Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cosmin-Marian │- │
│Văduva │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (13), prin raportare la art. 1 alin. (5^5) şi (5^10) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepţie ridicată de Rodica Aurelia Vaszil în Dosarul nr. 8.213/105/2015 al Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.992D/2017. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, procedura de citare fiind legal îndeplinită faţă de acestea. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Direcţia de Sănătate Publică Prahova a depus la dosarul cauzei o cerere de judecare în lipsă. 3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 2.993D/2017, nr. 2.994D/2017, nr. 2.995D/2017, nr. 2.996D/2017, nr. 2.997D/2017 şi nr. 2.998D/2017, având ca obiect excepţiile de neconstituţionalitate cu obiect identic ridicate de Oana Maria Radu, Daniela Preda, Magdalena Cristea, Mihaela Roxana Govor, Consuela Tania Dumitrica şi Luminiţa Elena Veghiu în dosarele nr. 8.330/105/2015, nr. 8.345/105/2015, nr. 8.346/105/2015, nr. 8.216/105/2015, nr. 8.328/105/2015 şi nr. 8.336/105/2015 ale Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. 4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, procedura de citare fiind legal îndeplinită faţă de acestea. De asemenea, magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Direcţia de Sănătate Publică Prahova a depus o cerere de judecare în lipsă în toate aceste dosare. 5. Având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate în dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 2.993D/2017, nr. 2.994D/2017, nr. 2.995D/2017, nr. 2.996D/2017, nr. 2.997D/2017 şi nr. 2.998D/2017 la Dosarul nr. 2.992D/2017. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 2.993D/2017, nr. 2.994D/2017, nr. 2.995D/2017, nr. 2.996D/2017, nr. 2.997D/2017 şi nr. 2.998D/2017 la Dosarul nr. 2.992D/2017, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii pentru respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În Decizia nr. 128 din 20 martie 2018, analizând dispoziţiile criticate în prezenta cauză dintr-o perspectivă similară, Curtea Constituţională a reţinut că acestea nu conţin privilegii sau discriminări de natură să ducă la încălcarea art. 16 din Constituţie. Referitor la critica întemeiată pe dispoziţiile art. 41 din Constituţie, arată că aceasta nu a fost motivată. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 7. Prin încheierile din 22 septembrie 2016, pronunţate în dosarele nr. 8.213/105/2015 şi nr. 8.216/105/2015, precum şi prin încheierile din 12 octombrie 2016, pronunţate în dosarele nr. 8.330/105/2015, nr. 8.345/105/2015, nr. 8.346/105/2015, nr. 8.328/105/2015 şi nr. 8.336/105/2015, Tribunalul Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (13), prin raportare la art. 1 alin. (5^5) şi (5^10) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepţii ridicate de Rodica Aurelia Vaszil, Oana Maria Radu, Daniela Preda, Magdalena Cristea, Mihaela Roxana Govor, Consuela Tania Dumitrica şi Luminiţa Elena Veghiu, reclamante în cauze având ca obiect calculul unor drepturi salariale. Excepţiile de neconstituţionalitate formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 2.992D/2017, nr. 2.993D/2017, nr. 2.994D/2017, nr. 2.995D/2017, nr. 2.996D/2017, nr. 2.997D/2017 şi nr. 2.998D/2017. 8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarele susţin că majorarea salarială de 25% s-a aplicat personalului sanitar, exceptându-se, într-o primă fază, salariaţii direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti. Ulterior, constatându-se caracterul vădit discriminatoriu al acestei reglementări, s-a revenit asupra ei. Cu toate acestea, caracterul discriminatoriu se menţine, întrucât majorarea salarială se acordă persoanelor din categoria din care fac parte şi autoarele excepţiilor de neconstituţionalitate prin luarea în calcul a salariului de bază din luna iunie 2015, în vreme ce personalul sanitar beneficiază de această majorare prin luarea în calcul a salariului în plată în luna septembrie 2015. 9. Ca atare, se încalcă principiul constituţional al egalităţii şi echităţii, potrivit căruia la muncă egală salarizarea este egală. În plus, dispoziţiile criticate îşi vădesc caracterul discriminatoriu în sensul că în cazul categoriei de persoane din care fac parte şi autoarele excepţiilor de neconstituţionalitate majorarea de 25% se aplică la un salariu diminuat în raport cu salariul celorlalte categorii de beneficiari ai dispoziţiilor legale criticate. Mai mult, în opinia autoarelor, „nu se poate susţine că salariile lor ar fi suferit deja o modificare, în sensul măririi lor, prin aplicarea Ordinului comun al Ministerului Sănătăţii şi Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 43/491/6.07.2015, astfel încât nu s-ar mai impune o majorare a salariului în plată în luna septembrie 2015, întrucât, la momentul aplicării dispoziţiilor ordinului comun, cuantumul salariilor acestora a ajuns la un nivel la care Casa de Asigurări de Sănătate îl încasa de ani buni.