prevederile art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenţie, cu referire la art. 11 şi 20 din Constituţie. 13. Tribunalul Bacău - Secţia penală nu formulează o opinie cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată în Dosarul Curţii nr. 1.746D/2019. 14. Curtea de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, formulând opinia sa în Dosarul Curţii nr. 2.206D/2019, apreciază că sintagma „de două sau mai multe persoane“ din cuprinsul art. 274 din Legea nr. 86/2006, ce constituie o formă agravată a infracţiunii de contrabandă calificată, este neconstituţională, întrucât prin instituirea unui regim sancţionator sever încalcă principiul proporţionalităţii pedepsei în raport cu infracţiunea comisă (care în concret poate prezenta un grad redus de pericol social), dar şi egalitatea cetăţenilor în faţa legii, din perspectiva faptului că autorii unor infracţiuni mult mai grave sunt sancţionaţi cu pedepse mult mai blânde. Privitor la susţinerile inculpaţilor potrivit cărora s-ar încălca şi dreptul la un proces echitabil, reţine că, în mod constant, Curtea Constituţională a statuat că acest drept este încălcat doar în situaţia în care nu sunt respectate norme procesual penale, şi nu norme de drept substanţial. În speţă, criticile de neconstituţionalitate vizează o normă de drept substanţial penal, aşa încât apreciază că nu se poate afirma că s-a încălcat dreptul la un proces echitabil. 15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare din dosarele Curţii nr. 1.746D/2019 şi nr. 2.206D/2019, dispoziţiile art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, iar, potrivit încheierii de sesizare din Dosarul Curţii nr. 4D/2019, dispoziţiile art. 274 teza finală din acelaşi act normativ. Faţă de motivele de neconstituţionalitate formulate de autori, Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 274 teza a doua din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 19 aprilie 2006, cu următorul conţinut: „Faptele prevăzute la art. 270-273, săvârşite de una sau mai multe persoane înarmate ori de două sau mai multe persoane împreună, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.“ 19. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate din Dosarul Curţii nr. 4D/2019 invocă atât dispoziţiile constituţionale ale art. 11 referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, cât şi prevederile art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori. 20. În dosarele Curţii nr. 1.746D/2019 şi nr. 2.206D/2019, autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5), potrivit căruia, în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 23 alin. (12), potrivit căruia nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii, şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, invocă prevederile art. 49 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. 21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, cât priveşte critica referitoare la limitele de pedeapsă reglementate de norma criticată, din perspectiva lipsei de proporţionalitate cu fapta incriminată, care se încadrează în categoria formei agravate a infracţiunilor prevăzute la art. 270-273 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, Curtea observă că, prin Decizia nr. 113 din 25 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 394 din 14 mai 2020, paragraful 35, a constatat că cele reţinute în ceea ce priveşte reglementarea regimului sancţionator al faptelor prevăzute de art. 270 alin. (3) sunt valabile mutatis mutandis şi cu privire la critica având ca obiect dispoziţiile art. 274 teza a doua din Legea nr. 86/2006. 22. Astfel, în considerentele deciziei precitate, Curtea a observat că, stabilind o pedeapsă corespunzătoare incriminării din alin. (1) al art. 270 din Codul vamal, legiuitorul a atribuit faptei reglementate de alin. (3) al aceluiaşi articol acelaşi pericol social generic, deşi această din urmă infracţiune este doar „asimilată“, derivată, corelativă. Aşa fiind, în ipoteza infracţiunii de contrabandă, în forma asimilată, legiuitorul a apreciat că este necesară o sancţionare fermă a acesteia, având în vedere actualitatea aspectelor reţinute în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 23 iunie 2010. 23. Curtea a constatat că obiectul material al infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 este reprezentat de bunurile sau de mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia. De asemenea, Curtea a apreciat că urmarea imediată a infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 constă întro stare de pericol pentru regimul vamal legal şi pentru încrederea în mărfurile ce sunt introduse în circuitul comercial, infracţiunea asimilată în discuţie fiind o infracţiune de pericol, şi nu de rezultat. De esenţa infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Codul vamal al României este împrejurarea că făptuitorul a ştiut că bunurile/mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal au fost introduse în ţară sau sunt menite a fi scoase din ţară în mod ilegal, prin ocolirea, evitarea controlului vamal, adică a cunoscut că bunurile/mărfurile provin din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, indiferent dacă, în raport cu autorul acestei fapte prevăzute de legea penală, aceasta are sau nu caracter penal. 