Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Bianca Drăghici │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, excepţie ridicată de Mădălina Elisabeta Scurtu în Dosarul nr. 42.378/3/2017 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 834D/2018. 2. La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepţiei, doamna avocat Daniela Iacob, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipseşte cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei autoarei excepţiei de neconstituţionalitate care solicită admiterea acesteia, întrucât dispoziţiile legale criticate nu au o justificare obiectivă şi rezonabilă, încălcând principiul egalităţii în drepturi prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituţie şi conturat în actele internaţionale la care România este parte. Astfel, se susţine, în esenţă, că, prin textul legal criticat se instituie o discriminare bazată pe criteriul naşterii, discriminare ce se manifestă pe trei planuri, respectiv prin diminuarea indemnizaţiei pentru cel de al doilea copil născut dintr-o sarcină gemelară, în raport de condiţiile de care beneficiază primul copil prin valorificarea indemnizaţiei. În al doilea plan, se apreciază existenţa unei discriminări între două mame cu aceleaşi venituri, însă cu sarcini diferite, respectiv mame cu sarcini simple şi mame cu sarcini gemelare. În cel de al treilea plan, se susţine existenţa unei discriminări între cel de al doilea copil născut dintr-o sarcină gemelară şi un copil născut dintr-o sarcină simplă, deşi ambii copii au mame cu venituri similare. 4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional în materie, respectiv Decizia nr. 171 din 19 martie 2013 şi Decizia nr. 239 din 7 aprilie 2015. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 5. Prin Încheierea din 14 martie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 42.378/3/2017, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor. Excepţia a fost ridicată de Mădălina Elisabeta Scurtu într-o cauză având ca obiect pretenţii. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că în ipoteza reglementată de dispoziţiile legale criticate se creează o discriminare vădită bazată pe criteriul naşterii, discriminare ce se manifestă pe trei planuri. Astfel, în primul plan, aplicând prevederile art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, se creează următoarele situaţii: pe de-o parte, cel de-al doilea copil născut dintr-o sarcina gemelară beneficiază de condiţiile conferite de valorificarea unei indemnizaţii stabilite la un nivel de 85% din cuantumul salariului minim brut pe ţară, iar pe de altă parte, primul copil născut din aceeaşi sarcină gemelară beneficiază de condiţiile de creştere rezultate în urma valorificării unei indemnizaţii în cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei naşterii copilului. Aşadar, este evident că în cazul în care veniturile mamei sunt ridicate, diferenţele între condiţiile de creştere pe care mama le poate oferi celor doi copii, pe baza indemnizaţiilor determinate astfel, diferă considerabil. 7. Or, această diferenţă între condiţiile de creştere ale primului copil, faţă de cele de care beneficiază al doilea copil născut din aceeaşi sarcină, echivalează cu lipsirea de finalitate a actului normativ ce reglementează acordarea indemnizaţiei în discuţie, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 - act ce are în vedere tocmai sprijinirea familiei în creşterea copiilor prin sprijin financiar, venind în susţinerea atât a mamei care optează să rămână acasă, cât şi a copilului care necesită cheltuieli considerabile. Prin urmare, ne aflăm în situaţia a doi copii, născuţi de aceeaşi mamă (deci calculul indemnizaţiilor efectuându-se în raport de aceleaşi venituri) pentru a căror creştere şi îngrijire statul oferă mamei un sprijin diferit, bazat strict pe criteriul „primului născut“ - circumstanţă ce constituie o încălcare vădită a principiului egalităţii în drepturi. 8. În al doilea plan, se creează o discriminare între două mame având aceleaşi venituri, însă cu sarcini diferite, respectiv între o mamă cu sarcini simple, pe de-o parte, şi o mamă cu o sarcină gemelară, pe de altă parte. Astfel, în cazul în care o mamă dă naştere la doi copii din sarcini diferite (în interval de 10 luni), aceasta va primi, pentru fiecare copil, câte o indemnizaţie de creştere a copilului în cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei naşterii copilului. 