“ 10. Tribunalul Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţiile de neconstituţionalitate sunt neîntemeiate. Astfel, în cazul personalului din direcţiile de sănătate publică, deşi acesta este tratat diferit faţă de alte categorii de personal din sistemul public sanitar, situaţia nu poate fi asimilată unei măsuri disproporţionate în raport cu scopul urmărit, păstrând justul echilibru între interesul general al colectivităţii şi imperativele protecţiei drepturilor fundamentale ale omului, astfel că nu se poate reţine o încălcare a art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi nici a art. 8, 17 şi 18 ale acesteia. Pe de altă parte, instanţa consideră că „nu au fost încălcate prevederile art. 16 alin. (1) şi art. 41 alin. (1), (2) şi (4) din Constituţie, situaţia impunându-se a fi aplicată din raţiuni care ţin de politica economico-financiară a statului, fapt ce a determinat, în esenţă, instituirea unui tratament juridic distinct, aspect ce exclude susţinerile referitoare la salariile personalului din direcţiile de sănătate publică despre care se afirmă că ar fi suferit deja o modificare, în sensul măririi lor, prin aplicarea Ordinului comun al MS şi CNAS nr. 43/491/2015“. 11. Referitor la salarizare, instanţa arată că diferenţele salariale invocate se pot justifica pentru angajaţi care nu îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. În esenţă, nu se poate reţine, faţă de aceste argumente, că principiul egalităţii şi echităţii, prevăzut de Constituţia României, conform căruia, la muncă egală, salarizarea este egală, poate fi aplicabil în speţă. 12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 13. Avocatul Poporului, examinând criticile de neconstituţionalitate aduse dispoziţiilor art. 1 alin. (13) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, faţă de art. 16 alin. (1) şi art. 41 alin. (2) şi (4) din Constituţie, constată că acestea nu pot fi reţinute. 14. În considerarea atribuţiilor diferite pe care le are personalul din direcţiile de sănătate publică faţă de alte categorii de personal din sistemul public sanitar şi personalul din cadrul Institutului Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă şi al serviciilor teritoriale de expertiză medicală, legiuitorul a stabilit drepturi diferite de care beneficiază acestea, drepturi care sunt indisolubil legate de rolul, răspunderea şi complexitatea fiecărei funcţii în parte, fără ca prin aceasta să se aducă vreo atingere principiului egalităţii persoanelor în faţa legii şi a autorităţilor publice, garantat de art. 16 din Constituţie şi de reglementările internaţionale la care s-a făcut referire. 15. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că în sistemul public principiul egalităţii este aplicabil în interiorul aceleiaşi ramuri, al aceluiaşi domeniu sau la acelaşi nivel, fiind posibile diferenţieri întemeiate obiectiv şi rezonabil între domenii sau nivele de studii, în raport cu importanţa şi complexitatea muncii, cu funcţia, postul sau meseria (Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 46 din 15 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 16 iulie 2009). Totodată, salarizarea poate fi diferenţiată după alte criterii, spre exemplu nivelul studiilor, importanţa şi complexitatea muncii, funcţia, postul sau meseria îndeplinită, cantitatea, calitatea şi valoarea muncii, condiţiile de muncă şi vechimea în muncă. 16. Mai mult, diferenţierea indemnizaţiilor şi a salariilor de bază pentru salariaţii din sectorul bugetar este opţiunea liberă a legiuitorului, ţinând seama de importanţa şi complexitatea diferitelor funcţii. 17. După cum a statuat de nenumărate ori Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, în acord şi cu practica constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului (de exemplu, Cauza Marckx împotriva Belgiei, 1979), principiul egalităţii în drepturi şi al nediscriminării se aplică doar situaţiilor egale ori analoage, iar tratamentul juridic diferenţiat, instituit în considerarea unor situaţii obiectiv diferite, nu reprezintă nici privilegii şi nici discriminări. 18. Prin urmare, concluzia care derivă din principiul egalităţii de tratament în stabilirea salariului este aceea că diferenţele privind rolul, răspunderea şi complexitatea fiecărei funcţii în parte determină şi diferenţa de reglementare a drepturilor salariale. 