Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────┬──────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Claudia-Margareta│- │
│Krupenschi │magistrat-asistent-şef│
└─────────────────┴──────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, domnul procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor „art. 10 alin. (2) din Anexa nr. 1 din Regulamentul privind descrierea şi modul de acordare a Semnului onorific În Serviciul Patriei pentru ofiţeri şi funcţionari publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofiţeri, a Legii nr. 573/2004“, excepţie ridicată de Filip Petru în Dosarul nr. 570/33/2016/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.097D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public susţine că textul de lege, criticat pentru neclaritate şi imprecizie, corespunde, în realitate, exigenţelor şi standardelor de calitate a legii impuse de Constituţie, astfel că solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 2 iulie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 570/33/2016/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor „art. 10 alin. (2) din Anexa nr. 1 din Regulamentul privind descrierea şi modul de acordare a Semnului onorific În Serviciul Patriei pentru ofiţeri şi funcţionari publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofiţeri, a Legii nr. 573/2004“. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Filip Petru într-o cauză ce vizează solicitarea autorului excepţiei de acordare a Semnului onorific În Serviciul Patriei. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul criticat este lipsit de claritate şi previzibilitate, fiind apt să creeze confuzii şi chiar abuzuri în procesul de interpretare şi aplicare, ceea ce contravine normei art. 1 alin. (5) din Constituţie şi jurisprudenţei Curţii Constituţionale referitoare la cerinţele de calitate a legii (de exemplu, deciziile nr. 189 din 2 martie 2006, nr. 903 din 6 iulie 2010, nr. 743 din 2 iunie 2011, nr. 1 din 11 ianuarie 2012 şi nr. 26 din 18 ianuarie 2012). În concret, se arată că propunerile de conferire a Semnului onorific trebuie înaintate până la data de 31 august a fiecărui an [conform art. 4 alin. (3) din Legea nr. 573/2004], urmând ca apoi acestea să fie admise şi ulterior să se procedeze la emiterea actului de conferire a însemnului. „Astfel, urmând firul logic al prevederilor legale, momentul propunerii (...) este mult anterior celui de emitere a decretului, ceea ce face ca această prevedere legală să fie nu doar neclară şi imprevizibilă, ci chiar imposibil de pus în practică.“ 6. Un alt aspect referitor la imprevizibilitatea textului legal criticat constă în lipsa oricărui termen care să determine momentul emiterii ordinului sau dispoziţiei de conferire a însemnului. Practic, acest moment poate fi prelungit illo tempore, chiar dacă persoanele îndreptăţite au îndeplinit, în termenul legal, toate cerinţele impuse de lege pentru efectuarea propunerii de conferire. Mai exact, nu se poate determina cu precizie un moment la care legea raportează îndeplinirea condiţiilor legale pentru acordarea însemnului şi nu se poate şti dacă textul criticat introduce sau nu o cerinţă suplimentară faţă de cele prevăzute la art. 6 din Legea nr. 573/2004, referitoare la treptele de vechime în activitate necesare pentru acordarea respectivului însemn. Aşadar, norma criticată poate da naştere arbitrarului şi abuzurilor, deoarece lasă la latitudinea ministrului de resort stabilirea termenelor care pot fi esenţiale în vederea acordării acestor semne onorifice. 7. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază mai întâi asupra admisibilităţii excepţiei de neconstituţionalitate, precizând că dispoziţiile criticate se aplică raportului juridic dedus judecăţii, dat fiind obiectul de reglementare al acestora. Pe fondul criticilor, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul examinat nu contravine normelor constituţionale invocate. Acesta distinge între funcţionarii care şi-au încetat raportul de serviciu din cauza unor motive neimputabile lor şi funcţionarii care şi-au încetat raportul de serviciu din cauze unor motive imputabile propriei persoane, în vederea protejării intereselor funcţionarilor publice care au rezultate meritorii şi nu săvârşesc fapte de natură penală. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Avocatul Poporului a transmis punctul său de vedere prin care consideră că dispoziţiile art. 10 alin. (2) din anexa nr. 1 la Legea nr. 573/2004 sunt constituţionale. În esenţă, se arată în acest sens că nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate formulată prin raportare la art. 1 alin. (5) din Constituţie, deoarece textul de lege criticat este enunţat cu suficientă precizie pentru a permite cetăţeanului să îşi controleze conduita, să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, faţă de circumstanţele speţei, consecinţele care ar putea rezulta dintro anumită faptă. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 10 alin. (2) din anexa nr. 1 la Legea nr. 573/2004 privind Semnul onorific În Serviciul Patriei pentru ofiţeri, funcţionari publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofiţeri, şi preoţi militari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.267 din 29 decembrie 2004, cu modificările ulterioare. Atât titlul Legii nr. 573/2004, cât şi dispoziţiile art. 10 alin. (2), criticate, au fost modificate - anterior sesizării Curţii Constituţionale, dar ulterior declanşării litigiului - prin art. II pct. 1 şi, respectiv, pct. 14 din Legea nr. 149/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 27 iunie 2018. Cu toate acestea, din redactarea obiectului excepţiei de neconstituţionalitate în cuprinsul încheierii de sesizare se poate deduce faptul că instanţa de trimitere s-a raportat la forma anterioară a Legii nr. 573/2004. Legea nr. 149/2018 nu aduce însă modificări de substanţă art. 10 alin. (2) din Legea nr. 573/2004, care să afecteze conţinutul normativ pretins neconstituţional de către autorul excepţiei, ci introduce, suplimentar, printre categoriile de personal îndreptăţite la acordarea Semnului onorific În Serviciul Patriei, şi preoţii militari, celelalte norme rămânând identice. 13. Prin urmare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 10 alin. (2) din anexa nr. 1 - Regulament privind descrierea şi modul de acordare a Semnului onorific În Serviciul Patriei pentru ofiţeri, funcţionari publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofiţeri, şi preoţi militari la Legea nr. 573/2004, modificată prin Legea nr. 149/2018, care au următorul cuprins: "(2) Fac obiectul propunerilor de acordare a Semnului onorific În Serviciul Patriei inclusiv ofiţerii şi funcţionarii publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofiţeri, şi preoţii militari, care au îndeplinit condiţiile de primire a însemnului şi au fost trecuţi în rezervă sau direct în retragere ori au încetat raportul de serviciu pentru motive neimputabile lor până la data emiterii ordinului sau deciziei prin care se acordă Semnul onorific În Serviciul Patriei." 14. Prevederile constituţionale indicate în motivarea excepţiei sunt cele ale art. 1 alin. (5), invocate sub aspectul principiului securităţii juridice şi al previzibilităţii legii, şi ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că dispoziţiile art. 10 alin. (2) din anexa nr. 1 la Legea nr. 573/2004 nu contravin normelor şi principiilor fundamentale pretins încălcate. 16. Cu privire la principiul legalităţii, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituţie, Curtea Constituţională a elaborat o vastă jurisprudenţă, în acord cu cea în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului. Curtea Constituţională a constatat, de principiu, că orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune ca textul normativ să precizeze cu suficientă claritate întinderea şi modalităţile de exercitare a puterii de apreciere a autorităţilor în domeniul respectiv, ţinând cont de scopul legitim urmărit, astfel ca, în procesul de interpretare şi aplicare a legii, să ofere persoanei vizate o protecţie adecvată împotriva arbitrarului (a se vedea în acest sens, spre exemplu, hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 52, şi din 25 ianuarie 2007, pronunţată în Cauza Sissanis împotriva României, paragraful 66, sau deciziile Curţii Constituţionale nr. 189 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2006, nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, sau nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012). Legea trebuie să fie accesibilă justiţiabilului şi previzibilă în ceea ce priveşte efectele sale, adică prin conţinutul enunţat să permită cetăţeanului să îşi adapteze conduita în funcţie de aceasta, astfel încât, apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, el să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, faţă de circumstanţele speţei, consecinţele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă şi să îşi corecteze conduita (a se vedea în acest sens deciziile Curţii Constituţionale nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, şi nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 29, Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, paragraful 40, sau Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunţată în Cauza Leempoel & S.A. ED. Ciné Revue împotriva Belgiei, paragraful 59). 