9. Cu toate acestea, dacă o mamă are o sarcină gemelară, indemnizaţiile aferente celor doi copii diferă în mod substanţial, întrucât pentru un copil i se acordă lunar 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei naşterii copilului, iar pentru celălalt copil va primi o indemnizaţie în valoare de 85% din cuantumul salariului minim brut pe ţară. Dacă salariul respectivei mame este cu mult peste salariul minim brut pe ţară, disproporţia este neîndoielnică. 10. Astfel, deşi o mamă cu sarcină gemelară este în aceeaşi situaţie cu o mamă care a născut doi copii prin sarcini simple, cea dintâi se află într-o situaţie defavorabilă faţă de aceasta din urmă, întrucât îi este acordată o indemnizaţie de creştere pentru al doilea copil mult inferioară celei pe care o primeşte mama care a născut ambii copii prin sarcini simple pentru al doilea copil al său. Prin urmare, diferenţa de tratament între cele două mame, amândouă aflate în situaţii identice (având doi copii şi aceleaşi venituri) este evidentă şi constituie o încălcare clară a principiului egalităţii de tratament. 11. În al treilea plan, prin instituirea indemnizaţiei de creştere a celui de-al doilea copil dintr-o sarcină gemelară la un nivel atât de scăzut (85% din cuantumul salariului minim brut pe ţară garantat în plată) se creează o discriminare între acesta, pe de o parte, şi un alt copil născut dintr-o sarcină simplă - ambii copii având mame cu venituri similare, discriminare ce nu poate fi justificată prin prisma raţiunii pentru care a fost instituită indemnizaţia pentru creşterea copilului, acordată în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010. 12. În final, se arată că sprijinul acordat părinţilor, deşi nu este contributiv, se raportează la veniturile avute tocmai în considerarea păstrării unui nivel de trai constant al acestora odată ce se naşte un copil. Or, nivelul de trai al unei mame cu sarcină gemelară nu poate fi menţinut sub niciun aspect având în vedere cuantumul atât de scăzut al indemnizaţiei ce îi este acordată pentru creşterea celui de-al doilea copil comparativ cu nivelul indemnizaţiei de care beneficiază o mamă pentru creşterea copilului său născut dintr-o sarcină simplă. 13. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, arată că, fără a face o analiză a argumentelor invocate de reclamantă în susţinerea acestei excepţii, pentru a evita riscul antepronunţării pe fondul cauzei deduse judecăţii, menţionează doar că într-o situaţie similară, prin Decizia nr. 171 din 19 martie 2013, Curtea Constituţională a reţinut cu privire la prevederile art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, în forma iniţială, anterior modificării acestora prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 124/2011, că „indemnizaţia pentru creşterea copiilor reprezintă o prestaţie minimală de asistenţă socială cu caracter universal, care nu este supusă sistemului contributiv, ci se constituie într-o modalitate de susţinere a familiei ori a persoanelor ce iau în plasament sau adoptă copii, iar nu ca o măsură de protecţie a copilului, ca să se poată pune problema unei discriminări în situaţia scăderii cuantumului pentru al doilea şi/sau următorii copii născuţi din sarcini multiple în aceeaşi familie.“ De asemenea, Curtea Constituţională a reţinut că „scopul adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 a fost acela de a susţine familia în vederea creşterii copilului, indemnizaţia nefiind un drept al copilului, ci al părintelui, suplinindu-se astfel veniturile pe care părintele nu le mai poate realiza din exercitarea unei profesii, pe durata concediului pentru creşterea copilului. (...), copiii beneficiind, fără discriminare, de o alocaţie lunară, ca formă de ocrotire din partea statului.“ 14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 15. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 sunt constituţionale. În acest sens, se susţine că indemnizaţia pentru creşterea copiilor reprezintă o prestaţie minimală de asistenţă socială cu caracter universal, care nu este supusă sistemului contributiv, ci se constituie într-o modalitate de susţinere a familiei ori a persoanelor ce iau în plasament sau adoptă copii, iar nu ca o măsură de protecţie a copilului, ca să se poată pune problema unei discriminări în situaţia scăderii cuantumului pentru al doilea şi/sau următorii copii născuţi din sarcini multiple în aceeaşi familie. Nu se poate acorda, deci, o altă indemnizaţie pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină multiplă, începând cu cel de-al doilea, dat fiind că indemnizaţia se acordă raportat la naştere, iar nu la numărul de copii rezultaţi