Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
├───────────────────┴──────────────────┤
│ │
└──────────────────────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) şi art. 25 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, precum şi ale art. 87 alin. (1) lit. d) şi g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, excepţie ridicată de Casian Voina Leorean în Dosarul nr. 491/57/2015 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.708D/2016. 2. La apelul nominal răspunde directorul general al Direcţiei Generale Juridice, Relaţii Publice şi Comunicare pentru partea Agenţia Naţională de Integritate, cu delegaţie la dosar. Lipseşte autorul excepţiei de neconstituţionalitate. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Având cuvântul, reprezentantul Agenţiei Naţionale de Integritate solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, invocând, în esenţă, jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Cât priveşte art. 8 din Legea nr. 176/2010, susţine că, în realitate, autorul excepţiei nu aduce veritabile critici de neconstituţionalitate, ci invocă aspecte ce ţin de situaţia de fapt din speţa dedusă judecăţii instanţei de contencios administrativ. Consideră că dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie nu au incidenţă în cauză. Mai arată că Legea nr. 176/2010 respectă garanţiile pentru asigurarea drepturilor fundamentale, fără să prevadă restrângerea exerciţiului unor asemenea drepturi. De asemenea, Legea nr. 176/2010 conţine reglementări exprese care respectă normele europene în materie, iar Hotărârea din 1 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, în Cauza C-201/14, Bara şi alţii, nu are aplicabilitate în cauza de faţă. Referitor la dispoziţiile criticate din Legea nr. 161/2003, reiterează considerentele reţinute în jurisprudenţa Curţii Constituţionale. 4. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Cât priveşte dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, consideră că Hotărârea din 1 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, în Cauza C-201/14, Bara şi alţii, nu are aplicabilitate în cauză, deoarece informaţiile solicitate în speţă au fost informaţii publice, potrivit Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public. Potrivit art. 13 din Legea nr. 176/2010, actele întocmite de inspectorul de integritate pe baza datelor sau informaţiilor care nu sunt publice, solicitate persoanelor fizice sau juridice, după începerea activităţii de evaluare, fără ca persoana să fie invitată şi informată, sunt lovite de nulitate absolută. Referitor la celelalte dispoziţii de lege criticate, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, prin care s-a constatat constituţionalitatea acestora. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 5 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 491/57/2015, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (1) şi art. 25 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 176/2010 şi ale art. 87 alin. (1) lit. d) şi g) din Legea nr. 161/2003. Excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată de Casian Voina Leorean în cadrul soluţionării acţiunii având ca obiect cererea de anulare a raportului de evaluare emis de Agenţia Naţională de Integritate, la data de 22 iunie 2015, prin care s-au reţinut, în ceea ce-l priveşte pe reclamant, cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 87 alin. (1) lit. d) şi g) din Legea nr. 161/2003. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, autorul acesteia susţine că legiuitorul a ales să abordeze, într-un singur articol, două aspecte juridice distincte, unul cu privire la scopul ANI şi celălalt cu privire la „aşa-zisa procedură de culegere a informaţiilor“. Aspectul de neconstituţionalitate vizează teza a doua a art. 8 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, referitoare la culegerea de informaţii, care reprezintă o gravă încălcare a dispoziţiilor art. 26 din Constituţie. Culegerea de informaţii realizată în mod discreţionar de ANI, atribuţie „demnă de a completa atribuţiile parchetului“, se face pe baza unor „protocoale de colaborare“ încheiate cu entităţi din ţară sau străinătate. Prin prisma faptului că această procedură nu beneficiază de nicio garanţie cu privire la respectarea drepturilor fundamentale ale omului, referitoare la viaţa intimă, familială şi privată, sau a proporţionalităţii măsurii, aceasta permite intruziunea discreţionară în viaţa intimă, familială şi privată a persoanelor. De asemenea, nu se respectă obligaţiile referitoare