17. Tot pe cale jurisprudenţială s-a stabilit, cu valoare de principiu, că semnificaţia noţiunii de previzibilitate depinde întro mare măsură de conţinutul textului despre care este vorba şi de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi de calitatea destinatarilor săi. Principiul previzibilităţii legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clarificatoare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanţele cauzei, consecinţele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă. Este, în special, cazul profesioniştilor, care sunt obligaţi să dea dovadă de o mare prudenţă în exercitarea profesiei lor, motiv pentru care se aşteaptă din partea acestora să acorde o atenţie specială evaluării riscurilor pe care aceasta le prezintă. Având în vedere principiul aplicabilităţii generale a legilor, Curtea de la Strasbourg a reţinut că, deşi ar fi de dorit, formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută, având în vedere şi necesitatea de asigurare a supleţei normei juridice, supleţe care însă nu poate să afecteze previzibilitatea legii. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forţa lucrurilor, formule mai mult sau mai puţin vagi, a căror interpretare şi aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară. Nevoia de elucidare a punctelor neclare şi de adaptare la circumstanţele schimbătoare va exista întotdeauna. Aşadar, deşi certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situaţie. Aşa fiind, rolul decizional conferit instanţelor urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 717 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 216 din 23 martie 2016, Decizia nr. 534 din 2 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1172 din 3 decembrie 2020). 18. Cu privire la principiul securităţii juridice, instituit, implicit, de art. 1 alin. (5) din Constituţie, Curtea a statuat că acesta exprimă, în esenţă, faptul că cetăţenii trebuie protejaţi contra unui pericol care vine chiar din partea dreptului, contra unei insecurităţi pe care a creat-o dreptul sau pe care acesta riscă so creeze, impunând ca legea să fie accesibilă şi previzibilă (deciziile nr. 51 din 25 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2012, sau nr. 240 din 3 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 12 iunie 2020, paragraful 105). Securitatea juridică a persoanei se defineşte ca un complex de garanţii de natură sau cu valenţe constituţionale inerente statului de drept, în considerarea cărora legiuitorul are obligaţia constituţională de a asigura atât o stabilitate firească dreptului, cât şi valorificarea în condiţii optime a drepturilor şi a libertăţilor fundamentale (deciziile nr. 454 din 4 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 octombrie 2018, paragraful 68, şi nr. 187 din 17 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 478 din 7 mai 2021, paragraful 65). 19. Aplicând aceste considerente de principiu în cauza de faţă, Curtea constată că textul corespunde exigenţelor constituţionale mai sus enunţate, fiind inteligibil şi previzibil, pentru aceasta fiind nevoie de un firesc proces de interpretare sistematică a legii. 20. Astfel, obiectul de reglementare al art. 10 din anexa nr. 1 la Legea nr. 573/2004 îl reprezintă determinarea categoriilor de destinatari ai propunerilor de acordare a Semnului onorific În Serviciul Patriei. Alin. (1) al art. 10 se referă la persoanele în activitate, cu privire la care durata activităţii în armată se calculează până la data de 31 august a anului în care sunt propuşi să primească însemnul. Alin. (2) se referă la aceleaşi categorii de personal prevăzute la alin. (1), care au îndeplinit condiţiile de primire a însemnului, dar care, până la data emiterii ordinului sau deciziei de acordare a însemnului, şi-au încetat activitatea prin una dintre cele trei modalităţi expres enumerate: trecerea în rezervă, trecerea direct în retragere ori încetarea raportului de serviciu pentru motive neimputabile lor. 21. Condiţiile legale pentru acordarea însemnului sunt prevăzute expres în art. 7 din anexa nr. 1 la lege şi sunt următoarele: a) o vechime în domeniile apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale de 15, 20 sau 25 de ani de activitate; b) să aibă rezultate meritorii în îndeplinirea atribuţiilor şi în pregătirea profesională, evidenţiate prin calificative de cel puţin „bun“ sau „bine“, după caz, în aprecierile de serviciu din ultimii 4 ani premergători anului în care urmează să li se confere semnul onorific. 22. Desigur că în derularea procedurii legale de acordare a Semnului onorific În Serviciul Patriei sunt implicate anumite etape succesive cronologic. Astfel, conform art. 4 alin. (3) din Legea nr. 573/2004, numărul celor care îndeplinesc condiţiile legale se trimite miniştrilor sau conducătorilor instituţiilor vizate până la data de 1 iunie a fiecărui an, în timp ce propunerile nominale se trimit aceloraşi autorităţi până la data de 31 august a aceluiaşi an. 23. Dacă între aceste termene şi până la data de 1 decembrie intervin anumite evenimente, legea reglementează consecinţele. Astfel, pentru categoria personalului aflat în activitate, art. 9 din anexa nr. 1 la Legea nr. 573/2004 arată că ofiţerii sancţionaţi pentru comiterea de abateri grave de la prevederile regulamentelor militare sau de la alte dispoziţii legale în perioada de la ultima apreciere de serviciu şi până la data de 31 august a anului când se conferă Semnul onorific În Serviciul Patriei nu mai sunt propuşi, iar dacă abaterile au fost săvârşite în perioada 31 august-1 decembrie, miniştrii, respectiv conducătorii instituţiilor centrale autonome ale statului dispun radierea acestora din tabelele cu propuneri. Prin urmare, în cazul unor astfel de evenimente, semnul onorific nu se mai acordă, fiind firesc ca o atare modalitate de recunoaştere publică a meritelor deosebite ale persoanei să nu se acorde dacă în viaţa profesională a personalului cu o atare vocaţie legală au intervenit evenimente negative. 