din aceasta. În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, concretizată, de exemplu, în Decizia nr. 937/2006, prin care Curtea a statuat că „apare ca firească acordarea unei singure indemnizaţii lunare, indiferent de numărul de copii rezultaţi în urma unei naşteri, întrucât aceasta este aferentă concediului pentru creşterea copilului, de care persoana îndreptăţită beneficiază în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă“. De asemenea, prin Decizia nr. 765/2011 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, Curtea Constituţională a reţinut că „dreptul la indemnizaţia pentru creşterea copilului nu este un drept constituţional, ci constituie una dintre măsurile de protecţie socială instituite de stat prin lege în virtutea rolului de stat social, dar nenominalizate expres în Constituţie. Caracteristic unui astfel de drept este că legiuitorul este liber să aleagă, în funcţie de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite şi de necesitatea îndeplinirii şi a altor obligaţii ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituţional, care sunt măsurile prin care va asigura cetăţenilor un nivel de trai decent şi să stabilească condiţiile şi limitele acordării lor.“ 16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 28 iunie 2011, cu modificările şi completările ulterioare, care la data învestirii instanţei cu cererea de chemare în judecată prevedeau că: „Nivelul indemnizaţiei lunare prevăzute la art. 2 alin. (2) se majorează cu 85% din cuantumul salariului minim brut pe ţară garantat în plată pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de triplete sau multipleţi, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naştere.“ 19. Curtea observă că ulterior învestirii instanţei cu cererea de chemare în judecată, prin art. IV pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2017 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 902 din 16 noiembrie 2017, începând cu drepturile lunii ianuarie 2018, dispoziţiile art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 au fost modificate în sensul că: „Cuantumul indemnizaţiei lunare prevăzute la art. 2 alin. (2) se majorează cu suma rezultată din aplicarea unui coeficient de multiplicare de 2,5 la valoarea indicatorului social de referinţă pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de triplete sau multipleţi, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naştere“, însă soluţia legislativă criticată de autoarea excepţiei a fost menţinută. 20. În opinia autoarei excepţiei, dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi ale art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie. 21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, potrivit art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, persoanele care, în ultimii 2 ani anteriori datei naşterii copilului, au realizat timp de cel puţin 12 luni venituri din salarii şi asimilate salariilor, venituri din activităţi independente, venituri din drepturi de proprietate intelectuală, venituri din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură, supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, denumite în continuare venituri supuse impozitului, beneficiază de concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, precum şi de o indemnizaţie lunară. Cuantumul indemnizaţiei lunare este de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei naşterii copilului. Cuantumul minim al indemnizaţiei lunare nu poate fi mai mic decât suma rezultată din aplicarea unui coeficient de multiplicare de 2,5 la valoarea indicatorului social de referinţă, iar cuantumul maxim al acesteia nu poate depăşi valoarea de 8.500 lei. 22. Curtea reţine că dispoziţiile de lege criticate reglementează majorarea indemnizaţiei lunare pentru creşterea copiilor pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleţi sau multipleţi, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naştere. 23. Curtea constată că soluţia legislativă cuprinsă în art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 criticat prin prezenta excepţie a mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, exercitat prin prisma unor critici de neconstituţionalitate asemănătoare, prin Decizia nr. 239 din 7 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 20 iulie 2015 şi Decizia nr. 171 din 19 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 2 aprilie 2013, respingând excepţiile. 