la protecţia datelor cu caracter personal. Autorul excepţiei invocă, în susţinerea acesteia, Hotărârea din 1 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, în Cauza C-201/14, Bara şi alţii, prin care s-a reţinut că ANAF şi CNAS aveau obligaţia de a informa persoanele ce realizează venituri din activităţi independente asupra faptului că datele lor personale de natură fiscală au fost transmise şi urmează să fie prelucrate. Se susţine, aşadar, asemănarea dintre protocoalele nepublice prevăzute de Legea nr. 176/2010 şi protocolul nepublic din Cauza Bara şi alţii, hotărâre opozabilă erga omnes. Mai arată că „se va dovedi chiar necesar şi util ca instanţa de contencios constituţional să sesizeze Curtea de Justiţie a Uniunii Europene printr-o acţiune preliminară, astfel încât instanţa de la Luxembourg să poată lămuri problema compatibilităţii dispoziţiilor naţionale cu dreptul european.“ În ipoteza în care legislativul şi executivul adoptă reglementări contrare dreptului european, chestiunea devine una de constituţionalitate, întrucât sunt încălcate chiar dispoziţiile art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie. În lumina dispoziţiilor art. 10 şi art. 11 din Directiva 95/46/CE, protocoalele de colaborare între instituţiile şi autorităţile publice nu respectă exigenţele impuse, inclusiv sub aspectul verificării împrejurării dacă dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 şi protocoalele de colaborare, necunoscute părţilor şi instanţei sunt „măsuri legislative“, în sensul art. 13 din directivă. Solicitarea făcută de către o autoritate publică unor instituţii publice, autorităţi publice ori persoane fizice şi juridice de drept privat, de furnizare a unor informaţii financiare, contractuale şi comerciale referitoare la situaţia unor persoane fizice, fără a informa persoana cercetată cu privire la faptul că s-au solicitat aceste informaţii de la persoanele anterior menţionate, constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie şi a dreptului la viaţă privată, cu încălcarea şi a art. 53 din Constituţie, persoana fiind supusă verificărilor, fără să poată beneficia de nicio garanţie cu privire la prelevarea acestor informaţii. De asemenea, imposibilitatea de a lua la cunoştinţă de „protocoalele de colaborare“ încheiate de către aceste instituţii, chiar în condiţiile existenţei unui proces pendinte, încalcă art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie privind dreptul de liber acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. În final, arată că inexistenţa contradictorialităţii, inechitatea administrării probelor, faptul că persoana nu a beneficiat de timpul şi de facilităţile necesare pentru pregătirea apărării, inexistenţa posibilităţii de a interoga funcţionarii care au declanşat procedura şi au pregătit raportul de evaluare demonstrează că ANI a încălcat în mod sistematic prevederile art. 6 paragraful 1 şi paragraful 3 lit. b) şi d) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. d) şi g) din Legea nr. 161/2003 şi ale art. 25 din Legea nr. 176/2010 autorul arată că acestea contravin art. 53 din Constituţie, deoarece, chiar dacă o persoană ocupă simultan două funcţii care se exclud, în sensul Legii nr. 161/2003, în lipsa producerii unui prejudiciu în dauna intereselor sau fondurilor publice, nu ar fi normal să se reţină în sarcina persoanei respective o responsabilitate, în mod contrar, încălcându-se principiul proporţionalităţii. Mai arată că urmăreşte să afle dacă sancţiunea interdicţiei de a ocupa timp de 3 ani orice funcţie sau demnitate publică pentru simplul fapt că persoana respectivă a ocupat şi o funcţie privată, neexistând niciun prejudiciu în dauna intereselor sau fondurilor publice, este o măsură necesară şi proporţională într-o societate democratică. 8. Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal nu şi-a exprimat opinia asupra temeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, referitor la dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 161/2003, invocă Decizia nr. 1.458 din 9 noiembrie 2010, prin care Curtea Constituţională a reţinut că obligaţia instituită prin această reglementare este justificată de necesitatea prevenirii faptelor de corupţie de către anumite categorii de personal, individualizate de legiuitor, şi nu poate fi caracterizată ca o restrângere a exerciţiului drepturilor sau al unor libertăţi consacrate în Constituţie. Referitor la dispoziţiile criticate din Legea nr. 161/2003, se invocă, de asemenea, jurisprudenţa Curţii Constituţionale, prin care s-a constatat că acestea sunt constituţionale. Se apreciază că nu sunt încălcate nici prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie. În plus, se arată că, în realitate, autorul excepţiei doreşte modificarea soluţiei legislative criticate, neformulând astfel o veritabilă excepţie de neconstituţionalitate. În final, se apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu contravin nici art. 21 din Constituţie. 