19. Nici critica vizând încălcarea dreptului la muncă, potrivit art. 41 din Constituţie, nu poate fi reţinută, întrucât Curtea Constituţională a statuat cu valoare de principiu că „stabilirea sistemului de salarizare pentru sectorul bugetar este un drept şi o obligaţie a legiuitorului“ (Decizia nr. 108 din 14 februarie 2006) şi că „stabilirea principiilor şi a condiţiilor de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră în atribuţiile exclusive ale legiuitorului. Modificarea reglementărilor în această materie nu înseamnă restrângerea exerciţiului unor drepturi fundamentale“ (Decizia nr. 706 din 11 septembrie 2007). Faţă de cele de mai sus, Avocatul Poporului conchide că dispoziţiile art. 1 alin. (13) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 sunt constituţionale. 20. Guvernul şi preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 21. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 22. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, dispoziţiile art. 1 alin. (13), prin raportare la art. 1 alin. (5^5) şi (5^10) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 6 aprilie 2015. Examinând conţinutul criticilor formulate, Curtea constată că, în realitate, acestea vizează doar dispoziţiile art. 1 alin. (13) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, dispoziţii introduse prin art. I pct. 3 din Legea nr. 293/2015 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 35/2015 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 25 noiembrie 2015, şi care au următorul conţinut: „Pentru personalul direcţiilor de sănătate publică prevederile alin. (5^5) se aplică la cuantumul brut al salariilor de bază aferente lunii iunie 2015.“ Dispoziţiile art. 1 alin. (5^5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 la care face trimitere norma criticată au fost introduse prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 35/2015 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 2 septembrie 2015, şi modificate prin art. I pct. 1 din Legea nr. 293/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 25 noiembrie 2015 şi au următorul conţinut: „Începând cu data de 1 decembrie 2015, prin excepţie de la prevederile alin. (1), cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcţie/salariilor de funcţie/ indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul din sistemul public sanitar, precum şi personalul din cadrul Institutului Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă şi al serviciilor teritoriale de expertiză medicală aflate în subordinea caselor teritoriale de pensii se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna septembrie 2015.“ 23. Curtea mai observă că dispoziţiile criticate au fost aplicabile în anul 2015, fiind cuprinse în cadrul unui act normativ care privea salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015. Cu toate acestea, având în vedere cele reţinute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, în sensul că „sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare“, Curtea urmează să analizeze dispoziţiile de lege cu care a fost sesizată, întrucât acestea sunt aplicabile în cauzele în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate. 24. În opinia autoarelor excepţiei, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, precum şi ale art. 41 referitor la muncă şi la protecţia socială a muncii. 25. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, prin Decizia nr. 242 din 19 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 478 din 28 iunie 2016, a reţinut că, din analiza sistematică a conţinutului normativ al art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, alin. (1) şi (2) instituie regula menţinerii în anul 2015 a aceluiaşi cuantum al salariilor de bază, sporurilor şi al celorlalte elemente ale salariului personalului plătit din fonduri publice ca acela din decembrie 2014, iar art. 1 alin. (5), (5^1), (5^2), (5^4), (5^5), (5^6), (6), (7), (7^1) şi (11) prevăd excepţii de la această regulă. 