24. Astfel, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat cu valoare de principiu că indemnizaţia pentru creşterea copiilor reprezintă o prestaţie minimală de asistenţă socială cu caracter universal, care nu este supusă sistemului contributiv, ci se constituie într-o modalitate de susţinere a familiei ori a persoanelor ce iau în plasament sau adoptă copii, iar nu o măsură de protecţie a copilului, ca să se poată pune problema unei discriminări în situaţia scăderii cuantumului pentru al doilea şi/sau următorii copii născuţi din sarcini multiple în aceeaşi familie. Nu se poate acorda, deci, o altă indemnizaţie pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină multiplă, începând cu cel de-al doilea, dat fiind că indemnizaţia se acordă raportat la naştere, iar nu la numărul de copii rezultaţi din aceasta. Totodată, în Decizia nr. 937 din 19 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 26 ianuarie 2007, instanţa de contencios constituţional a statuat că apare ca firească acordarea unei singure indemnizaţii lunare, indiferent de numărul de copii rezultaţi în urma unei naşteri, întrucât aceasta este aferentă concediului pentru creşterea copilului, de care persoana îndreptăţită beneficiază în condiţiile ordonanţei de urgenţă. 25. Prin Decizia nr. 765 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 6 iulie 2011, Curtea a reţinut că dreptul la indemnizaţia pentru creşterea copilului nu este un drept constituţional, ci constituie una dintre măsurile de protecţie socială instituite de stat prin lege în virtutea rolului de stat social, dar nenominalizate expres în Constituţie. Caracteristic unui astfel de drept este că legiuitorul este liber să aleagă, în funcţie de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite şi de necesitatea îndeplinirii şi a altor obligaţii ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituţional, care sunt măsurile prin care va asigura cetăţenilor un nivel de trai decent şi să stabilească condiţiile şi limitele acordării lor. 26. De asemenea, prin Decizia nr. 455 din 12 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 2 iunie 2011, Curtea a statuat că indemnizaţia pentru creşterea copilului constituie o măsură concretă de protecţie socială, fiind dreptul exclusiv al legiuitorului să stabilească modalitatea de acordare a acesteia, fără a aduce atingere existenţei dreptului în sine. 27. De altfel, Curtea a reţinut că scopul adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 a fost acela de a susţine familia în vederea creşterii copilului, indemnizaţia nefiind un drept al copilului, ci al părintelui, suplinindu-se astfel veniturile pe care părintele nu le mai poate realiza din exercitarea unei profesii, pe durata concediului pentru creşterea copilului. 28. Faţă de susţinerea privind pretinsa discriminare între copii, Curtea a constatat faptul că, potrivit Legii nr. 61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 14 noiembrie 2012, copiii beneficiază, fără discriminare, de o alocaţie lunară, ca formă de ocrotire din partea statului. 29. În subsidiar, Curtea a apreciat că aspectele criticate nu privesc o problemă de control al constituţionalităţii legii, ci de politică legislativă. Legiuitorul poate hotărî, în limitele prevăzute în Constituţie, asupra conţinutului reglementărilor legale şi oportunităţii adoptării acestora. Aşa fiind, Parlamentul, în temeiul art. 61 alin. (1) din Constituţie, ţinând seama de realităţile social-economice şi demografice ale ţării, este singurul îndreptăţit să stabilească acordarea unui alt cuantum în cazul indemnizaţiei lunare. 30. Având în vedere cele menţionate, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 31. În final, Curtea constată că, deşi autoarea excepţiei invocă în mod formal prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie, în realitate aceasta nu motivează pretinsa contrarietate a dispoziţiilor criticate cu prevederile constituţionale invocate. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sesizările adresate Curţii Constituţionale trebuie motivate. Prin urmare, Curtea nu se poate substitui autoarei excepţiei în ceea ce priveşte formularea unor motive de neconstituţionalitate. Acest fapt ar avea semnificaţia exercitării unui control de constituţionalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu prevederile art. 146 din Constituţie. 32. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mădălina Elisabeta Scurtu în Dosarul nr. 42.378/3/2017 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 6 octombrie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Bianca Drăghici ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