24. Cât priveşte categoria personalului care şi-a încetat activitatea desfăşurată în domeniile apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale şi care îndeplinea cele două condiţii prevăzute de art. 7 din anexa nr. 1 la lege, dar cu privire la care, ulterior datelor menţionate în lege (1 iunie şi, respectiv, 31 august), au intervenit anumite evenimente, legea prevede acelaşi gen de consecinţă, neacordarea însemnului onorific, dacă raporturile de serviciu au încetat din cauze imputabile persoanei în cauză, astfel cum se arată la art. 10 alin. (2) teza finală din anexa nr. 1 la lege, text criticat în prezenta cauză. 25. Curtea constată, prin urmare, că, pentru acordarea semnului onorific În Serviciul Patriei, legea examinată impune, printre altele, aceeaşi condiţie a neimputabilităţii, care figurează atât în cuprinsul art. 10 alin. (2), cu referire la personalul care nu se mai află în activitate, cât şi în cel al art. 9, pentru personalul în activitate. 26. Mai mult, Curtea observă că această condiţie nici nu reprezintă un element de noutate, fiind introdusă din anul 2015 chiar în cuprinsul Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului [prin Legea nr. 81/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, precum şi pentru modificarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 21 aprilie 2015], care, la art. 54 alin. (1) lit. e), prevede că poliţistul poate fi recompensat prin „însemne onorifice, diplome de merit şi distincţii, pentru obţinerea de rezultate foarte bune la absolvirea unor cursuri sau la competiţii sportive, cu prilejul unor aniversări, manifestări cultural-artistice şi sociale ori al finalizării unor acţiuni/misiuni, precum şi în situaţia încetării raporturilor de serviciu pentru motive neimputabile.“ 27. Având în vedere cele anterior expuse, Curtea nu poate reţine criticile autorului excepţiei formulate prin raportare la prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, potrivit cărora dispoziţiile art. 10 alin. (2) sunt neclare şi imprevizibile, reglementând o condiţie suplimentară, ascunsă, care lasă loc arbitrarului din partea autorităţilor decidente. 28. Cât priveşte art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea constată că acest text este doar indicat, fără însă a fi prezentată o minimă critică/motivare, care să susţină o legătură de contrarietate a textului legal criticat faţă de norma constituţională de referinţă. 29. În atare condiţii, aplicând jurisprudenţa Curţii în materia inadmisibilităţii excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2011, se constată că este imposibilă determinarea, în mod rezonabil, a criticii de neconstituţionalitate vizate de autorul excepţiei, astfel că raportarea la art. 16 alin. (1) din Constituţie nu poate fi reţinută. Cu toate acestea, Curtea apreciază că cele arătate la paragrafele 23-25 răspund şi unei eventuale critici bazate pe încălcarea principiului egalităţii şi al nediscriminării, în sensul că atât timp cât la situaţii egale este reglementat acelaşi regim juridic, nu se poate susţine nerespectarea art. 16 alin. (1) din Constituţie. Aşadar, pentru ambele categorii de personal, indiferent că se află sau nu în activitate la momentul acordării semnului onorific, acesta nu se mai acordă dacă au intervenit cauze de imputabilitate cu privire la conduita profesională a persoanei în cauză. 30. În concluzie, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (2) din anexa nr. 1 la Legea nr. 573/2004 privind Semnul onorific În Serviciul Patriei pentru ofiţeri, funcţionari publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofiţeri, şi preoţi militari va fi respinsă ca neîntemeiată. 31. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Filip Petru în Dosarul nr. 570/33/2016/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 10 alin. (2) din anexa nr. 1 la Legea nr. 573/2004 privind Semnul onorific În Serviciul Patriei pentru ofiţeri, funcţionari publici cu statut special, cu grade profesionale echivalente cu gradele de ofiţeri, şi preoţi militari sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 21 octombrie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent-şef, Claudia-Margareta Krupenschi -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