24. Totodată, distinct de cele expuse anterior, Curtea a reţinut, în considerentele Deciziei nr. 882 din 15 decembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 397 din 15 aprilie 2021, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate, că dispoziţiile art. 274 teza a doua din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României sunt constituţionale în raport cu criticile formulate, în acord cu jurisprudenţa sa constantă, că stabilirea limitelor de pedeapsă intră în atribuţiile organului legiuitor, reprezentând opţiunea acestuia, conform politicii penale a statului, potrivit rolului său constituţional de unică autoritate legiuitoare a ţării, prevăzut la art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, care apreciază, în concret, în funcţie de o serie de criterii, printre care şi frecvenţa fenomenului infracţional. În acest sens, prin Decizia nr. 828 din 3 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 17 februarie 2016, Curtea a constatat că, în ipoteza infracţiunii de contrabandă, în forma asimilată, legiuitorul a apreciat că este necesară o sancţionare fermă a acesteia, având în vedere actualitatea aspectelor reţinute în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 54/2010, respectiv asigurarea unei mai bune monitorizări a operatorilor economici care desfăşoară operaţiuni cu produse accizabile, respectiv produse energetice, alcool şi băuturi alcoolice şi tutun prelucrat, accelerarea încasării accizelor la bugetul de stat şi a diminuării evaziunii fiscale în domeniu, întărirea supravegherii şi controlului vamal al activităţii de introducere şi comercializare a mărfurilor în regim duty-free şi instituirea unor pârghii care să conducă la creşterea gradului de colectare a veniturilor bugetare. Astfel, prin adoptarea şi menţinerea în fondul activ a acestor norme, Parlamentul s-a plasat în interiorul marjei sale de apreciere prevederile de lege criticate având natura unei norme de incriminare speciale care creează un regim sancţionator specific. 25. În continuare, Curtea a constatat că nu poate sancţiona o eventuală lipsă de corelare între tratamentul sancţionator al anumitor infracţiuni şi optica legiuitorului reflectată în ansamblul tratamentului sancţionator reglementat de Codul penal şi de Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012. Astfel, menţinerea anumitor limite de pedeapsă în cazul unor infracţiuni şi după intrarea în vigoare a noului Cod penal reprezintă opţiunea legiuitorului, conform politicii penale a statului, potrivit rolului său constituţional de unică autoritate legiuitoare a ţării, prevăzut la art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală. Prin adoptarea şi menţinerea acestor norme în fondul activ, Parlamentul s-a plasat în interiorul marjei sale de apreciere, prevederile de lege criticate având natura unei norme de incriminare speciale care creează un regim sancţionator specific (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 159 din 26 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 20 iulie 2020). 26. În ceea ce priveşte susţinerea încălcării dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, în sensul că există numeroase infracţiuni de gravitate indiscutabil mai mare pentru care legea prevede pedepse mai blânde, Curtea a apreciat că nici aceasta nu poate fi reţinută. Astfel, Constituţia nu stabileşte mijloacele juridice prin care trebuie realizată ocrotirea valorilor sociale, acestea fiind lăsate la aprecierea legiuitorului, având în vedere că politica penală a statului poate avea diverse imperative şi priorităţi în diferite perioade de timp, determinate de frecvenţa, gravitatea şi consecinţele faptelor antisociale. În raport cu acestea, legiuitorul alege mijloacele juridice prin care urmăreşte protecţia diferitelor categorii de relaţii sociale, ceea ce înseamnă că, în funcţie de gradul de pericol social, poate considera că anumite fapte trebuie incriminate şi combătute prin aplicarea de sancţiuni de drept penal, iar altele nu, fără a se aduce însă vreo atingere principiului egalităţii în drepturi consacrat de art. 16 din Constituţie (în acest sens, Decizia nr. 783 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 24 aprilie 2017). 