11. Avocatul Poporului menţionează că îşi păstrează punctul de vedere, astfel cum a fost exprimat în dosarele Curţii Constituţionale nr. 205D/2013, nr. 208D/2013, nr. 311D/2013, nr. 316D/2014, nr. 469D/2014, nr. 512D/2014, nr. 513D/2014 şi nr. 799D/2014, în sensul că incompatibilitatea stabilită prin dispoziţiile de lege criticate reprezintă o măsură necesară pentru asigurarea transparenţei în exercitarea funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, precum şi pentru prevenirea şi combaterea corupţiei, măsură ce are ca scop garantarea exercitării cu imparţialitate a funcţiilor publice. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente în şedinţa publică, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în încheierea de sesizare, îl constituie, pe de-o parte, prevederile art. 8 alin. (1) şi art. 25 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010, cu următorul conţinut: - Art. 8 alin. (1) din Legea nr. 176/2010: "„Scopul Agenţiei este asigurarea integrităţii în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice şi prevenirea corupţiei instituţionale, prin exercitarea de responsabilităţi în evaluarea declaraţiilor de avere, a datelor şi informaţiilor privind averea, precum şi a modificărilor patrimoniale intervenite, a incompatibilităţilor şi a conflictelor de interese potenţiale în care se pot afla persoanele prevăzute la art. 1, pe perioada îndeplinirii funcţiilor şi demnităţilor publice. În îndeplinirea acestui scop, Agenţia poate dezvolta relaţii de colaborare prin încheierea de protocoale cu entităţi din ţară sau din străinătate“;" – Art. 25 alin. (2) şi (3) în Legea nr. 176/2010: " „(2) Persoana eliberată sau destituită din funcţie potrivit prevederilor alin. (1) sau faţă de care s-a constatat existenţa conflictului de interese ori starea de incompatibilitate este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcţie sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor prezentei legi, cu excepţia celor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcţia ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Dacă persoana a ocupat o funcţie eligibilă, nu mai poate ocupa aceeaşi funcţie pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului. În cazul în care persoana nu mai ocupă o funcţie sau o demnitate publică la data constatării stării de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdicţia de 3 ani operează potrivit legii, de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti de confirmare a existenţei unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate. (3) Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau de conflict de interese constituie temei pentru eliberarea din funcţie ori, după caz, constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit reglementării aplicabile demnităţii, funcţiei sau activităţii respective.“" 15. De asemenea, obiect al excepţiei, astfel cum este menţionat în actul de sesizare, îl constituie şi dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) şi g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, cu modificările şi completările ulterioare. Curtea observă că partea introductivă a acestor dispoziţii avea, la data sesizării Curţii Constituţionale, următorul cuprins: „(1) Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu: [...]“. Ulterior învestirii Curţii Constituţionale, partea introductivă a art. 87 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 a fost modificată prin articolul unic pct. 4 din Legea nr. 87/2017 pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 2 mai 2017, fără să păstreze soluţia legislativă criticată de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, iar art. 87 alin. (1) lit. d) a fost modificat prin articolul unic pct. 2 din Legea nr. 128/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 17 iunie 2017. În prezent, dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) şi g) din Legea nr. 161/2003 au următorul cuprins: "„Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu exercitarea următoarelor funcţii sau calităţi: [...] d) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie ori cenzor sau orice