26. De asemenea, în paragraful 20 al Deciziei nr. 507 din 4 iulie 2017, Curtea a reţinut că aplicarea acestei dispoziţii normative este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a două condiţii: pe de o parte, personalul plătit din fonduri publice trebuie să îşi desfăşoare activitatea în aceleaşi condiţii şi, pe de altă parte, nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare. În continuare, în paragraful 21 al deciziei antereferite, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 1 alin. (5^5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 vizează o anumită categorie de personal plătit din fonduri publice, respectiv personalul din sistemul public sanitar, precum şi personalul din cadrul Institutului Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă şi al serviciilor teritoriale de expertiză medicală aflate în subordinea caselor teritoriale de pensii. Pentru această categorie, legiuitorul reglementează o dispoziţie normativă derogatorie de la dispoziţia normativă reţinută, cu titlu general, în art. 1 alin. (1) al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014. Astfel, începând cu data de 1 decembrie 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcţie/salariilor de funcţie/ indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul din sistemul public sanitar, precum şi personalul din cadrul Institutului Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă şi al serviciilor teritoriale de expertiză medicală aflate în subordinea caselor teritoriale de pensii, personalul din sistemul public sanitar, precum şi personalul din cadrul Institutului Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă şi al serviciilor teritoriale de expertiză medicală aflate în subordinea caselor teritoriale de pensii se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna septembrie 2015. 27. Cu referire la dispoziţiile art. 1 alin. (13) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, Curtea a statuat, în Decizia nr. 507 din 4 iulie 2017, că acestea vizează o subcategorie - personalul direcţiilor de sănătate publică - a categoriei căreia i se aplică prevederile art. 1 alin. (5^5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014. Cu privire la această subcategorie, dispoziţia normativă a art. 1 alin. (13) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 prevede că cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcţie/salariilor de funcţie/indemnizaţiilor de încadrare se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna iunie 2015. În paragraful 23 al Deciziei nr. 507 din 4 iulie 2017, Curtea a conchis că, referitor la modalitatea de calcul al majorării de 25%, a fost instituit un tratament diferenţiat între personalul direcţiilor de sănătate publică, pe de o parte, şi personalul din sistemul public sanitar şi personalul din cadrul Institutului Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă şi al serviciilor teritoriale de expertiză medicală aflate în subordinea caselor teritoriale de pensii, pe de altă parte. Aceste dispoziţii au făcut obiect al multor excepţii de neconstituţionalitate, soluţionate prin respingerea, ca neîntemeiate, de către Curtea Constituţională, prin deciziile nr. 214 din 17 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 25 iulie 2018, nr. 128 din 20 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 12 iulie 2018, nr. 507 din 4 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 676 din 18 august 2017, nr. 387 din 6 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 751 din 20 septembrie 2017, şi nr. 221 din 4 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 28 iulie 2018. Curtea observă că, în susţinerea excepţiilor de neconstituţionalitate soluţionate prin aceste decizii, au fost invocate critici asemănătoare celor invocate în prezenta cauză, astfel că argumentele reţinute în prealabil sunt pe deplin aplicabile. Astfel, în paragraful 17 al Deciziei nr. 387 din 6 iunie 2017, Curtea a constatat că legiuitorul are deplina legitimitate constituţională de a acorda majorări ale salariului de bază al personalului plătit din fonduri publice, în funcţie de veniturile bugetare pe care le realizează, evident cu respectarea prevederilor şi principiilor din Constituţie. Curtea a mai reţinut că în acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaţilor săi din bugetul de stat (a se vedea Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, şi Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunţată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57). 28. Evident, această largă marjă de apreciere nu este nelimitată. Astfel, în decizia anterior menţionată, Curtea a mai reţinut că dreptul legiuitorului de a acorda majorări ale salariului de bază al personalului plătit din fonduri publice, în funcţie de veniturile bugetare pe care le realizează, este condiţionat de respectarea prevederilor şi principiilor din Constituţie. Într-adevăr, Curtea, prin Decizia nr. 243 din 16 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 18 mai 2010, a precizat că rolul instanţei de contencios constituţional este acela de a veghea la respectarea principiilor constituţionale în reglementarea salarizării, printre acestea regăsindu-se şi principiul egalităţii în drepturi, care presupune un salariu egal pentru o muncă egală. 