27. Curtea, prin numeroase decizii, de exemplu, Decizia nr. 932 din 14 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2007, şi Decizia nr. 318 din 18 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 9 mai 2006, a statuat, în esenţă, că, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, Parlamentul are competenţa de a reglementa prin lege organică infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora. În virtutea acestei prevederi constituţionale, legiuitorul este liber să aprecieze atât pericolul social în funcţie de care urmează să stabilească natura juridică a faptei incriminate, cât şi condiţiile răspunderii juridice pentru această faptă. Principiul egalităţii în drepturi nu implică tratarea juridică uniformă a tuturor infracţiunilor, iar reglementarea unui regim sancţionator în funcţie de anumite elemente incidente este expresia firească a principiului constituţional menţionat, care impune ca la aceleaşi situaţii juridice să se aplice acelaşi regim, iar la situaţii juridice diferite tratamentul juridic să fie diferenţiat. Totodată, prin Decizia nr. 682 din 30 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 971 din 21 octombrie 2020, Curtea a constatat că persoanele care au săvârşit infracţiuni diferite se află în situaţii juridice diferite, ceea ce permite şi instituirea unui tratament juridic diferenţiat, conform opţiunii libere a legiuitorului, fără a se putea reţine instituirea unor privilegii sau a unor discriminări. 28. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 29. Totodată, Curtea constată că motivele de neconstituţionalitate formulate în Dosarul nr. 4D/2019, potrivit cărora agravanta determinată de numărul de participanţi, reglementată în cuprinsul normei criticate („de două sau mai multe persoane împreună“), intră în coliziune cu dispoziţiile art. 77 lit. a) din Codul penal - norma generală în materie, care reglementează circumstanţa agravantă a săvârşirii faptei „de trei sau mai multe persoane împreună“, cu consecinţa majorării pedepsei aplicate, sunt neîntemeiate. În acest sens, Curtea observă că, prin Decizia nr. 81 din 16 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 483 din 10 mai 2021, a reţinut că sintagma „de către două sau mai multe persoane împreună“ din cuprinsul prevederilor art. 274 teza a doua din Legea nr. 86/2006 este similară ca formulare sintagmei „de trei sau mai multe persoane împreună“, folosită de legiuitor cu privire la reglementarea circumstanţei agravante prevăzute de dispoziţiile art. 77 alin. (1) lit. a) din Codul penal în vigoare şi de art. 75 alin. 1 lit. a) din Codul penal din 1969, concluzie susţinută de doctrina şi practica judiciară dezvoltate în interpretarea acestei din urmă sintagme. În aceeaşi decizie, precitată, Curtea a observat că împrejurarea referitoare la numărul de făptuitori prevăzut de dispoziţiile art. 274 din Legea nr. 86/2006 constituie un element circumstanţial de agravare a infracţiunii asimilate celei de contrabandă, care se întemeiază pe realitatea că săvârşirea faptei de către două sau mai multe persoane împreună imprimă acesteia o gravitate socială sporită, întrucât conlucrarea a două sau a mai multor persoane contribuie la întărirea hotărârii acestora de a o săvârşi, măreşte forţa de acţiune a făptuitorilor, le dă mai multă îndrăzneală şi creează condiţii care să îngreuneze descoperirea infracţiunii ori a făptuitorilor. Pentru a se reţine respectivul element circumstanţial de agravare a infracţiunii asimilate celei de contrabandă, este necesar ca două sau mai multe persoane să săvârşească fapta împreună, ceea ce înseamnă că toate aceste persoane contribuie efectiv şi concomitent la comiterea ei, indiferent de calitatea participanţilor (paragrafele 17 şi 18). 30. Curtea reţine, totodată, că, dacă două sau mai multe persoane comit împreună în mod ocazional o infracţiune asimilată contrabandei, acestea din urmă răspund pentru forma calificată a infracţiunii asimilate contrabandei, prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 270 alin. (3) raportat la prevederile art. 274 din Legea nr. 86/2006, fără a se reţine dispoziţia generală prevăzută de art. 77 lit. a) din Codul penal. În acelaşi sens este şi doctrina potrivit căreia nu operează prevederile art. 77 lit. a) din Codul penal dacă aceeaşi agravantă apare în conţinutul circumstanţial al infracţiunii şi, prin urmare, nu s-ar putea face aplicarea concomitentă a dispoziţiilor anterior menţionate şi a prevederilor din conţinutul agravat al diferitelor infracţiuni. Astfel, Curtea constată că susţinerile autorilor excepţiei, potrivit cărora norma criticată determină încălcarea dispoziţiilor art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori, sunt neîntemeiate. 31. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Petruş Ţăpurică şi Florentina Mirela Ţăpurică în Dosarul nr. 14.403/212/2018 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, de Valentin Stan (fost Nedelcu) şi Dan Miron în Dosarul nr. 392/110/2018/a14 al Tribunalului Bacău - Secţia penală, respectiv de Costel Mezeniuc şi Niculai Maximiuc în Dosarul nr. 440/110/2016/a25 al Curţii de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi constată că dispoziţiile art. 274 teza a doua din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, Tribunalului Bacău - Secţia penală şi Curţii de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 octombrie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