funcţie de conducere ori de execuţie la societăţile reglementate de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, la regiile autonome de interes naţional, la companiile şi societăţile naţionale, precum şi la instituţiile publice, cu excepţia reprezentanţilor în adunarea generală a acţionarilor la societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a membrilor în consiliile de administraţie ale unităţilor şi instituţiilor de învăţământ de stat sau confesionale şi ale spitalelor publice din reţeaua autorităţilor administraţiei publice locale sau a altor reprezentanţi ai instituţiilor publice din subordinea unităţilor administrativ-teritoriale sau la care unitatea administrativ-teritorială pe care o conduce deţine participaţie; […] g) calitatea de comerciant persoană fizică;“" 16. Însă, ţinând seama de jurisprudenţa sa, concretizată în Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia „sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare“, Curtea reţine dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) şi g) din Legea nr. 161/2003, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 87/2017, ca fiind obiect al excepţiei de neconstituţionalitate. 17. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legii, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 26 privind viaţa intimă, familială şi privată, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale şi art. 148 alin. (2) şi (4) privind integrarea în Uniunea Europeană, iar prevederile art. 25 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 176/2010 şi ale art. 87 alin. (1) lit. d) şi g) din Legea nr. 161/2003 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 53 alin. (2) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale. 18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, referitor la dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 87/2017, s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 225 din 15 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 28 aprilie 2011, sau prin Decizia nr. 347 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 21 iulie 2015, constatând constituţionalitatea acestora. Prin Decizia nr. 225 din 15 februarie 2011, Curtea a reţinut că activitatea primarilor şi viceprimarilor, precum şi a preşedinţilor şi vicepreşedinţilor consiliilor judeţene trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creării cadrului legal de funcţionare a acestora. Curtea a constatat că incompatibilitatea stabilită prin dispoziţiile legale criticate reprezintă o măsură necesară pentru asigurarea transparenţei în exercitarea funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, precum şi pentru prevenirea şi combaterea corupţiei, măsură ce are ca scop garantarea exercitării cu imparţialitate a funcţiilor publice. Totodată, Curtea a observat că încetarea mandatului intervine în temeiul legii, în situaţia în care alesul local aflat în stare de incompatibilitate nu renunţă la una dintre cele două funcţii incompatibile în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcţie. 19. Pronunţându-se cu privire la dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 şi la reglementarea incompatibilităţilor privind aleşii locali, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 336 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 16 august 2017, paragraful 19, că instituirea unei astfel de reglementări este impusă de necesitatea asigurării îndeplinirii cu obiectivitate de către persoanele care exercită o demnitate publică sau o funcţie publică de autoritate a atribuţiilor ce le revin potrivit Constituţiei, în deplină concordanţă cu principiile imparţialităţii, integrităţii, transparenţei deciziei şi supremaţiei interesului public. Totodată, prin Decizia nr. 739 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 18 februarie 2015, paragraful 30, Curtea a reţinut că înlăturarea incompatibilităţii depinde de voinţa celui ales, care poate opta pentru una dintre cele două calităţi incompatibile. Astfel, nu se poate îndeplini o funcţie publică ce obligă la transparenţa modului de utilizare şi administrare a fondurilor publice, dacă, în acelaşi timp, o persoană este angrenată şi în mediul de afaceri, întrucât cumularea celor două funcţii ar putea duce la afectarea intereselor generale ale comunităţii şi a principiilor care stau la baza statului de drept. Prin Decizia nr. 347 din 7 mai 2015, paragraful 21, Curtea a reţinut că prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate, stabilind cu claritate incompatibilităţi specifice aleşilor locali, dau expresie voinţei legiuitorului, care a apreciat că funcţiile publice care obligă la transparenţa modului de utilizare şi administrare a fondurilor publice sunt incompatibile cu funcţiile private, specifice mediului de afaceri, întrucât cumulul acestora ar putea duce la atingerea interesului public şi a încrederii cetăţenilor în autorităţile administraţiei publice. 