29. În dezvoltarea acestor considerente, Curtea a statuat, în paragraful 20 al Deciziei nr. 221 din 4 aprilie 2017, că un tratament juridic identic sub aspectul salarizării apare ca un imperativ în situaţia în care categoriile de persoane comparate desfăşoară o muncă egală, în condiţii identice ori similare şi cu rezultate ori un impact comparabil, iar în situaţia în care aceste cerinţe nu sunt satisfăcute, o reglementare asemănătoare sub aspectul salarizării este o opţiune exclusivă a legiuitorului, motivată de diferite raţiuni obiective, dar care nu sunt un reflex al prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. Curtea a mai reţinut că, în ceea ce priveşte categoriile de persoane comparate de autorii excepţiei, acestea sunt personalul direcţiilor de sănătate publică, pe de o parte, şi personalul din sistemul public sanitar, precum şi personalul din cadrul Institutului Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă şi al serviciilor teritoriale de expertiză medicală aflate în subordinea caselor teritoriale de pensii, pe de altă parte. Or, Curtea a observat că aceste categorii de personal au atribuţii diferite, îndeplinind sarcini diferite, chiar dacă obiectivul final urmărit, acela de a asigura sănătatea publică, este comun. Astfel, în ansamblul activităţilor prin care se asigură funcţionarea sistemului public de sănătate, personalul direcţiilor de sănătate publică este orientat doar către anumite sarcini specifice, respectiv punerea în aplicare a unor politici şi programe naţionale de sănătate publică pe plan local, identificarea problemelor locale prioritare de sănătate publică, elaborarea şi implementarea acţiunilor locale de sănătate publică [art. 17 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015]. 30. În continuare, în paragraful 22 al deciziei antereferite, Curtea a constatat că diferenţa de reglementare instituită de textul de lege criticat nu reprezintă o excepţie în ansamblul unei reglementări cu caracter uniform sub aspectul salarizării categoriilor de personal comparate, aşa cum pare să reiasă din susţinerile autoarelor excepţiei, ci, dimpotrivă, reflectă opţiunea legiuitorului care, prin dispoziţiile art. 1^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014 privind salarizarea personalului din cadrul sistemului public sanitar şi sistemului public de asistenţă socială în anul 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 811 din 6 noiembrie 2014 şi aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 185/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 3 iulie 2015, a stabilit, începând cu luna iulie 2015, un regim juridic diferit din punctul de vedere al salarizării pentru personalul din aparatul propriu al Ministerului Sănătăţii, precum şi al celui din direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, asimilându-l cu cel al personalului din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, respectiv al caselor de asigurări de sănătate judeţene şi a municipiului Bucureşti. 31. De asemenea Curtea reaminteşte că, referitor la excepţiile instituite de art. 1 alin. (5), (5^1), (5^2), (5^4), (5^5), (5^6), (6), (7), (7^1) şi (11) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, a reţinut, în Decizia nr. 242 din 19 aprilie 2016 (paragrafele 17 şi 19), că acestea se referă la anumite categorii profesionale pentru care legiuitorul a considerat oportună acordarea de creşteri salariale, fiind instituite în considerarea statutului acestora, având, aşadar, o justificare obiectivă şi rezonabilă, deoarece legiuitorul are libertatea de a reglementa atât salarizarea în sistemul public, cât şi creşteri salariale pentru o anumită categorie de personal plătit din fonduri publice, evident cu respectarea prevederilor Constituţiei. Curtea a mai statuat că legiuitorul este liber să stabilească reguli şi excepţii referitoare la salarizarea personalului plătit din fonduri publice. 32. Pentru motivele anterior arătate, Curtea nu poate reţine nici criticile întemeiate pe art. 41 din Constituţie referitor la dreptul la muncă şi la protecţia socială a muncii. 33. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Rodica Aurelia Vaszil, Oana Maria Radu, Daniela Preda, Magdalena Cristea, Mihaela Roxana Govor, Consuela Tania Dumitrica şi Luminiţa Elena Veghiu în dosarele nr. 8.213/105/2015, nr. 8.330/105/2015, nr. 8.345/105/2015, nr. 8.346/105/2015, nr. 8.216/105/2015, nr. 8.328/105/2015 şi nr. 8.336/105/2015 ale Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, şi constată că prevederile art. 1 alin. (13) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Prahova - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 29 ianuarie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cosmin-Marian Văduva -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