20. Cu privire la criticile privind aspectele de fapt ale situaţiei juridice a autorului excepţiei, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale, stabilirea în concret a stării de incompatibilitate a alesului local revine instanţei judecătoreşti, care, cu prilejul soluţionării acţiunii formulate împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate, analizează particularităţile fiecărei speţe, în lumina dispoziţiilor legale incidente în materie, astfel încât soluţia pronunţată să corespundă scopului legii de asigurare a imparţialităţii, protejare a interesului social şi evitare a conflictului de interese (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 167 din 17 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 12 iunie 2015, Decizia nr. 114 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 369 din 13 mai 2016, şi Decizia nr. 774 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 16 martie 2017). În plus, prin Legea nr. 87/2017, legiuitorul a modificat substanţial soluţia legislativă cuprinsă de art. 87 din Legea nr. 161/2003 şi criticată de autorul excepţiei, în sensul că a stabilit că funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu „exercitarea“ funcţiilor sau calităţilor prevăzute la lit. a)-d) ale art. 87 din Legea nr. 161/2003. 21. Referitor la prevederile art. 25 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 176/2010, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 418 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 30 iulie 2014, soluţionând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, raportate la prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) şi art. 16, a constatat că dispoziţiile art. 25 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 176/2010 sunt constituţionale în măsura în care sintagma „aceeaşi funcţie“ se referă la toate funcţiile eligibile prevăzute de art. 1 din aceeaşi lege. Însă, în prezenta cauză, prevederile art. 25 din Legea nr. 176/2010 sunt criticate din altă perspectivă, autorii excepţiei neinvocând neconstituţionalitatea sintagmei „aceeaşi funcţie“, cuprinse de aceste norme, ci neconstituţionalitatea sancţiunii decăderii din dreptul de a mai exercita o funcţie sau o demnitate publică. În mod constant, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că prevederile art. 25 din Legea nr. 176/2010 se integrează scopului legii, anume asigurarea integrităţii şi transparenţei în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice şi prevenirea corupţiei instituţionale, şi nu contravin normelor constituţionale privind dreptul de a fi ales şi restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 481 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 4 februarie 2014, Decizia nr. 483 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 31 ianuarie 2014, şi Decizia nr. 638 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 19 ianuarie 2015). 22. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 23. Cu privire la dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, Curtea reţine că acestea prevăd că scopul Agenţiei este asigurarea integrităţii în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice şi prevenirea corupţiei instituţionale, prin exercitarea de responsabilităţi în evaluarea declaraţiilor de avere, a datelor şi informaţiilor privind averea, precum şi a modificărilor patrimoniale intervenite, a incompatibilităţilor şi a conflictelor de interese potenţiale în care se pot afla persoanele prevăzute la art. 1, pe perioada îndeplinirii funcţiilor şi demnităţilor publice. Autorul excepţiei critică în special teza a doua a art. 8 alin. (1), care prevede că, în îndeplinirea acestui scop, Agenţia poate dezvolta relaţii de colaborare prin încheierea de protocoale cu entităţi din ţară sau din străinătate. Prin Decizia nr. 449 din 16 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 18 august 2015, paragraful 23, Curtea a reţinut că, în jurisprudenţa sa, a constatat că Agenţia Naţională de Integritate desfăşoară o activitate administrativă de evaluare a declaraţiilor de avere, a datelor, a informaţiilor şi a modificărilor patrimoniale intervenite, a intereselor şi a incompatibilităţilor pentru persoanele prevăzute de lege. Agenţia Naţională de Integritate nu pronunţă hotărâri învestite cu autoritate de lucru judecat, ci întocmeşte rapoarte care se concretizează în evaluări ale unor fapte ori situaţii cu semnificaţie juridică a căror finalitate conferă dreptul de sesizare a instanţelor de judecată sau, după caz, a altor autorităţi şi instituţii competente în vederea dispunerii măsurilor prevăzute de lege. La paragraful 29 al acestei decizii, Curtea a constatat că Agenţia Naţională de Integritate nu face altceva decât să semnaleze existenţa unor potenţiale nesocotiri ale prevederilor legale referitoare la conflictele de interese şi compatibilităţi. Prin aceeaşi decizie, paragraful 28, Curtea a observat că, potrivit art. 21 alin. (4) din Legea nr. 176/2010, raportul de evaluare se comunică în termen de 5 zile de la finalizare persoanei care a făcut obiectul activităţii de evaluare şi, dacă este cazul, organelor de urmărire penală şi celor disciplinare. Totodată, în temeiul art. 22 alin. (1) din aceeaşi lege, persoana care face obiectul evaluării poate contesta raportul de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilităţii, în termen de 15 zile de la primirea acestuia, la instanţa de contencios administrativ. 24. Curtea reţine că dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 reglementează posibilitatea Agenţiei de a dezvolta relaţii de colaborare prin încheierea de protocoale cu entităţi din ţară sau din străinătate, în îndeplinirea scopului său, art. 8 făcând parte din Secţiunea 1: Dispoziţii generale a cap. I: Proceduri în faţa Agenţiei Naţionale de Integritate din titlul II: Proceduri de asigurare a integrităţii şi transparenţei în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice al Legii nr. 176/2010. Critica autorului excepţiei referitoare la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 are ca premisă o confuzie cu privire la dispoziţiile Legii nr. 176/2010. Astfel, art. 8 alin. (1) nu reglementează nicidecum „procedura culegerii de informaţii“, de care este nemulţumit autorul excepţiei. Potrivit art. 15 din Legea nr. 176/2010, „(1) Pe parcursul desfăşurării evaluării, inspectorul de integritate poate solicita tuturor instituţiilor şi autorităţilor publice, altor persoane juridice de drept public sau privat, precum şi persoanelor fizice, documentele şi informaţiile necesare desfăşurării activităţii de evaluare, cu obligaţia păstrării confidenţialităţii. (2) La solicitarea motivată a inspectorului de integritate, persoanele fizice şi juridice, conducătorii autorităţilor, ai instituţiilor sau ai societăţilor publice ori private, precum şi cei ai regiilor autonome sunt obligaţi să comunice acestuia, în termen de cel mult 30 de zile, datele, informaţiile, înscrisurile şi documentele solicitate potrivit prevederilor alin. (1), indiferent de suportul acestora, precum şi date, informaţii sau documente pe care le deţin, care ar putea conduce la soluţionarea lucrării.“ 25. Având în vedere acestea, Curtea constată că dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor şi ale art. 21 care consacră accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil nu sunt încălcate prin dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, care reglementează posibilitatea Agenţiei de a dezvolta relaţii de colaborare prin încheierea de protocoale cu entităţi din ţară sau din străinătate, în îndeplinirea scopului său prevăzut de lege. 26. Cât priveşte dispoziţiile constituţionale ale art. 26 din Constituţie, referitoare la viaţa intimă, familială şi privată, şi ale art. 148 alin. (2) şi (4), privind integrarea în Uniunea Europeană, Curtea constată că acestea nu au legătură cu soluţia legislativă care consacră posibilitatea Agenţiei de a dezvolta relaţii de colaborare, prin încheierea de protocoale cu entităţi din ţară sau din străinătate. De asemenea, Curtea reţine că dispoziţiile art. 53 nu au incidenţă în cauză, de vreme ce nu s-a reţinut restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale. 27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit.d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Casian Voina Leorean în Dosarul nr. 491/57/2015 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 8 alin. (1) şi art. 25 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, precum şi ale art. 87 alin. (1) lit. d) şi g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 87/2017 pentru modificarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 22 februarie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
